Pain is love's twin.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 31 Aug 2013, 15:34

Hey!

Multumesc de anunt, sper sa il primesc si data viitoare. thank you

Se vede ca ai evoluat putin, ceea ce imi dovedeste ca ai ascultat sfaturile lui Choco. dap !

Sa revenim la capitol:
Frumos, foarte frumos. in love

Deci Sakura a fost rapita de Kabuto, iar Sasuke nu stia nimic de asta. think

Ce ma bucura si mai tare e ca Sasuke a sarutat-o. in love

Vreau sa aflu cine se afla de cealalta parte a usi, deci te rog sa pui mai repede next-ul, ca mor aici de nerabdare. ;;)

Deny te

Pain is love's twin. - Pagina 3 Tumblr_nypvcbGe2D1sbitwxo1_500

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 31 Aug 2013, 21:35

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !

A venit next-ul. Multumesc mult de anunt, sper sa o faci si data viitoare.

Deci e super, iubesc capitolul asta.

S-au intalnit si asta ma bucura enorm, inimai ei sa nu mai fie confuza si sa il aleaga pe Sasuke.

Kabuto, era deja ca si mort pe list mea, dar chiar nu ma asteptam ca si el...

Revenind, astept next si sper sa il aduci repede de tot.

Ja ne !

"I won't allow it! I won't allow you to die like this! You've committed crimes! You must remember everything! Don't think you can be at ease without knowing anything! Don't expect to be forgiven by the people who you've hurt! Live and struggle!"

Erza Scarlet to Jellal Fernandes

Subiect: Re: Pain is love's twin. Sam 31 Aug 2013, 22:09

Ajung si eu probabil ultima pe aici, dar azi a fost o zi plina si abia acum am reusit sa intru si eu pe pc.
In mare parte mi-a placut foarte mult si *Deny* se vede clar ca ai evoluat si ai tinut cont se sfaturi ce este foarte bine. Imi place sa vad ca incepi sa faci capitole din ce in ce mai frumoase, dar parca faci capitole cam prea mici pentru gustul meu. Probabil ca este din cauza faptului ca in ultimul timp am inceput sa scriu capitole luuungi, dar nu conteaza asa de tare asta.
Banuiesc deja cam cine ar fi nesimtitul ce a batut la usa si Kabuto asta e mult mai nesuferit decat am crezut. Nu l-am suferit din prima clipa in care a aparut in anime si cu atat mai putin in ficul tau. Sper sa moara pana la urma si sa aiba o moarte lenta si dureroasa. Iti multumesc ca m-ai anuntat si de acest next si pana data viitoare te pup. kiss

Subiect: Re: Pain is love's twin. Vin 13 Sept 2013, 14:37

Heei, am adus intr-un final a doua parte a capitolului. kiss

Stiu ca este mica, dar am vrut sa postez cat mai repede, pentru ca luni incepe scoala si nu stiu cand voi mai putea posta. puppy eyes

Lectura placuta! a hug

Din capitolul anterior:

“-Scuze… Nu m-am putut abtine… Spun eu cu un glas stins, fara vlaga.

Aceasta nu spune nimic, doar ma fixa cu micile ei smaralde ce erau de mult o forta ce ma tineau viu.

Brusc contactul visual este intrerupt de un ciocanit apasat ce se auzea de pe cealalta parte a bucatii de lemn.”

Capitolul 12.

-Durerea primei reintalniri(Partea II)-

Din perspectiva autorului.

