Hey, hey
Se pare că mi-a venit încă o idee azi-dimineaţă şi, chiar dacă nu prea am timp să postez aşa des la ficuri, nu m-am putut abţine sa nu încep această idee. Sper să vă placa şi vouă. Vă pup, lectură plăcută!







Din perspectiva lui Sasuke


Stau rezemat de o piatră, infigându-mi coasa în pământul muscuros, şi privesc plictisit peisajul sumbru, aceeaşi atmosferă obscură şi melancolică ce mă înconjoară zilnic. Mereu sunt plictisit, până şi hainele negre şi lungi ce-mi învaluie corpul sunt plictisitoare, la fel ca părul şi ochii de aceeaşi noanţă, iar faptul că toţi cei care mă înconjoară în această lume, a mesagerilor morţii, sunt îmbrăcaţi în aceleaşi haine lălâi, având părul şi ochii negri mă face să mă simt ca intr-o formaţiune militară, unde toţi membri trebuie să poarte şi să facă acelaşi lucru. Extrem de plictisitor, până şi jobul care mi se cuvine este plictisitor.
Ridicându-mi privirea, o văd pe logodnica mea, Hinata, venind spre mine într-un pas alergător cu braţele larg deschise şi cu acelaşi zâmbet larg pe chip ca întodeauna. Noi, mesagerii morţii, nu prea obişnuim să zâmbim între noi, să râdem sau să petrecem aşa mult timp împreună, dar Hinata mereu a fost ca un copil, mereu veselă şi încrezătoare. Presupun că asta m-a atras la ea, faptul că este diferită faţă de femeile din această lume condamnabilă, care mereu sunt serioase şi tăcute. Vorbind cu ea după ce ne întoarcem de la treburile murdare pe care trebuie să le facem, mai reduce din aceasta plictiseală, făcând-o acceptabilă într-o oarecare măsură.

- Sasuke! Ce bine îmi pare să te văd, după ce am avut acea sarcină. Nu o să-ţi vină să crezi ce mi s-a întamplat cu acel mafiot, caruia trebuia să-i colectez sufletul! rosteşte, dupa care se rezeamă şi ea de piatră, sprijinindu-şi capul de umărul meu. Desigur, Hinata a fost plecată o săptămână să supravegheze un mafiot care urma să moară, iar ea a fost însărcinată cu colectarea sufletului lui. I-am simţit un pic lipsa şi, asta, probabil pentru ca eu nu am avut de colectat niciun suflet în ultima lună. Mă intreb ce naiba s-a întâmplat cu maestrul, de nu mi-a înregistrat nici un suflet pe listă.
- Hei, ce eşti aşa gânditor, nu vrei să auzi ce s-a întamplat? Hei, Sasuke, mai zâmbeşte şi tu din când în când, spune, împingandu-şi corpul cu forme bine definite, pe care numai eu am ajuns să le pătrund şi să le văd. Nu prea i se cunosc formele prin aceste haine largi de maicuţă. Il urasc pe maestru pentru asta.
- Atâta timp cât eşti în regulă, nu mă interesează ce s-a întâmplat. Au mai fost cazuri în care am colectat sufletele unor mafioţi periculoşi ce urmau să moară şi nu este nimic interesant de văzut. Absolut totul este neinteresant in lumea asta şi în lumea oamenilor.

O văd pe brunetă cum se ghemuieşte şi îşi infăşoară braţele în jurul picioarelor, după care işi lasă bărbia să alunece uşor pe genunchii ridicaţi.
- Morocanosule, spune cu o voce plictisita, nici măcar formele mele nu te mai excită, dar altceva.
Fac ochii mari, apoi ridic o sprânceană şi rânjesc ştrengar.
- Ba desgur că ma excită, doar eşti logodnica mea, Hinata. Dar, acum nu am chef de asta, sunt prea mohorât în momentul asta.
- Desigur, tu eşti aşa de serios şi înnegurat întotdeauna, rosteşte scoţând limba la mine.
- Bagă limba în gura dacă nu vrei să ţi-o tai, îi spun îndreptând coasa mea spre faţa ei gingaşă. Desigur, nu am de gând să fac asta, dar îmi place sa o sperii, cu toate ca ea începe să râdă cu o poftă de nedescris la ameninţarea mea.

Luându-mi privirea de la Hinata, îl văd pe Lee venind spre noi, cu acelaşi mers de claun. Mă întreb cât naiba mai are de gând să mearga atât de stramb, iar în combinaţie cu hainele-i negre ce atârnă pe jos şi faptul că sunt prea largi pentru coprul său slab, mă fac să bufnesc în râs. Ajunge în dreptul nostru cu limba scoasă, abia dacă mai respiră, având coasa în mâna stânga, iar în mâna dreaptă niste foi gri. Desigur, recunosc de la o poaştă aceste hârtii. Lee se ocupă cu distribuirea fluturaşilor pentru cei care sunt chemaţi la maestrul nostru care împarte sarcinile.
- Deci, care dintre noi urmează să supravegheze un om? întreabă Hinata curioasă, strâmbându-se. Bănuiesc că nu mai vrea să primească încă o atribuţie, din moment ce tocmai a terminat una.
- De fapt, am venit aici pentru Sasuke. Apropo, spune îndreptându-şi atent privirea spre mine, urasc asta, te-am cautat peste tot, unde naiba ai umblat?
- Unde aş putea să mă duc în locul ăsta? Nici nu aş avea unde să mă ascund.

Şi chiar aşa şi este. Toată această lume este formată din case, unde ne tragem noi sufletele, si un pamant uscat lipsit de viaţă şi nimic mai mult. Pietre, bolovani şi lacuri, dar nici urmă de verdeaţă, copaci sau flori.
- Maestrul Bee te cheamă la el. Spune că tu urmezi să supraveghezi pe cineva, ai stat cam mult degeaba, să ştii.
- Mda. răspund, ridicandu-mă în capul oaselor, punându-mi coasa după umarul drept.
Hinata se ridică şi ea de jos şi îmi cuprinde corpul cu braţele ei lungi şi subţiri, apoi mă sărută cât pentru zece ani, deşi voi fi plecat maxim trei saptamăni dacă nu se termină doar într-una. Nu ne ia niciodată mai mult de o lună să supraveghem un om pentru că Bee ştie exact când moare acesta, dar niciodată nu ne spune pentru că el vrea să ne distrăm în timp ce-i urmărim. Aiurea. Îi ciufulesc părul brunet Hinatei, în timp ce ea îmi urează baftă împreună cu Lee, care îmi înmănează biletul.

Merg îtr-un pas domol până la aşezământul sacru al marelui Bee, moartea în persoană, care ne foloseşte pe noi " copiii lui "cum ne spune el, pentru a colecta sufletele oamenilor ce urmează să moară. O treabă extrem de neplăcută. Nici măcar nu pot să mă distrez cu persoana respectivă, căci nu mă poate vedea şi nici nu mă poate simţi. Trebuie să stau şi să urmăresc ca un tăntalau, ce face un tâmpit care va da colţul. Chestia asta începe să mă irite şi mai mult, dar dacă nu aş avea nici aceste sarcini stupide, existenţa mea chiar ar deveni şi mai plictisitoare. Aş gasi, probabil, o modalitate să-mi şterg vieţuirea de pe lumea asta, cu toate că este imposibil.

