mesic de anunt dulceata si sa sti ca abia astept next-ul. Akatsuki_lavy

dau edit

Gata Scuze ca a durat asa mult, dar nu mi-a mers laptopul Revenind la subiect: Uau... Capitolul este foarte interesant, si avia astept sa il pui si pe urmatorul. Iti multumesc ca m-ai anuntat, si sper sa continui sa o faci
Chiar nu mai stiu ce sa zic...te pupacesc dulce de tot si astept next-ul cu inima la gura. ^_^

Kiddo was here... ^_^

MOOOR! Nu pot sa cred ca Sakura s-a indragostit de Sasuke asa repede! Capitolul a fost genial, ma simteam ca si cand as face parte din actiune! Descrierea a fost foarte captivanta! Esti o scriitoare foarte buna si talentata! Astept nextul cat mai rede si anunta-ma cand il pui! Spor la scris si la idei! Kiss!

Dara!! De cand nu am mai auzit de tine.. Ma bucur ca ai postat un nou capitol l-a fel de fascinant ca si celelalte. Mi-a placut ideea capitolului. O Ino rea si fara inima, care ar putea omori pe cineva chiar intr-un mall. Vai, cat imi place de ea! Atitudia ei ma iincanta foarte mult mai ales ca e prima data cand intalnesc un personaj cu asa un caracter. Bravo! Imi place originaltatea ideilor tale. Si la multi ani de ziua copilului.

PS: Da, stiu ca este ora 1 si oficial este 2 iunie, dar am tinut s-o zic.

Hei, Dâra, ce faci? :))
Un capitol fabulos, Ino e atât de sadică!! hahahaha! Nu pot să cred că voia să îl omoare pe ăla, Sasuke cred, în mijlocul mall-ului. wtf?=)) weird!!Începe să mă enerveze faptul că Sakura e o păpuşică. cahhh!!! Oricum, sper că vei aduce next-ul cât mai repede şi să mă anunţi, ok?

Si boom! Am venit din nou cu foarte, foarte multe intarzieri si habar n-am cum m-as putea revansa fata de tine. Cert e un lucru, ci anume faptul ca-ti multumesc nespus ca m-ai anuntat. Ma mir ca Sakura a tras-o pe Ino pana in magazine. Si serios... Anya? (oita turmentata) e croitoreasa? This is so fuc*ing cute. Mdeci... Sasuke si-a facut aparotia ca un macho-men si a plecat cu coada intre picioarea, mdea, tipic tuturor baietilor din ziua de azi. Logic, pune pe un taler un cutit si un pistol si vezi cine castiga. Ori blazonul familiei, sunt chiar curioasa sa vad motivul. Oare? Sakura.... pe cine ai vazut tu in magazin? Alt baiat nu-ti puteai gasi? Foarte furmos si astept next-ul.

Here I am!
Draga, imi place next-ul tau la nebunie! Esti foarte talentata!
Imi place cum descrii si conturezi personalitatile "actorilor". Cu cat citesc mai mult, vad "filmul" in fata ochilor.
Merci ca m-ai anuntat, sper sa nu te opresti!
Te !
Zbye!

Eh! Sa vezi si sa nu crezi! Eu "vad" si cred! Si de-ai stii ce-mi trece mie prin cap... "Alo! UPU? Unde trimit o nebuna cu admiratii pentru fanficurile cu mafia ruseasca?" Si nu glumesc!! Capitolul asta e fabulus! As vrea doar ca Sakura sa fie mai, am, curajoasa? Sau asa ca Ino! O sadica fara pereche gata sa omoare o frumusete de baiat in mijlocul mall-ului! Si, cred ca definitia pe care ar trebui s-o acorde Ino brunetului e "Frumusete de baiat! Monument de prostie!" Spre dezamagirea mea profunda insa nu eu am copt-o si pe asta, ci scumpa mea profesoara de romana care a avut acum vreo doua generatii un specimen de genul asta. Lasand insa la o parte toate asta, apropo, rog sa nu fie plagiata sintagma respectiva, capitolul asta a fost de-a pururi exceptional! Si abia astept sa-l aduci pe urmatorul! Cat mai curand sper! Si sa ma anunti! Spor la scris, geniule! Te dulce de tot! Ja ne!