Ciocaniturile persistau deja de ceva timp in aria audivita a celor doi, insa nu vroiau sa le dea atentie, cel putin brunetul. Niciunul dintre ei nu mai scotea niciun sunet. Erau numai ei doi, privirile lor si... bataile neincetate ce impiedicau linistea sa soseasca. Aceasta situatie incepea sa il irite pe brunet, venele din zona tamplei inflamdu-se. Acesta isi arcuieste sprancenele, formand o incruntatura frumoasa. O apuca pe rozalie de mana, spunandu-i:
-Lu-ar-ai dracu’ pe toti! Aici nu putem vorbi. Vino!
O priveste bland in ochi, schitand dupa un zambet gingas. Fata era nedumerita. Nu stia daca sa-l urmeze pe cel ce i-a frant inima acum trei ani sau sa ramana in acea camera pana in clipa in care persoana de dincolo de bucata de lemn va pleca. Corpul incepu sa ii tremure, iar starea de neliniste i se agrava. In momentul in care a realizat ca Sasuke se indeparta de ea inima ei era si mai confuza; era impartita intre mai multe sentimente, fiecare dorind sa domine cat mai mult din suprafata acesteia. Inauntrul ei se intreba de ce vrea sa mearga cu el. Ezitand, se duce catre patul ce se afla in fundul camerei, asezadu-se pe asternutul imaculat al acestuia, strangand materialul cu mainile catifelate. Este trezita din “transa” profunda a mintii de catre vocea clara a brunetului.
-Hai, nu vii?
Aceasta tresare si isi clatina capul pentru a-si alunga toate acele ganduri. Isi plimba privirea prin camera in cautarea lui Sasuke, insa nimic. Simtea ca era urmarita de ochii cuiva. Mai mult ca sigur erau ai brunetului, dar unde era acesta?
Fata se ridica alarmata de pe pat si face doi pasi inapoi, fiind cu spatele la fereastra. Continuand sa se retraga se izbeste de lemnul masiv al tocului de la fereastra. Un fior rece ii inconjoara abdomenul, semn ca geamul era deschis. Corpul incepe sa-i vibreze. Brusc, simte cum talia ii era imbratisata de doua brate puternice si trasa afara, pe fereastra. Senzatia de panica o cuprinde si incepe sa tipe, astfel exteriorizand orice cantitate in plus de teama. Mintea ii era confuza. Trebuie sa fie speriata, dar nu era. Trebuia sa se zbata, insa nu o facea. De ce nu o facea? Pentru ca ii placea. Timp de cateva secunde a stat asa: imbratisata de mainile acelea albe ce i se pareau atat de familiare. Simtea ca zboara, asemenea unui fluture proaspat iesit din cocon. Insa senzatia nu dureaza mult, pentru ca simte cum este coborata din nou cu picioarele pe pamant. Deschide incet ochi si observa cum o suvita bruneta se amesteca prin parul ei rozaliu.
-Ai ramas tot la fel de copilaroasa..
Se intorce vrand sa vada de unde a venit acest glas, dar nu apuca sa faca nici macar un pas; Sasuke era chiar in spatele ei, privind-o cald. O nuanta trandafirie incepe a-i acapara pentru a mia oara tenul albicios al obrajilor.

Din perspectiva lui Sasuke.

