Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
That's our forum way!
--- Ne-am gândit să ne facem o nouă (re)introducere în categoria de Ești nou? Prezintă-te. Dacă te-ai mai prezentat în trecut, caută vechiul topic și fă-o din nou tot acolo. ---
Sex : Varsta : 27 Localizare : Calarasi Nr. mesaje : 797 Puncte : 865 Reputatie : 50 Hobby-uri : scris, citit, ascultat muzica
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Sam 08 Iun 2013, 21:52
Deci cu toate ca din capitolul asta am aflat destul de multe chestii in acelasi timp au mai aparut si alte intrebari. Prima data cand am auzit de Haruhi mi-am zis ca sigur este fata Sakurei pana ce am auzit ca este adoptata. In legatura cu Sakura daca ma gandeam ca este destul de rea ei bine de data asta chiar mi-a depasit orice asteptare. Chiar nu ma asteptam sa fie asa, dar imi place de aceasta Sakura rea si puternica. Abia astept sa mai vad si ce mai face si Sasuke si daca ramane si Kakashi prin peisaj. Oricum mersi ca m-ai anuntat si de acest next. Spor la scris si la idei!
Simon Says Jōnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : Craiova Nr. mesaje : 1380 Puncte : 1693 Reputatie : 149 Hobby-uri : I love to go out with my friends, to have fun, to listent to music, to draw and so on Stare de spirit : always HAPPY :D:
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Sam 08 Iun 2013, 22:00
edit imdeiat
Choco :) : Edit? (D)
xenomorphius Chūbu
Sex : Varsta : 29 Localizare : În pădure! Nr. mesaje : 3304 Puncte : 4254 Reputatie : 841 Stare de spirit : -
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Dum 09 Iun 2013, 11:09
Cred că am întârziat cam mult cu editatul, îmi cer scuze de asta, dar cum am spus indiferent ce ar fi eu tot o să trec cu un comentariu. Plus capitolul acesta a fost lung şi papitant, adică chiar interesant. Pot spune că partea mea preferată a fost sfărşitul, da, idee este genială. Personalitatea Sakurei este foarte conturată, ştie ce vrea şi şi obţine, plus e cam năbădăioasă, dar foarte calculată în acţiune. Începutul a fost unul bun, la fel ca şi şfărşitul când a spus rouaşie că nu sunt singuri. Genială idee. Ce altceva mi-a plăcut? Nu ştiu cred că totul, oricum ai o greşeală la început, corect spus este nuanță nu noanță. Greșeala aceasta o aveam și eu înainte, deci o să te corectezi treptat. Îmi place de Neji, iar dialogul dintre el şi Sakura a fost cel mai dar cel mai bun dialog posibil, sincer e cel mai genial dialog pe care l-am citit eu până acum la un fic fan naruto, sincer îţi spun. Îmi place mult, ai scos în relief lejeritate şi non-formalitatea (habar nu am dacă e bine spus non-fromalitate, dar ştiu că există non-formal XD) personajelor, atât de fluid au comunicat şi atât de înversunată a fost atmosfera. Mie cel puţin mi-a plăcut, părerea mea este că l-ai construit destul de bine şi sper să continui să faci aşa. Îmi cer scuze pentru eventualele mele greşeli din com, dar nu asta este important, foarte fain capitolul şi spor în continuare. *hug*
Ultima editare efectuata de catre Thanatos † in Sam 15 Iun 2013, 16:51, editata de 1 ori
Raluca :D Chūnin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Oradea-Bihor acebook : Raluca Nr. mesaje : 583 Puncte : 647 Reputatie : 66 Hobby-uri : Mai multe :) Stare de spirit : Happy
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Dum 09 Iun 2013, 16:51
Hey Mersii ca mai anuntat de next Ma bucur ca ai adus capitolul asa de repede sper sa il aduci la fel de repede si pe urmatorul...dar sa lasam astea de-o parte si sa trecem la continut La ce s-a referit Sakura cand a zis ca nu sunt singuri in camera? Ea ii vede pe Kakashi si pe Sasuke sau s-a intors fetita ei in camera? Si ce miros are Sakura de Kakashi trebuie sa poarte asca? se refera ca miroase a sange? Deci imi place la nebunie personalitatea Sakurei .Imi place ca este sigura pe ea si nu se asa calcata in picioare. Dar cum acasa pare atat de buna, iar cand iese afara ii gata sa ii omoare pe toti? Pana data viitoare spor la scris in continuare. Te-am ~Sayonara~
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Dum 09 Iun 2013, 17:44
Descriere: ai evoluat si imi place ca prezinti evenimentele in detaliu. Ceva totusi nu-mi place. Nu stiu sa iti spun exact si ce este, inca ma gandesc la asta. Poate sa fie vorba despre faptul ca inca ai tendinta de a inflori lucrurile acolo unde nu este necesar sau ca tot ai tendinta de a dramatiza uneori, inutil. De asemenea, nu imi place ca te repeti in anumite momente, imi tot spui despre un lucru si devine enervant. Mi-ai spus de faptul ca era agitata din cauza lui Neji si ca avea nevoie de tigari de mi se acrise la un moment dat. Ai o exprimare ce trebuie cizelata si folosesti niste expresii nu foarte potrivite uneori, mai ales atunci cand vrei sa scoti ceva in evidenta. Ti-am specificat mai multe pe text.
Actiune & Dialog: actiunea mi se pare ok, nu este grabita si decurge normal, nu am ce comenta aici. Vreau totusi sa nu te limitezi la niste evenimente oarecum stereotipice. Scena cu bormasina si felul in care Sakura aproape ca l-a omorat pe tipul ala nu mi s-a parut cine stie ce. Puteaqi sa ii conturezi personalitatea Sakurei foarte bine prin intermediul acestei intamplari, dar nu ai lasat foarte multe la iveala. Dialogul trebuie lucrat. Ai replici bune, cum au fost cele din finalul ultimului capitol, dar si replici seci, care nu mi-au placut. Ti-am spus si pe text, dar ai folosit o replica ce nu-ti apartine, nu stiu daca a fost intentionat sau nu, nici nu prea conteaza asta. Ai mai multa grija la detaliile de acest gen pe viitor.
Idee & Titlu: ideea mi se pare interesanta si sunt curioasa cum ai de gand s-o dezvolti in continuare. Am mai intalnit ficuri cu spirite si entitati asemanatoare, insa asta e ceva nou. Sper ca Sakura sa nu se dovedeasca un personaj banal, pentru ca are o personalitate puternica ce merita dezvoltata. Titlul pare sa se potriveasca cu continutul ficului, insa pe mine una nu prea ma atrage. Este si destul de lung si... nu stiu, pur si simplu nu ma atrage.
Estetica: nu am ce comenta, stai bine la acest capitol.
Greseli de ortografie/ punctuatie: - ai o mare problema cu virgulele, ai grija; - la fel si cu diacriticele, cel putin in ultimul capitol s-au evaporat de tot; trebuie sa te hotarasti daca scrii cu sau fara ele;
Violette <3 a scris:
Ii privesc trupul cazut pe podeaua rece si aspra a atelierului. Zambesc strengar cand ii aud icnetele si urletele acoperind sunetul bormasinii pe care o tin in mana. Imi las privirea sa alunece asupra hainelor sale manjite de sangele-i rosu, pacatos. O culoare divina, o noanta (nuanta) atat de naucitoare privirii mele. Imi place sa vad sangele curgand din ranile sale adanci, un sentiment de glorie invaluindu-mi trupu-mi ("trupul", intrucat deja ai folosit o forma pronominala la verbul de dinainte) insetat de razbunare. Imi las un picior sa-i preseze pieptul, taindu-i respiratia, tocul pantofului meu negru infiripandu-se (nu asta este verbul care sa descrie cum trebuie situatia, nu se potriveste) mai adanc in pielea lui, bormasina din mana mea soptindu-mi sa-l sfaram imediat pentru nesimtirea sa.
- Sakura! Nu-l omora (omori) acum. Mai vreau sa aflu informatii despre cel pentru care lucreaza. Tot ce faci acum, (fara virgula) este sa-mi amplifici mie treaba. (nu "amplifici", poate "ingreunezi") Opresc bormasina, (fara virugla inainte de"si") si-i arunc o privire enervata blondului din dreapta mea. Ma urmareste atent cu ochii sai de un albastru linistitor, trecandu-si o mana prin parul lung, lasandu-l dupa (pe dupa) umeri, mai apoi coborandu-si privirea asupra trupului doborat la pamant. Oftez si arunc bormasina intr-un colt al atelierului langa alte piese, sunetul pe care-l face la impactul cu podeaua zgariindu-mi timpanele, ceea ce ma face sa ma incrunt si mai mult. Cred ca este a doua oara cand ma opreste sa nu ucid pe cineva aici, dar ma intreb ce-l nelinisteste. Pare cam fricos de fel, acest latos pisalog. - Phiu, bine ca te-ai oprit. Daca mai continuai, imi murdareai si mai tare incaperea cu sangele acestui infect. Chiar merita toate acestea? Abia daca mai respira, spune, venind mai aproape de mine, in timp ce-si sterge mainile de o carpa veche plina de pete de motorina. - Tsk, Deidara, doar ma cunosti. Nimeni nu-si bate joc de mine! racnesc tare, intorcandu-mi privirea aspra si insetata de sange catre viermele de pe podea, presandu-mi si mai tare piciorul de pieptul sau, apoi adaug: Am spus ca trebuia sa-mi aduci banii imprumutati sefului tau pe data de luni, iar astazi este miercuri, (fara virgula inainte de "si") si cateva bacnote (bancnote) lipsesc! Indraznesti sa razi de mine? Ar trebui sa-mi multumesti ca inca mai esti in viata, mizerabil, (fara virgula) infect! urlu cat de tare pot la victima mea, dupa care ii dau un picior de toata frumusetea (incearca sa nu mai folosesti expresia "de toata frumusetea" sau s-o folosesti mai rar, personal nu mi se pare estetica ) in stomac. Ranjesc, (fara virgula inainte de "si") si ma indrept catre cuierul din spatele meu ca sa-mi iau jacheta rosie de piele.
Il privesc pe Deidara furioasa cum ii acopera trupul acelui barbat cu o patura mare, subtire si alba. Ma intreb ce naiba are de gand sa faca cu acel ticalos, nici macar nu merita sa-l acopere cu o patura. Eu, daca as fi fost in locul blondului, il dadeam hrana la corbi. Dupa ce termina de aranjat mizeria pe care am provocat-o, vine din nou in directia mea, privindu-ma atent cu ochii lui mari, nasul sau lung si subtire parca adulmecandu-mi si mai mult parfumul, ceea ce ma enerveaza la culme. Imi place sa fiu privita, admirata, sa reperezint punctul suprem de invidie a ("al", este vorba de punct, un substantiv cu forma de masculin la singular) laselor si fricoaselor, dar nu si Deidara. Mereu m-au sufocat barbatii care insista prea mult si care nu-si cunosc locul, iar singura solutie pentru a scapa de acesti indivizi este sa-i ucizi, cum am facut de multe ori din cauza asta sau din cauza datoriilor neplatite. - Sakura, acum stiu ce vede fratele meu la tine. Esti cu adevarat o neinfricata. Cred ca pana se intoarce el, am putea sa... - Nici sa nu te gandesti, vierme! i-o tai eu repede, incheindu-mi fermoarul de la jacheta. Uneori, chiar as vrea sa-l omor pe afemeiatul asta, dar probabil fratele sau imi va pregati aceeasi soarta, presupun. Nu inteleg de ce naiba se mai da pe langa mine. - Ce crezi ca faci cu telefonul meu in mana? il intreb, in timp ce insfac mobilul din mana lui aspra. Acesta ma priveste uimit, dupa care izbucneste in ras si imi raspunde: - Vrei sa te calmezi? Il tineam ca sa ti-l aduc. Ti-a sunat de vreo doisprezece ori pana acum. Probabil, (fara virgula) pletosul este ingrijorat pentru tine. Si eu m-as ingrijora daca ai fi atat de mult plecata de acasa.