Cine-i un geniu mare și extrem de nemernic? Tu ești, da, tu ești. :* Capitolul a fost mai mult decât genial. A fost superb, mirobolant, briliant și alte adjective dintr-astea cu care ne mai cunoaștem noi. :)) Oricum, mi-a plăcut foarte mult, ador gândirea lui Ino: e așa de malefică, sadică, nenorocită și tupeistă. Exact mi-ar plăcea mie să fiu, dar sunt prea cuminte pentru asta. =)) Din păcate pentru mine si din fericire pentru omenire. (D) Mersi de anunt si sa ma anunti si in continuare! Kiss.

Hey! Va multumesc mult pentru comentarii. Chiar nu m-as fi asteptat ca ficul asta sa aiba asa mare impact!



















                    Ino’s point of view



   
              Mă învârt într-o lume destul de riscantă și periculoasă, însă o singură dată pe an jungla este îmblânzită. Cei mai mari capi ai mafiei și oamenii cu cea mai mare influență la nivel mondial se strâng în diferite locuri la balul anual. Mi se pare o porcărie, nu pentru că sunt nevoită să o ard "fetița lui tăticu’, mică, inocentă și nevinovată, ci pentru că aici e adevăratul pericol. Rare ori balul s-a terminat fără vreo luptă de supremație între cine știe ce ratați de copii ai vreunui interlop, că na, trebuie ei să afle cumva care dintre tați lor e mai bun. Sângele multora dintre puștii ăștia sfârșește la picioarele mele. Trebuie să îi opresc cumva din demonstrația lor magnifică de prostie pentru a nu-și face părinții de râs, și cum nu sunt bună la discuții calme, liniștite și împăciuitoare, rezolv totul în felul meu.

               Tembela de Sakura se fâțâie de colo-colo și mă scoate din sărite. Se aranjează de vreo 3 ore în speranța că tipul pe care l-a întâlnit la mall e fiul vreunuia din invitați. Dacă e cine cred eu că e, atunci nu are cum să fie fiul vreunui interlop. Un adevărat membru al mafiei ruse nu dă niciodată înapoi și nici nu fuge de o confruntare. Dacă viermele ăla infect are tupeul de a cocheta cu Sakura, atuci îi voi dărui verișorului meu o nouă minge. Originală, din piele și cu model decorativ.
               Se pare că în seara asta Sakura a ales să o ardă fetiță cuminte. Vestimentația ei lasă de dorit. Rochia albă până la genunchi cu un corset care i se așează perfect pe sânii foarte bine conturați de Mama-Natură. Pantofii negri, la fel ca micuța curea pe care o are așezată pe talie, îi conferă o imagine de păpușică abia scoasă din cutie. Aș fi putut să jur că nu e din lumea asta dacă pantofii, cureaua și bentița de la gât nu ar fi fost pline de ținte. Eu nu prea port rochii, deci sunt îmbrăcată cam în antiteză cu evenimentul. Am o pereche de pantaloni negrii destul de scurti, cam cât să îmi acopere fundul. Port o cămașă neagră de-a tatei care stă pe mine prinsă doar într-o curea albă, lată, din piele, prinsă sub sâni, lăsându-i aproape în totalitate la vedere. În picioare port niște pantofi albi, înalți puțin peste glezne și cu niște lanțuri mici și subțiri, însă puțin cam grele, la fel ca și cele atașate de pantaloni. Tocurile de 15 cm, hainele pline de lănțișoare, majoritatea din aur alb, și privirea deloc inocentă și caldă, au stricat complet imaginea de fată bună pe care voia mama să o afișez.