Eram unul in fata altuia. Ma bucuram de caldura corpului ei, inca ramasa pe trupul meu. O analizam atent, nepasandu-mi de insistenta de care dadeam dovada. Pur si simplu nu ma puteam abtine. O priveam in toata splendoarea ei. Era atat de frumoasa. Parul rozaliu, lung pana la talie, pasunile cu iarba proaspata ce ma priveau, trupul firav cu forme bine conturate, o transformau intr-o zana. In timpul in care bucatile abisale se delectau cu tabloul din fata lor, creierul meu se juca cu sentimentele ce imi completau inima. Cautam o solutie. Planuiam urmatoarea miscare. Trebuia sa ii arat ca inca tin la ea; trebuia sa stie ca regret plecarea mea de acum trei ani. Dupa mai multe dezbateri am ajuns la o simpla si concisa concluzie: Decat sa-i spun mai bine ii arat!
Ma apropii lent de ea, parcurgand mica distanta dintre trupurile noastre. Ii cuprind talia cu mainile, tragand-o mai aproape de mine. O simteam cum tremura. Fiind cuprinsa de starea impunatoare ce o stapanea, ii era aproape imposibil sa faca vreo miscare. Inca un lucru in favoarea mea. Bine, Sasuke. Se pare ca totul este de partea ta. Fac urmatoarea miscare bine pusa la punct de eul meu interior. Ii dau la o parte suvita de par ce cutreiera ratacita chipul angelic al fiintei mirifice din bratele mele. Incercam sa descifrez ceva; sa gasesc o ramasita de emotie, scursa printre peretii greu de rasturnat pe care rozalia i-a cladit in jurul ei. Priveam absent in ochii ei, incercand pe cat posibil sa nu ma pierd. Desi contactul vizual nu a durat mai mult de cateva secunde aveam impresia ca am stat asa ani intregi. In momentul in care ea si-a lasat ploapele sa cada, am actionat. Mi-am lipit senzual buzele de ale ei.
Ii strabat ca un nebun lacasul umed, lasandu-mi papilele gustative sa se delecteze cu aroma divina a gurii ei. Incep a ma juca cu limba ei, astfel dandu-i un impuls pentru a intra si ea in joc. Pentru inceput avansam cu miscari lente, executate in slow-motion, savurand gustul salivei provocate de acestea. Ramanand fara aer, ma desprind putin din sarut, inspirand o cantitate mica de aer, suficienta pentru ceva timp. Insa, de aceasta data, in “ring” intra si “luptatorul” Sakurei. Fiind un gentelman, o las sa conduca pentru un timp. Isi strecoara mainile printre firele mele rebele, incepand un jos al seductiei. Bun, deci a cedat in sfarsit. Imi plimb mainile pe spatele ei, dandu-i mici fiori. Starea de euforie ce ma inconjura este alimentata de dorinta nebuna de a trai pentru tot restul vietii asa, lipit de gura ei, de ea!
Continuand cu asaltul pasional de atingeri, incepem sa inaintam spre un loc necunoscut. Spre norocul meu, si ghinionul micutei mele, datorita neatentiei ei si a unei mici pietricele, acum ne aflam unul peste altul sarutandu-ne ca nebunii. Bun deci acum chiar ca nu ii mai dau drumul vreodata!
-Sasuke..
Ce? De ce vorbeste? Nu trebuie sa o faca! Tot ce are de facut e sa continue nebunia asta ce, ciudat, imi face al naibii de bine. Imi strecor siret limba mai adanc in gura ei, transformand sarutul, ce mai devreme era pasional, intr-unul salbatic. O vreau. Si o vreau acum! Imi infing degetele in parul ei roz, jucandu-ma cu una dintre suvitele ei. Din nefericire trebuia sa mai si respir. Nevoia enervanta de oxigen ma obliga sa mai fac mici pauze, dandu-i Sakurei sansa sa vorbeasca, lucru ce vroiam sa-l evit. Numai gandul la ceea ce imi va spune ma ingrozeste. Nu vreau si nici nu ma pot opri in a-i savura gura. Nu are mila de mine?! Au trecut trei ani, nu a fost de ajuns? Trag aer in piept, in acelasi timp, distrandu-ma in continuare de limba rozaliei.
-Eu. Nu. Mai. Am. Aer! Spune Sakura in micele clipe in care eu ispiram.
Eu continuam sa-i framant buzele, prefacandu-ma ca nu am auzit ceea ce a spus mai devreme. Stiu ca nici ea nu vrea sa ne oprim. Sunt sigur de asta. Dar totusi, nu trebuie sa las ratiunea la o parte. Chiar daca imi place sa ma las purtat de impulsuri, trebuie sa judec atent inainte de a face urmatoarea miscare. Imi dezlipesc usor buzele de ale ei, terminand cu un ultim sarut tandru. Imi duc privirea catre smaraldele ce ma priveau cald. Imi duc gura langa urechea ei, muscand-o usor de pavilion. In urma muscaturii, Sakura scoate un geamat de durere; un geamat ce imi mangaia auzul. Ii soptesc suav:
-Mi-a fost dor de tine.
Imi indepartez capul, fiind iarasi in fata ochilor ei. Ma privea intens. Ceva se schimbase. Caldura, prezenta acum cateva minute in acele smaralde, disparuse. Inchid ochii si ma apropii de obrazul ei, dorind sa alung acea raceala ce se cuibarise in globul ei ocular. Imi lipesc pometii de ai ei, vrand sa ii simt caldura. Simteam cum o picatura de apa se scurge pe obrazul meu, urmand sa se izbeasca de iarba de sub noi. Doar nu va incepe sa ploua, nu? Imi ridic capul pentru a privi mai atent cerul, dar pe drum catre vazduh, ochii mei au zarit altceva: Sakura avea ochii inlacrimati. Am facut-o sa planga. Din nou…
Ma indepartez de ea, lasand-o “libera” din stramsoarea in care a fost pana acum. Ma rezem de trunchiul unui copac si imi pun capul in palme, aceastea fiind prijinite pe genunchi. Cum am putut sa fac asta? Trebuie sa am grija la urmatoarea miscare, un cuvant rostit cand nu trebuie si poate o voi pierde pentru totdeauna. Imi calculam cat de calm posibil fiecare pas facut pana in acest moment. Analizand totul mi-am putut da seama unde am gresit. Eram concentrat in cautarea celei mai bune solutii pentru a-i readuce zambetul pe buze si de o face a mea iar.

