The morticians daughters

Foarte interesant ficul imi place la nebunie!!!!!!! kiss

Ce as vrea sa iti zic sa nu mai scri cu rosul asta imi este foarte greu sa descifrez ce ai scris si cred ca celorlalti cititoari kiss

A da si as vrea sa te mai rog ceva crying

plsssss arunca o porivire la ficul meu ''One and the same'' si spuneti parerea plssssss!!!! Voi tine cont kiss

Am trecut si eu pe la fiicul tau si WoW! E atat de mirific. Descrii atat de frumos totul Esty ff talenata. Povestea e interesant!
Deci astept nextul repdee!

Capitolul V - Viziunea

Nefiind nici una atenta la drum , amandoua ne izbim puternic de doi baieti...acei baieti . Acum pot observa ca ambii sunt cu cate un cap mai inalti decat mine si Arabella . Nu a fost nevoie sa ridic privirea pentru a-mi da seama ca cel din fata mea e blondul de la bal . Am un sentiment ciudat...parca o aura de mister ma tine aproape de el si nu ma lasa sa fac nici cea mai mica miscare pentru a ma indeparta . Sunt atrasa de el , dar nu pentru ca il plac , cel putin asa cred . Mereu mi-au placut oamenii misteriosi deoarece eu ador sa-i descopar pe cei care nu isi dezvaluie adevarata fire intregii lumi . Vantul se inteteste iar cateva suvite lungi si blonde din parul sau imi mangaie fruntea . Imi intorc incet capul catre sora mea care priveste adanc in ochii blondului din fata ei . Se poate observa cu usurinta ca este incruntata . Are si motive . De cand am fost mici , de cum ma privea in ochi stia ce simt . Asta nu o facea numai cu mine , ci cu toti strainii . Ii privea in ochi si putea spune ce fel de persoane sunt , dar acum , nu cred ca mai functioneaza . Acest baiat nu prea pare deloc intimidat de privirea ei , ba mai mult ii zambeste strengreste . Ii privesc pe cei doi cateva minute , aruncand priviri catre chipul fiecaruia . Arabella e infuriata din cale-afara iar blondul pare foarte “mandru” ca el e cel care ii sporeste nemultumirea . Deodata simt cum micul ciob incepe sa-mi “injunghie”ochiul . Ceva ce am crezut ca nu voi mai face vreodata se intampla . Sunt atat de dezamagita de mine in acest moment...Plang , plang de durere . Pe obrazul drept o lacrima se scurge . Nu e orice fel de lacrima , ci o lacrima de sange . Picatura rosie se zdrobeste atat de brutal de asfalt , incat imagini din acea noapte imi vin iar in minte . Cred ca visez cu ochii deschisi , din nou . Acum cu siguranta nu mai plang de durere , ci de mila pentru fata din acea noapte . Ma gandesc cum acel vampir i-a dat drumul fara pic de mila fetei si cum trupul ei firav la prima vedere s-a izbit de pamantul rece si umed asemeni lacrimii mele . Arabella ma intoarce cu fata spre ea stergandu-mi celelalte lacrimi de pe chip . Cei doi baieti se privesc cateva secunde , dupa care ambii ne ocolesc si pleaca spre neant . Eu incetez a mai plange si imi intorc capul repede catre ei . In minte imi vin cateva cuvinte pe care nu le mai pot oprii din a le spune:
-Nu pleca! rostesc aproape tipand , desi nu erau la prea mare distanta de noi.
Baietii se opresc , iar cel de care m-am izbit se intoarce cu jumatate de cap , privindu-ma . Parul meu rebel imi acopera acum putin fata . Arabella scoate un tipat in timp ce imi rosteste numele , punandu-si una din incheieturi peste buze . O privesc nedumerita , iar ea imi spune foarte incet ca am ochiul vanat asenemea unei prune bine coapte . Imi ating incet obrazul ceva mai aproape ce ochi si imediat o durere imi sageteaza inima . Incep sa tusesc cu sange . Imi duc cealalta mana la piept apasand putin in speranta ca voi fi mai bine dar e mult mai rau . Simt ca nu mai am aer si cum chipul mi se inroseste . Ii spun surorii mele un scurt si tandru “Te iubesc” , dupa care lesin in fata celor trei . Nu stiu de ce i-am spus ca o iubesc....probabil a fost un simplu impuls...sau poate nu . Daca nu ma voi mai trezi niciodata? Oare asa