Pain is love's twin.

OK uite ca am venit si eu in sfarsit pe aici. M-ai stresat atat de mult incat m-am gandit sa vad ce ai scris. Neah...........glumeam. Ma plictiseam si de-aia. rolling on the floor

Ficul e extraordinar. Ai vrut sa sti ce parere am despre descrierea sentimentala. Ei bine e ingrozitor.......de buna. Itachi ar trebui sa fie putin mai rece se spune si din punctul de vedere al lui Sasuke. Apropo Kakashi am o mica intrebare. Ce fel de coliva vrei? Adica stiu ca tot eu o mananc, dar asa de curiozitate. O si florile preferi sa fie cale sau ochiul boului? Cred ca varianta a doua ti s-ar potrivi. Cum ma tu.... baiat mare sa te uiti la decolteul unei femei maritate cu copii cand sunt si ei defata? waiting

Prost mai esti. Abia astept continuarea si te pup scumpa rolling on the floor

Am trecut si eu pe aici si mi-a placut ce am gasit. As vrea sa comentez fiecare capitol scris de tine dar nu am nici dispozitia si nici timpul sa fac asta , asa ca ma voi rezuma doar pe acest capitol si putin din celelalte capitole. Capitolul asta mi s-a parut amuzant , a mai destins putin atmosfera creata de tristetea in care erau cuprinsi cei doi frati. La faza cu Kakashi nu am putut sa nu rad , caci a fost prea tare. Ma bucur ca a aparut si el , macar isi facebine treaba. Ce ma bucura si mai mult e ca parinti lui Itachi siai lui Sasuke sunt in viata. Acum adevarata problema e ca Itachi s-a indragostit de fata pe care fratele lui o iubeste. Sunt curioasa de ce se va intampla in continuare si daca poti , te rog sa ma anunti si pe mine cand postezi next-ul. Deny te kiss

buna
am trecut si eu pe la ficul tau
si ce pot spune

sper sa aduci repede nextul
si anuntama si pe mine daca poti
spor la scris
Bye bye

Capitolul 7.

Din pespectiva lui Sasuke.

Simt cum ma transform intr-o persoana fara suflet. Fiecare lacrima varsata, fiecare scancet rostit, fiecare gand de regret ma seaca incet incet de viata. Dar ce face ea aici? Si cel mai important lucru: De ce plange? Ochii mei negrii ii urmareau fiecare miscare. Inima imi spune sa ma duc la ea, sa ii spun tot ce am pe suflet, tot ce am tinut inchis in mine in toti acesti ani, sa o sarut asa cum o faceam inainte, ca si cum ar fi prima oara. Off, Sakura, ce dor imi este de buzele tale dulci. Nu cred ca voi putea uita niciodata ziua aceea.

FLASH BACK.

Era o zi frumoasa de primavara. Soarele stralucitor intra pe ferestra clasei, luminand fetele elevilor ce aveau diferite ocupatii, numai atenti la ce spunea profu’ nu erau. Sincer sa fiu, nici eu nu ascultam “discursul” lui plictisitor despre descompunea particulelor, sau ceva de genul. Da, exact asa cum credeti eram in timpul orei de chimie, unde Kurenai-sensei incerca sa ne predea. Eu unul nu inteleg de ce se tot chinuia atat, daca noi nici macar nu eram atenti. Doar isi pierdea singur timpul. Da, stiu ca pare putin ciudat, dar chiar si noi, shinobi, faceam ore plictisitoare cum ar fi chimia. De ce anume? Pentru ca elevii Academiei de pregatire a jouninilor trebuiau sa exceleze la fiecare materie. Totusi, trebuia sa stie si ei cat fac 1+1, nu? Iar datorita scumpii noastre directoare, Anko, acum trebuia sa purtam si uniforme, insa numai la Academie , in timpul liber ne imbracam normal. Asa, acum sa revenim. Unde ramasesem? A, da: la activitatile celorlalti. Ei bine singura mea ocupatie era sa-mi privesc dulcea si splendida mea rozalie. Era asa de gingasa. Parul ei roz, asemeni florilor de cires, imi vitaliza sufletul, iar ochii aceia magnifici, ahh, cat de superbi pot fi! Desi eram doar de o singura zi impreuna, eu ma simteam ca si cum as fi fost langa ea o viata intreaga. Si ma bucura faptul ca eram sigur ca si ea simtea acelasi lucru pentru mine. Abia asteptam sa se termine infernul asta. Ma stapaneam cu greu sa nu ma duc la ea si sa nu ii simt trupul. Si cum ne despartea doar jumatate de metru, avand bancile una langa alta, ispita era si mai puternica. Pierdut in smaraldele florii mele de cires, nu am mai tinut cont de trecere timpului. Sunt trezit la realitate de sunetul dulce al clopotelului. Kurenai isi ia catalogul si paraseste clasa, urmat de gloata de elevi ce alergau spre curte. In clasa am ramas doar eu si.. Sakura. Imediat ce ramanem singuri ma duc la ea si o strang in brate. Narile imi erau inundate de parfumul ei ucigator. Isi trece mana prin parul meu negru, privindu-ma in ochi adanc. Privirea aia cerea ceea ce si eu imi doream, ceea ce abia doream sa gust, buzele ei. Ii pun mana pe fata, mangaindu-i obrazul catifelat, apoi ma apropii micsorand distanta dintre noi la doar cativa centimetri. Buzele noastre se apropie mai mult, si mai mult, pana cand se unesc intr-un sarut dulce si pasional. Aceasta isi pune mainile dupa gatul meu, iar eu imi incolacesc bratele in jurul taliei ei, dupa care o musc de buza inferioara, aceasta deschizand gura. Pentru inceput am vrut sa fiu mai tandru, insa dorinta nestapanitoare de a ii simti si cea mai mica particica din corp ma stapanea de-a dreptul. Limba mea incepe un duel cu a ei, arena de lupta fiind lacasul umed al rozaliei. Imi plimbam mana pe talia ei, retragandu-mi “atacatorul” din arena de lupta, facand-o sa creada ca a castigat, deocamdata. Sfarsesc sarutul, ochii nostri intersectandu-se din nou, transmitand sufletului toata iubirea pe care ne-o purtam.

END FLASH BACK.

Atunci, pot spune ca a fost cel frumos moment din intreaga mea viata. Mintea numai era stapana pe miscarile corpului. Mi-am indreptat ochii catre Itachi, care de asemenea se uita la mica floare de cires cu o privire ce trasmitea uimire, dar si suferinta.
-Ma duc la ea. Trebuie sa vad ce face! Spun eu fara sa-mi dau seama ca vorbele mi-au luat-o inainte.
-Tu esti nebun? Judeci macar? Ma intreaba Itachi sarcastic, apoi continua: Probabil din cauza ta si plange. Vrei sa ii faci mai mult rau? Ma duc eu, spune el clar si raspicat.
Stiam ca oarecum Itachi are dreptate, asa ca l-am lasat pe el sa se duca, spunandu-i ca voi privi totul de aici. Acesta se ridica si se indrepta spre rozalie. Nu apuc sa privesc totul pentru ca deodata simt cum ceva imi strapunge spatele, facandu-ma sa lesin pe loc. Am incercat sa imi revin, sa ma ridic, insa degeaba. Totul era in zadar, probabil ca imi fusese injectata o otrava ce imi amortea intreg trupul, interzicandu-mi sa mai fac vreo miscare. Ultimul gand pe care l-am avut in minte inainte sa devin inconstient a fost la Sakura, scumpa mea iubire. Te rog asteapta-ma, promit sa vin dupa tine si sa-ti golesc sufletul de tristete, si sa-ti sterg fiecare lacrima pe care ai varsat-o din cauza mea. PROMIT! Dupa aceste ganduri totul a devenit negru in fata ochilor.
Cand m-am trezit eram cu totul intr-o alta lume. Totul era de un alb imaculat. Soarele se pare ca nu exita in aceasta lume. Cerul era de un albastru mirific. Totul era luminat. Peste tot in jur erau numai copii mici imbracati in alb ce se jucau cu mingea. Oare ce este acest loc? Oare unde ma aflu? Deodata observ 2 copilasi ce vin spre mine. Era un baiat cu parul saten si ochii albastri, o fetita cu parul lung si blond, ce era intr-un contrast minunat cu micutele diamante mov ce ii impodobeau chipul. Observ faptul ca amandoi erau imbracati in alb, lucru ce ma mira, chiar daca nu ar trebui; totul era alb pe-aici. Imediat ce ajung langa mine imi iau mana si in ea imi pun un lantisor de argint ce avea o inimiaora de cristal. Ma uit surprins la ei, nestiind ce sa fac. Vroiam sa ii intreb de ce mi-au inmanat colierul acela superb, insa ei parca mi-au citit gandurile.
-Sa il dai persoanei pe care o iubesti cel mai mult, spune baiatul care o ia de mana pe fetita, o saruta usor pe frunte si pleaca.
-Stai! Inainte sa plecati, as vrea sa va intreb: De ce mi l-ati dat mie?
-Pentru ca asa ne-a spus EL, si s-au uitat spre cer, iar o mare stea a stralucit.
-Cine este EL? ii intreb eu.
-Vei afla la momentul potrivit. Nu trebuie sa te grabesti sa fi curios, doar urmeaza-ti inima si fa ce ti-am spus. Acestia au zambit si au disparut ca prin magie.
-Ce? Unde s-au dus? Cine oare o fi el? Off, Sakura, oare iti va placea acest cadou?
In secunda urmatoare simt cum ochii mi se deschid, in fata mea aflansu-se Kabuto?! Deci el a fost nemernicul ce m-a injunghiat pe la spate. O sa mi-o plateasca!
-Deci in sfarsit te-ai trezit. Ma bucur ca otrava nu ti-a afectat intregul corp.
-Jigodie! Vrei sa imi spui si mie de ce dracului m-ai injunghiat? il intreb eu, privindu-l cu ura ca pe cel mai mare dusman.
-Poi, cum tu ai disparut de ieri si nu ai mai dat niciun semn de viata, m-am gandit sa plec in cautarea ta. Cand te-am zarit eram sigur ca te vei impotrivi sa te intorci, asa ca ti-am injectat o otrava impotriva careia nu esti imun, spuse el apoi zambi malefic.
-La naiba! Tu.. nu apuca sa termin ceeea ce vreau sa spun caci o durere imi invadeaza pieptul incercand sa iasa afara, dar parca ceva o impiedica, astfel cauzandu-mi si mai multa suferinta. Simteam cum plamanii mi se sufoca, alungand tot oxigenul, facandu-mi imposibila posibilitatea de a respira.
-Se pare ca inca otrava se raspandeste prin cor, in scurt timp daca nu iti dau antidotul vei muri, spune acesta rece si distant.
-Atunci ce dracului mai stai? Da-mi-l! tip eu la el cu o ultima suflare, apoi cad la pamant. Kabuto chiar daca nu vroia sa o arate avea nevoie de mine, de puterea mea. a venit langa mine grabit si incet a scos de sub pelerine sa o seringa ce continea un lichid visiniu. Numai sta pe ganduri si mi-l administreaza, acul subtire facand contact cu abdomenul meu. Incet, incet senzatia de sufocare dispare, plamanii umplandu-se cu aer din nou. Nu-mi puteam controla respiratia, inspiram si expiram cu repeziciune. Ma intend asteptand ca aceasta sa se regleze. Dupa cateva minute totula revenit la normal. Orice durere sau apasare disparuse complet. Se pare ca antidotul dat de Kabuto si-a facut efectul, totusi trebuie sa fiu atent in caz ca mai incearca vreo smecherie.
-Bun, acum ca mi-ai dat antidotul, poti sa pleci, n-am nevoie de mascarici ca se holbeze asa la mine incontinuu!
-Hmm, bine, te voi lasa singur. Vroiam sa mai raman in caz ca antidotul nu si-a facut efectul, spune acesta apoi zambeste malefic, fixandu-ma cu privirea.
-Nu-ti face griji, si-i l-a facut! Si, in caz ca e vreo problema te chem eu.
Kabuto paraseste camera,lasandu-ma singur. Stand si privind pe fereastra imensa afara imi aduc aminte de visul, daca o fi fost vis, pe care l-am avut. In minte imi vine imaginea latisorului. Ma caut prin buzunare si in cele din urma il gasesc. Era la fel de frumos ca si in mintea mea. Acela nu cred ca a fost doar un simplu vis, ar fi imposibil asa ceva. Am fost prezent acolo trup si suflet. O alta intrebare imi imbratiseaza mintea. Oare cine erau acei copii? Cum ii chema? Off, Sasuke, nu trebuie sa fi asa curios. Doar ti-au spus si cei doi ingerasi, toate vor iesi la iveala la timpul lor. Acum tot ce trebuie sa faci este sa te duci sa ii dai acest lantisor Sakurei, dar cum sa faci asta, fara sa o ranesti si mai rau?

