The morticians daughters

Subiect: Re: The morticians daughters Joi 01 Sept 2011, 00:44

HM UNDE ESTE NEXTU?MOR FICUL ESTE EXCEPTIONAL SI MERITA TERMINAT TE ROG PUNE NEXTU CAT DE REPEDE pOTI SI sCUZE CA SUNT PISALOAGA

Subiect: Re: The morticians daughters Joi 01 Sept 2011, 11:54

bineeee....UNDE E NEXTUUUUU???????!!!!!!si esthera bloodangel,in comparatie cu mine nu esti deloc sacaitoare...acum HellGirl in actiune...
CAND VINE NEXTU?avem vreo sansa sa-l vedem SECOLU ASTA?ce inseamna asta?tia expirat timpul de muuuult,asa ca fa bine si pune nextu,sunt in stare sa dau comm din 5 in 5 minute!punete pe scris sau iti fac morala,si nu cred ca ti-ar face placere sa iti fac capul enciclopedie!ma pricep!acum tinete bine ca ma enervez,fac crize pe-aici!de ce nu postezi mai repede?ce-ti lipseste,timp?idei?commuri?cel putin inventeaza o scuza sau spunene cand postezi!
NEXT!!!! angry

Subiect: Re: The morticians daughters Mar 06 Sept 2011, 12:54

unde DUMNEZEULUI ESTE NEXTUL ALA DRAGA MEA???????????.NOI ASTEPTAM CU SUFLETELE LA GURA SI TU?TE ROG ADU-L REPEDE TE ROG!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Subiect: Re: The morticians daughters Sam 10 Sept 2011, 17:17

NEXTUUUUUU!!!!!!!!!!!vreau next,si nu sunt singura!ficu e grozav,de ce nu dai next?ce-ti lipseste,inspiratie?nu ai idei?nu-ti ajung commurile?nu ai timp?cel putin spunene de ce te asteptam de-atata timp!sau cand dai next!termenul ti-a expirat de muuuuuuuult timp!ne lasi aici sa te asteptam aici cu sufletul la gura,vai doamne dupa atata timp dai next,iar apoi ne lasi balta?NU!nu voi permite asta!unde-i nextu?pe unde l-ai uitat?in pod sau la subsol?ori e cumva pe la etaj,ratacit si el pe-acolo?
VREAU NEXT!CLAR!fac crize de nervi pe-aici!urmatorul comm cred ca il primesti de la spitalu de nebuni!pune mana pe scris!VREAU NEXT!!!! biciuitor

Subiect: Re: The morticians daughters Dum 11 Sept 2011, 14:37

Capitolul 12

Anabella’s P.O.V

Totul in jurul meu este invelit intr-o matie intunecata si deasa. Ochii imi sunt deschisi, dar nu pot zari nimic altceva inafara de uriasul intunecat al noptii. Incep a ma foi pe toate partile pana cand imi dau seama ca sunt intr-un pat. Deschid ochii larg indreptandu-i catre slaba lumina ce venea de afara. Se pare ca este o noapte furtunoasa... In intuneric, umbrele copacilor danseaza pe ritmul vuietelor de vant. Imi mai ridic putin privirea, zarind-o pe regina noptii, luna. Alaturi de ea, mici candelabre licaresc estompat. Ma ridic din asternuturile moi ce iti pot da senzatia ca te ineci in ele, pasind catre geamul gigantic ce imi iesea in cale.Tot apropiindu-ma, incep sa disting locul unde ma aflu, dar nu-mi vine a crede: ar fi posibil sa fiu intr-un castel? Este inexplicabil. Oare visez? Deodata, imi aduc aminte ce s-a intamplat in padure: acel vampir m-a muscat si apoi m-a adus aici, iar fratele sau a luat-o pe Arabella... Arabella?! Ce i-ar fi putut face acea bestie insetata de sange! Daca... Dar urmatoarele cuvinte imi raman ferecate intre inchisoarea buzelor. Ochii mei verzui il privesc cu dispret pe blondul ce mi-a lasat acea urata amintire acum un an. Privindu-i chipul in bataia luminii lunii, sunt sigura ca el era. Fara a-mi da seama, inting cateva degete catre chipul sau fiind parca hipnotizata de privirea sa, dar raman si mai surprinsa cand realizez ce am facut... i-am dat o palma, ceva ce cred ca am sa regret in curand. Nu mi-am imaginat in veci ca voi avea curajul de a plesni un vampir. Cu o usoara frica ii privesc obrazul acum rozaliu datorita impactului brusc. Imi las privirea in pamant incepand sa ma smiorcai, in tacere. Imi astept sfarsitul, cu siguranta gestul meu necugetat la infuriat si acum ma va ucide cu o muscatura... Ma intorc cu spatele la el, privind castelul ce se intinde pe un intreg platou. Imi dau parul de pe chip, dezvelindu-mi accidental gatul. Inima incepe sa-mi bata anormal de repede accelerand circuitul sangelui. Strang pleoapele asteptand sa fiu muscata, dar in loc de asta, imi sopteste amuzat de reactiile mele:

- Esti asa naiva... De aia te-am ales.