Ranjeste, iar eu pufnesc si-mi verific agenda din telefon si apelurile pierdute. Se pare ca, intr-adevar, m-a sunat de foarte multe ori. Din nou, Neji ma suna in prostie cand eu am treburi mai importante de facut. Ce naiba vrea? Totusi, numarul excesiv de apeluri, ma face sa ma ingrijorez pentru altceva, asa ca imi iau si geanta neagra din cuier, vrand sa plec mai repde, dar afirmatia blondului ma face sa ma opresc. - Se va intoarce maine sera (seara) ... cu toate camionetele, apoi se gandea ca jumatate din marfa sa o transporte in Franta. Spunea ca verii sai o sa-l ajute. Fac ochii mari la aflarea acestei vesti si simt nevoia sa sparg ceva in acest moment. - Si nu m-a sunat sa-mi spuna despre asta? Fratele tau este un idiot! tip agitata, dandu-mi o palma peste frunte, nu am de gand sa fim prinsi cu traficul de arme si celelalte lucruri necurate, doar pentru ca fratele tau s-a gandit sa faca acest lucru de unul singur. Am mai vorbit despre asta si inainte si a spus ca nu le va trimite in Franta. - Poate, dar se gandeste ca verii lui chiar au posibilitatea sa tina ascunsa toata treaba cu traficul de arme. Totusi, ti-am spus, maine seara va veni. Vei avea ocazia sa vorbesti fata in fata cu el si veti lamuri problema. - Nu am ce sa lamuresc. Nu sunt de acord, ar face bine sa nu ma enerveze.
Acum chiar sunt furioasa. Nu numai ca acel idiot incurabil al carui sef nu mi-a dat toti banii inapoi m-a enervat peste masura, acum si fratele acestui vierme din dreptul meu, (fara virgula) are de gand sa duca misiunea asta la bun sfarsit in Franta la verii lui idioti. In plus, ma ingrijoreaza si acele apeluri de la Neji. - La dracu! Am nevoie de o cafea si tigari! (nu stiu daca a fost intentionat sau nu, insa replica asta se gaseste si intr-un alt fic, al meu ca sa fiu mai exacta, in capitolul al patrulea) strig tare, apoi defac fermoarul gentii si imi scot portofelul ca sa verific daca am marunt sa-mi iau un pachet de tigari, iar spre norocul meu, am. Iau maruntul si-l bag in buzunarul lugilor (blugilor) mei negri, taiati. Incep sa devin din ce in ce mai agitata din cauza apelurilor lui Neji, mainile incepand sa-mi transpire. Sper ca nu s-a mai intamplat incidentul de data trecuta. (te tot repeti cu chestia asta cu agitatia si cu Neji, devine enervant) - Ce te framanta? ma intreaba Deidara. - Nu-i treaba ta. In plus, ce te face sa crezi ca ma ingrijoreaza ceva? Nu am absolut nimic, insist eu cand vad ca ridica o spranceana in semn ca nu ma crede. Ai grija ce faci cu acel vierme. Sa fie sigur ca-l ucid daca nu vad si celelate bacnote (bancnote) pana maine. Oftez, apoi adaug: Spune-i fratelui tau, Naruto, sa ma viziteze maine la miezul noptii. Atat mai am de spus, iar Deidara incuviinteza din cap si-mi face semn sa plec. Imi dau parul lung, rozaliu pe spate, apoi ma opresc in fata oglinzii ce isi are locul pe peretele de langa usa de la intrare si-mi verific stratul de ruj, observand ca acest rosu aprins inca prospera. Pacat ca va trebui sa-l indepartez incurand (in curand) . Ii fac semn pletosului, ridicand doua degete incrucisate in semn de larevdere ('la revedere') si ies pe usa, trantind-o in urma mea. Sper sa nu aiba prea multe probleme cu acel barbat din cauza ca era gata sa-l nimicesc, dar nu ar trebui sa-mi fac griji. Deidara nu lasa niciodata urme, spre deosebire de mine, care nu-mi pasa (cea careia nu-i pasa) daca as fi prinsa cu ceva asa de minor ca pedepsirea unui badaran.
In drum spre casa, ma opresc la un chiosc langa statia de taxiuri, (fara virgula inainte de "ca") ca sa-mi iau un pachet de tigari, iar vanzatorul care ma serveste, (fara virgula) parca prea imi zambeste pervers. Ce-i drept, sunt obisnuita cu toti nebunii care spera la o noapte fierbinte, dar nimeni nu poate pune mana pe mine asa usor. Jur ca l-as catapulta in acest moment, daca nu ar fi atata lume in jur. Nu as vrea sa cauzez mai multe dezastre decat ploaia asta care nu vrea sa inceteze. Toata lumea se grabeste spre casele lor cu umbrele, unii luandu-si copii de la scoala, altii adapostindu-se sub un copac sau la o (intr-o) scara de bloc. Insfac pachetul de tigari, il platesc si plec, fara sa-i multumesc barbatului ce m-a servit, catre un taxiu (taxi) . Ploaia asta ma va nenoroci daca merg pe jos, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este o raceala.
- Catre strada ciresilor (Strada Ciresilor) , numarul cincizeci si unu, repede! rostesc, in timp ce ma asez pe bancheta din spate a masinii, trantind tare portiera. Cred ca fac cam des acest lucru, dar imi place sa-mi pun amprenta pe unde calc. Soferul incuviinteaza si porneste la drum. Pentru un amarat de taximetrist, arata destul de bine. Este imbracat intr-un costum negru si o cravata albastra. Oare are cumva, dupa servici, o intalnire sau vrea sa agate domnisoarele fara aparare care se urca in masina lui? Iesim de pe strada principala, iar spatiile dintre cladiri se ingusteaza, drumul devenind mai lin pe masura ce ne aporpiem de destinatie, la acea cladire inalta in care locuiesc. Este greu sa-l numesc acasa, dar am invatat sa-mi accept traiul langa acel " pletos " cum ii spune Deidara. Imi las capul sprijinit de geamul masinii, iar racoarea ce-mi invaluie obrazul palid este linistitoare. Observ picurii de ploaie cum se preling usor pe geamul masinii, impideicandu-ma (impiedicandu-ma) sa mai vad claritatea peisajului obscur. Este aproape seara, iar Neji cred ca se ingrijoreaza si mai tare. Sper doar ca acele doisprezece apeluri sa nu fi fost o alarma falsa. Oftez din nou, incercand sa-mi fac o oarecare ordice (ordine) in gandurile mele, iar acest taximetrist este chiar prea atent la reactiile mele.
- S-a intamplat ceva, doamnisoara (domnisoara) ? Pareti cam abatuta... este vreo problema? vreti sa conduc mai incet ca sa... - Nici sa nu te gandesti! Si de cand este treaba taximetristilor sa se intereseze de problemele oamenilor? Vezit-ti (Vezi-ti) de viata. Se intorce spre mine cu ochii lui mari si caprui, parand uimit de raspunsurile mele. Abia acum ii observ parul roscat incarcat cu prea mult gel si zabetul pervers ce ma invita la un schimb de replici mai aprofundate. Cat de patetic. Marai iritata si ma incrunt, apoi el isi reia pozitia pe scaun si devine mai atent la drum. - Vrei sa misti mai repede rabla asta? Ma grabesc, rostesc tare si apasat, enervata peste masura ca trage de timp si incetineste intentionat. - Uite ce-i domnisoara. (virgula, continuai cu litera mare) Masina asta nu poate merge asa repede, ca sa va explic, cauciucurile unei masini si motorul acesteia sunt... - Stiu mai multe despre masini decat ai putea sti tu vreodata in viata asta, asa ca nu ma lua cu aceste explicatii inutile. Aceasta masina ar putea merge de o mie de ori mai repede, doar ca soferul este prea prost sa o conduca. Nu lucrul in sine este groaznic, ci cel care se ocupa de acel lucru, asa ca tine-ti teoriile prostesti pentru tine.
- De ce ne-am grabi, domnisoara? Este destul timp, si in plus, sunteti la varsta la care, dupa parerea mea, ar trebui sa incepeti sa va cautati partenerul de viata. - Sunt maritata, cretinule! Acum misca mai repede rabla asta cat inca mai ai capul pe umeri! rostesc tare, scotand din geanta un pistol incarcat pe care-l indrept spre capul soferului, acesta ramanand uimit, iar spre norocul meu, idiotul se hotaraste sa mareasca viteza. Trebuia sa ma gandesc la asta de la inceput, avand in vedere ca este doar un fat frumos ce spera la o viitoare relatie. Inca nu-mi vine a crede ca am purtat o converstaie atat de lunga cu acest mitocan. - Stai, stai putin. Nu platesti drumul? ma intreaba iritat cand dau sa ies din masina, dar nu-mi pasa, si ies din ea, trantesc poritera si ma indrept spre geamul din fata a masinii, iar acesta il lasa ceva mai jos sa auda ce am de spus. Scot putin drog dintr-un saculet din geanta, tinandu-l strans in pumn. Desi nu m-am drogat pana acum, mereu port asemenea prafuri in geanta doar pentru simpla distractie. - Uite ce-i, roscatule. Ai tras de timp, nu primesti bani. Cam asa functioneaza la mine. Acum, hai, fa pasi la drum si ai grija sa nu adormi pana la urmatoarea statie, spun dupa care imi indrept pumnul catre fata lui, il deschid, si-i suflu frumuselului drogul in fata. Probabil ca ma injura acum, dar nu-mi pasa si plec catre blocul in care locuiesc. Tot ce am mai auzit, a fost tusitul sau din cauza acelui praf. Probabil, am fost exagerata, dar eu chiar aveam o porblema si ma grabeam, iar el tragea de timp. Cum indrazneste? Jur ca la-s (l-as) fi chinuit, sa-i aud acele urlete dupa ajutor ce-mi fac inima sa tresalte.
Cand intru in scara, urc in lift, apoi apas pe buton si cobor din el la etajul cinci. Caut cheile de la apartament prin geanta, descui usa, dupa care o inchid foarte incet si ma indrept direct spre camera lui Haruhi. Intru rapid in camera ei, si rasuflu usurata cand vad ca Haruhi isi face temele la biroul ei, care spre suprinderea mea, de data asta este curat. Mereu ma rugam de ea sa faca curat in camera. A trebuit sa vopsim de trei ori peretii in noata (nuanta) ei preferata de mov, pentru ca aceasta fata stie sa faca doar tampenii. Dumnezeule, cat ma bucur ca nu a avut din nou o criza, nu stiu ce faceam. Probabil cedam nervos. - Haruhi, iti faceai temele? spun cu un glas cald, facand-o sa se intoarca si sa-mi alerge in brate. Rasul ei ma face sa zambesc in orice secunda a zilei. O strang tare in brate si o sarut pe obrajii ei rumeni, apoi o apuc cu degetele de pometi. (,) facand-o sa rada si mai tare. Ma priveste cu ochii ei mari si albastrii (albastri) , apoi imi raspunde: - Da, mami. Le-am terminat inainte sa ajunga tati acasa. Zambesc, dandu-i parul castaniu si matasos dupa ureche, dar apoi imi scutur capul si o intreb: - Tati a ajuns acasa, huh? S-a intamplat ceva cu tine azi? Esti bine sau ti-a fost rau, iubito? Ai mancat ceva, zi-mi (,) esti bine? O (o) intreb, punandu-i o mana pe frunte sa ferific (verific) daca are febra. - Nu mi-a fost rau, sunt bine, crede-ma. Apropo, l-am auzit pe tati cum se agita in camera cand a venit si spunea ca iti face ceva rau cand ajungi acasa. Unde ai fost iar plecata? Ma simt singura cand nu esti aici.
Zambesc cu caldura, lasandu-ma pe vine la nivelul ei si ii ciufulesc parul, (fara virgula) drept si frumos aranjat, iar ea imi prinde mana intr-a ei si ma mangaie bland. Un sentiment de vinovatie imi strabate corpul, inima vibrand din cauza dureri (durerii) pe care ea o simte cand nu sunt lanaga (langa) ea. As vrea sa nu fiu nevoita sa o mint, sa stau mai mult timp cu ea, dar treburile nu-mi permit sa fac vro (vreo) greseala. - Ma bucur ca insfarsit (in sfarsit) imi spui mami. Nu ai idee cat de mult ma bucur, printeso. O iau din nou in brate, ocolind intrebarea ei de mai devreme si o sarut pe obraz. Ma duc apoi sa ma schimb. Ma bucur mult ca imi spune acum " mami ". In ultimii patru ani, mi-a spus doar Sakura, fiindu-i probabil rusine sa-mi spuna mami, din cauza ca este adoptata. Doamne, cat urasc sa o las singura si sa plec, dar am incredere ca poate sa se descurce la varsta de unsprezece ani, sau cel putin ar trebui sa invete sa se descurce pentru ca nu-mi pot neglija treburile, desi as vrea sa pot. Imi sterg machiajul de pe fata cu un servetel demachiant si imi usuc putin parul cu un feon pentru ca este ud din cauza ploii. Imi arunc hainele de pe mine in sifonierul lui Haruhi, si-mi iau un halat alb, dupa care ma privesc in oglunda (oglinda) sifonierului ei. - Douazeci si patru de ani, huh? Au trecut ca prin minune...