Din pespectiva Sakurei.

Ma plimb aiurea prin sat. Gandul imi este inca la discutia purtata cu Itachi. Sau mai bine spus, nu discutia in sine imi rapea toata atentia. Ci subiectul acesteia, Sasuke. Am atatea intrebari pe care vreau sa ti le pun, am atatea enigma nerezolvate legate despre NOI. As vrea sa le pot sterge pentru totdeauna din minte si mai ales din suflet. De ce apari tocmai acum? De ce? De ce acum cand am devenit puternica. Cred ca iti place sa ma faci sa sufar. Ai reusit sa-l pacalesti chiar si pe Itachi, care te cunoaste cel mai bine.. Ai devenit un actor bun, cei drept.
Stii? Cateodata chiar ma intreb daca in ziua aia ai fost sincer cu mine..

FLASH BACK

O adiere blanda imprastie peste tot mirosul primavaratic al ciresului proaspat inflorit. Ma aflam cu brunetul meu sub acest copac ce colora parcul, adaugandu-i o putina culoare roz, care imbinata cu parfumul florilor plantate de-a lungul aleii, ce duce la un lac mirific, alcatuiesc adevaratul paradis. Bineinteles ca din acest peisaj sublim nu poate lipsi flacara ca arde plansa albastra de deasupra noastra. Eram fericita. Simteam cum pluteam. Deodata simt cum o mana ce emana caldura o atinge pe a mea. Stiam sigur ca este a lui. In mod normal acest gest al lui m-ar fi surprins, insa cum in ultimele luni ne-am apropiat extrem de mult, numai sunt uimita deloc de acesta. Barbia imi este ridica inspre ochii lui negri, asemeni abisului. As putea sa jur ca iti este absolut imposibil sa nu te pierzi in ei. Chiar daca nu era prima oara cand sufletele noastre se conecteaza odata cu ochii, puteam simtii cum fiorii cutreierau pe sina spinarii, apoi trecand in tot restul corpului. Il priveam atent ca si cum ar fi ultima data, cand observ ca buzele lui incep sa se miste. Deja eram pierduta printre vise, fiind prezenta numai cu ochii ce nu incetau sa priveasca dansul gurii brunetului. Insa, revin inapoi la realitate cand sunt furata de glasul bland al acestuia.
-Hei, Sakura. Ai auzit ce ti-am spus? ma intreaba acesta confuz.
-Am, scuze, mai poti repeta o data? il rog eu,privindu-l cu niste ochi de catelus.
-Sincer sa fiu chiar nu stiu unde iti este capul. Oricum, o voi face cu placere, insa poti sa faci ceva inainte de asta?
-Sigur. Ce anume?
-Poti veni mai aproape de mine? rosteste acesta inrosindu-se in obraji.
-Stii?
-Am, ce anume? tresare acesta.
-Esti extrem de dulce cand rosesti! ii spun eu, dupa care ma duc langa el, indeplinidu-I dorinta.
-Acum e bine? il intreb, privindu-l gingas.
-Da, nici nu iti poti da seama cat de bine e! ofteaza apoi isi incolaceste bratele in jurul abdomenului meu. Caldura corpului sau o imbratiseaza pe a mea. Eram cuprinsa de o senzatie ce imi inunda intreg trupul.
-Ei bine, ce ai spus mai devreme?
-Am, pai.. eu.. stii..
-Esti adorabil cand te balbai.
-Cred ca am pierdut cutajul de mai devreme. Frate, e asa greu sa faci asta! spune lasandu-si privirea in jos.
-Ce ma? Unde este Sasuke ala pe care il stiu eu? Renumit pentru curajul sau?
-L-ai distrus tu cu ochii aia!
Imi acopar ochii cu mainile, apoi spun:
-Acum este mai bine?
-Nu.. e chiar mai rau.
-Poi, nu ai spus ca te deranjeaza ochii mei?
-Nu, dimpotriva. Am nevoie de verdele ala pentru a ma simti complet! Uite, Sakura, nu stiu cand s-au de ce, dar atunci cand sunt cu tine un sentiment ciudat imi acapareaza mintea, atat si inima, si imi da senzatia ca nu ma simt bine cand nu esti cu mine. Off, n-am spus-o cum trebuie, spune acesta oftand.
-Hei, e in regula. Ai spus-o perfect! ii spun eu, apoi indreptandu-mi micutele smaralde spre perlele lui negre.
-Si.. am.. paiiii.. tu.. Tu nu spui nimic? spune el agitat.
-Spun ca ar trebui sa ne intoarcem la Academie. Doar stii si tu cum face Iruka cand intarziem la ora. Deja cred ca ne-a luat destul de mult timp sa plecam si sa venim aici. Probabil a trecut mai mult de 10 minute.
-Mda. Cred ca ai dreptate. Sa mergem! aproba Sasuke, ma saruta suav pe frunte, iar apoi se ridica de jos intinzandu-mi mana pentru a merge.
Ma ridic si eu de jos, scuturandu-mi fustita, care probabil era plina de iarba. In timp ce fac asta il observ pe Sasuke ca ma priveste cu niste ochi blazi si plini de caldura. Ne luam gecile si pornim spre liceu. In timpul drumului simt cum mana brunetului o incalzeste pe a mea, degetele unindu-se intr-un sarut delicat. Ne plimbam pe aleea impodobita cu flori de diferite culori, cand soneria telefonului brunetului sparge linistea vesnica ce se asternuse peste noi. acesta raspunde, iar la telefon se parea ca e Naruto.
-Cum adica a observat ca lipsim? Bine, venim acum.
-Ce s-a intamplat? il intreb eu curioasa.
-Se pare ca, spre ghinionul nostru, Iruka-sensei a venit la ora si nu ne-a gasit, iar acum este destul de furios.
-Oopa. Atunci hai sa ne grabim! exclam in timp ce o luam la fuga.

END FLASH BACK.

Oare chiar ai fost sincer atunci? Nu, asa ceva ar fi imposibil! Daca erai sincer, imi spuneai ca pleci. Daca iti pasa de mine, nu plecai!
-Sakura, Sakura!
Din spatele meu se aude o voce. Ma intreb oare cine este. Ma intorc pentru a avea o imagine mai buna a persoanei ce m-a strigat. Aceasta se pare ca era Naruto, ce parea destul de speriat si agitat.
-Ce e? Naruto, ce s-a intamplat? il privesc agitandu-se, cand deodata buzele incep a I se misca din nou, rostind un singur cuvant.
-Hinata!
-Ce? Ce a patit Hinata? Unde e?
-Ea ..

Sper ca va placut! a hug

Rebee va

si va

pe toti!

Am ajuns si eu la acest capitol la care ai muncit ceva mai mult si pentru care chiar a meritat sa astept. Imi place enorm si acum chiar nu am vazut nici o greseala. Momentele dintre Sasuke si Sakura sunt foarte dulci, dar nu pot spune ca imi place atat de mult acest cuplu atat timp cat este si Itachi prin ecuatie.
Si ca de obicei trebuia sa te oprestii chiar acum? Nici macar nu stim ce s-a intamplat cu Hinata si ne lasi asa in pom, curiosi si nerabdatori sa aflam. Sper ca o sa pui rapid nextul si ca nu ne lasi sa stam asa mult in suspans.

Hey! Scuze de intarziere , dar o pitica de un an mi-a ocupat tot timpul si abia daca am reusit sa iti citesc capitolul. In fine , sa revenim la minunata creatie. Chiar se observa ca ai muncit la acest capitol , iar momentele dintre Sasuke si Sakura chiar au fost foarte dulci. La inceput am crezut ca actiunea este ca in anime , ca el nu a bagat-o in seama , iar ea era super indragostita de el si tot asa, dar m-am bucurat nespus cand am vazut ca nu e asa. Acum ma intreb doar ce e cu Hinata. Sper sa fie bine , dar nu prea cred dupa reactia lui naruto. Sa nu uiti sa ma anunti de next. Deny te kiss

dulce , dulce.

Capitolul 8.

Din perspectiva Sakurai.

-Ea a..
-Ea a..? Ea ce? Ce s-a intamplat cu ea? Il intreb disperata Naruto, fixandu-l cu privirea, ochii mei obligandu-l sa se grabeasca odata cu scuipatul cuvintelor din gura.
- Chestia e ca... ea .. ea a fost..
-Spune draculuii odata! Nu vreau sa mor aici fara sa stiu ce a patit Hinata! Ma rasteam pe Naruto incontinuu, fara sa-mi dau seama ca il felul acesta mai mult ii ingreunam situatia. Ma calmez, apoi continui:
-Uite, Naruto. Stiu ca probabil esti obosit, pentru ca ai alergat prin tot satul cautandu-ma, poate esti si panicat pentru ceea ce a patit Hin’, insa trebuie sa iti gasesti cuvintele potrivite, sa-ti faci curaj si sa-mi spui ce s-a intamplat! Ii spun eu in speranta ca il voi linisti, punandu-i mana pe umar si zambindu-i din suflet. Adevarul este ca eu eram descut de ingrijorata cu ceea ce patise cea mai buna prietena, dar Naruto, care o iubeste la nebunie?! Mdaa, exact cum va ganditi: cei doi se plac reciproc extrem de mult, dar le este rusine sa isi impartaseasca sentimentele. Aveam de gand sa le dau eu un micut impuls, insa cu toata harmalaia asta din capul meu am uitat complet. Sunt trezita la realitate de vocea blondinului care, in cele din urma, s-a calmat.
-Ea a fost violata! Imi spune Naruto cu furie in glas, inclestandu-si pumnul.
-Poftim?! Cand, cum, unde a fost posibil asa ceva?! Eram pur si simplu socata la auzirea cuvintelor ce mi se tot repetau in minte. Nu-mi venea sa cred ca sora pe care nu am avut-o, cea care mi-a fost alaturi la bine, la greu, la prostii, la tot a fost agresata de cine-stie-ce obsedat se*ual. Sangele incepe sa-mi clocoteasca in vene, devenind din ce in ce mai fierbinte. Numai puteam gandi limpede. Furia pusese deja stapananire pe corp si creier. Singurele lucruri ce imi pluteau prin cap erau fraza nenorocita spusa de blond, “Ea a fost violata!”, care nu imi dadea pace si imaginea cu agresorul ei zdrobit de pumnul meu. Incercam sa ma stapanesc, insa era in zadar, stirea groaznica pe cari care nu imi dadea pe tocmai o aflasem si care nu imi dadea pace devenise un alimentator pentru starea de nervozitate de care eram controlata.
-Stabilisem sa ne intalnim la ea acasa pentru a ne pregati pentru examenul ce trebuia sa il dam joia asta, insa cand am intrat in casa ea nu era acolo. Am cautat-o ca disperatul peste tot, dar ea tot era de negasit. In cele din urma, am observat un bilet pus pe frigider in care imi spunea ca a plecat pana la magazin si ca se intoarce repede, asa ca m-am asezat pe canapea pentru a o astepta. Trecusera deja cateva minute bune de cant asteptam si fiind ingrijorat am hotarat sa pornesc inaintea ei. La cateva strazi de casa i-am auzit glasul suav ce striga dupa ajutor. Am fugit intr-acolo, iar in fata ochilor mei era o imgine oribila. Saraca Hinata era lipita de zid cu bluze rupta, iar nenorocitul ala era deasupra ei sarutandu-i gatul. In acel moment imi venea sa il omor pur si simplu, lucru pe care l-as fi facut daca m-ar fi lasat Hinata. I-am dat hanoracul meu pentru a se acoperi, dupa care am plecat spre casa, lasandu-l pe tipul ala zacand pe jos, fiind pe jumatate mort.
-Cand s-a intamplat asta?
-Ieri, spune Naruto cu tristete in voce. Am stat toata noaptea cu ea, incercand sa o linistesc, dar in zadar. A plans incontinuu. Am incercat sa o fac sa rada, dar degeaba. Si totusi, o inteleg. Dupa un asemenea incident ingrozitor oricine ar fi intr-o stare ca a ei. Mi se frange sufletul cand o vad plangand, dar daca lacrimile varsate ii imputineaza amaraciunea din suflet voi astepta pana ce inima va fi rupta in mii si mii de bucatele. De dimineata m-am gandit ca ar avea nevoie de tine asa ca am lasat-o sa doarma, evident i-am pus un biletel pe noptiera de la pat ca sa stie unde sunt, si am pornit in cautarea ta.
-Bine atunci. Sa mergem la ea! Vreau foarte mult sa o vad, ii spun eu lui Naruto, dupa care pornim spre casa Hinatei.