           - Pisicuțo, arăți superb!
           - Mersi boss, i-am spus lovindu-l ușor peste umăr și apoi sărutându-l pe obraz.
           - Maică-ta te-a văzut așa, m-a întrebat amuat în timp ce îmi aranja părul. Adora să facă asta. De când eram mică, tata a fost mereu cel care mi-a aranjat părul și nu a lăsat-o nici măcar pe mama să se atingă de el.
           - Tu de ce crezi că țipa ca disperata pe aici mai devreme?

              Tipic mama. Ura că voiam să devin ca tata și nu o femeie așa cum voia ea. Dacă ar fi știut ea că eram deja mai bună decât tata... Când o să înțeleagă că tigăile sunt bune doar pentru a-l atenționa pe cel de lângă tine că ești în spatele lui, iar cuțitele nu au fost făcute pentru a tăia legume. Bine, totuși, pot să numesc legume și ceea ce tai eu cu cuțitul. Nu e prea mare diferență. Mama e o femeie frumoasă, înaltă, cu niște ochi albaștrii superbi și cu un păr blond, de invidiat, care îi ajunnge până la talie. E foarte respectată de cei din jur și tata a avut grijă să nu îi lipsească nimic niciodată și să nu se atingă nimeni de ea. Mama vrea să fiu o domnișoară așa cum e Sakura, nu o puștoaică ce își descarcă pistolul în oricine cu orice ocazie. Eu sunt marea ei dezamăgire și pentru tata, așa cum îmi spune de mică “băiatul meu în fustă“.

               Mă îndrept acum alături de Sakura spre locul ude ca avea loc balul, fiecare la brațul tatălui ei, urmând ca mamele noastre să își facă apariția mai târziu, căci adevărata mândrie în lumea asta sunt copiii. Pășesc mândră pe treptele salonului, privind fix înainte și zâmbind din când în când ironic către progeniturile vreunui politician. Acum am o aroganță mai mare decât ar putea avea chiar și Putin. Știu că toți știu cine sunt și de ce sunt capabilă penttru că aici faptele astea circulă repede, dar nu îmi venea să cred în ce hal se holbau toți la noi. Aroganța mea e alimentată și de faptul că aveam cea mai “specială“ ținută ceea ce atrăgea privirile obsedate ale tuturor puștilor de pe acolo. Pășeam la fel ca tata: încet, cu atitudine, cu un aer superior, dar atent, cu grație și lăsând să se vadă de la sine superioritatea.
               Ne-am așezat la o masă în timp ce Sakura își căuta cu privirea prințul mult așteptat, probabil călare pe vreo pisică. Pariez că pe un cal i-ar fi fost frică să urce. Saku își aranja rochiar tot timpul și se uita în oglindă din 5 în 5 minute. Tocmai când voiam să o zgudui puțin pentru a o determina să înceteze, căci atitudinea ei devenise deja stupid de enervană chiar și pentru tatăl ei, ce să vezi? Prințul ei a intrat pe ușă. Imediat i-am văzut fața viermelui și mi-am dat seama că bănuielile mele erau complet fondate. Așa sunt mereu. Eu mereu am dreptate.

               Brunetul era îmbracat într-un costul alb, purtând un papion roșu și având în urechea stângă un mic cercel care strălucea un pic prea tare în lumina candelabrelor. Mergea elegand ținând capul sus și cu un aer superior si arogant se îndrepta spre masa noastră alături de tatăl său. Sakura era aproape extaziată și mai mult ca sigur udă, însă o palmă zdravănă pe după cap nu numai că a făcut-o să se trezească din visul ei, dar a cam dezechilibrat-o. Defect profesional. Lovesc destul de puternic. Oricum, când viermele a ajuns lângă masa noastră mi-am dat imediat seama cine era tatăl lui. Am rămas aproape șocată, căci îl cunoșteam, și nu pentru că am fi făcut afaceri împreună pentru că el era de altfel cel mai mare traficant de droguri din lume, dar avusesem acum ceva timp un mic conflict cu oamenii lui din cauza cărora era să pierd un transport de "piese de schimb" pentru India. Ne-am cunoscut cănd i-am adus băieții la pachet, un pic cam descompletați.