- Tu esti cea mai frumoasa, mami, imi spune Haruhi prinzandu-ma cu mainile ei subtiri de talie, iar eu ii zambesc si o sarut pe obraz. Haruhi ma urmareste prin casa, iar eu speram sa pot fuma in liniste, fara sa fie nevoita sa-mi inhaleze fumul, dar asta mai poate sa astepte. O iau in brate si merg in camera mea, unde il gasesc pe Neji trantit in pat, cu mainile pe fata, langa servieta lui neagra. Inca are pantalonii de la costum pe el, iar haina este aruncata langa pat si telefonul intr-un colt al incaperii. Banuiesc ca s-a enervat din cauza ca nu i-am raspuns, dar acel idiot incurabil imi datora niste bani. Nici acum nu am uitat asta, si-mi vine sa sparg ceva, dar nu-mi permit sa devin agitata sau nervoasa in preajama lui Haruhi. O las pe fata din bratele mele, ciufulindu-i apoi parul si ma asez pe pat langa Neji, lasandu-mi mana libera pe pieptul lui gol, apoi il zgarii usor cu unghiile mele vopsite intr-un rosu sangeriu, apropiindu-mi buzele de urechea sa. - Scoala, barbate. (,) spun incet, dar apasat. Daca nu ar fi Haruhi in camera, l-as lua la bataie pe Neji pentru ca a indraznit sa ma sune cand il pedepseam pe acel barbat neserios. Zau ca i-as nimci (nimici) trupul lui Neji, pentru ca ma deranjeaza tot timpul, dar anumite reguli nu ma lasa sa faca asta, iar cea mai importanta pentru mine este Haruhi. Nu as vrea sa asiste la o cearta. Neji se ridica si ma prinde de mana, privindu-ma in ochi cu perlele sale lila, ridicandu-si sprincenele. (sprancenele)
- Unde ai fost iar, Sakura? Aveam nevoie de tine, iar acum ca esti aici... spune, punandu-mi mainile pe talie, vrand sa ma sarute, dar il indepartez. - Nu suntem singuri in camera. Haruhi, spun in timp ce-mi indrept privirea spre ea cu un zambet larg, ne poti lasa putin singuri in camera? Am ceva de vrobit (vorbit) cu tatal tau. Poti sa-mi arati acele desene pe care voiai sa mi le arati ieri. Incuviinteaza si parasestea (paraseste) incaperea, iar eu imi reiau privirea serioasa, dupa care imi scot pachetul de tigari din halat, iau bricheta din celalat buzunar si-mi aprind o tigara cu miros de menta. - Unde mi-ai umblat, femeie? spune el intepat. - Asculta, barbatelule. (virgula, cu litera mica in continuare) Crezi ca daca suntem casatoriti, (fara virgula) trebuie sa-mi vorbesti asa? Masoara-ti cuvintele. In plus, ti-am spus de o mie de ori ca imi caut un job bine platit, deasta (de-asta) am hoinarit pe afara. - Dar de ce nu mi-ai raspuns? Inteleg ca iti cauti un job, desi spui asta de doua saptamani incoace, dar nici sa mai raspunzi la mobilul ala? insita el, incrucisandu-si mainile la pieptul sau puternic. De ce este atat de enervant? ma intreb eu. Tot timpul ma inebuneste cu intrebaile (intrebarile) stupide si urasc fatul (faptul) ca ma trage de limba, dar evit intrebarea lui pentru un moment, inspirand puternic un fum din tigara, ce-mi invaluie plamanii, o stare de bine facandu-si aparitia in mintea si trupul meu. Expir fumul naucitor, si-l privesc absenta cum se imprastie prin camera. Macar pentru cateva secunde sa uit de problemele mele. Urasc faptul ca tatal meu stupid, (fara virgula) m-a fortat sa ma marit cu acest pletos, detest faptul ca nu ma pot impune sub nici o forma in chestia asta si mai este si Haruhi care il iubeste atat de mult...
- Esti cam pisalog, raspun intr-un final. - Asta pentru ca ma ingrijorezi, Sakura. Astazi am avut nevoie de tine, iar tu nu mi-ai raspuns. Daca Haruhi mai avea vreo criza pentru ca o doare ceva? Nu pot sa-mi dau seama cum, dar numai tu o poti vindeca, atunci cand esti langa ea. Stiu ca incidentul de acum doua zile te-a afectat, dar... - Nu-mi aminti asta! tip eu nervoasa, era tot ce este mai scump, deci nu-mi aminti de asta! ("Nu-mi aminti de asta, tip eu nervoasa, era tot ce e mai scump ...") In plus, mereu am fost asa, nu are nimic de-aface (de-a face) cu acel incident. - Daca spui tu... - Daca spun ca nu m-a afectat, atunci asa este. Nu mai decide in locul meu cum ma simt de fapt, asta duce mereu la certurile noastre. Ti-am spus ca sunt bine. Ofteaza, si-mi strange mana intr-a lui, dupa care ma mangaie tandru pe spate, vrand sa ma imbratiseze, dar eu ma retrag. Ma pot descurca si singura. Nu vreau sa depind de nimeni si doar cu incapatanarea mea am ajuns aici, dar nu-mi pasa. Nu as arata nici in ruptul capului ca ma afecteaza ceva sau ca nu ma pot descurca in asemnea conditii. Mereu mi-am dorit sa fiu independenta si stapana pe mine. Dupa ultimul fum de tigara, rostesc: - Nu am nevoie de mila ta. - Eu am nevoie de tine, Sakura. - Dar ma ai, nu-i asa? Urasc cum suna fraza asta, dar chiar asa este. In acte, sunt a lui, inafara (in afara) ... mda, sunt si a lui. Totusi, el chiar pare abatut si, chiar daca nu-mi prea pasa ce s-a intamplat, este de datoria mea sa-l intreb ca sa evit o morala de doua ore cum ca eu nu l-as iubi, desi acest termn (termen) nu-mi prea surade. - Vrei sa-mi spui ce s-a intamplat azi? Isi ridica privirea de catelus nevinovat spre mine si zambeste bland.
- Era cat pe ce sa fiu dat afara de la munca. Paznicii si agentii au gasit in seiful meu grenade si s-au furat mai multe bunuri de la firma, iar eu sunt suspectat de aceste treburi pentru ca eu eram insarcinat sa coordonez toate incaperile si sa le supraveghez, dar jur ca nu am vazut nimic pe tura mea. Imi este frica sa mai dau ochii cu ei. Daca ma vor termina cand ajung acolo sau, si mai rau, daca voi fi vinovatul? Voi plati scump pentru asta, ce naiba ma fac... rosteste pe un ton sugrumat, strangandu-si capul in pame (palme) . Oftez si imi aprind inca o tigara. Ma dezgusta felul in care vrea sa se ascunda, felul in care priveste lucrurile si nu lupta pentru ce face si ce spune. - De ce te plangi? De ce nu mergi in fata si iti susti opinia? Esti nevinovat, nu-i asa? Nu ar trebui sa iti fie teama pentru asta, fii barbat! spun cu accent pe ultimul cuvant. Urasc sa fac asta - sa dau sfaturi - dar prostul asta ar fi nimic fara mine. Nici eu nu inteleg de ce acasa sunt mai inmuiata, iar cand ies pe usa sunt mai de temut. Urasc faptul ca le am pe amundoua, ca si cum ar fi o balanta intre bine si rau. Presupun ca asta ar trebui sa insemne. - Ar trebui, totusi, sa uit de asta... oricum, mersi (merci) , Sakura. Desi, eram sigur ca vei spune ceva de genul asta. Cum poti fi asa calma, asa stapana pe tine, parca nu te sperie nici dracul. - Ai dreptate, nici dracul nu ma sperie, Neji. Dar, (fara virgula) sa stii ca eu mereu am incredere in fortele mele si imi place sa lupt pentru mine si sa impun respect. De ce mi-ar fi jena sa ma fac respectata si sa nu ma calce nimeni in picioare, asta-i culmea. Tot ce pot sa-ti mai spun este sa iei si tu exemplul asta si sa lupti. - Cred ca ai dreptate, totusi... nu este chiar asa usor.
Ma sprijin de dulapul din camera si privesc catre fereastra deschisa, expirand fumul de tigara, probabil singurul lucru care ma linisteste. Ploaia s-a mai domolit putin, iar perdeaua de ceata incepe sa scada. Felinarele de pe marginile aleilor sunt aprinse si, spre suprinderea mea, claritatea imaginii de dupa fereastra este cam greu de deslusit, ca si cum o umbra imi acopera vederea, iar la concluzia la care am ajus (ajuns) vazand asta, pot rosti doar: - La dracu... Neji vine langa mine, ma cuprinde in brate, puanandu-si (punandu-si) mainile pe formele mele bine definite si ma saruta scurt pe buze. - Haide, Sakura, vino sa ne facem de cap acum. Meriti asta dupa sfaturile bune pe care mi le oferi. Doar nu ai degeaba un armasar langa tine, imi spune cu o voce seducatoare, zambind pervers. Armasar pe naiba. Daca intr-adevar era un armasar, nu-si mai plangea de mila, nu era fricos si ar merge cu capul sus incercand sa-si faca dreptate si sa-si apere onoarea sau ce are el mai de pret. Il indepartez de mine si ii spun: - N-am chef de s*x la ora asta. - De ce nu? Haruhi nu mai este in camera, deci, suntem singuri-singurei. - Gresesti, spun in timp ce privesc fereastra dormitorului, nu suntem singuri...
Limoncello Genin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Constanta Nr. mesaje : 388 Puncte : 575 Reputatie : 69 Hobby-uri : Desenul, acultat muzica continuu, cititul, scrisul, plimbarile in aer liber, animeuri, seriale coreene, filme Stare de spirit : Mereu schimbatoare.
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Vin 14 Iun 2013, 20:30
Capitolul 2
- partea a 2-a -
Din perspectiva Sakurei
- Ce vrei sa spui? Haruhi nu este in camera! Hmm... Pot sa-i vad uimirea din ochii lui lila ca florile unui liliac abia inflorit, aud glasul sau temator, usor scazut, ca si cum m-ar implora sa ma culc cu el acum. Uneori chiar ma intreb daca are atat de multa nevoie de mine. Dar chiar si asa, nu am de gand sa-i ofer iubire in acest moment. Sunt destul de stresata. - Este destul de amuzant, stii? Acum cateva clipe erai ingrijorat din cauza serviciului, iar acum vrei sa te linistesti si sa uiti de toate in bratele mele. Imi las o mana sa alunece prin parul lui matasos si lung, apoi ma apropii usor de el, mangaindu-i fin obrazul. Dar ai uitat ceva Neji... eu am venit tarziu acasa si, azi tu trebuie sa intri in tura de noapte pentru ceea ce s-a intamplat la locul tau de munca, nu avem timp sa ne prostim. Imi cuprinde strans corpul in bratele sale puternice, punandu-si capul la pieptul meu, scotand cateva sunete de placere, rasfatandu-se in decolteul meu putin pronuntat. Trebuia sa infasor mai bine halatul asta pe mine. Nu m-as mira sa raman fara el in urmatoarele secunde. - Uitasem acest lucru, spune el oftand, dar lasa-ma doar cateva momente sa-ti aud bataile inimii, nu am mai stat de mult asa. In ultima vreme parca nici nu mai contez pentru tine, stiai? Arata-mi macar putin ca ma iubesti, niciodata nu faci asta. Oftez si eu si-l indepartez de mine, dandu-mi ochii peste cap, dupa care imi incrucisez mainile la piept si-l privesc in ochi, incruntandu-ma usor. Urasc felul in care mereu imi spune ca nu-l iubesc si nu-mi place sa aud tot timpul aceste observatii la adresa mea. Nu suport aceste lucruri siropoase si lipsite de sens, aceste dulcegarii... nu le voi intelege niciodata. Ce rost are iubirea in viata unui om? Eu cred ca ma pot descurca si singura in viata asta, fara Neji sau oricine altcineva. Este foarte enervant tot ce mi se intampla si, privind la toate acestea, la modul cum am ajuns sa traiesc, imi doresc sa nu fi facut acel lucru atunci. Merg sa ma asez pe pat, punandu-mi un picior peste celalat si imi aprind inca o tigara, apoi imi indrept privirea catre fereastra. Privind acea costumatie neagra, larga, ca o umbra a mortii, putin ascunsa dupa peretele camerei, realizez ca ceva nu este in regula. Fara sa-mi dau seama, incep sa bat alarmata cu piciorul pe covorul mov din camera, strangand cu o mana mantia alba ce acopera patul. Sunt nelinistita si nu-mi place asta.