Drumul a fost unul tacut. Niciunul dintre noi nu a mai spus nimic, probabil fiecare se gandea la ale lui. Mintea lui era sigur la o modalitate de a alunga acele imagini traumatizante din capul celei pe care o iubea si de a o face sa zambeasca din nou. A mea era insa impartita in doua tabere. Una dintre ele se gandea la un mod de a o ajuta pe saraca mea “surioara”, in timp ce cealalta era cu gandul la intamplarile petrecute ziua precedenta. Capul meu se transformase din nou intr-un mare circ! Aici fiecare gand facea ce dorea. Unul imi ataca ratiunea, obligand-o sa ii dea un raspuns, altul pur si simplu imi bantuie mintea, si restul tot asa. Oricat as incerca sa le alung si sa-mi fac ordine printre idei si sentimente imi era imposibil. Un zgomot ma readuce in realitate, acesta fiind zgomotul aproape silentios facut de cheia pe care Naruto o rasuceste cu repeziciune in broasca usii, semn ca am ajuns la destinatie. Imi clatin capul pentru a alunga orice gand ce bantuia razlet prin acesta si astept ca gigantica usa din sticla sa se deschida. Dupa ce blondiul intra primul, urmat de mine, urcam in graba scarile ce duc la etajul unde se afla camera scumpei mele prietene.

In numai cateva minute ma aflam in fata usii de lemn, vopsita in culoarea mov. Mana lui Naruto apasa pe clanta, facand contact cu fierul rece. In fata ochilor mei verzi o puteam vedea pe Hinata cum statea pe pat in fund, capul fiindu-i sprijinit de mainile ce erau asezate pe genunchi. M-am indreptat spre ea. Incetul cu incetul simt cum inima o ia la galop, iar un sentiment de tristete si ingrijorare ma acapara cu totul. Ajung in dreptul brunetei si ma asez langa ea pe pat. Aceasta trebuie sa fi fost adanc cufundata printre gandurile ei pentru ca nici macar nu ne-a simtit prezenta. Pentru a o anunta ca nu e singura ii pun mana pe umar, aceasta tresarind in momentul in care pielea mea a facut contact cu e ei. Tot in acel moment am putut observa ca era cu totul si cu totul socata si inspaimantata. De unde? Tremuratul corpului ei era mai mult decat suficient pentru a-mi da seama de situatia in care se afla.
-Hin’, e in regula. Sunt aici, nu trebuie sa iti mai fie frica! Ii aduc la cunostinta aceste lucruri, iar in urmatoarea clipa aud cum usa este deschisa si inchisa, sau mai bine spus trantita, iar faptasul fiind verisorul Hinatei, Neji.
-Ah, Sakura, ai venit si tu. Ma bucur. Hinata are nevoie de mult sprijin acum!
-Stiu asta Neji. As fi venit mai devreme, dar nu am stiut, spun si in acelasi timp imiarunc privirea spre blond ca un fel de repros.
-Ce vina am eu? Am uitat sa iti spun si tie. Oricum cu cat stiu mai putini oameni, cu atat mai bine, raspunde acesta.
-Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, insa niciunul dintre voi nu imi poate sterge momentele acelea groaznice din minte.
Numai stau pe ganduri si imi imbratisez strans prietena, spunandu-i:
- Hinata stiu ca va fi greu, insa sa stii ca nu ai cum sa ma convingi sa plec de aici! Voi ramane langa tine cat timp va fi nevoie! Spun, dupa care rup imbratisarea.
-Da si eu! SA stii ca voi fi aici zi si noapte, minut cu minut, secunda cu secunda! Sare si Naruto, vrand sa o faca pe Hinata sa inteleaga ca ea este cineva foarte importanta pentru el. Vine si o imbratiseaza strans, soptindu-i la ureche tot ceea ce simte, adaugand:
-Stiu ca nu este momentul potrivit sa-mi marturisesc sentimentele pentru tine, insa tot ce vreau sa stii este ca sunt aici, langa tine, unde voi fi mereu, ca esti totul pentru mine si ca te iubesc cu adevarat!
La auzul acestor cuvinte bruneta roseste, raspunzandu-i blondului la imbratisare, apoi schitand un zambet micut si sincer pe fata.
-Naruto...
-Da, raspunde acesta.
-Ma strangi cam prea tare, ii sopteste aceasta, apoi un suras gingas ii mangaie auzul acestuia.
-O..am... scuze, Hinata! Slabeste stramsoare apoi o intreaba pe micutul ingeras pe care il imbratisa: Acum e mai bine?
-Om, da, acum e perfect.
Ma duc siletios langa Neji, dupa care ii soptesc la ureche:
-Ce ai zice daca i-am lasa singuri?
La auzul acestei propuneri, verisorul Hinatei accepta si parasim in liniste camera.
-Ce spui daca am merge in bucatarie sa mancam ceva? Ma intreaba Neji.
-Ok, suna chiar foarte bine. Si le putem face si lor ceva de mancare pentru mai tarziu, ii spun zambind, in timp ce ne indreptam spre parter, unde probabil se afla bucataria. Coboram scarile in mai putin de 2 minute, iar in urmatoarea clipa ne aflam intr-o incapere cu peretii de culoare alba, pe jos fiind o gresie mov-visinie, ce se afla intr-un contrast minunat.
-Ia un loc, imi spune acesta, aratand spre scaunul de langa masa spatioasa asezata in centru bucatariei.
-Nu mersi, prefer sa stau in picioare si sa te ajut. Pana la urma esti baiat si nu vreau sa mancam jumari prajite, ii zic cu intentia de al tachina putin.
- Hmm, sonoriza acesta un zambet strengar aparandu-i pe fata.
-Ce este?
-Nimic, ma amuza faptul ca imi subestimezi talentul la gatit.
-Ce-ai zice de un concurs? Fiecare dintre noi face cate un fel de mancare, apoi i le dam Hinatei sa le deguste si sa decida cine e mai talentat. Ce spui?
-Suna interesant. Trebuie sa recunosc ca este o idee destul de tentanta, deci accept!
-Bun atunci. Sa fi pregatit sa fi facut praf!
-Mai bine gandeste-te la cum te vei simti tu cand de pe buzele verisoarei mele vei citi “Sakura, scuze ca trebuie sa te dezamagesc, insa Neji e un bucatar mai bun ca tine.”, spune acesta imitand-o pe Hinata in acelasi timp. Nu m-am putut abtine sa nu bufnesc in ras la vederea imitarii acestuia. Insa, mi-am revenit repede pentru ca aveam un fel de mancare de pregatit, si de asemenea, un Neji de umilit.
Fiecare s-a apucat de treaba, amandoi misunand prin bucatarie, din cand in cand lovindu-ne unul de altul.
-Am, Neji, unde este sarea?
-In dulapul de acolo, spune acesta, aratand spre un dulap mare etajat.
-Ok,mersi, ii multumesc eu, dupa care ma indrept spre locul aratat de acesta. In graba mea de a lua sarea mai repede ma impiedic de piciorul scaunului e la masa, corpul fiind pe care sa faca contact cu podeaua. Spre norocul meu Neji a observat ca eram pe cale sa cad asa ca si-a incolacit bratele in jurul taliei mele, astfel oprindu-mi caderea, pentru moment, pentru ca in urmatoarea clipa acesta se dezechilibreaza si cade odata cu mine pe gresia rece. Nu stiu cum s-a putut intampla asta, insa spatele meu a facut contact cu aceasta, satenul fiind deasupra mea, iar buzele noastre fiind lipite?! Ce?! Cum?! Cand?!
In momentul in care am observat ca ma sarutam cu Neji, ochii nostri s-au marit, privindu-ne unul pe altul. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am observat ce ochi superbi are si cat de usor te poti pierde in ei. Desi pe de o parte imi cam placea ipostaza in care ne aflam, chiar imi doream ca acesta sa se ridice de pe mine, sa uitam acest mic incident si sa ne comportam de parca nimic nu s-a intamplat. Spre norocul meu satenul si-a ridicat trupul de pe al meu, astfel sfarsind accidentalul sarut.
-Om, scuze, Sakura. Nu am avut intentia sa..
Il intrerup pe Neji, dupa care spun:
-Nu-i nimic. A fost un accident. Ce-ai zice daca ne-am preface ca nu s-a intamplat?
-Bine. Sunt de acord! Am un concurs de castigat pana la urma.
-Ai vrea tu!
“Uitand” acest mic incident fiecare se intoarce la treaba lui, insa atmosfera devenind mult mai tensionata. Puteam simti cum satenul ma privea cu coada ochiului cand nu eram atenta. Nu ma puteam abtine, facand si eu la fel. Nu stiam ce e cu mine, insa in capul meu singura imagine prezenta era cea cu mine si Neji, privindu-ne unul pe altul, in timp ce buzele noastre se imbratisau, formand un sarut scurt, dar dulce in acelasi timp. Oare am inceput sa ma indragostesc de el?! Nu trecu mult timp si acesta isi facu curaj si sparse linistea tamaduitoare ce se asternuse peste noi, insotita de nenumarate priviri din partea amandurora.
-Sakura..

Atat scumpilorr kiss

.

Voi incerca sa aduc urmatorul capitol saptamana aceasta pentru ca martea viitoare plec la mare si nu voi mai putea posta, insa cu garantez nimic ;;)

.

Sper sa va placa acest next si sa va fi surprins cu el happy2

.

Nu uitati ca Rebee va iubeste mult, mult, mult de tot! a hug

heyyy
mersi de anunt
mia placut capitolul
sper sa aduci repede nextul
si anuntama si pe mine daca poti
te

Nu imi spune ca acum se indragosteste de Neji. In cazul asta titlul se potriveste ca o manusa ficului.
Oare de cate astfel de surprize va trebui sa mai aiba parte inimioara mea sensibila lough

. Nu stiu ce mi-a venit de am zis asta, dar in fine.
Trebuie sa spun ca mi-a parut foarte rau pentru Hinata si ca momentele dintre ea si Naruto au fost atat de dulci love

Abia astept sa aduci nextul si chiar sunt curioasa sa vad daca intre Neji si Sakura va fi ceva.

Ce? Ce ii spune Neji Sakurei? Mda , trebuia sa incep si eu ca toata lumea cu un ,,Buna!" sau sa iti multumesc pentru anunt , dar cine mai are timp de astea cand tu ne lasi in suspans. Chiar nu ma asteptam sa se sarute cu Neji sau ca Hinata sa pateasca toate aste. Ma bucur totusi ca Naruto e alaturi de ea love

Ma intreb cum se va descurca Sakura cu toata situatia asta. Adica acum e prinsa intre trei baieti: Sasuke , Itachi si Neji. Bine ca nu e si Naruto in patratul asta plin de iubire. lough

Bun , lasam veselia la o parte , caci tu ai treaba. Deci punete pe tastat si scrie un capitol cat mai frumos. Deny te kiss

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 15 Aug 2013, 14:45

Bunaaa scumpii . Stiu ca a durat mult, dar am adus intr-un final next-ul. Nu am postat mai devreme pentru ca, asa cum v-am spus, am fost plecata.

Legat de capitol, nu sunt chiar foarte mandra de el, dar sper sa va placa .

Sa nu uitati ca va multt!

P.s. Si asa cum am promis, acesta este cel mai lung de pana acum .

Astept parerile voastre .

Capitolul 9.

- Cupidon loveste din nou. –

„Nu trecu mult timp si acesta isi facu curaj si sparse linistea tamaduitoare ce se asternuse peste noi, insotita de nenumarate priviri din partea amandurora.

-Sakura..”