aveam sa mor? Pe strada , in fata Arabellei....simt ca sunt luata in brate , dar mai departe, nu mai simt nimic . Acum sunt cu siguranta vulnerabila . Orice lovitura sau , m-ai degraba , muscatura mi-ar putea fi fatala....Deschid ochii speriata auzind in departare un sunet melodios...Cineva canta la chitara . Sunt din nou in camera surorii mele . Aceasta melodie imi pare foarte cunoscuta...pare ca s-ar auzi din capatul unui tunel . Cu cat ma apropii mai mult de usa , cu atat sunetul se intensifica . Vocea care canta este una groasa , care te infioara in adevaratul sens al cuvantului . Pe fundalul melodiei se pot auzi rasete...oarecum malefice . Imi este din ce in ce mai frica . Fac cativa pasi in spate pana ce ma lovesc de o usa . Pot sa jur ca Arabella nu are nici o usa in mijlocul camerei . Fara sa ma gandesc la consecinte , apas cu putere clanda usii deschizand-o . Pasesc dincolo de aceasta , dar nu apuc sa fac nici doi pasi deoarece se tranteste in urma mea. Ma intorc plina de spaima pentru a ma asigura ca nu este nimeni . Imi confirm mie insami acest fapt , dupa care inaintez cu pasi lenti si calculati . Incep incet incet sa ametesc fara motiv, auzind iar refrenul acelei melodii . Lesin din nou...cred ca nici macar in vis nu pot sta “treaza” prea mult timp . Oare unde ma aflu acum? Poate in mintea mea? Nu stiu....picaturi care se izbesc de o apa statatoare....lucrul acesta il aud dupa ce melodia se termina . Pentru o secunda , o aud pe Arabella tipand . Deschid ochii instantaneu tresarind . Ma ridic de pe jos alergand mai apoi spre usa care s-a inchis mai devreme . In spatele meu o voce , aceeasi voce groasa imi spune ca e timpul sa imi i-au adio de la viata mea linistita de pana acum si ca nimic nu va mai fii la fel . La auzut acestor cuvinte incep sa tip alergand cat de repede pot spre acea usa din lemn masiv . Neatenta , ma impiedic de o radacina de copac care nu stiu de unde a aparut , cazand . O alta ramura se incolaceste in jurul taliei mele tragandu-ma spre detinatorul vocii . Acum cred ca ii pot vedea chipul . Vampirul de noaptea trecuta sta in fata mea razand malefic . Face un semn cu degetul , iar creanga ma apropie amenintator de mult de el . Pentru a-mi fii si mai frica de el , face un gest chiar dezgutator: isi linge buzele . Se napusteste asupra gatului meu muscand din nou acea portiune sfasiind-o . Tip.....Imi deschid ochii inca tipand . Ma ridc in sezut iar doua brate feminine si foarte familiare imi inconjoara gatul . Arabella...mai mult ca sigur ea este . O i-au si eu in brate cerandu-mi scuze ca am speriat-o prin lesinul de mai devreme . Se uita mirata la mine spunand putin speriata de ce am zis eu:
-Anabella....ai dormit trei ore.
Trei ore!? Cum de m-a lasat sa dorm atat de mult?! Cursurile au inceput acum aproximativ doua ore si ea ma lasa sa dorm? Vreau sa ma ridic din patul asistentei dar parca picioarele imi cedeaza . O persoana inalta si bine facuta la prima vedere ma prinde in brate chiar inainte sa fac un impact destul de dureros pentru mine cu gresia de gheata . Spun un stins “multumesc” apoi imi ridic chipul si acum ii pot vedea ochii . Este tot acel blond de la bal . Ma pune inapoi pe pat dupa care rosteste cu o voce impunatoare:
-Sa mergem Tray!
Privesc catre celalat baiat care se “dezlipeste’’ lenes de perete apropiindu-se de blond . Sar din nou din pat prinzandu-l pe baiat de camasa . Chiar nu inteleg ce mi se tot intampla . De ce nu pot a il las sa plece . Simt ca e ceva intre noi doi ce nu ma imi da pace . Din spatele meu Arabella ma trage cu putere langa ea spunandu-le cu dispret celor doi :
-Plecati si sper sa stati cat mai departe de noi!
Cei doi ne zambesc fiecareia “diavoleste” dupa care parasesc incaperea . Sora mea ma ia in brate spunandu-mi ca va avea grija de mine pana cand moartea ne va separa sufletele rebele....