Concentrarea mea este distrusa de sunetul unei lampi care se sparge pe podea, si-mi indrept rapid privirea catre Neji care pare destul de nervos. Se incrunta la mine si respira greu. Fata lui cuprinde o noanta de roscat si pot sa-i simt furia cum ii curge prin vene. Ma uraste in acest moment, sunt convinsa de asta. - Te-ai racit de mine, Sakura... imi spune incet, aproape daca il poate auzi cineva. Uneori ma gandesc ca nu este bine sa fie chiar atat de bland, atat de copilaros, chiar am impresia ca pot face orice doresc cu acest barbat. - Nu trebuie sa interpretezi asta doar pentru ca uneori te mai refuz din cauza problemelor. Nu esti singurul cu greutati. Eu... nu poti spune ca m-am racit de tine, prostutule. Mi-as fi dorit sa-i fi spus prostule, dar trebuie sa fiu blanda cu el, o sotie buna, una perfecta si urasc asta din toata inima. Il mint mai mereu in legatura cu sentimentele mele. As vrea sa pot sa-i explic ca nu am cum sa ma racesc de el cand nici macar nu l-am iubit. As vrea sa-i spun ca m-am maritat cu el din obligatie din cauza prostiilor ce le-am cauzat, sa-i spun ca singurul responsabil de asta este tatal meu. Cel mai dificil lucru este sa ma ascund de el cand ma intalnesc cu Naruto. Nu as vrea sa-l vad facand vreun infarct din cauza asta. - As vrea sa te pot crede, dar nu pot. Mereu faci asa, ce naiba este cu tine? Ce-mi ascunzi? - Orice om ascunde lucruri, orice om are anumite secrete care nu trebuiesc dezvaluite. Iar daca tu nu poti sa ai incredere in mine, este strict problema ta. Desi nu cred ca ti-am dat motive de ingrijorare pana acum, doar ca uneori te mai refuz. Dupa cateva clipe de tacere, il urmaresc cum isi pune o camasa alba pe el, apoi isi aseaza o cravata neagra, dupa care se imbraca cu sacoul de aceeasi culoare. Se parfumeaza, avand acelasi miros dulceag ca intodeauna. Uneori chiar il prindeam cum imprasitia mirosul prin camera si trecea prin el; destul de caraghios. Isi ia servieta de pe pat si merge la usa. - Nu prea mai am ce sa-ti spun, asa ca voi pleca acum. Inca ceva, o voi lua pe Haruhi cu mine cand plec. Nu prea vreau sa o ia pe Haruhi cu el si sa nu pot sa stau cu ea, sa o simt langa mine, dar cand telefonul incepe sa-mi sune si vad cine ma apeleaza, decid ca este mai bine asa. Ii inchid persoanei ce ma cauta si ii raspund lui Neji:
- Fie, dar unde ai de gand sa o duci? Nu vreau sa o iei la munca cu tine. Trebuie sa doarma si acolo se va plictisi. Vreau sa o stiu in regula. - O voi duce la sora mea, TenTen. Fiica ei, Hania, va fi foarte fericita sa o revada pe Haruhi. Am vorbit cu ea cand am ajus acasa si nu dadeam de tine. Am crezut ca nu vei ajunge si stiam ca urmeaza sa intru in tura de noapte, deci m-am gandit ca nu avea cine sa stea cu Haruhi. Ma linistesc cand aud ca este vorba de TenTen. A avut mereu grija de Haruhi ca de ochii ei din cap, probabil pentru ca si ea este intimidata de privirea mea serioasa. Orice om este amabil cu o ruda, dar chiar sa faci orice... probabil ii este frica de mine, asa am ajuns sa cred dupa putinele noastre intalniri. Tot ce ma bucura este ca Haruhi va fi in siguranta, iar eu voi reusi sa-mi rezolv in noaptea asta treburile fara sa trebuiasca sa ma ascund. Cel putin sper sa le rezolv, caci a mai venit o problema pe capul meu. O problema ce poarta haine largi si negre. - Bine atunci. Inca ceva, Neji... cand te vei intoarce acasa? Imi arunca o privire confuza, gandindu-se probabil de ce astept cu atata ardoare raspunsul sau. - Probabil maine noapte in jur de ora zece, de ce? - N-am voie sa intreb cand va veni barbatul meu acasa ca sa-l astept cu o mancare calda si sa ma pregatesc pentru nebuniile lui? il intreb ranjind, expirand fumul de tigara, dupa care o sting in scrumiera de pe noptiera. - Suna bine, imi spune deschizand usa camerei, Sakura, nu uita ca te iubesc cel mai mult, da? Sa nu cumva sa te gandesti la alticeneva cat timp lipsesc. Incuviintez, iar el inchide usa si pleaca. Dupa un sfert de ora ma intind pe pat, si caut in agenda telefonului persoana ce m-a apelat mai devreme. Stau o clipa si privesc in gol, iar apoi, hotarata, apas pe butonul verde si sun. - Era blegul langa tine, dulceata? ma intampina cu acea voce suava a lui, o voce atat de calma si linistitoare si totusi una infioratoare care iti face pielea ca de gaina. - Dragut, nu mai auzisesm de mult cuvantul dulceata, Naruto. Nu ma gandeam sa vii asa repede. Deidara mi-a spus ca te vei intoarce maine seara. - Mda, dar camioanele deja au plecat, iar eu am ajuns de o ora aici. Daca blegul tau de barbat nu este acasa, pot veni chiar acum la tine. - Foarte bine, vino mai repede, caci avem multe de vorbit, dulceata, ii spun dupa care inchid telefonul si il arunc in pat.
***
In viata mea nu m-am temut de nimic, iar acum ma rasucesc pe o parte si pe alta in pat, asteptandu-l pe Naruto. A trecut o jumatate de ora si sunt sigura ca poate veni in orice moment. Nu as vrea sa ma prinda in starea asta, niciodata nu am fost vazuta asa si nici nu as vrea sa se intample, cu toate ca sunt extrem de constienta ca sunt privita in acest moment. Ma gandesc daca toata treaba asta cu persoanele de la fereastra este serioasa. Imi dau singura o palma peste frunte si rad, gandindu-ma ca nu are cum sa se intample asta acum. Trebuie sa fie cu adevarat o gluma, nu asta mi-a promis tatal meu idiot cand m-a pus sa traiesc in felul asta. De ce, Doamne iarta-ma, este acel idiot la fereastra mea privindu-mi fiecare miscare? Oare chiar a venit vremea ca eu sa... Dar nu mai am timp de gandire, caci usa camerei mele se deschide, iar acum chiar imi doresc sa nu-i fi dat o copie a cheilor de la apartamentul meu lui Naruto. Imi scutur capul, si-mi recapat un zabet fals, apoi ma ridic din pat si merg in bratele blondului. Imi afund capul in camasa lui de un albastru inchis, atragator, si-i miros parfumul intepator barbatesc. Mereu am iubit acest miros care-mi zdruncina simturile. Ii strang tare camasa in pumni, iar acesta imi inconjoara trupul cu bratele sale, strangandu-ma atat de tare, incat am impresia ca o sa ma rupa in doua. Amuzant, cum mereu ma chinuie ca si cand as fi lipsita de aparare. Il privesc in ochii de un albastru linistitor, ce seamana cu cei ai lui Deidara, doar ca acestia, cu toate ca par senini, sunt mai fiorosi, mai plini de mister si pericol. Asta-mi place la Naruto. Este puternic si de temut si, totusi are o singura slabiciune: eu. Mereu imi face pe plac si ador asta.
- Mi-ai lipsit atat de mult, frumoso. Urasc gandul ca acel bleg te poate atinge cand vrea, iar eu nu, dupa care ma doboara pe covorul din camera si se aseaza peste mine, apoi isi lipeste buzele de ale mele, muscandu-ma, dupa care ma saruta in cel mai siropos mod posibil, dar ii raspund la sarut. Nu ma pot impotrivi lui, nu vreau sa fac asta, deoarece isi face treaba bine, iar eu am de castigat pe aceste lucruri. Obsedatul de pe mine, vrea sa-mi dea jos halatul, dar ii opresc mana cu a mea. - Nu acum, trebuie sa fac ceva inainte de asta. - Ce anume? Eu nu mai pot sa astept, mi-ai lipsit prea mult. - Daca te dai de pe mine, iti voi arata, si putem continua in pat ca oamenii, rostesc ridicand o spranceana, dupa care ii scot limba si-l indepartez de mine. Merg la fereastra. Naruto se ridica de jos si se aseaza confortabil pe pat, iar eu trag draperiile ca sa nu fiu vazuta cand imi fac de cap cu blondul. Ma asez confortabil pe pat, dar hotarasac sa-mi schimb postura si ma urc deasupra barbatului ce sta intins pe pat cu mainile pe copsele mele. - A costat mult camasa asta? il intreb cu un zambet malefic pe buze. - Da, dar sti ca imi pot lua oricand una la fel, de ce ma intrebi? - De parca nu m-ai sti, natangule, ii spun dupa care ii rup nasturii camasii si ii tai materialul albastru cu foarfeca pe care o iau de pe noptiera. Imi place sa fiu eu sefa, cea care comanda in pat, cea care face totul. Poate se numeste egoism, poate sunt prea plina de mine, dar mereu imi place sa fiu apreciata si mereu mai sus ca restul. Spe deosebire de Naruto, care este foarte lent, mangaindu-mi fiecare curba cu atingerile lui delicate, dandu-mi usor halatul jos, admirandu-mi corpul, fiind total fermecat de persoana mea, eu sunt mult mai directa. Nu-l inteleg de ce ii place sa ma simta atat de mult, de ce se rasfata si el si Neji la pieptul meu, de ce au nevoie de aceste atingeri delicate? Eu una nu simt nimic cand se intampla asta, ceea ce ei o numesc iubire. In continoare, Naruto incearca sa preia initiativa, eu fiind acum dedesuptul lui, sau cum ii place lui sa imi spuna " prada sa " . Doar pentru amuzamentul meu si pentru a enerva idiotii ce stau la fereastra mea dincolo de draperii, incep sa tip si sa rad, bucurandu-l pe Naruto. Banuiesc ca se crede cel mai mare om de pe planeta in acest moment, dandu-i de inteles ca imi place ce face, iar el stie foarte bine ca sunt foartea rea si greu de multumit. Ma las si eu prinsa in jocul lui siropos, unele momente fiind mai picante datorita mie.
Dupa acesta activitate, stau in bratele lui Naruto si fumam amandoi din tigarile sale ce sunt mai tari ca ale mele si care nu au mirosul ce m-a obsedat pe mine; menta. - Ai spus ca vrei sa vorbim, iar acum ca te-am savurat cat sa-mi ajunga pentru putin, sunt in stare sa te ascult, imi spune razand usor, mangaindu-mi pletele lungi ce aluneca usor pe cearsafurile albe ce ne inconjoara trupurile fierbinti. Speram sa mai stau putin sa reflectez, inainte sa-mi dau drumul la gura si la ce ma deranjeaza pe mine, dar nu ezit si-i raspund: - Este vorba despre camioanele cu marfa ce le-ai trimis in Franta la verii tai idioti. Ai facut asta fara sa ma anunti, iar asta m-a enervat la culme. Ar trebui sa spui mersi ca nu te-am taiat pana acum. In plus, chiar crezi ca ei iti pot ascunde acele camioane pentru mult timp? Trebuia sa le trimiti in alta parte la o agentie mai serioasa care sa le ascunda cum trebuie. Ce vei face daca esti prins, geniule? - Nu ma asteptam sa fi asa directa. Deci, Deidara ti-a spus despre asta. - Bineinteles ca mi-a spun. Viermele acela ar trebui sa-mi fie recunoscator ca nu l-am impuscat si pe el atunci cand am primit teapa cu banii pe care i-am imprumutat. - I-ai primit pe toti inapoi pana la urma? - Doar o parte, dar nu asta este important. Important este ca trebuie sa ducem si celelalte camioane intr-o tara sigura, fara sa fim prinsi. Cel mai greu este cu traficul de carne vie. Uneori sunt nevoita sa le ucid pe femeile care mi se impotrivesc. Ma transform intr-o criminala mai mare pe zi ce trece si asta doar din vina ta, pentru ca nu intelegi cum sa faci lucrurile sa mearga, Naruto. Ma priveste confuz, muscandu-si buza inferioara, apoi se apropie mai mult de mine, adulmecandu-mi mirosul, sarutandu-ma tandru pe gat. Cat pot sa urasc cand oamenii incep sa ma miroasa. Il opresc si ma incrunt la el, dupa care ii spun rastit: - Ce naiba faci? Trebuie sa decizi o data, pana nu intervin eu in treaba asta. Nu vreau sa am probleme acum, cand... privesc draperiile si ma gandesc la noul meu musafir, cand sunt binedispusa, continui.