Din perspectiva lui Neji.

Inima imi batea cu repeziciune. Motivul fiind legat de o singura persoana. Acea persoana era Sakura. Nu stiu cum, sau de ce, insa nu-mi pot clinti privirea de pe trupul ei. Oricat as incerca, incep sa-mi pierd controlul asupra comenzilor corporale. Se pare ca, din nefericire, inima este la comanda acum. Stai! Ce?! Asta nu poate fi posibil. Niciodata nu m-am bazat pe inima. Nu a existat data in care creierul sa nu comande. Tot ce am facut, am gandit inainte, insa acum.. acum mintea mea numai este pe aceeasi secventa cu sufletul, cum era inainte. Acea armonie ce m-a imbratisat intotdeauna a disparut complet. Cand s-a intamplat asta? In ce moment toata rezistenta de sine, pe care am cladit-o in toti acesti ani, s-a evaporat pur si simplu?

Desi eram constient ca, in cazul in care voi continua asa, ma voi alege fie fara un deget, fie fara toata mana. Incercam sa ma stapanesc si sa ma concentrez pe mancare, doar trebuia sa castig concursul asta, nu? Doamne, ma bucur ca macar spiritul meu competitiv nu a disparut inca. Dar cine dracu’ se poate concentra?! Linistea asta de mormant ma omoara pe dinauntru! De ce numai spune nimic? Trebuie sa zic ceva, orice!

-Sakura...Off, nu, gura mi-a luat-o pe dinainte. Inima proasta! De ce dai comenzi fara se te consulti cu ratiunea mai intai? Acum ce ii spun? Doamne, ajuta-ma te rog, si fa sa nu ma fi auzit.

-Da, Neji. Ce este?

Un glas cristalin imi mangaie auzul, in acelasi timp anuntandu-mi condamnarea la moarte. Sangele circula prin vene cu viteza luminii. Tensiunea crestea in intregul corp, facandu-mi capul sa bubuie asemenea unei tobe. Ochii mi se ridica, schimbandu-si imaginea vizuala pe care o priveau. Da, o priveam pe Sakura. Eram pur si simplu fermecat de chipul ei angelic. Smaraldele acelea superbe te vrajeau, facandu-te sa vrei sa nu iti mai dezlipesti privirea de pe ele. Parul ei rozaliu, lung pana la talie, cadea liber pe spatele acesteia. Aveam in fata un portret al unui inger cazut din cer pentru a-mi inveselii mie fiecare minut al vietii.

-Amm, pai stii… mai avem 15 minute! ii spun eu in sfarsit, pe fata aparandu-mi un zambet strengar.

-Ce? Poftim? Nu ai spus ca avem timp! Nu este corect asa!

-Asta e. Ghinionul tau! Doamne cat imi place sa o tachinez. Este asa de adorabila cand incepe sa se agite. Spre norocul meu terminasem portia mea chiar cu cateva minute inainte sa deschid conversatia. Acum puteam sta linistit si sa o privesc pe micuta mea printesa cum misuna prin bucatarie ca o furnica. Insa starea de liniste nu a durat foarte mult, pentru ca, chiar in urmatorul moment, mintea mi-a fost ravasita complet. In capul meu era prezenta acum doar imaginea buzelor Sakurei. Ahh, Doamne, cat as vrea sa le mai ating o data. Erau asa de moi, fine si carnoase. As putea muri pentru inca un sarut. *Neji, gata, gata! Trebuie sa te opresti din visat!* imi ordona eul interior, insa cred ca habar nu avea ca vorbea singur. Nu puteam si nici nu vroiam sa imi scot din cap momentul in care gura mea era peste cea a rozaliei. Poate a fost un sarut scurt si accidental, insa i-am putut savura gustul din plin.

Nu peste mult timp sunt rapit de printre ganduri de glasul Sakurei. Se pare ca si-a terminat si ea portia intr-un final.

-Bine atunci. Acum cred ca putem merge la Hinata, nu? O intreb eu in timp ce ma ridicam de pe scaunul de la masa, indreptandu-ma spre farfuria frumos decorata, ce se afla pe dulapul de langa aragaz. Sakura aproba, dand afirmativ din cap, dupa care ne indreptam spre dormitorul Hinatei. In tot acest timp niciunul dintre noi nu a mai scos niciun cuvant, cel putin nu pana cand ea s-a hotarat sa vorbeasca.

-Deci, Neji, daca tot ne-am apucat de concursuri, ce spui si de un pariu?

-Hmm, un pariu? Suna destul de interesant. Despre ce e vorba?

-Pun pariu ca voi ajunge la usa Hinatei inaintea ta.

-Asa deci, este vorba despre o intrecere. De acord. Si ce castig daca te bat?

-Hmm, spune aceasta, dupa care isi duce mana la barba, gandindu-se la recompensa. Dar ia stai asa! Cine a spus ca tu vei castiga? Continua Sakura.

-Sa fim serios. Sunt mai rapid ca si tine, ii raspund pe un ton superior, evident, doar pentru a o enerva.

-Uite cum facem: cine ajunge primul castiga, iar referitor la premiu, ne mai gandim noi. Ok?

-Sunt de acord. Deci, pe locuri, fiti gata... START!

Amandoi am inceput sa urcam scarile in graba, insa cu multa atentie pentru a nu scapa farfuriile din maini.

Dupa cateva coate si imbrancituri ajung eu la conducere, fiind in fata ei cu vreo 5 trepte. Aproape ajunsesem in fata usii camerei Hinatei, cand, dintr-odata o senzatie ciudata imi invaluie corpul, indemnandu-ma sa ma uit in spate. Am lasat indemnul sa ma ghideze, asa ca m-am intors. Ochii mei o vedeau doar pe Sakura cum se straduia sa urce cat mai rapid posibil. Dar, doar la o fractiune de secunda distanta, aceasta s-a dezechilibrat, farfuria scapandu-i din mana, iar ea fiind pe cale sa faca contact cu duritatea scarilor. Nu am mai stat pe ganduri si m-am dus la ea, iar, spre norocul meu, am reusit sa o prind de talie si sa evit un accident. Acum privirile noastre s-au intalnit din nou, iar eu sunt iarasi pierdut in lumea plina de verdeata a diamantelor verzi ce m-au hipnotizat. Eram atat de aproape de chipul ei incat ii puteam simti respiratia. Fara sa imi dau seama spatiul dintre noi s-a micsorat considerabil, iar intre buzele noastre mai erau doar cativa centimetri. Chiar daca incercam sa ma abtin cu greu puteam rezista tentatiei de ai fura inca un sarut.

-Ummm, Neji..

Ii priveam obrajii rosiatici si ochii timizi care ma fixau.

-Da, Sakura. Ce este?

-Chestia e ca.. ca.. e.. eu..

Puteam observa se simte incomod. Si nu numai din roseata ce ii imbratisase obrajii, ci si din respiratie ce numai era normala. Respira mult prea repede. M-am apropiat de ea si i-am soptit:

-Relaxeaza-te! Gaseste-ti cuvintele si imi poti spune dupa aceea.

-Chestia e ca eu.. eu nu prea mai am aer. Deci, te poti, te rog, indeparta putin de mine?

-A, da, sigur. De ce nu ai spus asa de la inceput?

Imi dezlipesc trupul de copul ei firav, astfel, incetand sa ii mai simt caldura ce ma invaluise.

Din perspectiva Hinatei.

Respiratia nu era normala. Ispiram si expiram intr-un ritm alert. Simteam cum picaturi de transpiratie se prelingeau pe chipul meu, ajungang intr-un final sa se prabuseasca pe cearsaful lila ce imi imbraca patul. Numai puteam gandi limpede. Nu ma mai apropiam de nimeni. In acest moment toti imi erau dusmani, toti vroiau sa-mi faca rau. Corpul imi tremura. Micutele mele perlute lila nu puteau vedea decat imaginile groaznice ce m-au marcat pe viata. Imi este scarba de mine, de corpul meu, de par, de tot! De ce nu as fi putut sa mor? Era mai bine decat sa ma simt asa oribil acum! Oricat as incerca sa nu ma mai gandesc la asta, este in zadar. Atingerile monstrului aluia au ramas imprimate pe trupul meu. Buzele lui ce ma sarutau salbatic pe gat au lasat in urma lor un semn, anume o muscatura ce inca sangereaza. Cum de nu am tratat-o pana acum? Imi este rusine de mine! Asa ca am ascuns-o sub par, in asa fel incat nimeni sa nu afle. Este o rana destul de adanca, insa nu ma intereseaza cat de mult ma doare. Este vina mea pentru ce mi s-a intamplat! Deci voi suporta consecintele. Ma urasc! Ma urasc! As vrea sa mor odata pentru totdeauna! Si cel mai rau imi pare ca il fac pe el sa sufere. Numai vreau sa il vad asa. Numai cand il vad cum sta sprijinit cu mana pe pervazul de la fereastra si priveste in gol cu ochii aia seci, care acum sunt complet secati de viata.

-Naruto...

-Da, Hinata. Ce este? Ai patit ceva? Te doare ceva? Vrei ceva? Iti e foame, sete, somn? Vrei sa te schimbi?

-Amm, nu, poti sa vi aici putin? Off, Doamne, inca nu imi vine sa cred ce i-am spus. Nu stiu daca voi fi in stare sa pot sta in preajma lui.. Daca nu pot? Il voi rani si mai rau.. Acesta se ridica de pe scaunul pe care statea si se indreapta spre pat. Se aseaza langa mine si ma priveste in ochi.

-Am venit. Ai nevoie de ceva?

Ahh, Naruto, ochii aia albastri. Ii ador! M-am indragostit de ei din prima clipa in care i-am vazut.

Flash Back.

Era o zi de toamna minunata. Frunzele aramii ale copacilor s-au lasat prada oboselii, asezandu-se pe pamantul maroniu, formand cu mic covoras auriu, care impodobea si mai mult tabloul de natura ce iti incanta privirea. Eu ma indreptam catre noul liceu la care trebuia sa ma pregatesc pentru a deveni jounin. Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte buna in a ma orienta, asa ca m-am ratacit usor. In timp ce cautam cu privirea cladirea unde trebuia sa ma prezint, din greseala, ma lovesc de o persoana. Acea persoana era un baiat cu parul blond si ochii albastri. Erau superbi. Puteai foarte usor sa te pierzi in ei. Erau asemenea oceanului, plini de mister.

-Hei, te pot ajuta cu ceva?

-Paii, as cam avea nevoie de putin ajutor, raspund eu putin jenata.

-Sigur. De ce ai nevoie? Ma intreaba baiatul, zambindu-mi larg.

-Stii tu cumva unde se afla Academia de Pregatire a Jouninilor? Sunt noua si trebuia sa ma prezint acolo, insa m-am cam ratacit.

-Normal. Deci tu esti colega care sosea astazi. Imi pare bine de cunostinta. Eu sunt Naruto, Naruto Uzumaki.

-Hinata, Hinata Hyuuga.

End Flash Back.

Atunci a fost prima oara cand ti-am vazut comorile oculare pe care le posezi.

-Hinata? Esti bine? Ma trezeste acesta inapoi la realitate.

-Da, sunt bine. Naruto.. eu.. eu.. tre..trebuie.. Si nu am mai putut continua din cauza lacrimilor ce mi-au invadat ochii. Naruto, la vederea micilor diamante, m-a imbratisat, strandandu-ma la pieptul lui atat de tare, incat ii puteam simti bataile inimii, ce erau la unisol cu ale mele.

-Stai linistita. Sunt aici! Nimeni si nimic nu te va mai rani. Iti jur! Imi sopteste acesta, dupa care ma saruta pe frunte apasat. Dintr-odata un val de fericire ma acapareaza. Eram asa de bucuroasa ca nu l-am ranit si mai mult, ca am putut sa stau in bratele lui fara sa ii resping atingerea. Puteam simti cum inima ma indeamna sa ii spun ceea ce simt pentru el, insa ratiunea nu putea accepta acest lucru. Vroiam sa ii spun, chiar vroiam, insa nu puteam spune nimic. Buzele au impietrit din cauza vijeliei de sentimente dinauntrul meu. O tacere de mormant ne-a inconjurat, insa nu pentru mult timp, pentru ca, Naruto desprinde imbratisarea, trece de bariera lila, ajungand sa-mi priveasca sufletul, iar apoi spune:

-Sa stii ca nu te voi mai lasa niciodata singura! Uite, Hinata, este ceva ce vreau sa iti spun de mult timp..