Înaintez printre bolovani şi ruine, având grijă să nu calc pe sârme şi cuţite aruncate la întamplare sau piese din metal pentru nu ştiu ce joc stupid. Priveliştea din jur mă adoarme, iar peisajul sumbru niciodată nu va căpăta altă culoare decât cea existentă. Fumul cenuşiu ce se imprăştie în atmosferă îmi înceţoşează privirea şi mă face să strâng din ochi, iar cu cât înaintez mai mult spre locul sacru al maestrului, fumul devine şi mai intens, şi mai ameţitor, şi mai înecăcios. E ca o perdea ce te împiedică să ajungi la prea măritul Bee.
Dupa o bucată bună de drum, îmi las corpul să alunece printr-un tunel lung ce duce la o cascadă, iar de fiecare dată când alunec pe tunelul ăsta, mă simt de parcă aş ateriza pe un topogan de la cer la pamânt, palpitantă treabă. Mereu maestrul încearcă să ne mai scoată din amorţeala de zi cu zi, venind cu noi idei pentru a ne face să ne distrăm cât de cât. Chiar săptamana trecută, a venit cu versurile lui si dansul de rapper, iar toată lumea a început să-l imite şi să asiste la concertele lui, înafară de mine. Nu mă pasionează câtuşi de puţin dansul sau muzica, mai ales rap. Ajung dincolo de cascadă şi intru în peştera mare din apropiere. Înaintez mai mult, apoi mă opresc şi îngenunchez în faţa maestrului meu, ce stă pe un morman de perne pe care el îl numeste tron.

- M-aţi chemat, Bee-sama, rostesc, inclinandu-mi capul în faţă, apoi îmi ridic din nou privirea asupra lui.
- Sasuke, iată că însfârşit a venit si timpul tau.
- Desigur maestre. Da-ţi-mi, vă rog, hartia cu numele persoanei pe care trebuie sa o supraveghez.
Îl văd pe Maestru cautând intr-un sertărel inalt , ce sa află langa perne. In timp ce caută hartia pe care trebuie sa mi-o înmâneze işi rasuceşte delicat firele blonde de par. Este singurul speciemen din lumea asta care nu are parul negru. Desigur, insăşi moartea, trebuia să aiba ceva deosebit pe lăngă versurile stupide de rap.

Vine mai aproape de mine pe o pernă neagră plutitoare şi îmi înmanează biletul, după care rosteşte:
- Să ai grijă cu ea, Sasuke, e periculoasă rau.
- De ce ar trebui să mă îngrijorez? dar, evident, nu-mi răspunde la întrebare, apoi îmi las privirea să alunece pe biletul gri şi citesc numele victimei mele:
Sakura Haruno.




Sper ca v-a plăcut acest capitol, aştept părerile voastre. Sper că nu am dat-o în bară cu diacriticeile :D. vă pup " hug "

dau edit
________________
Hei, hei, pana la urma am reusit si eu sa ajung cu editul :D. Ideea este interesanta, trebuie sa recunosc, insa o sa astept ca s-o dezvolti mai mult inainte sa mai zic ceva. Sincera sa fiu cel care m-a atras sa citesc este titlul ”Moartea imi bate la usa” imi aminteste de o piesa de la Parazitii ”Moartea intreaba de tine” dar nu asta e importat. In concluzie pana aici sunt multumita. Descrierea e cam putina, insa cine is eu ca sa comentez cand in unele ficuri scrise de mine am mai putina decat tine? Eh, asa credeam si eu. Sasuke pare un personaj sumbru si plictisit care numai sa supravegheze o persoana n-are chef. Pana aici am fost mirata doar de faptul ca el se inchina in fata cuiva (lui Bee-san) si totusi, moartea?! Genial. De aleasa lui (Hin) nu o sa comentez, caci am mai intalnit povesti in care sa-i gasesc pe cei doi impreuna. Ah, ai grija. Am observat ca ai o gramada de fraze in care diactricele iti lipsesc :| si cateva greseli. Apropo ” inafara se scrie = in afara” . Altceva nu o sa-ti mai spun pentru ca nu sunt critic. Abea astept sa vad cum este Sakura, mai ales ca Bee i-a spuns brunetului ca e periculoasa. Mor de nerabdare! Hai cu next-ul si nu uita sa ma anunti si pe mine. Ciusss and kissez

Buuuuna
Mersi ca mi-ai nzis de fic, caci te anunt ca din acest moment am devenit fana numarul unu. Imi place muuuult de tot
Doamneee, cel mai mult cred ca mi-a placut faza aia cu "baga limba in gura daca nu vrei sa ti-o tai". A fost penala =)) Am ras de-am murit, jur =)))
Desigur, ador faptul c-ai scris primul capitol din perspectiva scumpului de Sasukeeee Si, sincer, m-a uimit putin chestia asta, caci, de obicei, incepi cu Sakura. Totusi, eram sigura ca despre Sakura va fi vorba atunci cand I s-a zis ca I-a venit si lui randul, iar apoi, cand l-a atentionat si I-a spus sa aiba grija cu ea, am putut sa jur ca n-avea cum sa fie altcineva.
Ideea imi place foarte mult, e super mega extra interesanta si nu imi amintesc sa mai fi vazut ceva de genul. Felicitari!!!
Nu prea stiu ce sa mai zic, dar te voi oblige sa ma anunti de next, pentru ca sunt foatre curioasa ce se va intampla in continuare. Spooor la scris si multa inspiratieee Sa aduci nextul rapid, caci ador ficul

Hey, mersi pentru anuntul acestui fic . He, he mi se pare o idee foarte interesanta si de asemenea originala.
Soo... Sasuke este un mesager al mortii, interesting . Dar faza care m-a lasat complet masca e ca : HINATA E LOGODNICA LUI . Adica, adica... ce naiba! Ehh, dar lasa ca o paraseste si se duce la Sakura.... Mmmm, dar faza e ca Sakura probabil e muritoare si nu mai are mult de trait... Sunt sigura ca e ceva special legat de ea, daca Bee-sama a zis ca e periculosa rau . Asa ca te rog din tot sufletelul meu sa aduci next-ul repejor. Spor la scris si succes la idei
Lots of love from Lola

Nu mai stiu daca am mai citit pana acum un fic scris de tine, dar pot spune ca pe acesta il ador. Povestea asta incepe sa imi placa din ce in ce mai tare si chiar sunt curioasa sa aflu de ce Sakura este atat de periculoasa.
Pana acum pot spune ca deja ma captivat ficul, dar astept cu nerabdare sa aflu ce se mai intampla. Iti multumesc din suflet ca m-ai anuntat de acest nou fic si te-as ruga ca urmatoarea data cand mai deschizi un alt fic nou sa ma anunti si pe mine. Imi place foarte mult cum scrii si chiar nu as vrea sa pierd un fic scris de tine.

Ficul acesta, chiar si dupa un capitol este absolut magnific. Pe mine ma atrage atat ideea care mi se pare destul de originala cat si modul in care descrii si narezi.

S-s-sakura Har-ru-runo? Ce tare! Imi place foarte mult!
Scuze de intarziere dar de...teze teste chesti trestii.
Merci ca m-ai anuntat si sper sa continui!
Te poooooooooooooop!

Ok desi sunt nou imi place ficul tau.E tare....oricum e putin ,,creepy'' treaba cu Sakura..E foarte interesant.Sunt curios cum o sa dezvolti;)Bft si anuntama de fic plz plz! By3!!!!!!!!!!!