Sper sa va placa si astept sa imi spuneti ce ar mai trebui sa adaug. Poop love

Nu, scumpo, nu trebuie sa adaugi nimic! E perfect! Iubesc ficul asta, te pricepi la descrierea sentimentelor. E pur si simplu genial! dance2

Acum, o sa fiu sincera: mi-a luat de doua ori mai mult timp sa citesc pentru ca ai scris cu rosu. Deci, te rog frumusel, daca ai putea, macar sa scrii mai mare, daca nu scrii cu alb. please

Vreau urmatorul capitol, deci spor la scris! Pupici dulci!
kiss

Imi place enorm de mult, numai ca nu mai scrie asa pentru ca eu nu am inteles mai nimik. In rest sa stii ca imi place totul.
E foarte interesant si iti ador fiicul!
Haii cu next

Imi place capitolul scumpo astept nextu repede
te pup dulce

Waaai de mine
Nexxtuu'
Ce'mi place
HAIDE CU NEXT

papa bybylikkooo

Capitolul VI - Cartea

Sora mea ma ia in brate spunandu-mi ca va avea grija de mine pana cand moartea ne va separa sufletele rebele. O asigur ca acelasi lucru este valabil si in cazul meu , dupa care ne zambim una alteia. Este prea evident faptul ca este ingrijorata si suparata din pricina mea, ceea ce ma face sa ma urasc. Nu suport sa stiu ca alte fiinte sufera pentru ceva ce mi se intampla mie. Oftez adanc...Nu pot spune ca spre deosebire de Arabella eu sunt mai fericita, pentru ca as minti. In spatele zambetului meu se ascund sentimente de disperate si frica traite la cea mai inatla cota. Azi cred ca voi face o vizita vechii mele prietene, biblioteca. Poate voi afla ceva folositor la sectiunea "Creaturile noptii si fenomene paranormale". Mereu mi-a fost frica sa merg in acel cotlon al bibliotecii. Elevii mai "slabi de ingeri" spuneau ca locul acela este bantuit, dar nu m-am gandit nici o clipa sa pun urechea la zvonurile lor de tot felul. Eu nu cred pana nu vad, desi...dupa ce am realizat acum un an ca vampirii exista, nu as mai vrea sa aflu si altceva, cum ar fi ca in noptile cu luna plina vrajotoarele isi prepara cate o licoare dintr-un fir de par de mangusta si o coada de soricel. Asta am citit intr-o carte ratacita prin ghiozdanul meu. Am aflat multe lucruri desi nu cred in ele. Deodata imi aduc aminte ca avem ore, dar o rog pe sora mea sa vorbeasca cu profesorii pentru ca nu ma mai simt in stare sa merg la cursuri. Ma strange in brate in semn ca va face in tocmai. O salutam pe doamna asistenta si parasim incaperea. Prin holurile pustii si intunecate ale scolii un vuiet strabate. E ca o sageata ascutita gata sa strapunga orice ii trece prin cale. Merg cativa metri langa Arabella pana la bifurcarea holurilor, imi iau adio de la ea pentru urmatoarele cateva ore, apoi merg spre culoarul bibliotecii. Bat cu sfiala la usa deoarece nu sunt sigura ca voi mai fii recunoscuta si un "E deschis" entuziasmat se aude de cealalta parte a usii. Apas la fel de bucuroasa ca e cineva inauntru clanta dar cand dau sa intru, durerea produsa de ciobul din ochi revine. Alerg ingrozita spre baie simtind cum un lichid mi se prelinge pe obraz. Intru in incaperea slab luminata luandu-mi mana de la ochi. O privesc si vad ca este plina de sange. Ma uit in oglinda sperand ca este doar imaginatia mea dar ma insel. Un tipat imi scapa printre buze cand imi vad ochiul. Sangele izbucneste din acesta ca lava dintr-un vulcan ce nu a mai erupt de mii de ani. Langa pupila se observa fibra de ciob de culoarea smaraldului ce straluceste. Aceasta licarire a pietrei pretioase imi pare foarte cunoscuta....Sunt foarte sigura ca am mai vazut-o undeva. Deodata imi amintesc de visul cu Arabella si medalionul ce il purta la gat. Pandantivul sau avea aceeasi stralucire si culoare ca acest ciob. Totul devine din ce mai ciudat pentru mine. Gandurile mi se incetoseaza, mintea parca dorind sa nu ma mai gandesc la altceva acum. Imi sterg sangele limpezindu-mi ochiul cu apa, apoi merg spre biblioteca. Nu mai bat la usa ci intru direct. Nu apuc sa o inchid caci sunt intampinata de o imbratisare stransa. Doamna bibliotecara, o femeie in varsta....De cand nu am mai vazut-o...Mi-a fost tare dor de ea. O strang si eu in brate si , spre surprinderea mea, inca mai are obiceiul de a-mi spune cat de mult ma admira prin vorbe poetice:"Cu fiecare anotimp, o floare se face din ce in ce mai frumoasa, dar va venii o vreme cand pana si ce-a mai respectata din randul lor va pieri". De aceasta data nu am inteles ce a vrut sa imi spuna. Imi ascund nedumerirea fata de vorbele ei sub un zambet dupa care pornesc spre sectiunea ce ma intereseaza. Trec destul de repede peste celelate amintindu-mi cum imi pierdeam vremea cu zilele si noptile aici acum cativa ani. Prinsa in nostalgia amintirilor, nu imi dau seama ca am ajuns in locul ce ma interesa. Cotlonul unde binele si raul se luptau pentru putere, unde soarele era mereu alungat de luna si unde visele erau imediat spulberate de cosmaruri....Sectiunea "Creaturile noptii si fenomene paranormale". Inghit in sec apoi merg in continuare prin culoarul lung care pare ca nu mai are capat. Privesc in stanga si in dreapta ramanand uimita la fiecare particica noua pe care o zaresc. Intr-un final ajung la locul ce ma interesa cel mai mult: "Vampirii si aparitia lor pe pamant. Fenomene intamplate oamenilor cauzate de strigoi". Cercetez cartile din partea de jos dar nu gasesc in nici una ceea ce caut eu. La un moment dat, intr-un colt zaresc o carticica plafuita si destul de mare cu un titlu pe masura:
"Viata vampirilor, reconstituiri". Raman oarecum impresionata ce acest nume si decid sa o citesc. Suflu praful de pe ea inecandu-ma putin, apoi imi revin si deschid cartea la o pagina oarecare incepand sa citesc in gand:

"O zi iti schimba viata"