In clipa in care aceste sunete mi-au alinat auzul, sangele a inceput sa pompeze prin mine. O senzatie de panica incepea sa ma cuprinda si un amalgam de intrebari au inceput sa strapata lacasul mintii mele. Oare ce vrea sa imi spuna? De cand tine lucrul asta in el? Nu ii puteam raspunde in vreaun fel anume. Buzele mele erau lipite. Imi era imposibil sa rostesc vreo silaba. Mi-am indreptat privirea catre diamantele lui albastre asemeni safirului, astfel, dandu-i de inteles ca il ascult.

-Totul a inceput in ziua in care ne-am cunoscut? Mai stii? Atunci cand te-am ajutat sa gasesti Academia?

-Aham, scancesc eu, in acelasi timp dand din cap in semn ca da.

-Asa. Adevarul e ca din acea clipa.. Adica, lasa numai conteaza. Avand in vedere situatia in care te afli nu este tocmai momentul potrivit pentru asa ceva.

Poftim? Cum adica nu este momentul potrivit? Naruto, te rog, orice ai avea de spus, spune-o! Trebuie sa stiu ce simti. Trebuie!

-Nu. Continua, trebuie sa stiu.. Ii zic eu cu un glas aproape fara vlaga. La auzul acestor cuvinte ochii lui se maresc, in urmatoarea clipa imbratisandu-ma din nou. Ii puteam simti respiratia pe gatul meu, deoarece gura lui era foarte aproape de urechea mea, care astepta glasul blondului.

-Hinata, eu.. Muream de nerabdare sa aud ce are de gand sa spuna. Ma simteam atat de bine in preajma lui. Atunci cand bratele lui puternice imi inprejmuiau talia stiam ca nimic rau nu mi se va intampla. Un sentiment de caldura mi-a invaluit sufletul, iar o stare de uimire mi-a vizitat ratiunea. Nu imi venea sa cred ce tocmai am auzit. Eram pur si simplu intr-o stare de soc.

-M-ai auzit? Ma intreaba blondul, cu o oarecare ezitare in voce.

-D-dd-dddda. Te-am auzit..

-Si?

Habar nu aveam cum sa ii raspund. Ce sa-i spun? Inauntrul meu erau mult prea multe senzatii, ganduri si sentimente care duceau o lupta crancena unele impotriva celorlalte. Insa de un lucru eram sigura. Il iubesc pe Naruto! Ce tot spun? Sunt nebuna dupa el! Dar cum sa ii spun?

I-am luat fata intre mainile mele albe. Eram constienta ca acum corpul meu actiona la ordinele sentimentelor mele pentru el. Nu vroiam sa ma opresc. Il priveam incontinuu. Uitasem complet de momentele terifiante pe care le traisem. Acum tot ce conta eram eu si el! Incetul cu incetul chipurile noastre se aproprie unul de altul, astfel distanta dintre noi micsorandu-se la doar cativa milimetri. Ii puteam auzi inima. Eram asa de bucuroasa ca ii batea la fel de tare ca si a mea. Puteam vedea emotia in ochii lui, care m-au fermecat pentru a mia oara. Insa, vraja nu a durat mult, pentru ca un al descantec a fost pus asupra mea. Buzele lui Naruto reprezentau cel mai dulce desert din care am gustat vreodata. Mi le frecam de ale lui, in timp ce el ma musca de buza inferioara. Ahh, eram moarta dupa chestia asta. Imi strange mana in a lui, in timp ce cu cealalta imi mangaia coastele. Era o senzatie unica pe care as vrea sa o traiesc la nesfarsit. Imi infig palmele in parul lui, jucandu-ma cu spicele aurii de grau ce ii acompaniau picaturile albastre, formand o bunaciune de baiat. Dupa ceva timp, acesta dorea sa adanceasca sarutul, destinatia fiind lacasul meu umed. Am intredeschis gura, astfel incat limba lui sa poata patrunde in gura mea. Acum limbile noastre dansau impreuna pe ringul de dans, niciuna dintre nevrand sa se opreasca.

Spre ghinionul nostru, Sakura si Neji s-au gandit sa ne faca o mica vizita. De ce naibii nu puteau sa mai stea in bucatarie?

-Narutoooo! Dai drumul Hinatei mai repedee! Tipa scumpul meu verisor, fiind aproape gata de al snopi in bataie pe blondin.

-Neji, Neji, calm! Uite baieti, scuze ca v-am deranjat. Va vom lasa singuri acum. Nu? Spune buna mea prietena, atintindu-si privirea catre saten.

-Dar, Sakura?

-Niciun „Dar”. Plecam acum! Isi sustine aceasta ideea de mai devreme, luandu-l de brat pe Neji si tarandu-l afara din camera. Iar inainte de a inchide usa ne arunca o privire mie si lui Naruto, ce eram putin cam rusinati de postura in care ne-au gasit cei doi, apoi spune soptit:

-Noi trei vom vorbi mai tarziu.

Si astaa fost capitolul. Sper ca v-a placut .

Acum as vrea sa va intreb ceva legat de fic. Cum vi s-ar parea un capitol din perspectiva lui Kakashi?

Va astept parerile .

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 15 Aug 2013, 16:19

Rebee se pare ca ţi-a priit acea excursie pentru ca acest capitol este momentan cel mai lung şi tare dintre toate de până acum. Am zis momentan pentru că există şi posibilitatea să apară şi un capitol din perspectiva lui Kakashi. Şi că tot suntem la subiectul ăsta vreau să îţi spun că sunt total de accord şi că este o idee genială. Visele chiar devin realitate. $rainbow :\$
Naruto şi Hinata au fost ca de obicei nişte scumpi, dar incă nu mă pot împăca cu gândul că Neji şi Sakura ar putea fi împreună. Mai bine cu Sasuke că parcă m-am mai obişnuit cu ideea asta. La final mi-a plăcut maxim de Sakura şi dacă eram în locul ei cred că nu doar îl târam din cameră ci îl împingeam direct afară. Oricum are felicitările mele şi sper să ne aduci şi un capitol, oricât de mic ar fi din perspectiva lui Kakashi şi poate mai aflăm şi noi pe unde au mai poposit ochişorii săi ăia atât de năzdrăvani.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 15 Aug 2013, 19:18

Alexandra, deocamdata nu va pot da prea multe detalii, pentru ca vreau sa fie o surpriza kiss

. Insa, cu siguranta, veti afla multe legate de acest subiect "picant" lough

.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 15 Aug 2013, 19:21

Atunci abia astept nextul şi restul nexturilor care urmează şi în care vom afla mai multe detalii lough

. Oricum sper să te înduri şi să faci un capitol micuţ din perspectiva lui Kakashi. happy2

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 15 Aug 2013, 19:59

Hey Rebee! Multumesc ca m-ai anuntat. Mi-a placut enorm acest capitol, mai ales ca a fost si foarte lung. in love

Deci Neji incepe deja sa se indragosteasca de Sakura think

Si mai voia si sa o sarute well? awesome right?

Perversu

Bine macar ca nu e ca si Kakashi (cel din anime) lough

Sa sti ca si eu astept un capitol din partea lui, sau chiar o parte, numai sa ii aflu gandurile. Acum, revenind la capitol: Aww Doamne ce draguti pot fi Naru si Hin impreuna love

Ma bucur ca Hinata incepe sa uite toata experienta aceea, sper ca nu vor mai avea probleme in viitor. Uite ca e bun si Naruto de ceva. dap !

Ma intreb ce se va mai intampla cu Neji si Sakura :-?:Ca veni vorba de Sakura. Cu ea si Sasuke ce se va mai intampla? Sunt curioasa sa aflu. Deci, pune-te pe scris! Deny te kiss

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 17 Aug 2013, 16:38

Scuze ca nu am mai venit de mult pe aici, dar ma voi revansa kiss

.
Acum legat de capitolele pe care le-am recuperat abia astazi. Imi plac la nebunie! in love

Hinata si Naru' sunt asa de dulci impreuna! love

Si, apropo, cum spune Deny, cu Sasuke si Sakura ce se va mai intampla? think

Abia astept sa aflu, asa ca multa inspiratie si hai mai repede cu nexxt! we party !!

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 17 Aug 2013, 20:13

Deny, voi incerca sa aduc un intreg capitol din perspectiva lui Kakashi, insa nu depinde de mine. Domnisoara inspiratie este cea care decide. Chiar acum m-am apucat de el si sper sa il termin pana diseara. happy2

Insa, nu va promit nimic. kiss

Subiect: Re: Pain is love's twin. Dum 18 Aug 2013, 17:25

CE ? CE ? CE ? Doar atat ?
Scuze, mai intai imi place mult fic-ul, doar ca mai vroiam sa citesc.
Eu nu pot sa cred cate cupluri +Saku ai aici ( de fapt doar 3, dar nu conteaza ) adica : SasuSaku, ItaSaku si NejiSaku ? Ma intreb, mai pregatesti sa se mai amorezeze cineva de Sakura, sa ma pregatesc.
In al doilea rand: l-ai adus pe Itachi in sat, dar nu si pe Sasuke ? Cum vine asta ? Nu mai are pe ce sa se razbune daca parintii lui nu sunt morti. De ce Itachi nu i-a spus asta ?
In al treilea rand : Kakashi e dus ? Cum sa se uite in decolteul lui Mikoto ? Fugaku era in stare sa distruga frunza, nu cred ca i-ar fi fost foarte greu sa mature cu Kakashi pe jos.
Am ajuns si pe la Sakura si descalcirea complicatei ei probleme sentimentale. Prima oara credeam ca o sa fie un trinughi amoros, dar acum ce mai e ? Patrat ? Inteleg Sasuke, inteleg Itachi, dar si Neji ? Pe asta chiar nu-l suport, dar face totul mai interesant, asa ca da-i inainte !
Imi place mult fic-ul tau, chiar daca a trebuit sa il citesc cu capul in perna din cauza prea multor evenimente sentimentale.
So, 1. vreau next, te rog frumos ! 2. Te rog sa ma anunti si pe mine.
Ja ne !

Subiect: Re: Pain is love's twin. Dum 18 Aug 2013, 23:17

Heeii, :*:scuze ca nu am reusit posta capitolul aseara, asa cum va spusesem, insa nu ama vut destula inspiratie pentru a scrie.

In cele din urma, am gasit destule idei pentru a face un capitol maricel doar pentru voi. ;;)

Lectura placutaaa! a hug

P.s. Capitol necorectat! happy2

[ chiar acum l-am terminat si chiar imi doream sa il postez ]

Capitolul 10.

Din perspectiva lui Kakashi.

-Kakashiiiiiii! Vino aici imediat.

Fugeam asemeni unui disperat. Mintea mea era strabatuta de intrebari ale caror raspunsuri nu le stiu nici macar eu. Cum doamne am ajuns intr-o situatie ca asta? Creierul meu analiza situatia pe toate partile, incercand sa gaseasca cea mai buna solutie. Plamanii parca se sufocau, cantitatea de oxygen micsorandu-se considerabil. Atmosfera devenea tot mai tensionata cu fiecare metru parcurs. Imi clatinam privirea in stanga si in dreapta, cautand o potentiala ascunzatoare, ce m-ar putea scapa de moarte. Spre norocul meu, acesti mici ochisori nazdravani, si-au fixat pupilele catre o stanca pe care erau sculptate informatii despre Konoha.

In momentul in care Tsunade nu era atenta, m-am strecurat in spatele “peretelui de piatra” pentru a ma face nevazut. Stateam si ascultam strigatele ce ma chemau la ea. Chiar daca stiam ca daca ma va prinde voi fi mort, cu greu ma puteam abtine sa nu chicotesc. Sunetul provocat de contactul tocurilor cu asfaltul rigid rasuna in timpanele mele, facandu-mi trupul sa se eschiveze automat. Nu.. A scuze. Probabil voi nu aveti nici cea mai mica idee despre ce se petrece, nu? Banuiam eu.. Va voi pune la curent atunci. Cum se face de am ajuns in aceasta situatie a dracu’ de placuta? Poi, sa vedeti, nici eu nu prea stiu. Tot ce imi amintesc este ca m-am trezit pe o banca, intr-un parc, cu Tsunade pe urmele mele.