**** **** ****

-Sakurraaaaaa! Sakuraaa, unde esti?
Strig cu toata puterea ce mi-a mai ramas. Ma invart pe aici de cateva minute bune si tot nu dau de ea. Daca a patit ceva? Unde s-a putut duce? Am scapat-o din ochi doar cateva clipe. Ma plimbam disperat pe una dintre miile de alei ale parcului din apropierea ascunzatorii, mutandu-mi privirea peste tot, in cautarea Sakurei. Imi atintesc privirea catre norii pufosi ce impodobeau bolta albastra de deasupra mea. Vroiam sa gasesc un semn; ceva care sa-mi spuna ca e bine, orice.
Incercam sa ma calmez si sa ma gandesc la locurile in care s-ar fi putut duce. Gandindu-ma la ea, o imagine mi-a aparut in minte: un cires. Da, asa e! Ei ii place sa stea langa un cires cand e trista. Iar singurul din acest parc se afla...
Ajuns in dreptul lacului un zgomot imi atrage atentia; glasul ei. Ma apropii cu pasi mici si siletiosi de locul unde se afla, incercand sa nu o sperii. Ma ascund dupa trunchiul copacului rozaliu, vrand sa ascult ceea ce spune.
-Cum mi-a putut face asta? Cum?!
O ascultam fara niciun pic de ezitare, iar cu fiecare cuvant spus, inca o bucata din mine disparea. Nu puteam sa las lucrurile asa. Ma ridic, indreptandu-ma spre cealalta parte a copacului, pentru a vorbi cu ea. Pasesc sigur pe mine si ii spun:
-Deci aici erai...
Dar un minut mai tarziu, am realizat ca vorbeam singur. Sakura disparuse din nou. Incepeam sa cred ca ma aflam intr-o lume paralela sau ca cineva isi bate joc de mine cu un fel de genjutsu. Oftez mai mult pentru mine si imi las greutatea sa se izbeasca de pamant.
-Ce mai vrei acum? Ma intreaba sceptic o voce prea cunoscuta mie.
-Pe tine, raspund eu sec.
Ma trata cu indiferenta, privindu-ma insistent, asteptand parca raspunsul la intrebarea de mai devreme. Era o actrita foarte buna, trebuie sa recunosc. Niciunul numai spunea nimic, doar ne aruncam priviri unul altuia. Nu aveam de gand sa fiu eu cel care sparge acea oglinda a tacerii ce s-a asternut peste noi. Nu voi fi eu acela care cedeaza mereu. Atmosfera asta nu-mi face bine deloc. Trebuie sa imi ocup mintea cu ceva. Nu pot lasa imaginile cu mine si Sakura sa-mi ocupe concentratia. Nu imi puteam pierde autocontrolul, caci, daca asta se intampla probabil ii voi devora gura cu totul. Imi ocupam perlele negre, admirand peisajul din jurul meu. Maretul astru domnea deasupra intregului taram, mangaindu-mi fata cu micile lui picaturi de lumina. Ochiul de apa statea linistit, acoperit de o mantie imbibata cu nuferi.Priveam petalele ciresului cum se lasa purtate de briza primavaratica, ce imi mangaia chipul alb. Imi lasam sufletul in bataia vantului, sperand sa imi limpezesc astfel gandurile. Eram cufundat in problemele ce numai imi dadeau