           - Nu cred că mi-ați cunoscut încă băiatul, ne-a spus Uchiha în timp ce se uita la mine și Saku și după ce s-a salutat cu tații noștri așa cum se obișnuia aici.
           - Din păcate pentru el, ne cunoaștem, am spus eu pe un ton ironic, râzând și privindu-i fața puțin cam crispată. Ia zi puișor, unde îți sunt băieții?
           - Despre ce vorbiți, a întrebat Uchiha în timp ce ne privea pe amandoi aproape în acelaș timp pentru a se asigura că nu îi scapă nici o reacție.
           - Nimic tata! Nu-ți face griji, a spus viermele în timp ce se așeza lângă Saku.

               Am aflat ulterior că numele viermelui era Sasuke și că el era, se pare, mândria familiei Uchiha. Îl priveam atât de ironică și de superioară, amintindu-i din când în când printr-un apropo răutacios de fuga lui. Acelaș lucru nu îl puteam spune și despre Saku. Îl privea ca pe un zeu, ca pe o muză, iar de fiecare dată când spuneam câte o glumă la adresa viermelui se uita la mine de parcă îl injunghiasem. Nu înțelegeam ce vede copila asta la el. Părul lui era mult prea lung și de ce dracu era pe jumătate albastru? Ochii ăia negri sunt prea mari pentru fața lui, iar tenul prea alb. Cam așa arăta și bunica până să-și dea duhul. Tipul ăsta era mult prea slab și nu prea arăta ca și cum ar frecventa o sală. Inteligența lui lasă mult prea mult de dorit, iar aroganța lui nu își are rostul. Deci, până la urmă, ce vede fetița asta la el? Explicația ar putea fi logică fiindcă nici Saku nu era departe de el. Nu am înțeles niciodată de ce fetița asta insista să își vopsească părul în roz. Nu avea nici o legătură cu ochii ăia verzi care într-adevăr erau frumoși. Și ea era destul de slabă și un pic cam scundă. Ăștia doi ar putea ajunge un cuplu exponat la circ: specii rare pe cale de dispariție.

               Când tocmai voiam să îl întreb pe Sasuke ce e cu trandafirul negru pe care îl avea la buzunarul superior al sacoului și care mi se părea teribil de ciudat, nu pentru că abia îl obserasem, ci pentru că nu îmi mai puteam lua ochii de la el; mă atrăgea oarecum, el s-a ridicat și-a întins mâna spre Saku întrebându-o dacă vrea să danseze cu el. Nu mai mira pe nimeni de la masă rapiditatea fulgerătoare cu care a acceptat invitația și nu mă miră nici că era la un pas de a-mi pune vinul din pahar direct în decolteu, decolteu la care viermele s-a holbat toata seara. Dacă s-ar fi întâmplat asta cred că aș fi sters pe jos cu amandoi.