Din perspectiva lui Sasuke


Imi indrept privirea catre biletelul gri si citesc numele victimei mele: Sakura Haruno
Este prima oara cand nu fac legatura intre un nume si comportamentul persoanei respective. De obicei, numele avea si o esenta din comportamentul persoanei, cel putin asa mi s-a zis pana acum, iar daca alti mesageri ai mortii, ar fi invatat simbolistica unui nume la fel ca mine, si-ar fi dat seama ca acest nume este frumos pentru o persoana periculoasa. Cel putin, numele de Haruno, care presupun ca ar trebui sa insemne pace si liniste. O las balta oricum. Nu ajung nicaieri, iar acest lucru este evident. Nici nu stiu de ce stau sa ma mai strofoc pentru acest nume.
Indraznesc a-mi ridica din nou privirea catre stapanul meu, care a inceput sa-si noteze ceva in carnetul sau pentru versuri. Chiar nu ma poate lua in serios niciodata? Totusi, nelamurirea pe care o am, nu ma impiedica sa ridic din sprincene si sa-l privesc atent, pentru a-i da de inteles ca mie nu imi convine ceea ce se intampla de fapt si, evident, el imi arunca o privire stupefiata, o privire care, practic, ma forteaza sa-i spun ce am pe suflet.

- S-a intamplat ceva, Sasuke?
Tonul pe care l-a folosit nu este nici bland, nici aspru. Nu prea ii place sa fie intrerupt cand scrie ceva in timp ce fredoneaza, ceea ce ma mira ca nu m-a zburat deja in lumea oamenilor, dar fara sa ezit, imi iau curajul sa-mi spun nemultumirea.
- O femeie? il intreb.
- Este vreo problema in faptul ca va trebui sa supraveghezi o femeie, Sasuke?
- Bineinteles, ii raspund rapid fara sa ma gandesc, pur si simplu cuvintele imi ies fara sa vreau. Parca regret ca i-am dat un astfel de raspuns acum. Ochii lui ma privesc atent. Sprincenele i se arcuiesc mai mult decat este necesar, buzele groase i se strang, iar privirea lui chiar poate sa ma ucida. Un aer greu pluteste in jurul maestrului, o simt, iar acum, ma intreb ce pedeapsa voi primi pentru nesimtirea mea. Totusi, nu ar trebui sa fie o intrebare normala?
Rasucindu-si din nou suvitele blonde printre degete, hotaraste sa-mi vorbeasca:

- Si de ce ma rog, este o problema? Iti este teama ca Hinata ar putea sa izbucneasca la faptul ca privesti alta femeie?
Il privesc uimit, abtinandu-ma cu greu sa nu-i zic vreo doua. Cum sa-mi fie mie frica de o femeie in pragul unei crize de gelozie?
- Uite ce-i, Sasuke. Poate cateva versuri de-ale mele te vor linisti, isi drege el galasul, dupa care adauga: Yo! Hinata este femeia ta, si drga beiete, va ramane asa! Ya, Hinata este...
Dumnezeule, in momentul asta, pun pariu ca sunt mai rosu decat parul unei sotii de-a diavolului. Maestrul chiar rade de mine! Imi dau o palma peste frunte, tinandu-mi ochii inchisi si-mi inclestez maxilarul. Ma abtin cu greu sa nu-i zdrobesc capul ca sa-l fac sa se opreasca, dar chiar si cu riscul de a fi spulberat, rostesc tare:
- Bee-sama!, imi dreg apoi glasul, ce vreau sa spun, este ca pana acum doua sute de ani, am supravegheat numai brabati pentru ca femeile ma plictiseau si mai mult cu lipsa lor de inteligenta.
- Te asigur ca Haruno este diferita. Te vei distra, probabil.
Pufnesc.
- Da, sigur ca ma voi distra.

- Ce ar fi sa nu mai comentezi si sa pleci odata? imi spune, aruncandu-mi o cutiuta neagra pe care o bag in buzunarul pnatalonilor mei largi. Nu am inteles niciodata de ce ne inmaneaza aceasta cutie minuscula, daca oricum nu avem voie sa o deshidem. Bee-sama, moartea pe care nu o intelegi. Cred ca o voi lua razna daca mai stau mult in lumea mesagerilor mortii.
Resemnat si cu nervii la pamant, din cauza ca trebuie sa supraveghez o amarata de femeie, ma indrept spre poarta dintre cele doua lumi, ce isi are locul chiar langa tronul maestrului. Aceeasi poarta neagra din care fumul cenusiu scapa precum niste lei din cusca, acelasi fum inecacios ce-mi invaluie narile, ametindu-ma, ceea ce pentru oameni deja este moarte curata. Ma incrunt si strang din pumni, sperand ca rapperul de langa mine sa inteleaga ca mi-a condamnat existenta timp de o luna intreaga. Si supravegheatul unui barbat era plictisitor, dar o femeie...? Nici nu-mi inteleg rostul pe lume si uneori chiar as vrea sa existe ceva care sa ma distreze, dar asa ceva nu este posibil printre muritori.

Pasesc pe poarta, iar in urma mea, aud rasul lui Bee, dar nu-mi pot da seama ce-l amuza. Parca ar fi un ras diabolic, special care sa ma avertizeze ca ceva necunoscut are sa mi se iveasca in fata ochilor. Moartea este pe sotii, huh? Inca ma gandesc ce poate fi atat de periculos la o femeie lipsita de aparare.
Dupa cateva secunde in care sunt teleportat spre Terra, imi deschid ochii spre cerul de o noanta cenusie. Norii grei incarcati de ploaie, acopera acea culoare de un albastru intens. Picuri reci se preling pe pielea mea, facandu-ma sa tresar. Ploaia, intodeauana imi declanseaza un sentiment naucitor, imi place atat de mult... fulgerele, tunetele si reactiile ingrozite ale oamenilor la aceste fenomene care, dupa parerea mea, nu reprezinta o amenintare.
Lasandu-mi privirea sa alunece asupra blocurilor inalte din acest oras, Tokio, observ locul in care se presupune ca trebuie sa aterizez, asa ca ma intrept in acea directie, nebagand de seama vantul puternic ce-mi strapunge fata ca niste ace.

Apropiindu-ma tot mai mult de locuinta lui madame Haruno, la etajul cinci al acestui bloc inalt, o silueta isi face prezenta pe pervazul unei ferestre deschise. Ar trebui sa par uimit, dar nu-mi place sa arat asta. Ajung in dreptul sau si privesc atent hainele sale lungi si albe, corpul puternic si musculos, apoi imi ridic privirea asupra fetei sale incruntate. Banuiesc ca nu este prea incantat ca are ocazia sa ma intalneasca chiar aici si la fel simt si eu.
- Ai de gand sa te mai holbezi mult la mine? mesager infect.
- Hmm, deci poti sa vorbesti. Nu ar trebui sa fi alaturi de protejata ta? Banuiesc ca asta ar fi indatorirea unui inger.
Ma priveste atent cu ochii lui negri, spincenele albe fiind puternic arcuite, lasand la iveala furia ce l-a cuprins. Parul gri infoiat se delecteaza in bataia vantului, iar masca alba care ii acopera jumatate din fata, ma face sa cred ca ceva nu este in regula.
- As fi cu protejata mea, daca as putea. Sa inteleg ca a venit timpul ca ea sa moara?
- Daca nu ar fi asta, de ce crezi c-as fi aici? Totusi, niciodata nu am crezut ca voi avea companie un inger. Nu ar trebui sa stati ascunsi si sa soptiti lucuri prostesti la urechile oamenilor?
- Nu ma face sa repet, mesagerule. Daca as putea, as faceo.