Eram confuz. Nu stiam cum, cand sau ce am facut. Imi rostogoleam fiecare colt al mintii pe toate partile pentru a-mi aduce aminte ceva, orice. Insa, nimic.. Mi-am lasat capul pe spate, sprijinindu-l de suprafata dura a stancii. Priveam un punct fix, in gol, destinatia in care vroiam sa ajunga ochii mei fiind trecutul.

Dintr-o data, o multime de imagini mi-ai strapuns capul, miscandu-se cu repeziciune, formand un mic filmulet pe care creierul meu il viziona cu atentie. Se pare ca o parte din cele intamplate s-au intors. Acum puteam avea o idee, neclara, a lucrurilor ce m-au adus in aceasta situatie. Fara sa imi dau seama, in urmatoarea clipa, aveam totul intiparit foarte bine in cap. In acest moment stiam cum s-a petrecut totul.

FLASH BACK.

Era o zi linistita pentru un ninja. Soarele stralucea pe cerul albastru, imprastiind raze blande si jucause peste tot in jur. Eu stateam si citeam una dintre cartile mele preferate, anume “Back to Paradise”, volumul intai. Ciripitul melodios al randunelelor imi acompania vocea interioara ce citea preocupata fiecare rand in parte. O stare de armonie imi imbratisase fiinta pentru cateva clipe. De ce cateva clipe? Pentru ca nu trecu mult timp si un ANBU, anume prietenul meu, Yamato, asa cum il cunosteau cei din sat, a venit la mine, privindu-ma amuzat.

-Kakashi, tu chiar nu ai de gand sa te schimbi,nu? Ma intreaba acesta aproape izbugnind in ras.

-Nu. De ce intrebi? Ii raspund eu neobosindu-ma sa-mi ridic ochii asupra lui. Necesita prea mult efort.

-Numai conteaza. Oricum, nu am venit aici sa palavragim.

-Atunci?

-Tsunade-sama vrea sa te vada.

Imi ridic privirea catre el, apoi spun:

-Acum?

-Da, acum! Asa ca haide.

Pornim catre biroul hokage-lui, unde ajungem destul de repede. Intram in uriasa cladire strabatuta de nenumarate holuri si usi, fiecare ducand intr-un alt loc. Traseul nostru pana la Tsunade implica urcarea a trei etaje. In cele din urma, iata-ne in fata usii, din spatele carora se auzeau numai tipete si boncanituri. Doamne, sper ca femeia asta sa nu ma fi chemat aici sa jucam box! Eram intr-un fel inspaimantat si imi era frica sa descopar ce se intampla in spatele bucatii de lemn proaspat lacuit. Incepeam sa ma enervez, iar Yamato, cu insitentele lui sa deschid odata, nu ma ajutau deloc. Imi venea sa sparg usa si sa ii dau cu ea in cap. Frate, cat de enervant poate fi si omul asta! Intr-un final am reusit sa ma calmez, curajul de a apasa pe clanta venind de la sine. Nu apuc decat sa dau manerul in jos, pentru ca, la o fractiune de secunda dupa, fata mea face contact cu suprafata nedeta a usii, pe ea iesind nimeni altul decat Kiba. Oare ce cauta el aici? Si... de ce este atat de sifonat? S-au jucat de-a mama si de-a tata sau ce? Off-off, Tsunade, nu credeam ca ti s-au trezit instinctele animale. Imediat ce pun piciorul in prag blonda, acum cam infierbantata, isi indrepta privirea ciocolatie asupra mea.

-Ai ajuns in sfarsit..
-Da, hokage-sama, sunt aici. Am auzit ca aveti nevoie de mine. Deci, cu ce va pot fi de folos? O intreb eu politicos. Adevarul e ca cu greu ma stapaneam sa nu ii pun nenumaratele intrebari legate de prezenta lui Kiba aici, insa trebuia sa o fac, doar nu imi puteam permite sa ii cer asemenea explicatii.

-Vino aici! Acum!

Eram surprins de ordinul acesteia. Eram deja in biroul ei.

-Dar, sunt deja in biroul dumneavoastra, spun eu, fata mea capatand un aer tamp.

-Nu in birou pampalaule! “Aici” adica langa mine, raspunde Tsunade, aratand cu mana inspre locul de langa ea, care era liber. Nevrand sa o supar, ma indrept spre canapea cu coada intre picioare. - Ohh, Kakashi, pe cine dracu’ crezi ca pacalesti? Tu obligat sa te asezi langa Miss Big Boobs?! Serios?! Marşşş langa ea mai repede! - ma indemna eul meu interior sa fac. Ma cateodata, parca are si el dreptate. Sa-i dam drumul Sexy Bomba ce esti! E timpul sa ii luam locul lui Kiba.

Cu pasi calculati ma apropii incet de leoaica inflacarata ce statea intinsa pe canapeaua din piele neagra. In urmatoarea secunda eram deasupra ei. Cum am ajuns in aceasta ipostaza intr-un timp atat de scurt nu stiu.. Ochii imi pica pe decolteul “micut” al lui Tsunade, iar din nefericire gura o ia inaintea creierului.

-Ce sâni mari! Cand am realizat cuvintele scoase pe gura imi venea sa ma strang de gat.

O incarcatura puternica este pusa pe capul meu. Durerea incepe sa invadeze acel loc. Se pare ca am incasat o lovitura directa din partea femeii ce era sub mine acum putin timp. Mi-am dezmeticit ochii, privind cu atentia situatia in care eram. Totul parea cu totul si cu totul diferit fata de mai devreme: Tsunade era furioasa, nu se afla pe canapea ci la birou, ingropata in hartii, iar eu nu eram langa ea, ci la usa, lipit de perete. Probabil toata povestea aceea erotica a avut loc doar in mintea mea.

-Te voi face sa regreti ceea ce ai spus! Ma ameninta aceasta inclestandu-si pumnul, indreptandu-se spre mine. Despre ce vorbeste? Ce am spus? Nu-mi spune ca.. am spus cu voce tare... Off! Exact, oameni buni. Complimentul spus la adresa sanilor lui Tsunade a fost scos la iveala nu numai in vis, ci si in realitate. Sunt un om mort!

Ma aflam cu moartea in fata ochilor gata sa imi dea lovitura finala. Insa, cum spune zicala, am fost salvat de clopotel. Sunetul mirific ce mi-a crutat viata imi mangaia auzul. Era telefonul lui Tsunade. In clipa in care ea se indrepta spre masuta din sticla, pozitionata in mijlocul incaperii, eu am profitat de ocazie si am parasit cladirea, fugind unde am vazut cu ochii. Pierdut in starea de groaza ce incet-incet incepuse sa dispara ma asez inconstient pe o banca, situata fata in fata cu un lac cristalin, plin cu nuferi. Brusc o intrebare ciocane nepoftita la usa capului meu. „Ce caut eu aici? Asta e un loc pentru indragostiti.” Intrebare ce m-a pus serios pe ganduri. Acum zau, Kakashi, nu ai ce cauta pe aceasta banca. Probabil ocupi locul unor posibil amorezi. Vroiam sa plec de acolo, insa nu puteam. Nu acum… acum cand acele amintiri dureroase mi-ai strapuns mintea. Tenul alb, ochii albastri, parul lung brunet, glasul suav, trupun firav, talia de viespe, privirea sexy, zambetul provocator, gesturile innebunitoare, sanii mari, fundul bombat.. Baiete gata! Ce dracu’ ai? Daca continui asa o sa ajungi sa te exciti singur! Daca nu ai facut-o deja.. Eul meu interior avea dreptate. Numai pot trai asa. Au trecut 2 ani, ce naiba! Eram convins ca, in cazul in care aveam de gand sa mai stau in acel loc, voi ajunge mai fierbinte decat un cuptor recent folosit.

-Imi e dor de tine,… Eram pe cale sa spun, fara a-mi da seama, daca nu eram intrerupt de o voce foarte cunoscuta mie. Imi ridic chipul din pamant, indreptandu-l spre sursa glasului. Temerea mea cea mai mare s-a adeverit. Cea care m-a adus la realitate era chiar sotia bunului meu amic, Jiraya. Da, stiu, ciudat intr-adevar, dar este adevarat. Batranul pervers si-a gasit nasul, anume o femeie inalta, blonda, cu ochi caprui, buze pline si foarte dotata. Acum ca o descriu in acest fel chiar ca inteleg de ce s-a insurat cu ea. E toata numai a lui acum. Prietene, ai un noroc. Pun pariu ca e buna la pat.. Kakashi, stop! Inca o data sunt salvat de catre propria-mi constiinta de la o noua tentativa de excitare.

-Am, scuze. Poti repeta , te rog, ce ai spus mai devreme? ii spun eu, schitand cu zambet inocent pe fata.

-Desigur, raspunde aceasta zambind. Am spus: Te voi face praf!

La auzul acestor cuvinte nu am mai lasat nici un gand de nici un fel sa-mi invadeze iarasi capul. Totusi, unul pervesc nu ar fi stricat. M-am ridicat de pe banca automat si am luat-o la fuga in jurul lacului cu nebuna de Cisa in spatele meu. Numai auzind-o cum imi striga numele cu vocea ei pitigaiata imi provoca nenumarate daune fonice. Chiar imi era frica de ceea ce urma sa se intample daca ma prindea din urma. Asta ar fi a doua oara pe ziua de azi cand sunt la un pas de groapa. Deja incepuse sa devina un obicei.

Satul pana peste cap de isteriile ei ma hotarasc ma descotoresc de ea cat mai repede. Mintea mea se gandea la o solutie favorabila, in cele din urma, gasind una. Ma urc pe creanga unui copac, scot telefonul din buzunar si il sun pe Jiraya.

-Alo.

-Buna, Jiraya. Uite de ce te-am sunat.. Am o mica problema.

-Aceea fiind?

-Pai, uite, nu stiu cum sa iti spun, dar..

-Spune azi ca nu am timp!

-Scumpa ta sotie, Cisa, a venit, s-a dat la mine, eu am respins-o, iar acum ma alearga ca disperata.

-Poftim?

-Daca nu ma crezi doar asculta, ii spun eu bunului meu amic, indreptand mobilul catre Cisa, astfel incat sa o poata auzi cand striga “Kakashiii, vei regreta ca mai lasat... vorbind singura!”. Stiu, nu este ceea ce l-am facut pe el sa creada, insa are o enorma incredere in mine, deci nu imi fac griji. Inchid, fara ai mai spune ceva, si o teleportez pe scumpa blondina acasa, la sotul ei, ce o asteapta. De ce nu am facut asa ceva din prima? Simplu, pentru pura distractie ce mi-a provocat-o acest mic joc de-a soarecele si pisica.

Soarele era pe punctul de a apune, lasand cale libera catre tron minunatei regine argintii, Luna. Ma gandisem sa mai poposesc ceva timp pe banca pentru a admira peisajul, insa oboseala a fost mult prea puternica pentru mine. Rezultatul fiind un tip sexy cu parul gri dormind prin parcuri asemeni unui retardat.

Noaptea trecu cu repeziciune, eu unul nesimtindu-i prezenta, o noua zi facandu-si loc sa soseasca. Imi deschid ochii monoton, incercand sa desumenesc ceva din imaginea neclara ce imi era afisata. Respiratia mi se opreste in clipa in care ochii mei se intalnesc cu micutele bucatele de ciocolata ale lui Tsunade. Sar ca ars de pe banca ce mi-a fost asternut pentru cateva ore si ma pozitionez fata in fata cu blondina, ce parea putin mai calma ca si ziua precedenta, semn bun pentru mine. Se apropie incet de urechea mea si imi sopteste suav “ Sa stii ca nu am uitat de ieri.” Pur si simplu aceste cuvinte mi-au readus starea de panica si un nou gand mi-a strabatut mintea. Anume “Iar voi muri! Doamne, ajuta-ma si de data asta si promit sa ma fac baiat cuminte! Voi purta mai mereu ochelari de soare!Promiiiiit!”. Tresar, ridicandu-ma automat de pe banca, pregatindu-ma sa fug inspre orice directie posibila.

END FLASH BACK.

Iata deci cum am ajuns aici.