De cand Dumnezeu s-a luptat cu Satana, de cand Eva a incalcat porunca Domnului, din acele vremuri vampirii au luat nastere. Fiinte oribile si nemiloase, care isi ucid victimele in cel mai rau mod, sugandu-le sangele. Aceste fiinte au fost create de monstrul Lilith, de ce? Pentru a inghiti odata cu sangele supt toate lucrurile bune ce exista pe Pamant. Au existat multi viteji care si-au dat viata pentru a scapa de samanta ce ii tine pe toti vampiirii in viata, fii lui Lilith, doi frati gemeni. Legenta spune ca in toata lumea, nimeni nu-i va putea ucide, inafara de persoanele pe care ei le iubesc cel mai mult. De ce este oare o legenda? ...Fii Raului sa iubeasca? Doar vorbe....O multime de legende despre vampiri pentru ce? ....Pentru a speria copii mici inainte de somn. Desi nu exista inca dovezi, vampirii exista. O intamplare ce mi-a schimbat complet viata m-a facut sa cred in aceste povesti de adormit copiii. Ma plimbam pe strazile orasului natal , Boston. Vantul era rece si nemilos iar umbrele imi jucau veste. Eram genul de fata negativista care putea "comunica" cu spiritete doar gandindu-se la ele. Noaptea aveam viziuni in care sora mea murea ucisa in chinuri fiind trasa in teapa de creaturi ale noptii. Pe drumul meu spre casa auzeam rasete si avem impresia ca sunt atinsa se forme neconturate care imi preiau trupul si fac de doresc din el. Intr-un fel intelegeam nevoia lor de a trai, mai ales a celor care au murit prin accidente, sinucideri sau omorati de altii. Am inceput sa alerg contra vantului, si atunci l-am intalnit...Cel ce mi-a schimbat viata. La inceput l-am urat pentru ca m-a transformat si pe mine intr-o creatura a noptii, dar apoi, cu anii, ura sa transformat in iubire. Din pacate, sfarsitul povestii nu a fost asa de fericit pentru el, dar viata a mers mai departe. Mi-am nascut copii avuti cu acesta, doua fetite gemene, Misaki si Ichigo, fiecare avand cate o putere. Poate voi ajunge sa va vorbesc si despre ele candva. Voi reveni la vampirul meu si la cum m-a ales tocmai pe mine ca sa imi petrec viata alturi de el. O legenda de sute de mii de ani vechime spune ca, o data la 1 000 de ani, descendentii lui Satan vin pe Pamant pentru a-si alege sotia care le va face copii. Doar barbatii puteau face asa ceva, fetele vampirilor erau folosite drept prezicatoare, ghicitori, sau in cel mai rau caz erau vandute vampirilor din clanurile adverse...."

Inchid cartea repede speriindu-ma de ultima fraza. Am un sentiment ciudat legat de ceea ce am citit, parca toate acele intamplari i-au nastere in mine...

Deci, era sa cad de pe scaun! dance2

Iubesc ficul asta! Imi place descrierea, actiunea lenta, felul cum expui sentimentele personajelor... si restul! lough

Si multumesc ca ai scris cu alta culoare. Acum pot sa citesc fara sa ma uit chioras! happy2

Matusica, esti o scriitoare foarte buna, asa ca abia astept nextul. Pupici dulci si spor la scris! kiss

e sooper:X eu nu le prea am cu descrierea dar tu esti uimitoare... abia astept continuare si sper sa o pui cat mai repede:*:*

Place, place la mine. Foarte frumos capitol si chiar ador felul in care expui sentimentele. Iti multumesc ca ai scris cu alta culoare. Si banuiesc ca daca esti matusica lu' nee-chan esti si matusica mea, din moment ce eu si nee-chan suntem gemene. Astept nextul tusico. Choco te pupaceste dulcic!!! kiss

BriliAnca mea mika ai pus nextu'
Ador si acest capitol si sper sa il pui pe urmatorul repede.