              În timp ce ei dansau, eu cu tata și mama care abia veniseră alaturi de mama lui Saku și a lui Sasuke discutam mici afaceri cu tatăl lui Saku și cu Uchiha. Pregăteam un nou transport de piese de schimb cu care urma să merg acasa în Rusia, transport în care Uchiha avea de gând să mă plăteasă scump pentru a-i strecura și lui câteva pachete cu "făină" și vreo 2-3 "buchete de iarbă". Urma să plec pentru o săptămână în Rusia pentru a regla niște conturi cu 2 așa-ziși traficanți, pentru a-mi livra marfa acolo unde trebuie și pentru a mai aduce căteva piese de bună calitate și de marcă rusească și poate și câteva "jucării" pentru Haruno. Nu aș fi putut să o iau si pe Saku cu mine, așa că am plătit fără ca nimeni să știe, 2 dintre cei mai periculoși interlopi japonezi să o apere chiar cu prețul vieții lor. Oricum, daca aș fi venit și Saku nu ar fi fost bine, ar fi ajuns cina micilor mele animale de casă.
              Nu am apucat să mai înțeleg ceea ce îmi spusese tata, căci mi-am întors privirea spre cei doi "îndrăgostiți". Stiam că viermele ăla nu e de încredere și că pune el ceva la cale, și ce să vezi? Când m-am uitat la el tocmai îi așeza în par lui Saku trandafirul pe care îl suspectam atât de mult. Apoi și-a coborât mâna ușor pe obrazul micuței și era la doar un pas de a o săruta. M-am ridicat nervoasă și am trântit tacâmurile care au ajuns pe podea și au provocat un zgomot care a atras atenția tuturor, cu excepția celor 2. Tata a văzut privirea pe care o aveam și hotărârea cu care mă uitam la cei doi, însă știa clar că nu putea să mă oprească din a-mi duce gândurile la capăt. Oricum, nu puteam strica tradiția victimelor pe care le făceam anual. Cele 3 doamne de la masă mă priveau puțin cam speriate sperând să nu fac ceva regretabil.
               Mă îndreptam din ce în ce mai nervoasă spre cei doi, iar când buzele lor erau la o fracțiune de secundă de a se atinge, mi-am înfipt mâna în părul rozaliei și am tras-o puternic, trimițându-o în spatele meu. Îl priveam cu atât de mult dispreț pe puștiul ăsta și nici măcar eu nu știu cum de nu i-am zburat creierii în secunda urmatoare.

                - Nici peste cadavrul meu, vierme!

Buna! Dau edit.
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul a fost GENIAL, mi-a placut tot la el! Sfarsitul nextului a fost de milioane si as fi vrut sa-i vad fata lui Sasuke! El chiar crede ca se poate folosi de Sakura, dar se insala, mai ales cand Ino este prin preajma! Ma intreb cum vor fi Sasuke si Sakura impreuna... Sper sa pui nextul repede. Spor la scris si la idei! Kiss! :*

Ohohooo. Dar astia toti sunt in verva, toti au ceva de impartit. Nu, serios, zici ca fiecare are ceva cu celalalt si nu stiu cum sa isi puna in aplicare planurile diabolice, apoi asteapta ca celalalt sa faca ceva gresit casa i-o taie rapid. :> Bineinteles, ficul este mai mult decat pe placul meu si tare-as vrea sa vad cum evolueaza relatia dintre cei doi... cei doi, avand in vedere intregul cadru in care se gasesc. Mi-e ca o sa fie nevoie sa-i omoare pe toti ca sa poata fi impreuna. Iti multumesc pentru anunt si imi pare rau ca am intarziat. Mi-a placut la nebunie acest capitol, iar urmatorul, care sper sa soseasca curand, mai mult ca sigur va fi la fel de surprinzator. Asadar, te pup si spor la scris. Tchiuss.

TAREEE!!!Sincer, imi place foarte mult cum descrii tot! Multumesc de anunt!
Sincer, ce pot spune...nimic!
Te !
Ja ne!

Bună, sofisticato! :* Astazi sunt scurtă și la obiect. Capitolul a fost genial, tu ești genială, ficul tău e genial, toți sunteți ai dra*ului de geniali. =)) Să mă anunți că altfel desenez o hartă cu sângele tău! Uuu, devin sadică, îmi place. Hai, kiss.

Deci e GENIAL! Ma captivat asa de tare, incat nu m-am mai putut opri din citit! E extraordinar!
Ai un talent nepretuit!
Astept nextul!
Te pup!
Mady.