Nici nu apuc sa imi termin bine gandurile, caci o silueta de leoaica imi umbreste trupul. Te rog nu! Te rog nu! Insa, acel “nu” se transformase intr-un “da” inspaimantat. Din pacate, Tsunade se afla deasupra mea, nu in felul in care as fi vrut eu, insa chiar se afla la capul meu, urcata pe stanca. Simteam pentru a patra oara acea senzatie de deja vu cum imi inunda corpul. Ma intrebam ce am facut atat de rau incat sa fiu pedepsit in halul asta?

Insa, Dumnezeu nu a uitat de mine, in ciuda a celor ce mi se intamplau. Langa noi au aparut instantaneu inca doua siluate foarte cunoscute mie: Guy si Shikamaru. Cei doi ii spun lui Tsunade ca au o urgenta ce trebuie rezolvata, asa ca trebuie sa plece cu ei pana la biroul ei pentru a medita, impreuna cu ceilalti din consiliu, asupra situatiei. Probabil va intrebati cum de eu sunt scutit de asemenea intruniri. Ei bine, sunt in concediu. Cei trei pornesc spre sat, iar eu raman liber, de capul meu.

Eram destul de extenuat, asa ca ma hotarasc sa plec in cautare de relaxare. Meritam asta!

Cu doar doua semne ale mainii am ajuns unde vroiam. Unde ma aflam acum? Simplu, in Rai. Chiar in acest moment eram intins pe o canapea din satin rosu. In jurul meu erau numai tavi cu mancare si bauturi de toate felurile. Erau asezate pe placute argintii si ornate in asa fel incat nu te puteai abtine sa nu gusti. Insa, cireasa de pe tort erau cele doua domnisoare de deasupra mea. Le puteam simtii caldura corpului, ce imi relaxa muschii suprafolositi pentru o singura zi.

Va urma ...

Subiect: Re: Pain is love's twin. Dum 18 Aug 2013, 23:43

Tot ce pot spune e că îmi place la nebunie acest capitol. A fost chiar pe placul meu şi nu mă aşteptam să existe şi o următoare parte a capitolului.
Am râs şi la capitolul ăsta foarte mult şi pot spune că mi-a cam depăşit aşteptările. Mi-a plăcut mult atunci când Tsunade la fugărit pe Kakashi prima şi a doua oară. Aşa îi trebuie dacă mintea lui nu ar o legătură directă cu gura. Mă mir totuşi că a scăpat atât de uşor.
Abia aştept să aduci şi partea a doua. Multă, dar multă inspiraţie până data viitoare. kiss

Subiect: Re: Pain is love's twin. Lun 19 Aug 2013, 14:12

Hey!

Multumesc de mesaj si sper sa il primesc si data viitoare. thank you

Multumesc si pentru acest capitol din punctul de vedere al lui Kakashi. thank you

Vai cat am mai putut sa rad lough

Omul asta e nebun cu capu. rolling on the floor

Vezi daca nu iti poti controla ochii, gura si mintea. lough

Noroc cu eul tau interior ca pana acum erai mort de ceva vreme. yeah

Ma intreb oare ce urgenta e de a fost chemata Tsunade? think

Are legatura cu Sakura? ;;)

Saau Sasuke? well? awesome right?

Sau poate chiar Hinata si Naruto? hmm..realy?

Sa nu uitam de Neji. think

Off, pune next-ul mai repede ca sunt foarte nerabdatoare. nervi!

Deny te

Subiect: Re: Pain is love's twin. Lun 19 Aug 2013, 16:13

Buna ! Multumesc de anunt, si sper sa ma anunti si data viitoare.
Kakashi, Kakashi, cum sa te pui tu cu Tsunade, nu era evident ca asta urma sa se intample ?
Si cica "o sa fie baiat cumnte".
In fine, abia astept next, dar sincer, desi sunt amuzante pataniile lui Kakashi, mai interesant e patratul nostru amoros.
Ja ne !

Subiect: Re: Pain is love's twin. Dum 25 Aug 2013, 17:59

ce misto e imi place asa de mult

Choco :) : Comentariile din zona fanfiction trebuie sa aiba cel putin 10 cuvinte. Aceasta e a patra avertizare.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Mar 27 Aug 2013, 21:57

In primul rand, sa stii ca am sa iti dau critica strict pentru capitolul 9, motiv pentru care nu ma voi lega de idee sau de legatura titlului cu ficul.

Descrierea mi s-a parut anosta atat cat a fost si foarte putina. In marea ei parte s-a limitat la o descriere narativa, atunci cand ai enumerat evenimentele si actiunile personajelor. Ideea este sa ma atrgi prin descrierea ta, sa faci in asa fel incat sa imi atragi curiozitatea si interesul printr-o exprimare cat mai dezvoltata. Nu mi-a placut partea in care Neji a inceput un monolog format numai din intrebari puse sinelui, a fost pe cat de plictisitor, pe atat de inutil, intrucat ai fi putut intercala printre acele intrebari si gesturi ale personajului, tot felul de detalii care sa ma ajute sa ii deslusesc sentimentele, nervozitatea, timiditatea samd. Vreau sa incerci sa iti conturezi personajele in stilul tau propriu si sa ma ajuti pe mine, ca cititor, sa le descopar incetul cu incetul personalitatea. De asemenea, vreau sa imi aduci peisajul in fata ochilor, sa folosesti epitete cromatice si tot felul de figuri de stil care sa construiasca cadrul in care se desfasoara actiunea ta. Mai ai de lucru la acest capitol.

Naratiunea este destul de ok, insa in mare partea nu faci decat sa enumeri niste evenimente fara a le da o culoare anume. Intercaleaza si alte elemente care sa ma faca sa zambesc, sa ma incrunt, lucruri care sa sporeasca o anumita atmosfera, care sa creeze o atmosfera sau care sa schimbe radical situatia. Poti folosi si suspansul, atat timp cat nu este unul din acelea suparatoare pentru cititor, ca atunci cand ne lasi - la propriu - cu ochii in soare. Actiunea mi se pare destul de grabita, dar asta se datoreaza lipsei descrierii. Dialogul este sec. Sunt replici care, desi sunt normale in situatia data, pot fi introduse in vorbirea indirecta pentru a evita banalitatea pe care o aduc. Lucreaza la spontaneitatea personajelor reflectata in cuvintele pe care acestea le spun.

Exprimarea ta este asa si asa. Nu pot spune ca este deplorabila, chiar deloc, dar ai scapari si lipsuri pe care vreau sa le corectezi in timp. In primul rand, ai grija la gramatica, la cratime si virgule, caci acestea iti pun tie probleme. De asemenea, vreau sa te uiti cu atentie la exresiile pe care le folosesti, aci uneori n u sunt corecte (ex: tu ai scris "suntem pe aceeasi secventa", cand este de fapt "pe aceeasi frecventa"). Corecteaza-ti capitolele de doua ori si asa vei reduce numarul greselilor.

In rest este ok, dar ideea nu are cine stie ce elemente originale. Leaga-te putin si de acest aspect pentru a spori atractia ficului. Cat despre titlu, nu ma pot pronunta in ceea ce priveste legatura sa cu textul, dar pot spuneca nu ma atrage. In plus, punctele de suspensie sunt in numar de trei, daca tii neaparat sa le folosesti.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 31 Aug 2013, 13:50

Hello.

Am adus si eu intr-un final next-ul. Nu este foarte lung, intr-adevar, dar promit ca urmatorul va fi mult, mult, mult mai luuung. happy2

Choco:), multumesc din nou pentru critica. Chiar aveam nevoie de una. kiss

Si va multumesc si voua, fetelor, pentru ca imi cititi si comentati fic-ul. va love

!

Lectura placuta. hi!

Capitolul 11.

- Durerea primei reintalniri. (Partea I ) -

Din perspectiva Sakurei

Intunericul paseste usor. Lumina incepe sa ramana fara vlaga. Un mozaic de alb si negru imi este expus in fara ochilor, ce erau candva verzi si plini de viata. Simteam cum mici pietricele taioase formau dungi minore de sange, ce se prelingeau pe calcaie in jos. Parul rozaliu era fluturat de vantul puternic al noptii. Ochii mi s-au indreptat catre stralucitorul glob argintiu, ce domnea peste plapuma de smoala de la care nu imi puteam clinti privirea. Oricat as fi vrut sa ma pot opri in loc si sa ii admir splendoarea, nu puteam! Trebuia sa alerg in continuare. Totul atarna de un fir fragil de ata. Intreaga situatia depindea de un simplu cuvant spus. Plamanii parca se sufocau, cantitatea de oxygen micsorandu-se considerabil.
Starea de panica punea stapanire si pe ultima farama de speranta pe care o mai aveam. Dumnezeu vroia sa sufar! Dar nu puteam face ce vrea El. Nu era dupa El! Era viata mea, eu decideam. Incercam sa imi revin, repetandu-mi aceste propozitii in cap de nenumarate ori., sperand sa dea roade. In ciuda gemetelor scoase din cauza durerii, cauzate de atingerea asfaltului aspru cu talpile insangerate ale picioarelor, inaintam incontinuare, gandul fiindu-mi numai si numai la destinatie; la locul care va pune capat acestui calvar. Mai aveam doar de cateva strazi; strazi care nu se mai opreau. Parca numarul lor crestea incontinuu. La vederea acestui lucru imposibil, dar totusi real, bataile inimii incetineau considerabil. Sangele accelerase de ceva vreme, surplusul de adrenalina acumulat stimulandu-i viteza.
Ajunsesem la ultimul colt de strada ce trebuia strabatut. Pasesc incet, miscandu-mi corpul, ce devenea din ce in ce mai greu cu fiecare miscare facuta, asemenea unui cadravru reanimat. Strangeam puternic mana, astfel presand bucata de hartie antica, infasutara in materialul negru, delicat. Ma opresc in loc, vrand sa ascult tot ceea ce se petrecea in jurul meu. Liniste… Se pare ca tehnica folosita mai devreme a functionat, nimicindu-i pe acei ninja. Imi lasam timpanele si sufletul sa se aline cu armonia dintre sunete, eu indreptandu-ma de cea mai apropiata banca. Imi las intreg corpul sa faca cunostinta cu lemnul tare si aspru. Inchid ochii asteptand impactul ce urma sa aiba loc, dar nimic. Din reflex imi deschid lent ochii, lasand verdele sters sa iasa la suprafata. Privesc in jur si tot ceea ce observ sunt doua brate puternice ce imi imbratisau violent talia. Pe jos observ documentul ce trebuia sa il inmanez nenorocitului ala. Intind mana sa il iau, insa inainte ca degetele mele ca atinga materialul un alt brat a ridicat bucata de hartie de pe trotuarul ce inconjura fantana, in fata careia ma aflam. Smaraldele imi urca incet spre chipul persoanei respective. Tot ceea ce vad este un par gri, niste ochelari cu rama rotunda, iar apoi negru…