- Uite, ce-i, Sakura. Facem cum spui. Eu o sa trimit camioanele la o firma sigura, si nu le mai las in grija verilor mei. Acum sunt prea obosit si mi-ai lipsit prea mult, e a mia oara cand iti spun asta, ca sa mai mai cert cu tine. Nu vreau sa tipi din nou. Fii si tu mai blanda uneori. Oftez si ma resemnez, acum chiar si eu sunt epuizata sa ma mai iau la cearta cu cineva sau sa gandesc la ce ar trebui sa fac. Naruto se lasa cu capul la pieptul meu, incojurandu-mi talia cu mainile sale, lasandu-si trupul moale pe al meu, spunandu-mi cu o voce suava cat de mult ma iubeste si cat de mult vrea sa fiu doar a lui, dar eu nu ma pot gandi la ce tot indruga el acolo, pentru ca ma gandesc la ceea ce trebuia sa se intample de cand acel specimen macabru sta sa ma priveasca. Mangaindu-i parul ciufulit barbatului ce ma sufoca, as putea spune, privesc draperiile lila din camera. Ma gandesc de ce acel barbat de dupa fereastra nu a ciocanit inca la usa. Stiu ca atunci cand vine asa zisa vreme pentru o moarte, omul respectiv aude doar el trei ciocanituri in ura, si inca nu s-a intamplat asta, ceea ce-mi da de intelesc ca este doar o alarma falsa. - Ce te nelinisteste, dulceata? Parca iti bate inima mai tare. Este cumva din cauza mea? - Nu chiar... adica, probabil ma indragostesc de tine, il mint eu. Ochii mi se maresc, iar inima parca imi sta in gat pentru cateva secunde, iar apoi ma incrunt puternic, cand aud cele trei ciocanituri in usa. Deci chiar se intampla asta. Nu poate fi posibil, nu-i asa? Cred ca am sa fac niste crize de nervi dupa ce pleaca Naruto, dar nu mai astept nici o secunda, pentru ca am nevoie de o explicatie de la acea monstruzitate a iadului.
- Trebuie sa pleci, rostesc cu hotarare in glas. - De ce? Abia daca te-ai iubit putin. - O sa ai timp de asta in zilele urmatoare cand o sa am capul pe umeri sa port o conversatie serioasa cu tine. Acum chiar trebuie sa pleci, ii spun in timp ce ma ridic din pat, lasandu-l cu ochii in soare si punandu-mi halatul alb pe mine. - Fie, am sa plec, nu ma pot pune cu tine acum... nu vreau sa ma trezesc cu un glont in cap, spune razand si adauga: dar, totusi de ce vrei sa plec? - Pentru ca... moartea imi bate la usa.
Multumesc mult pentru comentarii, ma bucur mult ca va place. In continuare, astept parerile voastre. " hug "
Ultima editare efectuata de catre Limoncello' in Vin 14 Iun 2013, 20:50, editata de 2 ori
Alle Special Jōnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : Constanta acebook : Alexandra Stefan Nr. mesaje : 1808 Puncte : 2000 Reputatie : 103 Hobby-uri : Scris, muzica, autoanaliza, multe Stare de spirit : Cea mai fericită persoană pe care o vei întâlni în viața asta
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Vin 14 Iun 2013, 20:39
prima. dau edit
EDIT:
Da, dupa un car de ani, mi-am invins vesnica lene si am resusit sa tastez si eu ceva. Totusi, trec direct la capitol. A fost genial, perfect, divin. Sfarsitul a fost cel mai tare, mai ales ultima replica, care m-a lasat complet c gura cascata. Cica " Pentrru ca moartea imi bate la usa." Genial, pyur si simplu genial. Deci Sakura poate sa-l vada pe Sasuke, iar asta o mai si inspaimanta. Nu ma asteptam ca Sakura sa se sperie. Si apoi sa-l minta pe buietul om ca s-ar indragosti de el :)) Ce mincinoasa buna ee, Doamne! :)) Scuza-ma ca las un comentari atat de minuscul, mersi c m-ai anuntat, sa o faci in continuare.
Ultima editare efectuata de catre Alle in Mier 26 Iun 2013, 17:24, editata de 1 ori
Simon Says Jōnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : Craiova Nr. mesaje : 1380 Puncte : 1693 Reputatie : 149 Hobby-uri : I love to go out with my friends, to have fun, to listent to music, to draw and so on Stare de spirit : always HAPPY :D:
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Vin 14 Iun 2013, 20:46
mrrr a doua
Ufff, chiar am vrut sa fiu prima , dar Alle mi-a luat inainte:wall:... Mrrr ... Lasa ca data viitoare EUU voi fi prima Bine, lasand dezamagirea mea la o parte, vreu sa spun ca a fost un capitol GENIAL . E ceva foarte, foarte interesant despre Sakura. In primul rand, ea poate sa vada moartea , ceea ce sunt sigura nici un om nu ar vedea inainte de a veni la el cum se cuvine. In al doilea rand, cine oare o fi tatal ei ?! Nu stiue de ce dar am o vaga banuiala cine ar putea fi, dar pentru moment nu voi spune nimic pentru a fi sigura Uf, uf, prostii de Naruto si Neji, cum ii mai joaca Sakura pe degete, il pacali si pe Naruto ca se indragosteste de el cand ea defapt se gandea la cu totul altceva Imi placu mult momentul in care ea spunea ca ii placea sa conduca tot timpul pana si la s*x,, iar replica ei de la final a fost chiar tare Asa ca iubita mea te loggg sa audci next-ul repejor ca ard aici de nerbdare sa aflu ce naibii se mai intampla si sa vad daca am dreptata in legtura cu un lucru ps: sa ma anunti si pe mine cand aduci next-ul Lots of love from Lola
Ultima editare efectuata de catre ~Lola~ in Vin 14 Iun 2013, 21:07, editata de 1 ori
Alexandra. Chūnin
Sex : Varsta : 27 Localizare : Calarasi Nr. mesaje : 797 Puncte : 865 Reputatie : 50 Hobby-uri : scris, citit, ascultat muzica
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Vin 14 Iun 2013, 20:59
Hei! In primul rand iti multumesc ca m-ai anuntat si de acest capitol. Ca si pana acum, capitolul asta parca m-a fascinat si mai tare. Sincer pana acum nu eram o mare fana a cuplului narusaku, dar cum e prezentat aici chiar daca Sakura nu il iubeste pe Naruto, incepe sa imi placa. Nu ma asteptam ca Sakura sa isi dea seama ca trebuie sa moara curand si presupun eu sa il vada pe Sasuke. Finalul a fost cel mai tare si parca imi si imaginez ce fata a facut Naruto cand a auzit-o pe Sakura
Raluca :D Chūnin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Oradea-Bihor acebook : Raluca Nr. mesaje : 583 Puncte : 647 Reputatie : 66 Hobby-uri : Mai multe :) Stare de spirit : Happy
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Vin 14 Iun 2013, 21:22
Yey ce ma bucur ca ai adus nextul si mersiii ca mai anuntat si pe mine de next
Acum incepe sa se lege totul.... Imi place asa mult cum decurge totul Mi-a placut foarte mult ultima replica pe care i-a dat-o Sakura lui Naruto
Limoncello' a scris:
- Pentru ca... moartea imi bate la usa.
Adica ea chiar va murii cat de curand? Ma intreb oare ce moarte va avea .
Pana vei dezvalui aceste detalii iti urez spor la scris in continuare si sa ai parte de multe,multe idei bune ca sa aduci nextul cat mai repede
~Sayonara~
Adda Bunny Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Ploiesti acebook : Alexandra Brujban Nr. mesaje : 409 Puncte : 452 Reputatie : 21 Hobby-uri : Sa dorm, sa ascult muzica, si sa dorm ascultand muzica
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Sam 15 Iun 2013, 08:41
Ce tare!! Stiam eu ca Sakura trebuie sa fie rea....dar nu m-am gandit niciodata la aceasta obtiune. Imi place foarte mult ficul tau si stii asta...dar daca nu stii, atunci afli acum...iti ador ficul! Mda, un comentariu foarte... GENIUS. In fine, te , merci ca m-ai anuntat si sper sa nu te opresti! Ti pa pa!
Eos Special Jōnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : Italia, Vigevano. acebook : adauga profilul tau ... Nr. mesaje : 1525 Puncte : 1732 Reputatie : 101 Hobby-uri : Sa desenez si sa scriu! Stare de spirit : La fel ca intodeauna .....melancolica....
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Sam 15 Iun 2013, 15:32
In primul rand multumesc pentru anunt. Scuze comentez deabea acuma. Deci a fos un capitol genial, doamne ce sireata e Sakura, si asa de rea. Nu detine nici un pic de blandete fata aceasta. Iar faptul ca are un ,, amant'' si principalul ca este Naruto. Asta ma socat. Se vede ca sti cum sa faci un capitol captivant. Inseamna ca mica rautaciune poate vedea moartea sau cam asa ceva. Foarte bine spus Lola, Sakura vorbeste una, dar se gandeste cu totul la altceva. Totusi mai lasat cu ochi in soare la ultimul dialog. Oare cine a btut la usa? Oricum o sa aflu in capitolul urmator.
Anky.Ancuta. Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : in lumea viselor acebook : adauga profilul tau ... Nr. mesaje : 350 Puncte : 415 Reputatie : 21 Hobby-uri : sa stau cu prietenii,calculator,muzica,forum etc. Stare de spirit : :*_happy_:*
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Dum 16 Iun 2013, 00:09
In primul rand , multumesc de anunturi desi eu nu ti-am comentat la atatea capitole . Se pare ca ti-ai dat seama cat de mult imi place acest fic , iar misterul care il inconjoara este foarte greu de elucidat . Imi place ! Se vede ca sti cum sa faci un capitol captivant ! Cah , se pare ca " nebuna " poate vedea si masagerii mortii ! Sunt de acord cu fetele de mai sus : Sakura spune ceva , dar se gandeste cu totul la altceva . Hmm ... cam atat de am de spus si speri sa ma anunti !
xenomorphius Chūbu
Sex : Varsta : 29 Localizare : În pădure! Nr. mesaje : 3304 Puncte : 4254 Reputatie : 841 Stare de spirit : -
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Dum 16 Iun 2013, 13:58
Dau edit.
Muiere îţi spun sincer că m-ai lăsat aşa de mască la acele mici părţi în care Sakura este neliniştită asupra musafirului - moartea a.k.a Sasuke. Mult prea genială replica finală, o a fost super, bine pusă şi atât de directă. Că tot am adus vorba de "direct", Sakura este foarte, dar foarte la subiect cut otul, ştie să de-a replicile şi ştie să-şi ascundă bine sentimentele. Neji nu are să-i facă faţă, va exploda săracul într-un final. Naruto are să fie în continuare în peisaj, consider, oricum odată cu venirea lui Sasuke în tablou totul o să ia o întorsătură gravnică. De asta sunt sigură. Nu prea am multe de spus, doar că laşi prea multe spaţii, prea multe paragrafe, treci aşa de mult la următoarea idee principală? Eu zic să scrii în continuare şi să paragrafezi unde este necesar, fiindcă nu ai scris un capitol atât de kilometric. : ) Da, închei aici. *hug*
Ultima editare efectuata de catre Thanatos † in Mar 18 Iun 2013, 14:52, editata de 1 ori
Limoncello Genin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Constanta Nr. mesaje : 388 Puncte : 575 Reputatie : 69 Hobby-uri : Desenul, acultat muzica continuu, cititul, scrisul, plimbarile in aer liber, animeuri, seriale coreene, filme Stare de spirit : Mereu schimbatoare.