Buna, draga geniu mic, am venit in incercarea de a-ti da o critica. Nu prea stiu insa ce este de critica, dar sa-i dam bataie.

Descrierea la tine se impleteste cu naratiunea intr-un mod placut, citesc cu usurinta si ai o exprimare fluenta, nu ma poticnesc si reusesc sa inteleg ideea de prima oara. Esti directa, nu intri in lucruri ambigue si imi place ca imi captezi atentia cu fiecare enunt de-al tau, faci ca pana si lucrurile simple sa capete o anumita valoare, o nuanta ce imi provoaca interes si curiozitate deopotriva. De asemenea, imi place cum iti conturezi personajele si cum faci ca relatiile dintre ele sa fie cat mai evidente pentru noi, cititorii. Imi place cum relevi caracteristicile fiecaruia si cum le aduci langa celelalte si le pui in balanta, apoi ne lasi pe noi sa ne dam seama cine cu cine nu se suporta si viceversa. Actiunea evolueaza incet, dar sigur, iar asta imi place intrucat ne lasi timp sa ne acomodam cu anumite lucruri, apoi continui sa aduci aspecte noi in peisaj.

Dialogul este unul din punctele tale forte. Dezvolti foarte bine replicile si ne dai si de gandit, ne faci sa ne intrebam daca nu cumva sunt intelesuri ascunde dincolo de niste cuvinte aparent simple. Ideea ta este interesanta. Nu pot sa zic ca este originala prin sine insasi, insa felul in care o dezvolti este, cu siguranta, ceva nou, ceva unic si foarte frumos. Imi place cum tot adaugi noi piese acestui puzzle, cum il complici, dar si dezlegi in acelasi timp. Titlul este unul frumos, pot spune ca ma atrage si ma duce oarecum cu gandul la o vaduva neagra, la ceva in aparenta frumos si elegant, dar tare periculos, poate chiar letal. Ma intreb daca asta-i si conceptul tau asupra lui. Estetica si punctuatia sunt fara repros la tine, nu am ce spune si-mi place foarte mult cum te ingrijesti de propriile-ti capitole. Greseli nu am vazut, ce-i drept, nu m-am uitat dupa ele, insa nu mi-a sarit in ochi nimic. Vreau sa apreciez faptul ca scrii cu diacritice, mai ales ca faci si capitole destul de lungi.

Aceasta e critica mea, mai mult ca o scrisoare de apreciere sau ceva asemanator, insa sper c-ai prins ideea. Spor la scris in continuare si astept cu sufletul la gura nextul. :)

Vai, dar Ino asta tare dificila mai este. Ma intreb cine moare anul asta la bal :))) Trebuie sa pastreze traditia, nu? Acum, ca veni vorba, ma intreb ce tot pune Sasuke la cale. Ceva este ciudat cu acel trandafir si nu stiu ce. Stiu un singur lucru: Ino mai are putin si-i zboara crreierii. O singura problema am. Sakura asta e l-a fel de naiva, chiar si cu asa o prietea si asa o viata. Doamne, unde a crescut? Ma asteptam sa fie gen blonda, nu asa de moale. Parca ii si strica de l-a un moment dat, nu alta. :| In fine... Pe mine ma faci tot mai curioasa de eventualele intamplari, in special cu caracterul explozv al blondei. Nu te poti astepta l-a ceva sigur din partea ei, iar tu cred ca stii asta cel mai bine. Daa pune-te pe tastat si spor l-a scris

Un capitol de senzatie, Sophie! ( ador numele, fara suparare) Sper ca iti vei face timp sa aduci cat mai curand nextul, asa ca, pentru a te ajuta nu iti spun doar cat de mult mi-a placut capitolul asta, ci si cat de mult il vreau pe urmatorul! Te rog sa ma anunti cand il postezi. Spor la scris si la multe, multe idei! Te  duulce! Ja ne!