Capitolul VII

Inchid cartea repede speriindu-ma de ultima fraza . Am un sentiment ciudat legat de ceea ce am citit, parca toate acele intamplari i-au nastere in mine...Imagini necunoscute imi umplu mintea iar un val de sentimente ma imvaluie . Parca mii de fluturasi imi zburda neincetat prin stomac . Ciudata senzatie....Dupa tot ce am aflat , cred ca ar fii mai bine sa plec si sa uit tot ce am citit , ar fii spre binele meu sa fac acest lucru . Pun cartea cea plafuita la loc , dar cand dau sa plec , un fel de energie mistica imi sopeste...si tot imi sopteste...dar nu inteleg ce spune . Este contra puterii mele de intelegere acea limba . Ma intorc repede spre locul de unde cartea cazuse , dar de data asta , nu o mai pun inapoi , o voi lua acasa . Privesc cu coada ochiului in stanga si in dreapta , apoi ascund "sursa mea de informatii" sub hanoracul ce il port . Nu inteleg de ce fac asta , pana la urma e o carte ca oricare alta , de ce nu as putea s-o imprumut? Nu imi pot raspunde singura la aceasta intrebare . Merg cu pas iute printre celelalte sectiuni ale biblioteci , dar , la un moment dat , cand obsolut neintentionat privesc in dreapta , am impresia ca il vad pe blondul de mai devreme , cel ce imi pare cunoscut . Ma opresc cateva secunde pe loc gandindu-ma la intampalrile ce tot au loc de cateva zile , apoi imi dau seama :de cand acesti doi frati au aparut , mie si Arabellei ni se intampla lucruri....rele. Sunt hotarata ca de aceasta data, sa aflu daca blondul acela are vreo legatura cu noaptea de acum un an. Ma intorc spre el si merg intr-acolo, dar simt cum bataile inimii mi se intensifica si pulsul imi creste prea repede. Fiecare pas pe care il fac am impresia ca este in reluare, ca si cum as apasa un buton de "Replay". Imi atarn mana de unul dintre rafturile cu carti, fara a-mi da seama de ceea ce ar putea urma. Puterile ma lasa, iar toate cartile parca sunt impinse in asa fel incat sa cada peste trupul meu ca un firicel de iarba. Chipul mi se indreapta incontrolabil spre baiat , care incepe sa zambeasca strengareste si...rautacios . Urasc persoanele care fac asta , care doar privesc atunci cand...Nu mai am cum sa continui deoarece glasul imi amuteste . In cateva secunde blondul ma ia in brate si ma lasa jos exact langa mormanul de carti . Deschid gura cu gandul de a-mi exprima uimirea dar tot ce pot face este sa privesc . Cuvintele nu cred ca isi mai au rostul. Dandu-ma un pas in spate , ma lovesc de pieptul baiatului , exact ca in noaptea aceea...Sunt mult prea multe lucruri la omul asta care imi par cunoscute...mult prea multe.Oare de ce am zis om?Am destule indoieli privind acest lucru...Imi intorc chipul socat si speriat spre el , intrebandu-l din priviri cum a putut face asta . Isi apleaca privirea asupra mea zambindu-mi atragator , apoi sarutandu-mi obrazul , sau poate ar trebui sa spun gatul , pentru ca pana la urma asta a sarutat . Il imping de langa mine dar tot eu sunt cea care cade peste carti . Imediat ce imi amintesc de carti , imi aduc aminte si de cea de care eu am nevoie . Imi ating pantecul in cautarea acesteia , dar nu se simte nimic . Panica pune din nou stapanire pe mine . Incep sa caut prin toate cartile dar nu e de gasit. Din spatele meu , vocea la fel de atragatoare a baiatului imi spune:

-Cauti cumva asta?

Arunc o privire catre ceea ce tine in mana , apoi realizez ca este cartea mea . Ma ridic de pe mormanul de carti si intind mana ,dar baiatul nu are intentia de a mi-o da. Il privesc nervoasa, iar el incepe sa zambeasca, coltii sai albi ivindu-se. Fara sa imi dau seama tip destul de tare la vederea lor , iar blondul dispare din fata mea, cu tot cu carte. Oare de ce a plecat? Las sigur nu este, cel putin nu pare...dar? Oricum, vreau acea carte cu orice pret, si nu-mi pasa care este acesta. Alerg spre iesire, ii multumesc doamnei bibliotecare, apoi merg in baie. Imi dau incet esarfa de la gat la o parte si zaresc semnul lasat de vampir noaptea trecuta . De ce a aparut tocmai acum? Imi spun mie insami, dupa care in minte imi vine un "peisaj"si anume acela care il arata pe blond sarutandu-mi semnul. Dar pot jura ca nu el a fost azi-noapte, era un vampir brunet , nici decum blond....Lucrurile incep sa se lege pentru mine, tot ce mai e de facut este sa ii spun Arabellei tot ce nu stie .Deodata imi amintesc de sora mea ,care mi-a spus ca astazi va pleca acasa si ea mai devreme .Privesc micutul ecran de la mana care indica ora 5 P.M. Se pare ca iar am pierdut notiunea timpului .Alerg din nou carte iesirea din scoala , apoi catre poarta ,dar cand sa pornesc spre casa , aud din padure un tipat...tipatul Arabellei....

ubirea meaaaaahhh
eu iti iubesc povestea
si te ubeeesc si pe tn
abia astept capitolul *8*
te ubeste prietenutza tah in love

Vai tusico, te-ai hotarat sa mai scrii la fic. Pai ma bucur enorm ca ai revenit si ca ai adus cu tine un capitol asa de frumos. Pot spune ca ador descrierea ta care este de nota 100 cu multe stelute. Chiar m-ai facut curioasa in privinta a ceea ce se va intampla, asa ca pune-te pe tastat daca nu vrei sa te pap. Astept cu nerabdare nextul. Choco te pupaceste dulce de tot!!! kiss

Iubirea mea Byby, uite ca vin si eu cu un comm ca nu o pot numi critica la ficul tau deoarece pur si simpplu imi place i nu am ce critica.
Aa da am ce sa critic...culoarea:))...serios m-ai chiorat cu acest galben si cu acest scris:))
Asa deci ...

Descrierea - o ai din plin si acest lucru imi place foarte mult. Imi place cum descrii, cum dezvolti ideea si ca nu e seaca. Pur si simplu faci in asa fel incat sa fie mai interesant si reusesti.

Dialogul - daca ai sti cat ma bucur ca nue sec si ca il folosesti cand trebui.

Actiunea - pai daca descrii si mergi lent cu lucrurile cum sa fie grabita?