pace, numarul lor fiind unul generos. Mai aruncam, totusi, cate o privire spre Sakura. Statea neclintita, asemeni unei stane de piatra. Privea in gol. Acei ochi secati de caldura pareau a fi foarte concentrate pe un anumit lucru. Acel lucru nefiind eu, chestie ce ma irita de-a dreptul. Nu aveam incotro, trebuia sa fiu eu acela care face primul pas, chiar daca era in contradictie totala cu ceea ce am spus mai devreme.
Scot un oftat silentios, astfel pregatindu-ma pentru discutia ce va urma sa aiba loc. Si cu siguranta va fi una lunga. Ma gandeam la un inceput pentru aceasta discutie ce mi-o introdusesem spontan in plan. In cele din urma gasesc o replica banala, insa e tot ce mi-a putut veni in cap. Deschid gura gata sa vorbesc, dar o inched la loc in momentul in care aud glasul Sakurei, scuipand o intrebare foarte baga pentru mine.
-De ce?
Eram inconjurat de o mare de ceata. Nu intelegeam la ce se referea si vroiam sa stiu. Credeam ca o cunosc, dar ma apropii din ce in ce mai mult de noua ea. S-a schimbat… Ii arunc o privire fulgeratoare, dandu-I de inteles ca vreau sa fie mai clara. Se comporta rece, distant, prefacandu-se ca nu a priceput ce am vrut sa ii dau de inteles. Asa ca, ii mai arunc inca o data aceeasi ocheada, sperand ca de aceasta data sa fi inteles. Spre norocul meu, asta s-a si intamplat. O mica incruntatura se putea observa pe chipul ei angelic, ce a fost imbratisat de o urma de iritare. Era clar ca nu ii convenea situatia in care se afla si ca, probabil, regreta ca ea a inceput aceasta discutie.
-De ce… m-ai sarutat? Continua rozalia in cele din urma, scotandu-ma din bezna in care ma lasase. Totusi era o buna intrebare. Ce urma sa ii raspund? Habar nu am. Nu putea sa o iau direct cu “Stii, eu te iubesc. Imi pare rau ca te-am parasit acum 3 ani, darn u am avut de ales. Vrei sa fim din nou impreuna?” pentru ca cu siguranta nu m-ar crede. Si, oricum, nu i-as spune-o asa.
-Vrei sa spui ca nu ti-a placut? Ii raspund eu cu o alta intrebare ce speram sa o incordeze, ceea ce s-a si intamplat. Ma indrept usor spre ea, un zambet strengar vititandu-mi coltul gurii. Datorita distantei mici ce era intre noi, am ajuns in fara ei imediat. Aceasta se indeparteaza, eu urmand-o indeaproape. Scoate un scancet de durere, semn ca s-a lovit de suprafata rigida a ciresului. Ii baricadez orice cale de scapare cu bratele. O privesc adanc in ochi, incercand sa creez un contact vizual. Insa, nu imi reuseste, pentru ca isi intorce capul, privind lacul, evitandu-ma. Obrajii ei devenisera rosiatici. Se pare ca nu i-a placut nici intrebarea pe care i-am pus-o.
-Stii ca te pot saruta iarasi daca nu raspunzi, nu? Ii soptesc suav la ureche, dandu-I fiori pe sina spinarii.