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 15:11
Capitolul 3
- partea 1 -
Din perspectiva lui Sasuke
Inca stau si privesc in gol spre oras, fiind sprijinit de peretele din afara a dormitorului. Sunt exact langa draperiile pe care femeia aceea le-a tras special ca sa nu vad eu ce tocmai s-a intamplat. Sunt sigur ca acele tipete de placere pe care le-a scos au fost ca sa ma enerveze pe mine, dar in loc sa ma enerveze cu atitudinea ei, pe mine unul, a reusit sa ma socheze. Cum poate un om sa ma observe? O priveam atent in ochii ei verzi de o noanta nemaintalnita pana acum, ma privea si ea, expirand fumul acela de tigara spre mine, vrand parca sa ma alunge cu el de langa fereastra ei. Nu ii era teama de mine, ba chiar incerca intr-un fel sa ma provoace, sa-i arat daca chiar sunt in stare sa-i iau viata. Imi scutur capul, trecandu-mi o mana prin parul meu ciufulit ce zboara in bataia vantului, un alt obicei prostesc de al meu. Din tot ce am observat pana acum, pot spune ca este o femeie puternica, poate prea sigura pe fortele ei, prea indrazneata si malefica si, totusi buna cu acea fata a ei. Un om ca ea chiar ar putea sa tina la un copil? Cum vine asta? Intr-un fel chiar vreau sa-i arat ca nu este chiar de piatra, trebuie sa-i arat ca pot sa o fac sa ii fie frica de mine. Hmm, prin asta se referea Bee-sama ca ma voi distra? Este putin interesant, trebuie sa admit asta...
-Ce te nelinisteste, Sasuku? Te socheaza faptul ca Sakura ne poate vedea? Aproape ca am uitat de ciudatul din dreapta mea, ce sta si el acum sprijinit de perete. Ma priveste atent, ranjind, dandu-mi de inteles ca fata asta il poate vedea si pe el. Sta cu mainile incrucisate si ofteaza, apoi isi lasa capul jos, privind in nestire. Parul sau zboara lin in bataia vantului, iar ochii ii sunt foarte tristi, aproape ca pot spune ca regreta enorm cum a ajuns fata asta. Il doare cumva faptul ca nu poate stea cu ea si ca il alunga? Desi, nu vrea sa para asa, nu pot fi pacalit de expresiile oamenilor si simturile ce le transmit. - Deasta nu poti sa stai cu ea? Este prea periculoasa pentru tine? il intreb cu o voce plictisita, uitandu-ma fix in ochii lui, care sunt acum atintiti asupra mea. Nu vreau sa arat ca ma intereseaza ce-i cu fata asta, sper doar sa nu ma dau de gol. - Chiar vrei sa sti? Totusi nu prea pari uimit de faptul ca te poate veadea... crezi ca e ceva neobisnuit la ea? - Normal, un om nu m-ar putea vedea, iar faptul ca ultima ei propozitie imi da de inteles ca stie ce urmeaza, ma face sa cred ca nu este obisnuita... nu stiu ce sa spun. - Ai inteles de ce port masca asta alba peste fata?
Il privesc atent si incerc sa ma gandesc. Acest inger a spus ca nu-i poate suporta deloc mirosul. Stiu de la Bee-sama ca ingerii nu suporta mirosul mesagerilor si eu nu mi-as da seama daca miroase a mesager al mortii, dar cand s-a apropiat de fereastra sa traga draperiile, am observat ca miroase intr-un fel ciudat, dar placut mie. Ceva neobisnuit. - Mirosul ei... dar pot sa jur ca nu poate fi un mesager al mortii. Doar te are pe tine ca inger pazitor, este om, are o familie si nu are culoarea parului neagra. In viata mea nu am intalnit un mesager cu parul de alta culoare, doar sotiile diavolului care au obisnuita culoare de roscat. Este extrem de ciudat. Am impresia ca tu stii defapt cine este si de ce se afla aici. Pufneste in ras, poate un ras prea malefic. Priveste apoi cerul de o nuanta sumbra, luna reflectandu-se in ochii lui negrii. Imi face un semn negativ cu un deget, facandu-ma sa inteleg ca nu are de gand nici in ruptul capului sa-mi spuna si sunt mai mult ca sigur ca acest inger tampit stie chiar mai multe despre ea, poate chiar totul. Ma asteptam la acest lucru, nu ma suporta si nu il suport si totusi, suntem nevoiti sa stam unul in compania celuilalt, extrem de enervant. Multe intrebari incep sa imi invadeze mintea, multe curiozitati ma framanta pe dinauntru, dar trebuie sa ma stapanesc. Viata e plictisitoare, am uitat? Ce poate fi atat de special la o femeie ce urmeaza sa moara? Si, da, poate sa ma vada, dar poate exista exceptii. Nu credeam ca ma voi gandi vreodata din ce cauza ma poate vedea un om, probabil nici nu ar trebui sa-mi pese. Dar este prea ciudat, iar acest inger, Kukushi pune si mai multa presiune asupra nervilor mei. Nu prea sunt genul care sa aiba rabdare. As vrea sa-l intreb de ce are acel ochi taiat, dar dracu o sa-mi raspunda la asta. Oftez si ma resemnez, stiind ca nu pot scoate nimic de la afurisitul asta carunt. Privesc in continuare cerul instelat, ochii mei parca hranindu-se cu aceste lumini orbitoare. In lumea mea nu exista stele, nimic deosebit specific lumii, doar un cer mai pronuntat decat smoala si lumini de un rosu aprins, care ne dau posibilitatea sa vedem imprejurimile. Imi place intunericul, racoarea aceasta ce ma face sa ma simt bine, vantul fluturandu-mi hainele largi si mangaindu-mi tenul albicios. Incerc sa ma conving ca nu am de ce sa ma ingrijorez, nu am de ce sa ma gandesc la ce este in neregula cu o minorosita, asa ca imi las gandurile sa planeze catre alte lucruri, cum ar fi plictiseala in care sunt blocat. Monotonia de zi cu zi, iar acum sunt foarte convins ca nimic pe lumea asta nu m-ar face sa-mi schimb parerea.
Simt o prezenta in spatele meu, ce-mi sparge concentrarea asupra propriilor mele ganduri si imi indotorc din reflex privirea, observand ca draperiile lila de la fereastra se desprind, doua maini lungi si fine aparand din interiorul dormitorului sprijinandu-se pe pe pervaz. Suvitele lungi, rozalii se pierd precum spicele de grau in vantul puternic, parca reflectand imaginea unui vartej incalcit, greu de deslusit misterul din interiorul sau. O fata rotunda, ascutita in barbie, foarte finuta isi face aparitia, ochii ei verzi conturati delicat cu un creion negru, imi clipesc des in fata, fluturand genele lungi, frumos arcuite. Miscarea buzelor ei imi da de inteles ca se hotaraste sa vorbeasca: - Hei, Kakashi, spune cu o voce delicata, foarte armonioasa, indreptandu-si privirea spre necioplitul de langa mine, cine este noul tau prieten? Ochii mi se maresc cand vad ca ma masoara din cap pana in picioare, apoi incruntandu-se, poate prea mult, muscandu-si buza inferioara. Incerc sa par calm, sa nu-mi arat umirea ce m-a strabatut. Asta chiar a fost neasteptat, sa ma bage in seama... - Ti-l prezint pe Sasuku Uchiha. Ce-i cu tine de-mi vorbesti? Credeam ca dupa ce mi-ai facut acum o saptamana nu o sa mai vorbesti vreodata cu mine. - Cretinule, te bag in seama doar pentru ca sunt curioasa de prezenta acestui afurisit ce duhneste a moarte. Nu vreau sa-mi imprastie mirosul lui urat prin camera. Haruhi va fi deranjata de asta, clar? Hmm... deci Sasuku, ha? Imi spune, aratand cu degetul sau lung si subtire spre mine, zambind malefic, ca si cand ar incerca sa ma intimideze cu reactia ei indrazneata, iar asta ma scoate din sarite. Cum poate crede femeia asta tampita ca ma poate intimida? Nici eu nu am de gand sa ma las mai prejos. Ma indrept spre ea, facand-o sa se dea doi pasi in spate, si cu un simplu gest al maini drepete, ii apuc gatul, apasandu-l tare cu degetele-mi aspre, incercand sa-i tai cat de cat respiratia, dar nu prea mult incat sa lesine. In urmatoarea secunda o trantesc de peretele din fundul camerei, tinandu-mi in continuare mana stransa pe gatul ei. Ma incrunt la ea, inclesatand maxilarul, aratandu-mi furia intr-o mica masura.
- Asculta, rozalio! Nu te umfla prea mult in pene. Nu ai idee cui i te adresezi. Ma priveste in continuarea cu ochii incruntati, culoarea aceea de verde parca cuprinde acum o nuanta tot mai inchisa odata cu furia ce-i strabate mintile. Presupun ca o scot din sarite in acest moment, dar imi place sa ii disper pe cei care au impresia ca se pot pune cu mine. Ma uimeste intr-un fel taria ei in fata mea. Nu arata pic de teama pentru faptul ca as putea sa o ucid chiar acum, dar legea lui Bee imi interzice asta. - Mesagerii mortii au voie sa ucida persoanele inainte de data mortii? ma intreaba serioasa, punand o mana pe bratul meu, infigandu-si unghiile lungi in pielea mea, determinandu-ma sa-mi iau mana de pe ea, si intocmai. O las libera, iar ea pufneste. - Ar trebui sa sti ca nu toti respecta regulile. As putea sa te fac scrum intr-o secunda, spun cu o voce aspra incercand sa o fac sa tremure, dar femeia asta nebuna ia atitudine, punandu-si mainile ei subtiri in jurul taliei, indoind un genunghi, parand atat de stapana pe ea, un alt element ce-mi apmplifica furia. Ce naiba vrea sa-mi demonstreze? - Atunci ce mai astepti? ma intreaba ridicand o spranceana. Nu as putea sa-i raspund pe moment. Asta inseaman oare ca m-a incoltit? Dumnezeule, un alt lucru ce ma face sa-mi ies din minti, dar nici eu nu am de gand sa o las sa creada ca poate sa-mi inchida gura. Aceasta minorosita nu ma va putea invinge vreodata, dar vad ca-i place sa ma intarate. Interesant, nimeni nu a indraznit sa ma provoace la ceva pana acum, mai ales la un joc de cuvinte unde castig de fiecare data, chiar si in fata marelui Bee. Ar trebui sa renunt la aceasta chestie stupida, dar urasc din toata inima sa pierd. - De ce te-as omora acum cand as putea sa te chinui zilnic pana iti vine sfarsitul? Hmm? In plus, chiar sunt curios in legatura cu moartea mizerabila ce te pandeste.
Isi ridica capul sus, privindu-ma atent si abia acum ii observ statura. Este mai mica decat Hinata. Aceasta rozalie imi vine pana la umar. Fiind inca un specimen din rasa masculina mi-e imposibil sa nu ma holbez la corpul ei subtire cu forme atat de perfecte si delicate, cu o talie de invidiat. Privirea imi coboara acum pe decolteul ei pronuntat si-i observ sanii mari, dar nu prea exagerati, perfect rotunzi. In continuare ochii mei aluneca pe camasa rosie de noapte ce o poarta. Este scurta, si ii trece doar cu un centimetru de fund. Aceasta camasa superba ii lasa la vedere goliciunea picioarelor ei subtiri, frumos curbate si fine. Trebuie sa recunosc, are gusturi bune la camasi de noapte. Si eu o puneam pe Hinata sa poarte asa ceva, dar ma refuza spunand ca nu este frumos pentru ca ea este o fata decenta. Totusi, cum poate fi o femeie atat de... hmm, acceptabila? Spun doar ca aceasta frumusete e prea mare pentru cineva uman, dar se pare ca exista si miracole. Nu-mi place sa recunosc, dar arata mai bine ca Hinata. -Crezi ca ai putea sa ma chinui in fiecare zi? Nu te pune cu mine, Uchiha. Pot sa fac, foarte usor, acelasi lucru. Sa te terorizez pana cedezi si ma lasi in pace. Exact cum ai spus si tu: nu ai idee cu cine te pui. Dupa aceste cuvinte, care practic mi-au ranit orgoliul, lasandu-ma fara replica pe moment, fata ma impinge cu mana in piept, dandu-ma la oparte si se indreapta spre patul ei urias. Se lasa cu toata greutatea corpului pe cearsafurile mototolite si isi ridica genunchii, lasand la iveala lengeria rosie cu dantela pe care o poarta. Dumnezeule, chiar imi ies din minti acum. Cum poate fi atat de calma si de lejera in preajma mea? Cum poate fi atat de lipsita de griji cand moartea ii bate la usa? Ma enerveaza la culme. Isi cauta pachetul de tigari printre pernele asezate intr-un mod dezordonat, apoi isi aprinde o tigara. Nu am sa inteleg niciodata de ce aceste umanitati fara creier inspira acel fum idiot pentru a uita de probleme. Nu stiu cum poate acea prostie sa te calmeze, dar nu ma pot abtine sa nu spun ceva in legatura cu asta. Chiar am aflat ca imi place sa o enervez. - Daca mai fumezi asa mult, vei muri de tanara, spun eu cun un zambet malefic, iar ea se stramba.