Estetica - nici aici nu am ce comenta deoarece lasi spatii cand trebuie si altfel arata frumos.

Deci nu prea am ce critica, iubita ca imi place cum scrii si de altfel imi place si ficul.

Am vazut niste greselute:

,, imvaluie '' -invaluie
,, plafuita '' - prafuita
,, sopeste'' sopteste
,, biblioteci '' - bibliotecii
,, intampalrile '' intamplarile
,, carte '' -catre

Pai cam atat, in rest ce sa mai spun? Astept next-ul ca sunt curioasa sa vad ce se va mai intampla.
Spor la scris si la idei.
Pupici kiss

Vai, matusica, am intarziat atat de mult! Iarta-ma! Despre capitol, este genial! Iti ador descrierea.
Ard de nerabdare sa pui nextul si te pup dulce! kiss

Capitolul VIII

Alerg din nou catre iesirea din scoala , apoi catre poarta ,dar cand sa pornesc spre casa , aud din padure un tipat...tipatul Arabellei. La auzul sau, o inchisoare pune stapanire pe inima mea, incetindu-i bataile, incuind-o cu un lacat si aruncand mai apoi cheia in focurile iadului. Incep sa alerg catre padurea de unde venea tipatul, in timp ce mici perle incolore imi inunda ochii albastrii. Nu mi-as putea ierta daca sora mea ar pati ceva. Cerul parca plange odata cu mine: cateva cristale se zdrobesc brutal de pielea mea, gasindu-si sfarsitul. Cu cat lacrimile curgeau mai iute, cu atat cerul picura cu stopi mai mari. In scurt timp, fulgerele si tunetele au ajuns sa se imbine producand un zgomot asemenea unui vulcan in eruptie. In departare, soarele este inghitit de negura norilor, asa cum inima mea este incetul cu incetul invaluita de frica si disperare. Deodata inca un tipat imi umple mintea. De aceasta data, nu a fost doar un strigat de ajutor in neat, a fost adresat cuiva...mie. Arabella mi-a strigat numele cu disperare. Cu chipul si glasul inecat in lacrimi ii raspund, strigandu-i si eu la randul meu numele. De aici, tacere...doar un falfait de aripi se mai poate sesiza prin atmosfera. Crengile copacilor se izbesc de trupul meu lasand drept amintire cate o zgarietura sau taietura. Faptul ca Arabella nu mai striga dupa mine ma face sa ma gandesc la lucruri oribile, la tot felul de scenarii pentru moartea ei. Merg fara oprire intra-colo unde inima ma ghideaza, pana cand aud in spatele meu pasi...Ma intorc prudenta, dar nu este nimeni care mi-ar putea ameninta existenta. Imi continui drumul, dar simt cum ceva rece si taios imi strapunge abdomenul. Un tipat invaluie codrul vechi si pustiit, tipatul meu. Sunt prinsa de par si aruncata cu o putere uimitoare spre o groapa pe care nu o zarisem. Simt ca acestea imi sunt ultimele clipe de viata, fapt pentru care o usoara dezamagire ma cuprinde...Nu as fi dorit sa mor fara a-i mai spune Arabellei cat de mult o iubesc. Imi ridic capul din pamant si parca ruga mi-a fost ascultata: sora mea mi se afla in fata, gafaind la fel ca mine, injunghiata in abdomen. Exact cand doresc sa o i-au in brate, din spatele meu se aud rasete malefice si batjocoritoare. Ma intorc speriata privind catre cei doi...vampiri. Coltii li se pot observa imediat. Arabella incepe sa tremure si sa se de-a incet in spate, pe cat posibil. Unul dintre cei doi bruneti o priveste sfidator in ochi, ea tremurand tot mai tare, pana ajunge sa tipe. Strigatele ei sunt aceleasi ca atunci....

Flashback

Ma trezesc in zgomotul infernal al tipetelor Arabellei. Cobor incetisor din patutul meu pentru a nu ma lovi, apoi alerg spre camera surioarei mele, sursa tipetelor. Sar putin asfel incat sa pot ajunge la clanta, dar cand o deschid, raman inmarmurita. Arabella sta in coltul camerei lipita de perete, uda din cap pana in picioare. Merg la ea luand-o in brate, si mangaind-o, pentru a o linisti. O intreb ce i s-a intamplat, iar raspunsul ei ma sperie cumplit. Pe un ton speriat imi spune cu pauze uriase intre cuvnte, ca mama avea sa moara peste o saptamana, ucisa."

End of flashback

Totul fusese pur adevar. Dupa doar o saptamana, mama noastra se stinsese din viata din motive "necunoscute". Cel ce a ucis-o nu a fost identificat niciodata si nici nu se va intampla asta. Pe atunci eram doua fetite de sase ani, nu cunosteam multe lucruri, dar dupa moartea mamei, amandoua ne-am schimbat...Gandurile imi sunt sfasiate de tipetele Arabellei. Isi tine urechile astupate parca dorind sa nu mai auda acel ceva...Nu am idee ce,avand in vedere ca afara nu se aude decat zgomulul ploii. O privesc cu disperare, iar ea imi vorbeste cu un ton induiosator de bland:

-Anabella, te rog opreste-l, tu poti!