Raspunsul sau ma pune intr-o mare masura pe ganduri. Nu am mai auzit ca un inger sa nu poata sta cu protejatul sau. Sau poate pur si simplu ii este prea lene sa-si implineasa datoria si tind sa-l inteleg. Eu ma plictisesc o luna langa o persoana, dar cateva decenii alaturi de cineva. Acum, imi apare iar in minte personalitatea Sakurei. Ce naiba are atat de special incat Bee o considera periculoasa. L-as indreba pe ingerul din fata mea, dar niciodata nu mi-a placut sa cer informatii legat de ceva, orgoliul de a sti orice, nu ma lasa. Totusi, intr-un mod inexplicabil simt nevoia sa-l intreb cate ceva legate de aspectul sau groaznic.
- De ce ai ochiul stang taiat? Mi se pare foarte ciudat, ingere.
- Kakashi Hatake, nu ingere. Pai s-a intamplat sa fiu taiat la ochi, altceva mai vrei sa sti, mesagerule?
- Sasuke Uchiha, nu mesager.
Atitudinea lui ma enerveaza. Nu trebuiau ingerii sa fie blanzi, sinceri si intelegatori? Cred ca nici ei nu sunt chiar ceea ce par, daca ar fi asa, noi, mesagerii mortii, ar trebui sa ucidem intreaga lume. Isi incruciseaza mainile la piept, strangand materialul alb ce-i inconjoara corpul puternic si ma priveste atent din cap pana in picioare, facandu-ma sa ma simt ciudat. Este de-a dreptul ridicol sa ma studieze asa.
- Nu ai mai vazut haine largi de demoni? Nu te mai holba la mine, eu ar trebui sa fac asta din cauza ochiului tau si a mastii ce iti acopera fata. De ce naiba o porti?
- Esti cam curios de fel, nu-i asa Sasuku?

- Sasuke, marai eu iritat.
- Sasuku suna mai acceptabil. Daca tot esti curios, iti voi spune ca port aceasta masca din cauza mirosului fetei. Nu suport mirosul ei, este groaznic.
As vrea sa mai pun cateva intrebari, dar nu-mi place sa fiu pisalog, desi in momentul asta sunt al naibii de curios in legatura cu femeia asta. Banuiesc ca doar va trebui sa astept sa vina acasa si sa aflu personal ce-i poate capul. Totusi, de ce naiba poarta o masca pentru mirosul ei? Imi vine sa inebunesc. Prea multe lucruri ciudata se intampla, si nu am mai intalnit un inger care sa stea fara protejatul sau, indiferent cat de pacatos ar fi. Acum chiar si eu cred ca este periculoasa, ceea ce ma face intr-un fel nerabdator sa vina mai repede acasa. La naiba, nu pot sa cred la ce ma gandesc acum, imi spun in timp ce-mi dau o palma peste frunte.
- Eu spun sa nu te mai agiti atat, Sasuku. O vei cunoaste cand va sosi acasa.
- Nu-mi pasa cine e. Vreau soar sa termin odata cu prostia asta, sa-i colectez sufletul cand va muri si sa o sterg in lumea mea.
- Huh, lumea mortii, nu-i asa? Cum este acolo?
- Cine face acum pe curiosul acum, Kukusi? Nu am de gand sa...

Dar nu mai apuc sa spun prea multe pentru ca usa camerei de la dormitorul fetei se deschide brutal, si asa este bine pentru ca niciodata nu am vorbit atat de mult, este de-a dreptul enervant. Eu si ingerul asta nebun de langa mine, care mai devereme mai avea putin si sarea pe mine din cauza furiei, ne indreptam privirile spre cel ce intra in incapere. Inchide usa in urma sa, si isi arunca servita neagra pe patul mare din camera. Pare destul de nervos, iar mainile ii tremura pe nasturii de la costumul negru pe care incearca sa-i deschida atat de repede. Pletele lungi castanii sunt ude din cauza ploii, iar in momentul in care isi da haina neagra jos, observ verigheta de la degetul sau. Barbatul se uita apoi pe telefonul sau mobil, incercand sa apeleze un numar, dar vazand ca arunca telefonul cat colo dupa o serie de incercari esuate, devin ceva mai atent la reactiile lui.
- La naiba cu tine, Haruno! Sa vezi ce-ti fac cand ajungi acasa. Dumnezeule, pe unde naiba umbla iar femeia asta nebuna?
Poftim? Pentru un moment, chiar am crezut ca am gresit locuinta...




Am venit si cu nextul si vreau sa-mi cer scuze daca este scurt, dar chiar nu am avut cum sa continui. Capitolul este necorectat si sper ca nu am prea multe gresili, dar timpul asta ma omoara:)) Promit ca urmatorul capitol sa fie mult mai lung si mai complex :) Sper totusi ca v-a placut si astept parerile voastre. " hug "

prima. dau maine edit

EDIT:

O sa incep direct, caci deja mi=am cerut scuze pentru intarziere In primul si in primul rand, trebuie sa-ti reamintesc cat de extra genial poti sa fiiiiiiiiiiii!!!!!! Ai niste idei fenomenale, demne de premiul Nobel =, jur Sasuku si Kukushi sunt prea tari Cum naiba de te-ai putut gandi la astfel de genialitati de porecle, n-am sa pot intelege vreodata, dar tin neaprat sa te felicit
Imi place muuult de tot curiozitatea lui Sasuke.... imi reaminteste de mine Dar eu tot mai curioasa ca el sunt, sa-i transimiti ca-l intrec. Kakashi este conturat tare interesant, drept inger... cam iritat. Sakura ia-a taiat ochiul, cumva? La cat de nebuna vrei s-o faci pe Sakura, imi imaginez ca va fi in stare de orice, mai ales de a-I taia ochiul lui Kukushi
Deeeeci, ma voi repeat si-ti voi zice ca idea este perfecta, impresionanta, cat se poate de originala si intru totul genial M-a captat prea mult, intr-un timp mult prea scurt, asta-i clar.
Multumesc de anunt

Atâââât! Doamne, ce fic şmecher ai deschis! Îmi place ideea, îmi plac personajele, descrierea,acţiunea, îmi place absolut totul. Şi faptul că Kakashi e înger...asta a fost chiar neaşteptat. Iar finalul m-a lăsat cu gura căscată. Abia aştept nextul şi nu uita să mă anunţi şi pe mine. Spor la scris

Hey, merci de anunt!
Imi place foarte mult capitolul! Hmmm...Sakura casatorita? Sasuke curios? Si acum imi pun aceeasi intrebare pe care si-a pus-o Sasuke: Daca Kakashi este un inger, n-ar trebuii sa stea cu Sakura? Si sa se comporte mai frumos?
In fine, o sa ma lamuresti tu cu urmatorul capitol.
Merci foarte mult ca m-ai anuntat si sper sa nu te opresti!
Te !
Zbye!