Chiar nu stiu cum poate fuma atat de mult, am simtit acel miros de menta inca de cand am aterizat la fereastra ei. - Uchiha, asta este modul tau patetic de a face conversatie? Daca nu ai replicile puse la punct, mai bine nu deschide gura. Intra muste. Fix in momentul in care vreau sa-i spun vreo doua, simt cum o mana ma atinge pe umar si-mi indrept privirea spre acest mitocan. Ranjeste si parca vrea sa-mi rada in fata, dar ar fi bine sa nu-si puna mintea cu mine. - I-ati mana aurita de pe mine, Kakane. Se stramba, dar apoi bufneste in ras. - Te enerveaza asa mult ca Sakura nu se sperie de tine? Afla ca nu mai esti moartea de temut acum, Sasari! Dar hai sa-ti spun ceva... prin faptul ca ai trantit-o de peretele ala tampit de aproape au crapat peretii, pot spune ca m-ai ajutat sa ma razbun pentru incidentul de acum o saptamana. Multumesc. Se pare ca poti fi si bun cand vrei, ma tachineaza el. Fara sa ma mai gandesc ii intorc mana pana i-o sucesc, si-l imbrancesc mai incolo, maraind furios. - Nu a fost o favoare pentru tine. - Hmm, stiu. Dar imi place sa te scot din minti. Mereu esti asa de serios incat ma enervezi. Dar probabil te voi face ceva mai atent acum, Sasari. Nu vrei sa afli de ce am ochiul taiat? Stiu ca m-ai intrebat asta... Imi indrept privirea serioasa spre el si, trebuie sa recunosc, ca sunt curios in legatura cu asta. Nu am vazut un inger taiat. Ii astept raspunsul, fara sa-i spun ceva. Nu vreau sa-i dau satisfactia ca ma intereseaza ce spune el. Dar pot vedea cum si el se incrunta la mine in acelasi mod ca si mine. - Ochiul meu a fost taiat cu o lama pe care...
Dar nu apuca sa spuna mai multe, caci o perna mare imi loveste fata intorcandu-mi capul la treizeci de grade, apoi cade pe podea. Imi intorc privirea spre pat si o vad pe rozalie cum zambeste ca si cand ar fi castigat un pariu. Oare nu voia sa aflu de ce are Kukushi ochiul taiat? Doamne, cat ma poate enerva. Nici macar nu am fost in stare sa o simt cand a aruncat perna. Chiar atat de distras am fost? - Hei, Uchiha! Cat dracului ai de gand sa stai in preajma mea si sa ma privesti? Ce faci daca ma dezbrac? ma intreaba ea ridicand o spranceana. In urmeatoarea secunda sunt din nou laga ea, strangand-o tare de umar, iar ea icneste. Ma priveste urat, si-mi cuprinde materialul negru care-mi invaluie corpul in pumn, tragandu-ma mai aproape de ea, aruncandu-mi sageti din priviri. O strang mai tare si simt nevoia sa o termin aici si acum. - Dai drumul! ii raspund. - Poftim? ma intreaba putin uimita de raspunsul meu. - Dezbraca-te! M-ai intrebat ce as face daca te-ai dezbraca, nu? Pai fao si ai sa vezi, cap roz. - Mesager infect... de ce as vrea sa te holbezi la corpul meu? sunt maritata. Imi vine sa pufnesc in ras la raspunsul pe care mi l-a dat, iar acum am avantaj. - Am vazut ce respect ii porti acelui pletos. Si inca ceva... De ce as vrea sa ma holbez la corpul tau sfrijit, lipsit de farmec? Parca ai fi o broasca dintr-un experiment nereusit, nici nu as putea sa ating asta, ii spun aratand cu degetul spre sanii ei perfect rotunzi, dezgustator!
Imi da drumul la haina si ma impinge cu palma, dar nu reuseste sa ma indeparteze. Isi ridica mana vrand sa-mi dea o palma zdravana peste fata, dar ii prin imediat incheietura mainii si i-o strang tare, aproape sa o sucesc. Imi place sa o vad lipsita de aparare in fata mea, totusi sunt mai puternic pentru ca sunt barbat. Dar ii admir curajul de care da dovada. Cred ca nu ar ceda chiar daca as calcao in picioare. Interesant... - Dezgustator este rangul tau de mesager, ratatule. Nu puteau trimite pe cineva mai... - Mai bleg? Cineva cu care poti sa faci ce vrei tu? continui eu, ranjind. Nu-mi pot abtine zabetul de superioritate. Imi place sa o enervez mai mult ca orice. Presupun ca nu mai are mult si explodeaza. Ceea ce mi-ar face treaba mai usoara. Daca va crapa acum, o sa ma intorc acasa cu inima impacata ca nu am pierdut in fata ei. Plus ca va fi o teroare pentru mine sa o suport pana moare, dar nu voi sta degeaba. De data asta chiar pot spune ca mi-am gasit o ocupatie: sa o scot din minti pe femeia asta. - De fapt, le sunt recunoscatoare ca te-au trimis. Asa pot sa-ti arat ca nici macar dracu nu se poate pune cu mine, idiotule. Ii dau drumul la brat si ma trantesc pe pat lasandu-mi capul pe o mana si continui sa o tachinez. - Mai vedem asta. Apropo... ce au fost cu tipetele alea idioate pe care le scoteai cand a venit blondul la tine? Parca erai un porc roz la taiere. Pot sa-mi dau seama ca acel blond nu este chiar asa bun la pat. Sau poate era prea speriat de corpul tau hidos, mai slabeste cateva kilograme, femeie. - Hmm, deci am reusit sa te enervez. Ciudat ca nu ai plecat atunci, se opreste si-mi arunca o privire perversa, cu un zambet foarte ciudat, apoi continua: Crezi ca esti mai bun la pat ca Naruto? Sincer, nu ma asteptam sa o dam intr-o conversatie de genul asta. Nici in cele mai adanci ganduri nu mi-as fi putut inchipui ca voi ajunge la vreo conversatie ca asta cu rozalia si mai ales din prima zi. Dar nu am de gand sa renunt cand minorosita asta ma provoaca in continuare. Ma intreb unde vrea sa ajunga.
- Eu pot spune din dulcegariile tampite pe care ti le adresa ca iti place sa comanzi tu in pat. Eu, in schimb nu ma las condus de nimeni in. Nimeni nu ma poate inmuia sau sa ma faca sa tresar. In plus, ce poate sti o minorosita. - Hmm, ar trebui sa stii ca eu nu sunt ca fraierele cu care te-ai culcat, probabil. Imi place sa fac lucrurile in felul meu si nimic nu ma opreste. - Ma provoci, cap roz? - Doar incearca, Uchiha, si ai sa ramai fara... brate! Se ridica de pe pat, dar vazand-o ca vrea sa plece, o strang de brat si o intorc spre mine, iar ea ma priveste confuza. - Ce vrei? ma intreaba rastit. - Cum de poti sa ma vezi? Cum de sti ca sunt un mesager al mortii? De ce dracului nu te sperii de mine?! o intreb pe un ton superior, desi ar trebui sa ma calmez ca sa nu-i dau de inteles ca asta ma nelinisteste. Femeia asta poate fi si inteligenta, incat pot spune ca si-a dat seama ca ma scoate din minti. Zambeste si-mi raspunde, aruncand cu bricheta in mine. - Ai vrea tu sa sti, Uchiha. Asta este! Acum este clar razboi. Nu numai ca o sa o fac sa-si iasa din minti, cred ca-i voi muta si data mortii mai devreme. Efectiv ma scoate din pepeni si nu voi lasa lucrurile asa. Nimeni nu se pune cu mine si deja am un as in maneca. Femeia asta intepata paraseste incaperea, iar eu imi scot din buzunarul hainelor mele largi cutiuta neagra pe care mi-a inmanat-o Bee cand am plecat. Nu are idee ce o asteapta de acum incolo, pana si Kakashi ma priveste putin uimit. - Ce ai de gand sa faci cu acea cutiuta? - Hmm, te intereseaza, Kukushi? Vei trai, probabil, si vei vedea.
***
Dimineata vine cu pasi repezi. Nici nu mi-ai dat seama cand razele orbitoare au patruns in camera, facandu-ma sa ma stramb. Toata noaptea am stat sa ma gandesc la diferite strategii prin care sa o enervez pe fetita asta care crede ca le stie pe toate. Zau, parca ar fi buricul pamantului. Totusi, sunt nervos si pe mine ca am ajuns sa imi consum nervii pe o femeie ca asta. Dar trebuie sa-i aflu misterul. Hmm, nu ca imi statea mie bine si frumos acasa cu Hianta? Nu, bineinteles ca nu, ca doar Bee vrea sa-l faca pe Sasuke sa se distreze. - Eh, Bee, de data asta ai reusit sa ma scoti din pepeni... rostesc fara sa-mi dau seama, apoi ma ridic de pe pat si incerc sa-mi pun planul in aplicare. Ma invart prin camera si ma indrept spre un dulap enorm, plin de haine. Se pare ca intr-o parte sunt hainele rozaliei si intr-o parte hainele sotului ei.
Arunc o privire asupra hainelor lui... Neji parca il chema. Observ ca are niste gusturi foarte proaste la costume, cravate, dar intr-un raft mai sus dau si de haine mai pe gustul meu. Nu stiu de ce am impresia ca sunt alese de enervanta aia. Insfac o pereche de blugi negri taiati cu niste curele, dupa care imi arunc hainele obisnuite de mesager si ii imbrac. Apoi ma gandesc sa caut si un tricou care sa se asorteze si incep sa scotocesc in continuare. Sper doar sa nu fac prea mare dezastru, dar daca fac, asta este. Usa camerei de deschide brutal si o vad pe Sakura cum ramane incremenita cand ma vede doar intr-o pereche de blugi. Vine nervoasa mai aproape de mine, dar cand vrea sa vorbeasca, eu i-o iau inainte. - Ce-i? Te-ai indragostit de corpul meu? Nu te mai holba la mine, nu ai fata de asa ceva. - De fapt, ma uitam la tine si ma gandeam la prostiile pe care le spuneai aseara. Arati mai vestejit ca o pastaie, Uchiha. Acest corp nu ar putea sa apara nici pe coperta revistei pentru sfrijiti. Ma stramb si scotocesc mai departe in sifonier. - Ce ai de gand sa faci cu hainele sotului meu, idiotule? Ma intreaba aruncandu-mi hanele obisnuite de mesager intr-o cutie de langa pat. - Ai sa vezi, ii spun holbandu-ma la un tricou gri de matase. Tu ai ales hainele astea pentru scumpul tau sotior? o intreb, analizand materialul fin si de bun gust. - Mda, dar ce naiba ai de gand? De ce le alegi? Oricum nimeni nu te poate vedea. - Chiar asa..., ii raspund in timp ce pun tricoul pe mine si iau cutiuta neagra de pe pat, nimeni nu ma poate vedea acum, adaug zambind strengar.