*** *** *** ***

Unde sunt? De ce totul in jurul meu e obscur? De ce nu vad nimic?
Eram panicata. Ma tot invarteam intr-un abis fara sfarsit. Nu stiam unde ma aflu si cum am ajuns acolo. Priveam alarmata ceva prin care nu puteam vedea. Intunericul… Eram pur si simplu intr-o stare de soc. Asteptam o lumina, o sclipire care sa-mi redea speranta si sa-mi demomstreze ca totul va fi bine, ca am decis bine, ca am facut ce trebuia. Simteam cum piciorele mi se inmoaie, copul devenindu-mi, inevitabil, din ce in ce mai greu. M-am dezechilibrat automat, inchizandu-mi ochi asteptand sa pic jos, lucru care, de data asta, chiar s-a intamplat. Eram intinsa pe o podea din marmura, cred. Orice farama de rabdare disparu. Ma resemnasem deja ca, cel mai probabil, voi ramane inchisa aici, in obscuritate, pana cineva va veni si ma va salva. Eram impacata cu gandul ca nu stiam unde ma aflu, ca eram de parte de cei dragi mie. Ma ridic si ma asez in fund, strangandu-mi genunchi la piept. Imi las ploapele sa alunece lin peste smaraldele, umezite din cauza lacrimilor.
Brusc, ceea ce am asteptat atat de mult, a venit. Speranta, este aici. Priveam atent mica sclipire de lumina ce se indrepta rapid spre mine, ea marindu-se cu fiecare pas parcurs. Ajunsa in fata mea ea se preface intr-un, intr-un… inger?!
-Buna, Sakura! imi spune micutul ingeras, zambind sincer.
-B-bb-buna, raspund eu, blabaindu-ma. Se pare ca starea de neliniste este inca prezenta in corpul meu. Oftez mai mult pentru mine, sperand ca daca voi vorbi cu acest baiat superb voi afla mai multe despre ce se intampla. Il priveam adanc in ochi, fiind vrajita de acel albastru magic. Rup vraja, uitandu-ma in jurul meu, o stare ciudata, cum ca ceva se schimbase, cuprinzandu-mi corpul. Raman socata cand observ ca in acest moment ma aflam pe o poiana colorata de diferite flori si animale ce zburdau libere. Imi concentrez ochii asupra unei fetite ce alerga inspre noi cu un minunat buchet in mana. Ajungand in cele din urma, eu urmarind-o cu privirea, se duce langa celalalt baietel si il saruta pe obraz, acesta rosind. Amandoi isi indrepta privirile spre mine, baiatul doar pentru cateva secunde, privind-o apoi, iarasi, pe micuta blondina, ce ma pironea cu ochii ei movulii.
-Ea este fata de care e indragostit baiatul acela? il intreaba micuta pe cel de langa ea, aratand spre mine. Acesta da din cap in semn ca “da” , marindu-mi starea de uimire.
-Te referi la baiatul caruia i-am dat colierul?
-Da, acela.
-Da, ea este cea pe care o iubeste el! aproba baiatul entuziasmat.
-Stai putin. Cine este acel baiat? De unde ma cunoaste? Cine sunteti voi? ii intreb eu pe cei doi, fiind in cautare de raspunsuri.
-Poi este un baiat inaaaalllllllt. Te cunoaste de mica. Ati copilarit impreuna, cred. Iar eu sunt Clara si el este Codin, imi raspunde fetita.
-Si am venit sa iti dam asta! Continua baietelul, intinzandu-mi mana, in ea aflandu-se un colier superb. Nici nu apuc sa il admir cum trebuie, caci, in urmatoarea secunda, mintea mea era plina numai si numai cu imagini in care eu eram cu Sasuke. De ce? De ce ai aparut tu, acum? De ce? Ca sa-mi agravezi starea de neliniste si soc pe care o am? Imi indrept privirea din nou catre bijuteria ce, acum, se afla in mana mea. Ii admiram lantul simplu, dar rafinar si am ramas fascinata cand am vazut pandantivul acestuia, un “ S ” negru. Era sublim. Banuind ca “S” –ul vine de la numele meu, Sakura, mi l-am pus la gat, dar o voce mi-a atras atentia.
-Stai! Nu e bine sa il porti tu.
-Atunci ce ar trebui sa fac cu el?
-Sa il dai persoanei pe care o iubesti!
Acestea au fost ultimele cuvinte rostite de fetita, inainte sa dispara impreuna cu baiatul, luand cu ei si magnificul peisaj, eu ramanad din nou in intuneric.

**** **** ****

Deschid usor ochii, in fata mea aflandu-se o usa neagra. Incerc a ma ridica, insa este in zadar. Durerea este mult prea mare pentru a o putea indura. Corpul meu face contact cu suprafata moale a patului in care ma aflam. Scot un scancet silentios, cauzat de impactul ranilor, care se pare ca au fost tratate, cu salteaua pe care am dormit. Privesc nedumerita in jur si observ ca ma aflam intr-o camera cu peretii albi. Cateva raze de soare imi mangaie chipul. In mintea mea erau din nou prezente aceleasi intrebari: Unde sunt? Cum am ajuns aici? Insa, nu raman mult timp acolo, pentru ca, imaginea cu minunatul lantic imi strapunge gandurile. Din reflex, incep sa pipai asternutul imaculat in cautarea acestuia. Nu apuc sa fac vreo miscare, dandu-mi seama ca frumoasa bijuterie se afla inca in mana mea. O ridic, aducand-o in fata ochilor. Smaraldele mele o cercetau pe toate partile posibile, incercand sa se convinga ca este reala. Cand privirea imi cade pe pandantivul negru ultima fraza spuna de catre Clara imi mangaie rationamentul.
“Sa il dai persoanei pe care o iubesti!”
Oare eu iubesc pe cineva? Am cui darui asa ceva? Usa se deschide dintr-odata, rupand firul discutiei cu mine insumi. In camera isi face aparitia aceeasi persoana al carui chip l-am vazut inainte de a lesina.
-Ma bucur ca te-ai trezit. Ai dormit ceva timp, sa stii.
Vocea acestui sarpe imi zgarie timpanele. Pana si tonul lui ma dezgusta. Nu ii raspund, dar in schimb scot un marait apasat, astfel dandu-I de inteles ca prezenta lui aici ma deranjeaza. Ma dezvelesc, dorind sa cobor din pat, dar nu a iesit tocmai cum am vrut eu. Ca ninja medical, trebuia sa imi dau seama ca inca nu m-am recuperat complet si ca, inca sunt slabita. Rezultatul dezechilibarii mele fiind eu in bratele nemernicului de Kabuto. Ma smucesc, vrand sa-mi dea drumul, acesta in cele din urma ascultandu-ma. Ma pun din nou pe salteaua pufoasa, invelita in cearsaful imaculat, de culoarea fulgilor de nea si il privesc cu o oarecare teama cum se apropie din ce in ce mai mult de mine.
-Unde sunt? De cat timp sunt aici? Ce s-a intamplat cu mine dupa ce am lesinat? am inceput eu sa il chestionez.
-Cam mult tupeu pentru cineva care mi-a dat dureri de cap 3 zile.
-Am stat aici 3 zile?! Aprope ca am tipat eu exteriorizandu-mi starea de soc.
-Da. Ti se pare mult rau? Daca era dupa mine, eu nu as mai vrea sa pleci! Spune acesta dupa care se naspusteste asupra mea, prinzandu-mi mainile intr-ale sale si presandu-le pe suprafata patului. Am deschis gura gata sa il injur pe nenorocit, dar nu am apucat sa spun nimic, pentru ca acesta si-a lipit buzele libidinoase de ale mele, formand un sarut apasat. Am inceput sa ma zbat, dar in zadar. Nu puteam face fata fortei lui, cel putin nu in starea in care ma aflam. Observand ca nu se mai opreste imi infig caninii in buza lui inferioara, lasand sa iasa la iveala cateva picaturi de sange, acesta scotand un geamat de durere, dupa care spune:
-Stii ca daca ai facut asta imi dai o mai mare placere. Nu? ma intreaba cu un zambet pervers pe fata.
-Am vrut sa te fac sa intelegi ca imi e greata de tine! Ii scuip in fata aceste cuvinte, iar apoi ii dau una in “bucurie”, reusind astfel sa-l dau jos de pe mine. Numai stau pe ganduri si sar din pat, indreptandu-ma spre usa, lasand toata durerea la o parte. Inainte sa apas pe bucata de metal, placata cu auriu, ma mai uit inca o data inapoi, privindu-l pe Kabuto cum incearca sa se ridice. Ii soptesc un suav “La revedere, canalie!” si deschid bucata de lemn negru, vrand sa ies. Pun piciorul afara din incapere si ma izbesc de cineva. Brusc un parfum foarte bine cunoscut mie imi inunda narile. Imi maresc ochii si ii indrept catre persoana de langa mine, cu speranta sa ma insel sis a nu fie cine cred eu. Micutele mele smaralde se aflau acum fata in fata cu acele perle negre, in care abisul este numit “acasa”. Ma departez de el, izbindu-ma de perete. Il priveam. Ma uitam atent la el in timp ce se indrepta spre mine. De ce el? De ce aici? Ce cauta aici? In urmatoare secunda el se afla langa mine. Inima incepe sa pompeze mai tare, facandu-mi sangele sa accelereze. Simteam cum obrajii imi ardeau, iar ochii deveneau tot mai umezi. Nu vroiam sa plang, nu puteam sa o fac. Nu aici, nu de fata cu el.
-Sasuke…
Ii rostesc numele fara a-mi da seama. I-am putut vedea mana cum se indrepta spre chipul meu cu intentia de a-l mangaia, dar si-o retrage in momentul in care distanta dintre degetele lui si fata mea era doar de cativa centimetri. De ce? De ce s-a oprit? De ce nu a mai continuat? – Off, Doamne, Sakura, revino-ti! Ai uitat cumva ce ti-a facut acest individ? Ai uitat? Spune-mi! Ai uitat? – Vocea ratiunii reuseste, spre norocul meu, sa indeparteze toate aceste intrebari din mintea mea.
-Sakura… Sopteste acesta. Mi-am atintit ochii din nou catre acel intuneric de nedescris. Stiam ca riscam sa cedez, insa nu imi pasa. Eram prea dependenta de ei. Trebuia sa joc si cartea asta. Trebuia sa vorbesc cu el. Trebuia!
-Asculta.. eu..
-Sakura, repede m-ai inlocuit, pisicuto!
Imediat ce am auzit glasul acelui nenorocit mi-am atintit ochii asupra lui. statea razmat de tocul usii, privindu-ne. Stiam ca trebuia sa plec de acolo cat mai repede. Dar nu puteam pleca singura. aveam nevoie de explicatii.
-Lua-te-ar dracu’! Spun, dupa care il iau pe Sasuke de mana il tarasc dupa mine in prima camera pe care am vazut-o, rasuncind cheia in broasca dupa.
Imi intorc diamantele verzulii catre pat, vrand sa ma indrept spre el, insa nu apuc sa fac niciun pas, caci, ma izbesc din nou de Sasuke, ce statea in fata mea si ma privea curios.

Din perspective lui Sasuke.

Nu imi vine sa cred ca am vazut-o din nou. Pupilele mele o analizau atent. S-a schimbat… Insa, un singur lucru sigur a ramas la fel ca acum 3 ani. Are aceeasi ochi superbi care o dau intotdeauna de gol in privinta a ceea ce simte. Nu imi pot lua privirea de la ei. Ma fac sa ma simt din nou viu. O iubesc! Ii iubesc buzele carnoase dupa care tanjesc, ii iubesc corpul de viespe, iubesc totul la ea.
Mintea imi este strapunsa de vorbele spuse de Kabuto: “Sakura, repede m-ai inlocuit, pisicuto!”. Ce a vrut sa spuna cu asta? Ce cauta ea aici? Am nevoie sa stiu. Trebuie sa stiu. Ce treaba are ea cu el?
-Ce cauti aici? o intreb in timp ce micsoram si mai mult distanta dintre noi.
-As putea sa te intreb acelasi lucru si pe tine, imi raspunde cu o urma de panica in glas.
O privesc cum se da din ce in ce mai in spate, eu facand acelasi lucru. La un moment dat impactul dintre trupul Sakurei si usa a avut loc, eu fiind doar la cativa centimetri in fata ei, pironind-o cu privirea. Ii ridic barbia in doua degete, obligand-o sa ma priveasca. Un zambet imi apare automat atunci cand vad roseate ce ii stapanea obrajii.
-Deci? spun eu sigur pe mine.
-Deci..ce?
-Astept sa-mi raspunzi.
Eram atat de aproape de ea incat ii puteam simti respiratia imbratisandu-se cu a mea. Imi musc instinctiv buza inferioara. Simteam incetul cu incetul cum ratiunea pierdea din controlul corpului, dar frau liber impulsurilor ghidate de sentimente. Imi lipesc lent buzele de ale ei, savurand fiecare moment. O sarutam pasional. Nu ma mai puteam opri. Eram mult prea afundat in infinitatea sezatiilor pe care mi le dadeau aceste comori trandafirii. Am deschis ochii la un moment dat. Plangea. Eu am facut asta. Plange iar din cauza mea. – Opreste-te Sasuke, la dracu’! O ranesti! – Imi spune o voce interioara. Nu vroiam sa sfarsesc acest abis al placerii, insa nu aveam incotro. Exact cum mi-a spus si eul meu interior, o faceam sa sufere. O raneam pe cea pe care o iubeam cel mai mult. Am desprins usor sarutul. Acum o priveam din nou.
-Scuze… Nu m-am putut abtine… Spun eu cu un glas tins, fara vlaga.
Aceasta nu spune nimic, doar ma fixa cu micile ei smaralde ce erau de mult o forta ce ma tineau viu.
Brusc contactul visual este interrupt de un ciocanit apasat ce se auzea de pe cealalta parte a bucatii de lemn.

To be continue happy

.