Hei! Chiar este scurt nu gluma, dar chiar si asa nu pot spune ca nu mi-a placut.
Nu ma gandisem nici macar o secunda ca Sakura ar putea fi casatorita si deja banuiesc cam cine ar putea fi acel barbat. Deja sunt foarte curioasa sa o cunosc pe Sakura pentru ca din cate am auzit este chiar periculoasa nu gluma.
Oricum, iti multumesc ca m-ai anuntat si de acest next. Pana data viitoare te si te

Hey, hey . Mersi mult pentru anunt . Ei bine, tu stii cat de mult am asteptat sa aduci next-ul la acest fic ?! Doamne cred ca intram de nu stiu cate ori si verificam daca nu cumva ai pus next-ul dar in ultimele zile am avut niste treaba si nu am mai reusit si k-boom cand intru acum ma trezesc cu un mesaj de la tine . Cred ca nici nu am stat pe ganduri ca am si intrat . Ehhh, lasand asta la o parte... off Doamne, mi-a placut muult-muult acest capitol. Kakashi sa fie inger : WTF ?! Si ce mai inger, vorba lui Sasuke parca ar fi trebuit sa fie nu stiu... mai bun, mai dragut, alea, alea . De asemnea, am ras cand am citit cum incepusera sa-si spuna pe nume, amuzanta faza zau . Am citit, eu ce am citit si welll cand am vazut ca ala are verigheta si a inceput sa vorbeasca despre Sakura am zis : ,, Oooo nuu, nu-mi spune ca e casatorita '' . Ei bine acum acel barbat ar putea fi si tatal ei cine stie, pana la urma ne vei lumina tu, sunt sigura .
Sincera sa fiu chiar m-ai facut tare curioasa in legatura cu ce fel de persoana este Sakura, adica ce naiba Kakashi poarta masca din cauza mirosului ei ??? Cum naibii miroase, ma ?! Dar din ce ai scris tu pot zice ca este o fire rebela care face numai ce vrea ea si cand vrea ea. Ehh, lasa ca o sa vad eu, asa ca nu mai sta pe ganduri si apuca-te de urmatorul capitol si posteaza-l cat mai curand posibil
ps: sa ma anunti si pe mine
Lots of love from Lola

Din perspectiva Sakurei


Ii privesc trupul cazut pe podeaua rece si aspra a atelierului. Zambesc strengar cand ii aud icnetele si urletele acoperind sunetul bormasinii pe care o tin in mana. Imi las privirea sa alunece asupra hainelor sale manjite de sangele-i rosu, pacatos. O culoare divina, o noanta atat de naucitoare privirii mele. Imi place sa vad sangele curgand din ranile sale adanci, un sentiment de glorie invaluindu-mi trupu-mi insetat de razbunare.
Imi las un picior sa-i preseze pieptul, taindu-i respiratia, tocul pantofului meu negru infiripandu-se mai adanc in pielea lui, bormasina din mana mea soptindu-mi sa-l sfaram imediat pentru nesimtirea sa.

- Sakura! Nu-l omora acum. Mai vreau sa aflu informatii despre cel pentru care lucreaza. Tot ce faci acum, este sa-mi amplifici mie treaba.
Opresc bormasina, si-i arunc o privire enervata blondului din dreapta mea. Ma urmareste atent cu ochii sai de un albastru linistitor, trecandu-si o mana prin parul lung, lasandu-l dupa umeri, mai apoi coborandu-si privirea asupra trupului doborat la pamant. Oftez si arunc bormasina intr-un colt al atelierului langa alte piese, sunetul pe care-l face la impactul cu podeaua zgariindu-mi timpanele, ceea ce ma face sa ma incrunt si mai mult. Cred ca este a doua oara cand ma opreste sa nu ucid pe cineva aici, dar ma intreb ce-l nelinisteste. Pare cam fricos de fel, acest latos pisalog.
- Phiu, bine ca te-ai oprit. Daca mai continuai, imi murdareai si mai tare incaperea cu sangele acestui infect. Chiar merita toate acestea? Abia daca mai respira, spune, venind mai aproape de mine, in timp ce-si sterge mainile de o carpa veche plina de pete de motorina.
- Tsk, Deidara, doar ma cunosti. Nimeni nu-si bate joc de mine! racnesc tare, intorcandu-mi privirea aspra si insetata de sange catre viermele de pe podea, presandu-mi si mai tare piciorul de pieptul sau, apoi adaug: Am spus ca trebuia sa-mi aduci banii imprumutati sefului tau pe data de luni, iar astazi este miercuri, si cateva bacnote lipsesc! Indraznesti sa razi de mine? Ar trebui sa-mi multumesti ca inca mai esti in viata, mizerabil, infect! urlu cat de tare pot la victima mea, dupa care ii dau un picior de toata frumusetea in stomac. Ranjesc, si ma indrept catre cuierul din spatele meu ca sa-mi iau jacheta rosie de piele.

Il privesc pe Deidara furioasa cum ii acopera trupul acelui barbat cu o patura mare, subtire si alba. Ma intreb ce naiba are de gand sa faca cu acel ticalos, nici macar nu merita sa-l acopere cu o patura. Eu, daca as fi fost in locul blondului, il dadeam hrana la corbi. Dupa ce termina de aranjat mizeria pe care am provocat-o, vine din nou in directia mea, privindu-ma atent cu ochii lui mari, nasul sau lung si subtire parca adulmecandu-mi si mai mult parfumul, ceea ce ma enerveaza la culme. Imi place sa fiu privita, admirata, sa reperezint punctul suprem de invidie a laselor si fricoaselor, dar nu si Deidara. Mereu m-au sufocat barbatii care insista prea mult si care nu-si cunosc locul, iar singura solutie pentru a scapa de acesti indivizi este sa-i ucizi, cum am facut de multe ori din cauza asta sau din cauza datoriilor neplatite.
- Sakura, acum stiu ce vede fratele meu la tine. Esti cu adevarat o neinfricata. Cred ca pana se intoarce el, am putea sa...
- Nici sa nu te gandesti, vierme! i-o tai eu repede, incheindu-mi fermoarul de la jacheta. Uneori, chiar as vrea sa-l omor pe afemeiatul asta, dar probabil fratele sau imi va pregati aceeasi soarta, presupun. Nu inteleg de ce naiba se mai da pe langa mine.
- Ce crezi ca faci cu telefonul meu in mana? il intreb, in timp ce insfac mobilul din mana lui aspra. Acesta ma priveste uimit, dupa care izbucneste in ras si imi raspunde:
- Vrei sa te calmezi? Il tineam ca sa ti-l aduc. Ti-a sunat de vreo doisprezece ori pana acum. Probabil, pletosul este ingrijorat pentru tine. Si eu m-as ingrijora daca ai fi atat de mult plecata de acasa.

Ranjeste, iar eu pufnesc si-mi verific agenda din telefon si apelurile pierdute. Se pare ca, intr-adevar, m-a sunat de foarte multe ori. Din nou, Neji ma suna in prostie cand eu am treburi mai importante de facut. Ce naiba vrea? Totusi, numarul excesiv de apeluri, ma face sa ma ingrijorez pentru altceva, asa ca imi iau si geanta neagra din cuier, vrand sa plec mai repde, dar afirmatia blondului ma face sa ma opresc.
- Se va intoarce maine sera... cu toate camionetele, apoi se gandea ca jumatate din marfa sa o transporte in Franta. Spunea ca verii sai o sa-l ajute.
Fac ochii mari la aflarea acestei vesti si simt nevoia sa sparg ceva in acest moment.
- Si nu m-a sunat sa-mi spuna despre asta? Fratele tau este un idiot! tip agitata, dandu-mi o palma peste frunte, nu am de gand sa fim prinsi cu traficul de arme si celelalte lucruri necurate, doar pentru ca fratele tau s-a gandit sa faca acest lucru de unul singur. Am mai vorbit despre asta si inainte si a spus ca nu le va trimite in Franta.
- Poate, dar se gandeste ca verii lui chiar au posibilitatea sa tina ascunsa toata treaba cu traficul de arme. Totusi, ti-am spus, maine seara va veni. Vei avea ocazia sa vorbesti fata in fata cu el si veti lamuri problema.
- Nu am ce sa lamuresc. Nu sunt de acord, ar face bine sa nu ma enerveze.