Imping cutia neagra in pieptul meu, aceasta incepand sa lumineze, patrunzand in interiorul meu. Sunt foarte serios in legatura cu asta. Dupa acest proces care dureaza mai putin de doua minute ii raspund, punandu-mi mainile in sold. - Cutia asta are ca scop si sa ma faca vizibil in fata celorlalti. De acum, si scumpii tau prieteni ma pot vedea. Apropo..., ai primit un mesaj tampit de la sotul tau in care spunea ca trebuie sa ajunga acasa. - De ce te-ai uitat in telefonul meu, nenorocitule? Si in plus, tu trebuia sa ma supraveghezi, nu sa te bagi in viata mea! racneste ea cat poate de tare, vrand sa ma pocneasca, dar din nou ii prin mana, apoi i-o las libera sa cada pe langa corpul ei, acoperit de aceeasi camasa rosie. Vad cum usa de la dormitor da sa se deschida, si fara sa ezit, o trag pe rozalie, lipind-o de corpul meu, strangandu-i tare parul, fierele sale rebele rasucindu-se pe degetele mele. Ma priveste uimita apoi se incrunta, incercand sa scape din bratele mele, dar imi pun o mana pe talia ei strangand-o, apropiind-o mai tare, si atunci ii observ reactia de idiot a lui Neji.
- Ce dracului faceti aici? Sakura! Cine este acest barbat? intreaba el cu disperare. Acest barbat chiar este un bleg. Are ochii cat rotile unei carute si isi trece exagerat mainile prin par, privindu-ne cu gura cascata. Probabil nu-i vine sa creda ca scumpa lui sotioara este cu altul in dormitorul lor sacru. Sakura se intoarce, iar eu ii pun mainile pe umeri strangand-o tare, imi aplec capul spre urechea ei si-i soptesc: - Chiar sunt curios ce o sa-i explici, femeie. Am castigat runda asta, ii spun, dupa care imi indrept privirea catre Neji. - Oh, Doamne? Cine esti tu pletosule? Sakura, poti sa-mi explici si mie cine este acest barbat? o intreb pe rozalie, parand socat de aparitia tipului, abtinandu-ma cu greu sa nu rad. - Eu..., incearca ea sa-si aleaga cuvintele, dar prea tarziu. Sasuke unui, iar Sakura zero. Incepe sa-mi placa jocul asta.
Va multumescc muuult pentru comentarii, nu aveti idee cat de mult ma bucur ca va place acest fic. Sunt atat de fericita, ar trebui sa-mi vedeti fata cand va citesc comentariile:)) Sper sa va placa si acest capitol la fel de mult si astept comentariile voastre. " hug " ps: ~ Lola ~ presupun ca pot sa-mi dau seama la ce banuiala ai in legatura cu cine este tatal Sakurei, sper ca te voi uimi. Am multe suprize pentru voi:)) Va pup :*
Apropo, am vazut ca multi autori baga aceste intrebari pentru personaje. Vreau sa vad cum m-as descurca si eu cu asta, presupun ca va fi amuzant:)) Daca aveti intrebari pentru personaje va rog sa le postati.
Melodia capitolului Michael Jackson: Dangerous. Nu stiu daca este chiar potrivita, dar versurile mi se par ca s-ar potrivi, voi ce spuneti?:))
xenomorphius Chūbu
Sex : Varsta : 29 Localizare : În pădure! Nr. mesaje : 3304 Puncte : 4254 Reputatie : 841 Stare de spirit : -
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 16:14
Dau Edit. : ))) Eşti mult prea rapidă.
Eos Special Jōnin
Sex : Varsta : 25 Localizare : Italia, Vigevano. acebook : adauga profilul tau ... Nr. mesaje : 1525 Puncte : 1732 Reputatie : 101 Hobby-uri : Sa desenez si sa scriu! Stare de spirit : La fel ca intodeauna .....melancolica....
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 16:50
Sasuke unu Sakura zero. Foarte tare capitolul. Sasuke ia initiativa, asa brunetule aratai cinei sefu.Deci mia placut capitolu. Povestea devine din ce in ce mai interesanta. Tare as fi vrut sa-i vad fata lui Neji cand ia prins pe cei doi inbratisati. A fost foarte amuzant, de asemenea si dialogul nu este sec, dinpotriva plin de actiune. Sunt curioasa ce a patit Kakashi de are taietura aceia la ochi. Nebuna de Sakura a stricat momentul explicatiei. A avut loc o adevarata batalie de schimbat replici inte cei doi. Kakashi era in plus. Deci multumesc de anunt. Sper sa aduci repejor next-ul.
Simon Says Jōnin
Sex : Varsta : 26 Localizare : Craiova Nr. mesaje : 1380 Puncte : 1693 Reputatie : 149 Hobby-uri : I love to go out with my friends, to have fun, to listent to music, to draw and so on Stare de spirit : always HAPPY :D:
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 18:07
edit imediat :) Bun, bun am revenit si eu cu edit-ul. In primul rand, vreau sa-ti multumesc ca m-ai anuntat . In al doilea rand, vreau sa spun ca este un capitol incredibilll . I really love it. Domane, incetul cu incetul incep sa-ti iubesc fic-ul din ce in ce mai mult si am impresia ca o sa ajung destul de repejor in TOP 10 ( si asta e bine la cate am citit eu ) . Oricum lasand asta la o parte, pot spune cu mana pe inima, ca mi-a placut la nebunie micile replici schimbate intre Sasuke si Sakura. Pur si simplu m-ai uimit si lucrul care ma bucura la nebunie e ca nu au fost deloc replici seci cu toate ca au fost destul de multe. Sasuke e purrr si simpluu penal Cred ca are un har anume la vorbe. Well, a mai si recunoscut ca Sakura arata mai bine ca Hinata, poate cine stie in viitor se va lega ceva intre ei ( bine asta e sigur, ca pana la urma e un fic SasuSaku ). Sau alte faze amuzante cand : Sasuke gandea cat de bineee arata Sakura si dupa spunea cat de urata e Mmmm.... privind situatia Sakurei: deja incep sa pun unele lucruri la cap si cred ca banuielile incep sa mi se adevereasca Am vazut ca vrei niste intrebari, ei bine iata-le:
Pentru Sasuke: 1. So... Mr. Sasuke, ai recunoscut ca Sakura este mai draguta ca Hinata... Bun, bun. Ce ai face daca ai afla ca ai putea sa fi cu Sakura? Ai parasi-o pe Hinata? 2. Ai saruta-o pe Sakura? 3. Tu ce crezi ca e Sakura ? 4. Te-ai facut vizibil si oamenilor numai ca s-o enervezi pe Sakura si sa va prinda Neji ?
Pentru Sakura: 1. INteleg ca esti super puternica si asa mai departe, dar nu trebuie sa te comporti asa de dur tot timpul. Cum ar fi nu ai vrea sa te indragostesti de cineva ? De Sasuke poate? 2. Sincer acum, nu arata bine Sasuke ?? Mai bine si decat Naruto? 3. Nu vrei sa-mi dai un miccc, mic indiciu in privinta cu ce esti ?
Si cam atat imi vin pe moment ps: Poti sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul ?
Lots of love from Lola
Raluca :D Chūnin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Oradea-Bihor acebook : Raluca Nr. mesaje : 583 Puncte : 647 Reputatie : 66 Hobby-uri : Mai multe :) Stare de spirit : Happy
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 19:31
Hey Mersii ca mai anuntat de next
Deci mi-a placut asa de mult capitolul asta
Se pare ca Sasuke chiar are de gand sa o inebuneasca Sincer ma faci tot mai curioasa in legatura cu acel "miros" al ei. Iar taietura de la ochiul lui Kakashi ea i-a facut-o de-aia nu la lasat sa isi termine propozitia nu?
Asa de mult mi-a placut faza ce i-a facut-o cu Neji ii asa diabolic Abia astept sa vad cum va reactiona Neji, pentru ca eu cred ca ce a fost acum a fost nimic....cred ca o sa faca un atac de panica
Sper sa aduci nextul cat mai repede...chiar imi place mult cum decurge actiunea
Pana data viitoare iti urez spor la scris in continuare
~Sayonara~
Dana :3 S-Class
Merite deosebite : Sex : Varsta : 27 Localizare : In fata ta. acebook : Dana Nr. mesaje : 3561 Puncte : 5056 Reputatie : 257
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Lun 17 Iun 2013, 20:43
Buna!
Am trecut si eu pe la ficul tau, esti geniala,capitolul a fost incredibil imi place E un fic sasusaku pana la urma deci susu vre sa o innebuneasca pana moare vreu sa vad ce explicatie ii dau lui Neji Vad ca apar mai multe ficuri in care saku este cu neji astept nextul ,spor la idei in continoare daca poti sa ma anunti si pe mine cu nextul sa vina nextul
Adda Bunny Genin
Sex : Varsta : 24 Localizare : Ploiesti acebook : Alexandra Brujban Nr. mesaje : 409 Puncte : 452 Reputatie : 21 Hobby-uri : Sa dorm, sa ascult muzica, si sa dorm ascultand muzica
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Mar 18 Iun 2013, 09:04
Multumesc ca m-ai anuntat! Este foarte insteresant capitolul. Mirosul ei... ce are in special? Ochiul taiat al lui Kakashi? Numai mister! Este foarte frumos, actiunea se desfasoara lin si "ingrijit"! Sper sa nu te opresti din anuntat! Te !
Sasuke. Genin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Cluj-Napoca acebook : -.-'' Nr. mesaje : 231 Puncte : 319 Reputatie : 42 Hobby-uri : In the club \m/ Stare de spirit : indiferent
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Mar 18 Iun 2013, 21:53
Deci, deci! De data asta am intarziat mult prea mult, stiu U_U doar ca am avut ceva probleme si n-am intrat pe forum. Imi place totusi, ca am avut 2 capitole lungi si bune de savurat. Yuuuum. Deja stii ca imi place ficul asta si nu mai trebuie sa-ti spun sa ma anunti la next, ne? Asa-i. Acum sa-mi spun parerea. Hehe. Faza cu numele de "Kukushi" si "Susuke" ma omoara pur si simplu =)))))). Deci nici nu-ti imaginezi cat rad cand observ cum isi pocesc numele astia doi! =))))) Si deci, primul a fost Neji, apoi Naruto si acum vine bomba. Sasuke si Sakura sunt prinsi de saten=)))) si brunetu mai face si pe victima! =)))))))))))) Genial. Da nu-nteleg un lucru. De ce ai inmuiat-o asa pe rozalie? Hmmm... is tare curioasa de explicatia ce urmeaza sa i-o dea lu' Neji. Hai mai repede cu nextu! Kissez.
Alexandra. Chūnin
Sex : Varsta : 27 Localizare : Calarasi Nr. mesaje : 797 Puncte : 865 Reputatie : 50 Hobby-uri : scris, citit, ascultat muzica
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Mier 19 Iun 2013, 20:54
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult ficul tau. Daca pana acum era tare cand Sasuke nu putea fi vazut de toti, acum sunt sigura ca va fi foarte tare. Eu una nu cred ca Neji este asa o mare pierdere, dar sunt foarte curioasa sa vad ce va spune Sakura in legatura cu postura in care ia gasit. Abia astept sa vad cine este tatal Sakurei si de pe acum sunt sigura ca va fi cineva la care nu m-as fi gandit niciodata.
Anne Howard Chūnin
Sex : Localizare : Cine stie pe unde...in lume... Nr. mesaje : 900 Puncte : 1138 Reputatie : 96 Hobby-uri : Tot ce tine de Coreea! Stare de spirit : Ok...avand in vedere ca mereu poate fi mai rau...
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Joi 20 Iun 2013, 21:47
Hey, am ajuns la ficul tau si mi se pare Genial cu G mare!!!
Sasuke moartea?! E cat se poate de original!!!
Vreau next-ul cat mai repede...chiar sunt curioasa cum se va termina acest joc...
Anunta-ma la next!! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!
Lottie Genin
Sex : Varsta : 28 Localizare : Pe scaun Nr. mesaje : 185 Puncte : 219 Reputatie : 18 Hobby-uri : Scrisul, cititul, dansul în ploaie... Stare de spirit : Bună.
Subiect: Re: Moartea îmi bate la uşă Mier 03 Iul 2013, 02:19
O Doamne, o Doamne!! Nu pot sa cred ca nu ti-am observat ficul pana acum. Ideea e mai mult decat geniala. O ador. Sasuke e moartea... ma rog, aprooape... Nu mi l-am imaginat pana acum asa, dar e genial. Oh...si Sakura e atat de rea... e exact pe gustul meu. Oare ce e Sakura? Poate e fata lui Bee :> Oricum.. nu e normala. O ador, ii ador, TE ADOR!!! Pff... nici nu stiu ce as mai putea spune exceptand bineinteles laudele aduse la adresa ta asa ca... astept continuarea. P.S. ideea cu acea cutie e geniala[ador cuvantul asta :)) )