>> To be continued. <<

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Pain is love's twin. Vin 13 Sept 2013, 15:16

am reusit sa scap de virusul care nu imi dadea voie sa comentez acest fic .doamne cat am asteptat sa postezi acest capitol nu mai puteam de nerabtare .iar fiindca tu nu prea ai mai intrat pe facebook si pe mess nu stiam cu sa te mai intreb cand e gata
ce nu am inteles e faptul ca ,dc nu ai mai intrat si la ficul meu de asta sunt chiar suparata si am uitat sa iti zicda am pus capitolul din "mystic moments of my life "dar sa sti ca astept sa ma anunti tu cand pui capitolele doarece eu nu stiu cum sa fac sa iti urmaresc raspunsurile la fic
ms ca ai pus acest capitol si te pup anuntama la next bye

Subiect: Re: Pain is love's twin. Vin 13 Sept 2013, 18:40

Hey!

Multumesc pentru anunt, sper sa il primesc si data viitoare. thank you

Ce Capitol frumos, dar care din pacate a fost foarte scurt. crying

Eh, nu e nimic, vei mai scrie si altele si poate vor fi mai lungi. well? awesome right?

Sasuke, Sasuke, ce ii faci Sakurei. ;;)

Mai las-o si tu sa respire, are acest drept si tu nu i-l poti fura, sti asta, nu? yeah

Cred ca nu. lough

Las ca te invat eu. biciuitor

Sunt foarte nerabdatoare sa aflu ce ii va spune Sakurei, dar mai ales daca Sasuke o va mai saruta o data. well? awesome right?

Scuze ca nu pot scrie mai mult, dar am o problema cu calculatorul de care tocmai am scapat si nu vreau sa revina. hmm...?!

Deny te

Subiect: Re: Pain is love's twin. Vin 13 Sept 2013, 21:15

În primul rând vreau să îmi cer scuze că nu am venit mai repede pe aici, dar azi m-am întâlnit cu o bună şi veche prietenă cu care nu m-am mai văzut de mult şi cum am avut multe de vorbit nu am mai ţinut cont de noţiunea timpului. Oricum mi-am făcut puţin timp acum pe seară şi pot spune că mi-a plăcut foarte mult.
A fost foarte frumos momentul dintre cei doi, dar finalul mi-a plăcut cel mai mult. Noua atitudine a Sakurei faţă de brunet a fost unul dintre cele mai bune lucruri din acest capitol, dar ultima propoziţie rostită de Sasuke a fost no coment. Mult prea tare şi parcă mă face să aştept cu nerăbare nextul. Şi parcă totuşi mie nu mi s-a părut atât de mic acest capitol. Oricum până data viitoare te pup kiss

şi îţi doresc multă, multă, multă inspiraţie.

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 19 Sept 2013, 22:45

Mai mai mai , ce am facut eu ? ajung asa de tarziu, iarta-ma.
E superb capitolul, plin de momente SasuSaku ♥.
Te rog sa ma anunti si data vitoare.
Ja ne !

"I won't allow it! I won't allow you to die like this! You've committed crimes! You must remember everything! Don't think you can be at ease without knowing anything! Don't expect to be forgiven by the people who you've hurt! Live and struggle!"

Erza Scarlet to Jellal Fernandes

Subiect: Re: Pain is love's twin. Joi 10 Oct 2013, 21:35

Fan-fic blocat la cererea autoarei. Daca doresti sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.