Acum chiar sunt furioasa. Nu numai ca acel idiot incurabil al carui sef nu mi-a dat toti banii inapoi m-a enervat peste masura, acum si fratele acestui vierme din dreptul meu, are de gand sa duca misiunea asta la bun sfarsit in Franta la verii lui idioti. In plus, ma ingrijoreaza si acele apeluri de la Neji.
- La dracu! Am nevoie de o cafea si tigari! strig tare, apoi defac fermoarul gentii si imi scot portofelul ca sa verific daca am marunt sa-mi iau un pachet de tigari, iar spre norocul meu, am. Iau maruntul si-l bag in buzunarul lugilor mei negri, taiati. Incep sa devin din ce in ce mai agitata din cauza apelurilor lui Neji, mainile incepand sa-mi transpire. Sper ca nu s-a mai intamplat incidentul de data trecuta.
- Ce te framanta? ma intreaba Deidara.
- Nu-i treaba ta. In plus, ce te face sa crezi ca ma ingrijoreaza ceva? Nu am absolut nimic, insist eu cand vad ca ridica o spranceana in semn ca nu ma crede. Ai grija ce faci cu acel vierme. Sa fie sigur ca-l ucid daca nu vad si celelate bacnote pana maine. Oftez, apoi adaug: Spune-i fratelui tau, Naruto, sa ma viziteze maine la miezul noptii.
Atat mai am de spus, iar Deidara incuviinteza din cap si-mi face semn sa plec. Imi dau parul lung, rozaliu pe spate, apoi ma opresc in fata oglinzii ce isi are locul pe peretele de langa usa de la intrare si-mi verific stratul de ruj, observand ca acest rosu aprins inca prospera. Pacat ca va trebui sa-l indepartez incurand. Ii fac semn pletosului, ridicand doua degete incrucisate in semn de larevdere si ies pe usa, trantind-o in urma mea. Sper sa nu aiba prea multe probleme cu acel barbat din cauza ca era gata sa-l nimicesc, dar nu ar trebui sa-mi fac griji. Deidara nu lasa niciodata urme, spre deosebire de mine, care nu-mi pasa daca as fi prinsa cu ceva asa de minor ca pedepsirea unui badaran.

In drum spre casa, ma opresc la un chiosc langa statia de taxiuri, ca sa-mi iau un pachet de tigari, iar vanzatorul care ma serveste, parca prea imi zambeste pervers. Ce-i drept, sunt obisnuita cu toti nebunii care spera la o noapte fierbinte, dar nimeni nu poate pune mana pe mine asa usor. Jur ca l-as catapulta in acest moment, daca nu ar fi atata lume in jur. Nu as vrea sa cauzez mai multe dezastre decat ploaia asta care nu vrea sa inceteze. Toata lumea se grabeste spre casele lor cu umbrele, unii luandu-si copii de la scoala, altii adapostindu-se sub un copac sau la o scara de bloc. Insfac pachetul de tigari, il platesc si plec, fara sa-i multumesc barbatului ce m-a servit, catre un taxiu. Ploaia asta ma va nenoroci daca merg pe jos, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este o raceala.

- Catre strada ciresilor, numarul cincizeci si unu, repede! rostesc, in timp ce ma asez pe bancheta din spate a masinii, trantind tare portiera. Cred ca fac cam des acest lucru, dar imi place sa-mi pun amprenta pe unde calc. Soferul incuviinteaza si porneste la drum. Pentru un amarat de taximetrist, arata destul de bine. Este imbracat intr-un costum negru si o cravata albastra. Oare are cumva, dupa servici, o intalnire sau vrea sa agate domnisoarele fara aparare care se urca in masina lui? Iesim de pe strada principala, iar spatiile dintre cladiri se ingusteaza, drumul devenind mai lin pe masura ce ne aporpiem de destinatie, la acea cladire inalta in care locuiesc. Este greu sa-l numesc acasa, dar am invatat sa-mi accept traiul langa acel " pletos " cum ii spune Deidara.
Imi las capul sprijinit de geamul masinii, iar racoarea ce-mi invaluie obrazul palid este linistitoare. Observ picurii de ploaie cum se preling usor pe geamul masinii, impideicandu-ma sa mai vad claritatea peisajului obscur. Este aproape seara, iar Neji cred ca se ingrijoreaza si mai tare. Sper doar ca acele doisprezece apeluri sa nu fi fost o alarma falsa. Oftez din nou, incercand sa-mi fac o oarecare ordice in gandurile mele, iar acest taximetrist este chiar prea atent la reactiile mele.

- S-a intamplat ceva, doamnisoara? Pareti cam abatuta... este vreo problema? vreti sa conduc mai incet ca sa...
- Nici sa nu te gandesti! Si de cand este treaba taximetristilor sa se intereseze de problemele oamenilor? Vezit-ti de viata.
Se intorce spre mine cu ochii lui mari si caprui, parand uimit de raspunsurile mele. Abia acum ii observ parul roscat incarcat cu prea mult gel si zabetul pervers ce ma invita la un schimb de replici mai aprofundate. Cat de patetic. Marai iritata si ma incrunt, apoi el isi reia pozitia pe scaun si devine mai atent la drum.
- Vrei sa misti mai repede rabla asta? Ma grabesc, rostesc tare si apasat, enervata peste masura ca trage de timp si incetineste intentionat.
- Uite ce-i domnisoara. Masina asta nu poate merge asa repede, ca sa va explic, cauciucurile unei masini si motorul acesteia sunt...
- Stiu mai multe despre masini decat ai putea sti tu vreodata in viata asta, asa ca nu ma lua cu aceste explicatii inutile. Aceasta masina ar putea merge de o mie de ori mai repede, doar ca soferul este prea prost sa o conduca. Nu lucrul in sine este groaznic, ci cel care se ocupa de acel lucru, asa ca tine-ti teoriile prostesti pentru tine.

- De ce ne-am grabi, domnisoara? Este destul timp, si in plus, sunteti la varsta la care, dupa parerea mea, ar trebui sa incepeti sa va cautati partenerul de viata.
- Sunt maritata, cretinule! Acum misca mai repede rabla asta cat inca mai ai capul pe umeri! rostesc tare, scotand din geanta un pistol incarcat pe care-l indrept spre capul soferului, acesta ramanand uimit, iar spre norocul meu, idiotul se hotaraste sa mareasca viteza. Trebuia sa ma gandesc la asta de la inceput, avand in vedere ca este doar un fat frumos ce spera la o viitoare relatie. Inca nu-mi vine a crede ca am purtat o converstaie atat de lunga cu acest mitocan.
- Stai, stai putin. Nu platesti drumul? ma intreaba iritat cand dau sa ies din masina, dar nu-mi pasa, si ies din ea, trantesc poritera si ma indrept spre geamul din fata a masinii, iar acesta il lasa ceva mai jos sa auda ce am de spus.
Scot putin drog dintr-un saculet din geanta, tinandu-l strans in pumn. Desi nu m-am drogat pana acum, mereu port asemenea prafuri in geanta doar pentru simpla distractie.
- Uite ce-i, roscatule. Ai tras de timp, nu primesti bani. Cam asa functioneaza la mine. Acum, hai, fa pasi la drum si ai grija sa nu adormi pana la urmatoarea statie, spun dupa care imi indrept pumnul catre fata lui, il deschid, si-i suflu frumuselului drogul in fata.
Probabil ca ma injura acum, dar nu-mi pasa si plec catre blocul in care locuiesc. Tot ce am mai auzit, a fost tusitul sau din cauza acelui praf. Probabil, am fost exagerata, dar eu chiar aveam o porblema si ma grabeam, iar el tragea de timp. Cum indrazneste? Jur ca la-s fi chinuit, sa-i aud acele urlete dupa ajutor ce-mi fac inima sa tresalte.