Cuvintele ii sunt urmate de inca un tipat, dupa care lesina, pieptul incetand sa i se mai ridice in ritmul respiratiei. Incerc din rasputeri sa imi inlatur gandurile negre, cum ar fi acela ca sora mea ar fi murit, dar imi este imposibil. Ura imi acapareaza intreg trupul din interior in exterior. Ma intorc spre cel care i-a facut rau Arabellei privindu-l cu dispret. Cerul este strabatut de un fulger straniu apoi de un traznet care despica pamantul exact langa vampir. Acesta ramane oarecum surprins de fapta care pare ca se datoreaza urii mele, apoi rosteste catre mine furios:

-Ea e vrajitoarea! Ea trebuie ucisa!

La aceste cuvinte, ura se intensifica, dar nu pot riposta, sunt oarecum paralizata. Pana la urma,nici daca as vrea sa ma apun lor, nu as stii cum. Cei doi vampiri isi lasa lancele lungi si taioase la vedere, sarind spre mine. Acestea au ca tinta inima mea, sunt sigura de asta, doar asa se ucide o vrajitoare. Inchid ochii tinandu-i strans, asteptandu-mi sfarsitul iar cateva cuvinte, acum fara noima, imi strabat mintea.

-Salveaza-ma...acestea sunt ultimele cuvinte soptite de mine pe care mi le amintesc. Am inchis incet ochii, dar nu inainte de a vedea cum cineva ii indeparteaza cu forta pe cei doi de mine...

Sper ca va place si acest capitol, mie sincer nu imi place. Anyway, astept pareri si critici love

Aoleu, tu ma omori cu zile. Pai cum se poate asa ceva? Capitolul este genial, absolut fantastic. Suapansul asta, ti-ai facut contract cu el sau ce? Deci pur si simplu iti ador felul de a scrie si mai ales descrierea. Asa, eu astept nextul cu nerabdare. Pune-te pe tastat ca altfel ajungi la mine in burtica. Choco te pupaceste dulce de tot matusica!!! kiss

e mistooooooooooooooooh
cum sa nuti placa?
Byby nu exagera este chiar superb in love

Byby, scumpa mea ai pus next-ul. Ce ma bucur, da si bine ca ai scris cu alta culoare. Acum nu am mai chiorat:)) Acel galben imi lua ochii. Asa revenind la fic ca deja deviez.
Deci, imi place cum descrii si cum dezvolti ideea. Fai in asa fel incat sa fie mai interesant si asta chiar imi place. Ador felul cum scrii, cum descrii, nu grabesti actiunea ci pur si simplu uneori ma simt in pielea personajului.
,, Sper ca va plk si acest capitol,mie sincer nu imi plake. '' ...Byby eu te bat pe tine. Capitolul e superb ca de obicei, cum sa nu-ti placa? Eu il ador. Sunt fana ta^.^
Asa, la fel pot spune si despre dialog. Nu e sec, il pui cand trebuie si se imbina cu descrierea, creenad o atmosfera care imi place in ficul tau si aduce mai mult suspans si mister. Frazele sunt scurte bine puse la punct si chiar le introduci cand trebuie.
Imi place asezarea in pagina iar altceva ce sa mai spun? Ca de critica nu prea am deoarece eu una ador felul cum scrii

x. Doar esti Byby meu:x

Mda, hai ca sa ma simt bine:)) iti enumar greselutele:

,, neat '' - neant
,, mi '' - mai
,, cuvnte '' - cuvinte

Eu cam atat am vazut, na nici nu vad prea bine la ora asta:)) dar orcium nu ai avut multe.

Ce sa mai spun? Ma repet, imi place foarte mult si abea astept sa vad ce idei mai ai si ce se mai intampla.
Spor la scris si te pup dulce! kiss

Capitolul IX

-Salveaza-ma...acestea sunt ultimele cuvinte soptite de mine pe care mi le amintesc. Am inchis incet ochii, dar nu inainte de a vedea cum cineva ii indeparteaza cu forta pe cei doi de mine...

