Ino’s point of view


                 

              Mi-au displăcut din totdeauna băieții care cred că pot avea orice fată. Încrederea de sine pe care o au mă dezgustă teribil și nu pentru că mulți au impresia ca sunt atât de buni încât vor avea în pat orice fată pe care o numesc “bună”, ci pentru că ei au impresia că doar pentru că eu sunt blondă sunt și ușor de prostit. Mulți și-au încercat norocul, însă majoritatea au sfârșit ca piese de schimb. Nu știu ce înseamnă mila și regretul și nici nu am de gând să mă străduiesc vreodată să aflu. Aș putea să-i zbor creierii unui băiat care a avut pur și simplu tupeul de a-mi face un așa-zis compliment fără ca măcar să-l privesc sau să mă uit în urmă să mă asigur dacă a murit sau nu. Nu mi-am călcat și n-o să-mi calc niciodată pe orgoliu pentru cineva, și mai ales pentru vreun păpușel care se crede cine știe ce mare cuceritor. Niciodată nu o să mă las călcată în picioare de nimicuri ca majoritatea celor care țin neapărat să se numească oameni.

              Se pare că balul de anul ăsta nu a avut până acum nici o victimă. Păcat, nu? Cât despre Sakura, viermele ăla nu s-a mai atins de ea și nici măcar nu a mai privit-o restul serii după ce a văzut felul politicos de a o smulge din brațele lui. Așa și trebuie. Viermele ăsta trebuie să înțeleagă că peste mine nu a trecut și nu va trece nimeni și nimic. Pot să spun că sunt puțin dezamăgita de faptul că singura pe care am rănit-o în seara asta a fost Saku. Din păcate pentru ea, o parte din podoaba ei capilară a rămas în mâinile mele din cauza forței cu care am tras-o de păr. Totuși, am presimțirea că trebuie să se mai întâmple încă ceva în seara asta. Ceva nu merge așa cum trebuie și se pare că nu sunt singura care are această părere, pentru că tata se tot agită de câteva minute. Și totuși, simt mai mult decât de obicei în mine dorința de a ucide. Îmi e sete de sânge. Îmi e dor să îmi văd victima zbătându-se să supraviețuiască sau implorându-mă până în ultima clipă să îi cruț viața. De mult ori îi las să scape pentru câteva minute, făcând să pară că au scăpat din neatenția mea, doar pentru a-i mai vâna, pentru a mă juca la limită cu viața lor, pentru a-i face să se simtă exact ceea ce sunt, adică prada mea.
               Presimțitile mele s-au adeverit. Mi-am ochit deja următoarea victimă. Din păcate pentru vierme și din fericire pentru mine, victima pe care pusesem ochii era tatăl lui. Cu o simplă privire l-am văzut pe boșorog trecând pe lângă mama Sakurei și încercând să îi dăruiască una din ciudatele flori negre pe care acum puțin timp viermele încercase sa i-o dăruiască Sakurei. Din păcate pentru el, doamna Haruno a făcut un pas în spate lăsând floarea să cadă, iar mai apoi călcând pe ea. Acum înțeleg eu de ce viermele Șef îi tot spunea domnului Haruno că are o soție minunată. Boșorogul pusese ochii pe ea, însă în cazul ăsta am eu ceva de spus. Văzând că tatăl lui Saku se ridică nervos, am lovit cu putere masa în timp ce mă ridicam, atrăgând astfel atenția tuturor. În timp ce Domnul Hruno era la un pas de a exploda de nervi și își pregătise deja pistolul, eu mi-am întors privirea spre viermele Șef, am pus măna pe pistolul Domnului Haruno și am spus aproape restit, cu un glas care ar fi înfiorat pe oricine:

          - Stai jos! E rândul meu să mă joc!

             Nu am apucat nici măcar să termin de rostit toate cuvintele fiindcă tonul meu alertase deja pe toată lumea. Brunetul își ridicase privirea către mine, iar ochii lui trădau groaza care îl încolțise. Tata a încercat să mă oprească prinzându-ma de mână, însă forța cu care mi-am tras brațul l-a speriat chiar și pe el. Nu mă mai văzuse niciodată atât de hotărâtă și de nervoasă. Eram ca o grenadă căreia erai la un pas de a-i scoate cuiul. Mama Sakurei mă privea și ea la fel de speriată, ca și toți cei de acolo de fapt. Mă îndreptam ușor, încercând să nu explodez spre cei doi, fluturând cuțitul pe care îl luasem de pe masă. Toți priveau ceea ce se întâmpla exact ca pe un film.

          - Păpusă, vezi-ți de fardurile tale și nu mai încerca să o arzi periculoasă. Tu chiar crezi că mi-ar putea fi frică de una ca tine?

              Îl priveam cu atât de mult dezgust și așa că am preferat să nu scot nici un cuvânt. Am tras-o pe mama Sakurei pe care o ținea în brațe foarte strâns și am aruncat-o pe podea în spatele meu cu o forță care ieșea din mine și pe care nu puteam să o controlez. Saku și Domnul Haruno au adunat-o de pe jos, iar războiul între mine și boșorog putea continua. Nimeni nu mai avea acum curajul de a mă opri. Eram mult prea nervoasă, iar în momentul ăsta aș fi ucis pe absolut oricine pentru a-mi satisface setea.