Cand intru in scara, urc in lift, apoi apas pe buton si cobor din el la etajul cinci. Caut cheile de la apartament prin geanta, descui usa, dupa care o inchid foarte incet si ma indrept direct spre camera lui Haruhi. Intru rapid in camera ei, si rasuflu usurata cand vad ca Haruhi isi face temele la biroul ei, care spre suprinderea mea, de data asta este curat. Mereu ma rugam de ea sa faca curat in camera. A trebuit sa vopsim de trei ori peretii in noata ei preferata de mov, pentru ca aceasta fata stie sa faca doar tampenii. Dumnezeule, cat ma bucur ca nu a avut din nou o criza, nu stiu ce faceam. Probabil cedam nervos.
- Haruhi, iti faceai temele? spun cu un glas cald, facand-o sa se intoarca si sa-mi alerge in brate. Rasul ei ma face sa zambesc in orice secunda a zilei. O strang tare in brate si o sarut pe obrajii ei rumeni, apoi o apuc cu degetele de pometi. facand-o sa rada si mai tare. Ma priveste cu ochii ei mari si albastrii, apoi imi raspunde:
- Da, mami. Le-am terminat inainte sa ajunga tati acasa.
Zambesc, dandu-i parul castaniu si matasos dupa ureche, dar apoi imi scutur capul si o intreb:
- Tati a ajuns acasa, huh? S-a intamplat ceva cu tine azi? Esti bine sau ti-a fost rau, iubito? Ai mancat ceva, zi-mi esti bine? O intreb, punandu-i o mana pe frunte sa ferific daca are febra.
- Nu mi-a fost rau, sunt bine, crede-ma. Apropo, l-am auzit pe tati cum se agita in camera cand a venit si spunea ca iti face ceva rau cand ajungi acasa. Unde ai fost iar plecata? Ma simt singura cand nu esti aici.

Zambesc cu caldura, lasandu-ma pe vine la nivelul ei si ii ciufulesc parul, drept si frumos aranjat, iar ea imi prinde mana intr-a ei si ma mangaie bland. Un sentiment de vinovatie imi strabate corpul, inima vibrand din cauza dureri pe care ea o simte cand nu sunt lanaga ea. As vrea sa nu fiu nevoita sa o mint, sa stau mai mult timp cu ea, dar treburile nu-mi permit sa fac vro greseala.
- Ma bucur ca insfarsit imi spui mami. Nu ai idee cat de mult ma bucur, printeso.
O iau din nou in brate, ocolind intrebarea ei de mai devreme si o sarut pe obraz. Ma duc apoi sa ma schimb. Ma bucur mult ca imi spune acum " mami ". In ultimii patru ani, mi-a spus doar Sakura, fiindu-i probabil rusine sa-mi spuna mami, din cauza ca este adoptata. Doamne, cat urasc sa o las singura si sa plec, dar am incredere ca poate sa se descurce la varsta de unsprezece ani, sau cel putin ar trebui sa invete sa se descurce pentru ca nu-mi pot neglija treburile, desi as vrea sa pot.
Imi sterg machiajul de pe fata cu un servetel demachiant si imi usuc putin parul cu un feon pentru ca este ud din cauza ploii. Imi arunc hainele de pe mine in sifonierul lui Haruhi, si-mi iau un halat alb, dupa care ma privesc in oglunda sifonierului ei.
- Douazeci si patru de ani, huh? Au trecut ca prin minune...

- Tu esti cea mai frumoasa, mami, imi spune Haruhi prinzandu-ma cu mainile ei subtiri de talie, iar eu ii zambesc si o sarut pe obraz.
Haruhi ma urmareste prin casa, iar eu speram sa pot fuma in liniste, fara sa fie nevoita sa-mi inhaleze fumul, dar asta mai poate sa astepte. O iau in brate si merg in camera mea, unde il gasesc pe Neji trantit in pat, cu mainile pe fata, langa servieta lui neagra. Inca are pantalonii de la costum pe el, iar haina este aruncata langa pat si telefonul intr-un colt al incaperii. Banuiesc ca s-a enervat din cauza ca nu i-am raspuns, dar acel idiot incurabil imi datora niste bani. Nici acum nu am uitat asta, si-mi vine sa sparg ceva, dar nu-mi permit sa devin agitata sau nervoasa in preajama lui Haruhi.
O las pe fata din bratele mele, ciufulindu-i apoi parul si ma asez pe pat langa Neji, lasandu-mi mana libera pe pieptul lui gol, apoi il zgarii usor cu unghiile mele vopsite intr-un rosu sangeriu, apropiindu-mi buzele de urechea sa.
- Scoala, barbate. spun incet, dar apasat. Daca nu ar fi Haruhi in camera, l-as lua la bataie pe Neji pentru ca a indraznit sa ma sune cand il pedepseam pe acel barbat neserios. Zau ca i-as nimci trupul lui Neji, pentru ca ma deranjeaza tot timpul, dar anumite reguli nu ma lasa sa faca asta, iar cea mai importanta pentru mine este Haruhi. Nu as vrea sa asiste la o cearta.
Neji se ridica si ma prinde de mana, privindu-ma in ochi cu perlele sale lila, ridicandu-si sprincenele.

- Unde ai fost iar, Sakura? Aveam nevoie de tine, iar acum ca esti aici... spune, punandu-mi mainile pe talie, vrand sa ma sarute, dar il indepartez.
- Nu suntem singuri in camera. Haruhi, spun in timp ce-mi indrept privirea spre ea cu un zambet larg, ne poti lasa putin singuri in camera? Am ceva de vrobit cu tatal tau. Poti sa-mi arati acele desene pe care voiai sa mi le arati ieri.
Incuviinteaza si parasestea incaperea, iar eu imi reiau privirea serioasa, dupa care imi scot pachetul de tigari din halat, iau bricheta din celalat buzunar si-mi aprind o tigara cu miros de menta.
- Unde mi-ai umblat, femeie? spune el intepat.
- Asculta, barbatelule. Crezi ca daca suntem casatoriti, trebuie sa-mi vorbesti asa? Masoara-ti cuvintele. In plus, ti-am spus de o mie de ori ca imi caut un job bine platit, deasta am hoinarit pe afara.
- Dar de ce nu mi-ai raspuns? Inteleg ca iti cauti un job, desi spui asta de doua saptamani incoace, dar nici sa mai raspunzi la mobilul ala? insita el, incrucisandu-si mainile la pieptul sau puternic.
De ce este atat de enervant? ma intreb eu. Tot timpul ma inebuneste cu intrebaile stupide si urasc fatul ca ma trage de limba, dar evit intrebarea lui pentru un moment, inspirand puternic un fum din tigara, ce-mi invaluie plamanii, o stare de bine facandu-si aparitia in mintea si trupul meu. Expir fumul naucitor, si-l privesc absenta cum se imprastie prin camera. Macar pentru cateva secunde sa uit de problemele mele. Urasc faptul ca tatal meu stupid, m-a fortat sa ma marit cu acest pletos, detest faptul ca nu ma pot impune sub nici o forma in chestia asta si mai este si Haruhi care il iubeste atat de mult...