Din nou negru...tot ce pot vedea este negura ce ma inconjoara. Am murit ?...Nu...inca imi pot simti inima batand cu putere in piept. Privesc buimaca in jurul meu, dar nu observ pe nimeni, doar o atingere usoara si lina pe mana mea. Imi intorc chipul spre fiinta ce m-a atins si zambesc. Arabella este langa mine, doar ca, ea din pacate nu mai respira. Pielea ii este mai alba ca neaua, vanata, la fel ca si buzele sale. As vrea sa tip si sa urlu cu toate puterile datorita durerii sufletesti provocata de moartea ei, dar oricum, ar fi in zadar, nu mai poate venii inapoi. Merg langa trupul ei fara viata atingandu-i obrazul. Inchid ochii tinandu-i stransi, dorind tot mai mult sa mor eu in locul ei. O energie magica imi strabate sufletul, o energie care imi da putere sa cred ca Arabella isi va revenii. Imi amintesc de ziua cand mama a murit, iar sora mea a venit la mine incercand pe cat posibil sa-si inghita lacrimile, si sa imi spuna ca mama va fi mereu cu noi, chiar daca nu o vom mai vedea. Cuvintele ei erau rotite cu atata dragoste si calm, incat am avut impresia ca in locul chipului Arabellei, il vad pe al mamei...Acum totul pare m-ai clar...Dupa ce mama noastra s-a stins din viata, am dus lipsa iubirii ei, dar cand sora mea a inceput sa ma evite, atunci am fost un gunoi aruncat neglijent in groapa trecutului. Acum, stand langa ea in ultimele sale clipe si simtind putin cate putin prezenta mamei, imi dau seama....De-a lungul anilor, nu mi-a fost o sora...ci o mama. Da, asta am considera-o, o mama. Una care desi isi abandonase copilul in trecut il iubea cu disperare. Poate ca Arabella m-a indepartat de ea cu un scop, poate a dorit sa ma protejeze de ceva ce numai ea stia. Acum, va pleca cu acest secret pe cealalta lume. Deschid incet ochii si odata cu ei ma despart de acele vechi si dureroase amintiri. Ma ridic de langa ultima mea stea, apoi las cateva perle stralucitoare sa se astearna pe chipul inghetat al surorii mele, in speranta ca o vor calauzii pe drumul dreptatii, catre Dumnezeu.Ma indepartez de trupul ei neinsufletit fara a mai privi inapoi, ar fi prea dureros. Lacrimile inca mi se mai preling pe chip incontrolabil. Ma tot gandesc la viata mea mizerabila si...acum vreau sa mor. Sa vina cineva la mine si ma ucida, sa imi infiga un tarus in inima precum vampirilor...Imi amintesc de rana din abdomen, dar nu ii mai dau importanta. Durerea provocata de moartea surorii mele e mult mai mare decat durerea fizica. Sunt atat de indurerata incat un amalgam de sentimente imi invaluie trupul: ura, dezamagire, tristete si...iubire, dragoste. Dragoste pe care am purtat-o si o voi purta in continure unui inger menit sa ma ocroteasca, dar cand el mi-a cerut ajutorul, nu i l-am putut oferii si asta este ceea ce ma doare cel mai tare. Imi aduc aminte de cuvintele Arabellei, "Te rog opreste-l, tu poti!" si acum nu mai pot rezista presiunii. Las lacrimile sa izbucneasca in timp ce eu alerg catre sora mea, luand-o in brate. Micii stropi se opresc pe trupul ei de gheata. O implor sa ma ia cu ea, sa impartaseasca darul mortii cu mine, dar nu ma asculta. Ca intotdeuna, se incapataneaza sa isi duca povara singura. Dar oare, nu se gandeste ca lasandu-ma in viata voi suferi mult mai mult? De ce nu se poate gandi si la mine? De ce? De data aceasta am tipat din tot pieptul, fapt pentru care respiratie mi se taie parca secerata de lama, iar ochii imi sunt impaienjeniti de lacrimi. Cad pe spate cu capul plecat intr-o parte si imi amintesc de fata din acea noapte...Acum stiu prin ce a trecut, stiu ce a simtit si stiu felul cum a cerut indurare...ca un sclav. Ultimul gand mi-l incredintez intunericului, "fiinta" ocrotitoare si purtatoare a mesajului ultim. Intind mana spre sora mea si soptesc incet, aproape indescifrabil acel cuvant magic:
-Multumesc...

Respir...ce s-a intamplat? De ce nu am murit? De ce mai exist pe Pamant? Intrebari fara raspuns. Pleoapele mi se deschid incet desi eu nu doresc sa ma trezesc. Degetele incep sa miste, semn ca sufletul doreste moartea, dar trupul nu. Ma dezmortesc incet si deschid ochii. In fata mea, noaptea. Sunt inconjurata de frigul noptii. Ma ridic in sezut simtind durerea ranii adanci. Privesc in toate partile si o vad pe Arabella, in aceeasi pozitie ca inainte sa lesin. Nu mai are rost sa bocesc...Imi i-au privirea de la ea, dorind sa ies din acesta groapa parca sapata special pentru a-mi astupa durerea. Uitand de rana dureroasa, ies incetisor la "suprafata". Ma gandesc la un mod prin care sa pot scoate si trupul neinsufletit al Arabellei, dar aud din spatele meu un gafait infundat...

Sper sa va placut si acest capitol al fic-ului si astept ca de fiecare data pareri si critici in love

Susrioara >:D<
Super frumos :x
Il iubesc :x:x
Sa vii cu nextul
Repede >:D<

Te iubesc <3

P.S:Primaa :p

Vai ce capitol frumos. Descrierea ta este foarte frumoasa, ma lasi fara cuvinte. Sincer nu pot sa ma dezlipesc de ecarn pana nu citesc intregul capitol, ceea ce este chiar interesant. Asa, eu una astept nextul cu nerabdare asa ca pune-te pe scris ca te pap. Te pupacesc dulce matusica!!! kiss

Sa sti ca imi place ficul tau. Ador descrierea ta:x, credeam ca doar pe a Kirei o voi adora insa nu e asa. Mai are o geamana:)) heh

. Oricum mi se pare foarte interesanta ideea si astept next-ul.
Spor la scris si sper sa pui cat mai curand next-ul kiss