               Cu doar câteva manevre simple viermele Șef a ajuns la pământ, iar eu sprijinindu-mă cu genunchii în pieptul lui lăsându-l aproape fără suflu, eram la doar câțiva centimetrii de a îmi potoli setea. Era o chestie de zecimi de secundă până ca lama cuțitului meu să-i atingă inima. Acum doar mă jucam cu vârful cuțitului pe pieptul lui, zgâriindu-l doar și bineînțeles mărindu-i chinul. În momenul în care am ridicat cuțitul pentru a il înfige cu o mai mare forță în piept, i-am văzut și privirea pierdută. Era speriat, ba nu. Era terifiat. Avea ochii plini de lacrimi, iar trupul lui tremura din toate încheieturile. În momentul ăsta pierdusem orice urmă de rațiune. Nu îmi doream decât să-i simt sângele cald alunecându-mi ușor pe mână.
              În momentul în care am vrut să las în jos cuțitul cu forță pentru a-i străpunge inima viermelui Șef, o mână destul de puternică, însă care tremura, mi-a prins încheietura. Orbită de furie mi-am zmucit mâna și mi-am înfipt cuțitul în persoana care îndraznise să încerce să mă oprească. În momentul în care săngele a început să țâșnească, luciditatea mea a început să revină. Mi-am întors capul pentru a-mi vedea victima, dar pentru o clipă am rămas chiar și eu șocată. Victima mea era chiar brunetul. Ups! Cuțitul meu se înfipsese fix în stomacul lui și acolo rămăsese. După câteva secunde mi-am dat seama că mâna mea ținea încă strânsă arma. Totul se întâmpla în fracțiuni de secundă. Un urlet răsunător și înspăimântător al brunetului a dat alarma. În mai puțin de 2 minute o armată de medici l-au luat de acolo și l-au urcat într-un elicopter pentru a-l duce la cel mai apropiat spital, iar eu m-am ridicat de pe pieptul lui Uchiha, care a fost și el dus ulterior la spital pentru îngrijiri și pentru investigații. Am aruncat cuțitul și am plecat acasă pur și simplu, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

              Ziua următoare, la aproximatic 12 ore dupa micul incident, căci se poate numi incident pentru că nu el trebuia să fie victima, m-am hotărât să-i fac o vizită micuțului virme. Nu de alta, dar vreau să fiu sigură dacă mai trăiește sau nu. Am coborât în biroul tatălui meu vrând să-l anunț de ceea ce vreau să fac, însă mama mi-a spus că se afla în avion în drum spre Franța pentru că primise un pont despre un mic transport de piese de schimb. Nimeni nu era prea afectat de ceea ce se întâmplase noaptea trecută pentru că de obicei cam așa se termină orice petrecere prin lumea asta. Acum nu va rămâne în urma acestui dezastru decât amintirile un pic cam înspăimântătoare și teama din ochii copiilor atunci când voi trece pe lângă ei.
              Mi-am luat din seiful tatei pistolul fără de care nu ieșeam niciodată din casă și l-am așezat foarte bine ascuns la talia pantalonilor mei scurți și colorați, acoperit bine de maieuțul la fel de colorat. Am rugat-o pe menajeră să îmi împacheteze câteva fructe și o bucată din prăjitura pe care bucatarul o pregătise pentru desert, mi-am chemat șoferul și am plecat spre spitalul central. Nu îmi făceam absolut nici un fel de griji, mai ales în privința poliției pentru că aici era exact ca o junglă, iar moartea unui om nu însemna decât renașterea altuia. Aveam mintea complet goală, iar tot drumul până la spital nu am scos absolut nici un cuvânt.

              După ce am ajuns la spital și după ce am cerut unei infirmiere, destul de politicos pentru mine aș spune, să îmi arate unde este salonul viermelui și bineînțeles după ce am primit informații cum că nu a fost rănit grav și că se recuperează foarte repede și neașteptat de bine pentru că lama cuțitului nu i-a atins nici un organ vital, parcă îmi pierise cheful de a-l mai vedea. Faptul că știam că viermele e bine mă făcea să ridic puțin din sprânceană intrigată. Pe aici practica răzbunărilor era destul de la moda. De fapt, nu se demodase niciodată. Mă intriga foarte tare faptul că urma ca brunetul să pregătească o răzbunare, și nu pentru că îmi era teamă sau pentru că ar fi fost el prea periculos și prea de temut, ci pentru că în mintea mea, cunoscându-l, răzbunarea lui arăta ca un joc de copii între 3-5 ani.