- Esti cam pisalog, raspun intr-un final.
- Asta pentru ca ma ingrijorezi, Sakura. Astazi am avut nevoie de tine, iar tu nu mi-ai raspuns. Daca Haruhi mai avea vreo criza pentru ca o doare ceva? Nu pot sa-mi dau seama cum, dar numai tu o poti vindeca, atunci cand esti langa ea. Stiu ca incidentul de acum doua zile te-a afectat, dar...
- Nu-mi aminti asta! tip eu nervoasa, era tot ce este mai scump, deci nu-mi aminti de asta! In plus, mereu am fost asa, nu are nimic de-aface cu acel incident.
- Daca spui tu...
- Daca spun ca nu m-a afectat, atunci asa este. Nu mai decide in locul meu cum ma simt de fapt, asta duce mereu la certurile noastre. Ti-am spus ca sunt bine.
Ofteaza, si-mi strange mana intr-a lui, dupa care ma mangaie tandru pe spate, vrand sa ma imbratiseze, dar eu ma retrag. Ma pot descurca si singura. Nu vreau sa depind de nimeni si doar cu incapatanarea mea am ajuns aici, dar nu-mi pasa. Nu as arata nici in ruptul capului ca ma afecteaza ceva sau ca nu ma pot descurca in asemnea conditii. Mereu mi-am dorit sa fiu independenta si stapana pe mine. Dupa ultimul fum de tigara, rostesc:
- Nu am nevoie de mila ta.
- Eu am nevoie de tine, Sakura.
- Dar ma ai, nu-i asa?
Urasc cum suna fraza asta, dar chiar asa este. In acte, sunt a lui, inafara... mda, sunt si a lui. Totusi, el chiar pare abatut si, chiar daca nu-mi prea pasa ce s-a intamplat, este de datoria mea sa-l intreb ca sa evit o morala de doua ore cum ca eu nu l-as iubi, desi acest termn nu-mi prea surade.
- Vrei sa-mi spui ce s-a intamplat azi?
Isi ridica privirea de catelus nevinovat spre mine si zambeste bland.

- Era cat pe ce sa fiu dat afara de la munca. Paznicii si agentii au gasit in seiful meu grenade si s-au furat mai multe bunuri de la firma, iar eu sunt suspectat de aceste treburi pentru ca eu eram insarcinat sa coordonez toate incaperile si sa le supraveghez, dar jur ca nu am vazut nimic pe tura mea. Imi este frica sa mai dau ochii cu ei. Daca ma vor termina cand ajung acolo sau, si mai rau, daca voi fi vinovatul? Voi plati scump pentru asta, ce naiba ma fac... rosteste pe un ton sugrumat, strangandu-si capul in pame. Oftez si imi aprind inca o tigara.
Ma dezgusta felul in care vrea sa se ascunda, felul in care priveste lucrurile si nu lupta pentru ce face si ce spune.
- De ce te plangi? De ce nu mergi in fata si iti susti opinia? Esti nevinovat, nu-i asa? Nu ar trebui sa iti fie teama pentru asta, fii barbat! spun cu accent pe ultimul cuvant.
Urasc sa fac asta - sa dau sfaturi - dar prostul asta ar fi nimic fara mine. Nici eu nu inteleg de ce acasa sunt mai inmuiata, iar cand ies pe usa sunt mai de temut. Urasc faptul ca le am pe amundoua, ca si cum ar fi o balanta intre bine si rau. Presupun ca asta ar trebui sa insemne.
- Ar trebui, totusi, sa uit de asta... oricum, mersi, Sakura. Desi, eram sigur ca vei spune ceva de genul asta. Cum poti fi asa calma, asa stapana pe tine, parca nu te sperie nici dracul.
- Ai dreptate, nici dracul nu ma sperie, Neji. Dar, sa stii ca eu mereu am incredere in fortele mele si imi place sa lupt pentru mine si sa impun respect. De ce mi-ar fi jena sa ma fac respectata si sa nu ma calce nimeni in picioare, asta-i culmea. Tot ce pot sa-ti mai spun este sa iei si tu exemplul asta si sa lupti.
- Cred ca ai dreptate, totusi... nu este chiar asa usor.

Ma sprijin de dulapul din camera si privesc catre fereastra deschisa, expirand fumul de tigara, probabil singurul lucru care ma linisteste. Ploaia s-a mai domolit putin, iar perdeaua de ceata incepe sa scada. Felinarele de pe marginile aleilor sunt aprinse si, spre suprinderea mea, claritatea imaginii de dupa fereastra este cam greu de deslusit, ca si cum o umbra imi acopera vederea, iar la concluzia la care am ajus vazand asta, pot rosti doar:
- La dracu...
Neji vine langa mine, ma cuprinde in brate, puanandu-si mainile pe formele mele bine definite si ma saruta scurt pe buze.
- Haide, Sakura, vino sa ne facem de cap acum. Meriti asta dupa sfaturile bune pe care mi le oferi. Doar nu ai degeaba un armasar langa tine, imi spune cu o voce seducatoare, zambind pervers.
Armasar pe naiba. Daca intr-adevar era un armasar, nu-si mai plangea de mila, nu era fricos si ar merge cu capul sus incercand sa-si faca dreptate si sa-si apere onoarea sau ce are el mai de pret. Il indepartez de mine si ii spun:
- N-am chef de s*x la ora asta.
- De ce nu? Haruhi nu mai este in camera, deci, suntem singuri-singurei.
- Gresesti, spun in timp ce privesc fereastra dormitorului, nu suntem singuri...



In primul rand, va multumesc mult pentru comentarii, nu aveti idee cat ma bucur ca va place acest fic si sper ca voi face o treaba buna in continuare ca sa nu va dezamagesc.
Sper ca v-a placut acest capitol si astept parerile voastre " hug "

Dau edit.

EDIT:

Deeeeci, genial fiinta ce poti fi, tu ai facut cumva contract cu genialitatea?!!! Caci, jur, ma uimesti din ce in ce mai mult cu fiecare capitol divin pe care-l scrii Chiar nu ma asteptam sa aduci atat de repede capitolul urmator, m-a surprins placut acest lucru. N-ai idee cat de fericita puteam sa fiu cand am vazut ca am primit un mesaj privat de la tinne
Acum, revenind la capitol si la ideila tre fantastice, trebuie sa-ti marturisesc ca adoooooor personalitatea Sakurei. Este o femeie puternica si sigura pe ea, imim place mult asta Casatorita?!!! Cine s-ar fi gandit ca are o familie si ca poate sa fie... asa? Eu, clar, nu Desi,l sincer cum, ma asteptam sa fie Neji iubitul ei, avand in vedre ca in Trei dorinte au avut o relatie ( parca doar acolo )
Sakura stie de Kakashi, il poate vedea, de a zis ca nu sunt ei doi singuri in casa? Hm. Interesant. Prea interesant, chiar.
Cam atat am avut de zis.
Mersi mult de tot pentru anunt. Sper c-o vei face si data viitoare. Poate capitolul urmator il pui la fel de repede sau, cine stie poate chiar si ami repede.