              Am intrat în camera brunetului fără să mai bat la ușă. Oricum nu-mi păsa dacă deranjez pentru că eram sigură că deranjez. Am constatat cu mult prea puțină uimire că Sakura era deja acolo, încercând să aibă grijă de el și să-l consoleze. Asta n-ar fi fost capabilă să aibă grijă nici de ea, dară să mai îngrijească și pe alții. A sărit speriată din pat în momentul în care m-a văzut, însă Sasuke a tras-o ușor în jos de o mână, rugându-o ușor să iasă. Roscata a trecut pe lângă mine aruncându-mi doar o privire puțin prea amenințătoare pentru ea.

          - Ai venit să vezi dacă am supraviețuit, m-a întrebat brunetul în timp ce se mă privea de parcă eu aș fi fost cea rănită.
          - Da! Aproape că îmi pare rău că încă mai respiri, vierme!
          - De ce ești atât de rea? Uite, eu promit să te iert dacă îmi dai un sărut.

Superb capitol! Sincer, incep s-o iubesc pe Ino din ce in ce mai mult. Aditudinea de fata rea care nu poate fi calcata-n picioare imi place al naibii de mult. Imi pare rau doar ca Saku a ramas la fel. Sau aproape.Si sa nu mai zic de mica actiune din capitolul asta. Parca aproape-mi pare si mie rau ca nu e ranit mai grav brunetul.  Aproape. Dar probabil o va pati cat de curand pentru acea propunere facuta lui Ino. Uf, nici nu stiu ce sa mai zic. Mereu am problema asta la un fic de calitate. Deci, sa aduci nextul cat de repede.

Ei bine, nu stiu cu ce sa incep. In primul rand vreau sa-ti spun ca mi-a placut la nebunie acest capitol, esti un geniu! Imi place foarte mult atitudinea lui Ino, cea de fata rea, si imi pare rau ca Sakura nu are aceeasi atitudine.
Dupa felul cum i-a vorbit Sasuke lui Ino regret la fel de mult ca ea cu nu l-a ucis pe vierme! Chiar nu stiu cum vor ajunge Sakura si Sasuke un cuplu. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Kissez!

Doamneee, am ajuns asa de tarziu! Capitolul a fost uluitor, mi-a placut la nebunie. Ce tupeu are Sasuke!
N-o stiu prea bine pe Ino, dar din cate vad Sasuke s-ar putea de data asta sa nu mai respire! :))
Adevarul este ca a fost cam nesimtit cand a zis c-o iarta daca-l saruta! Urasc genul asta de baieti! Ceva gen, daca imi aduci o bere, te sarut! Duca-se! 
Ii aduc un pumn in gura si doua cuvinte de dulce! 
Si ce periculoasa este Ino, sau Sakura! Periculoaselor!
Ino chiar este de temut, dar Sakura din cate vad, nu prea o cred in stare sa faca ceva rau!
Si ce "linistita" era toata lumea cand a vazut ca Ino s-a ridicat! Tatal lui Sasuke, este un tard, Ret*rd! Cum pana mea se gandea el ca sotia un mafiot o sa-i cada la picioare, asa dintr-o data!
Si sotia lui unde era? Daca era acolo, ce facea, se uita la elsi se ruga "Hai fat-o ia trandafirul ca sa pot sa scap de el!"? :))
Bine, cam atat, deja m-am cam lungit!
Merci de anunt, scuze de intarziere si cred ca nu mai estye nevoie sa spun ca astpet next-ul cu nerabdare si ca sper sa continui sa ma anunti, deci voi scoate aceste chestii! :))
Savvy!

Asdfghjkl OMG nu pot sa cred ce fic genial      . Nu am mai citit de mult timp un fic atat de bun, in care actiunea curge descrierea si dialogul  impelindu-se armonios. Esti pur si simplu facuta sa scrii. Ai condei . Acum revenind la ficul in sine : ideea este super, dialogul e super, totul e super. Doar ca atitudinea Sakurei lasa de dorit. Sasuke magarul repede la Ino. Dar poate lucrurile se mai schimba si Saku devine felina rea    . Astept sa vad cu ce o sa ne uimesti, pentru ca oricum sunt sigura o s-o faci. Daca nu cer prea mult, te rog, anunta-ma si pe mine cand pui next-ul mult asteptat. Bafta la scris si totusi nu ne lasa sa asteptam prea mult, nu lasa fanii in delir, pisicuto :* te pupsssssss dedde <3       

Cat de nenorocita poti sa fii! Cum sa inchei cu un asa suspans capitolul? Cat de rau sa fii? Acum stau ca disperata la 1 dimineata mancand pui si gandindu-ma ”Ce o sa-i faca Ino lui Sasuke?”, ”Va mai scapa Sasuke de data asta de furia lui Ino?”, ”Cum va reusi brunetul sa scape de moartea care mai mult ca sigur il paste?” Cum sa fii asa de nenorocit incat sa ma lasi cu atatea intrebari? Oricum, stilul tau se imbunatateste considerabil cu fiecare capitol scris, se vede de la distanta. Imi place felul in care narezi, dialogul tau, bla bla bla, laude, bla bla bla, ma rog. Astept nextul. Sa ma anunti!

FanFic redeschis la cererea autoarei.
Spor la scris. :*

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.