Imi aseaza parul lung, albastrui inapoi in jurul gatului, indepartandu-se mai apoi de mine. Ma intorc iute catre el urmarindu-i fiecare pas cu atentie. Deodata, un val de lumina patrunde in camera atunci cand blondul deschide usa. Usa! Alerg catre el cat de repede pot dorind sa scap din aceasta incapere dar, prea tarziu: usa s-a inchis in urma lui. Incep sa ating fiecare coltisor in cautarea unei clante sau orice altceva ce poate deschide usa, in zadar insa. Ma indepartez putin de aceasta inca privind in directia ei in ciuda intunericului de domneste in incapere.

- Vino inapoi, nu ma lasa singura... soptesc incet, numai pentru mine.

Indata ce imi dau seama de cele spuse, imi acopar gura, speriata.

- Sunt aici Bella, vino la mine!

Ma intorc inspaimantata auzindu-i vocea, dar hotarasc sa ma apropii de fereastra, locul de unde ii izvora glasul. Imi lipesc ganditoare fruntea de geamul rece si fin, privind mareata intindere a cerului. Deodata, doua maini ce vin din afara geamului imi prind talia, tragandu-ma spre posesorul lor. Un tipat de spaima imi scapa printre buze atunci cand... trec prin geam. Acum liniste. O caldura sufocanta imi invaluie corpul impiedicandu-ma sa mai respir. Indata imi dau seama ca doua brate masculine si foarte familiare mie ma mangaie cu tandrete. Ma ridic de pe blond fiind sigura ca el este, apoi incep sa cercetez cu privirea locul unde ma aflu. Desi intunericul este inca prezent, focul ce arde neincetat in semineu imi da o stare de siguranta. Geamul, la fel de mare, este ascuns de o draperie roasa de vreme, patata pe alocuri de... sange.

- Asta este camera mea, de acum aceasta iti va fi si tie casa. Mai bine ai accepta ca o fata cuminte ce esti, altfel te voi incuia in turn si nu iti va fi bine.

Imi indrept privirea incruntata asupra lui, urmarindu-i linia ochilor. Corpul ii sta inert pe patul moale, in timp ce mainile ii sprijina capul. Ma apropi mai mult de el, dandu-mi seama ca are pleoapele inchise. Pa asez delicat langa el, fara a face zgomot, privindu-i chipul. Oare ce a vrut sa spuna prin “ Te-am ales”? Oare ce am citit la biblioteca poate fi real? Inainte de a-mi pune o ultima intrebare, zaresc pe gatul sau un semn cunoscut mie: o stea cu sapte colturi inegale intre ele avand o inscriptie ciudata de jur imprejurul sau. Din curiozitate, doresc sa ating acel semn dar, brusc, mana imi este prinsa de cea a baiatului. Ochii sai ma privesc intr-un fel ce imi da fiori de spaima, dar vreau sa aflu ce e cu acel semn.

- Este un semn din nastere, eu si fratele meu geaman suntem singurii care il poseda. Hmm... Am stat mult in mintea ta si vad ca esti cam intrigata de lipsa surorii tale. Arabella e cu fratele meu, nu-ti fa griji, va vezi intalni curand.

- Tu... tu poti citi gandurile?! Il intreb revoltata.

Blondul da afirmativ din cap zambindu-mi superior, dupa care se intoarce cu spatele catre mine. Pff, ce tupeist mai e si vampirul asta, nici macar noapte buna nu-mi spune. Dintr-o data imi dau seama ca poate “a auzit” ce-am zis.

- Vampirii nu-si ureaza unii altora “noapte buna”, vei intelege curand de ce.

Ofensata si deloc multumita de raspunsul sau, ma ridic de langa el, vrand sa ies din aceasta incapere, dar apare inaintea mea prinzandu-ma de gat si impingandu-ma in perete.

- Nu incerca sa scapi, altfel ceilalti vampiri te vor ucide. Daca nu ma asculti, te voi omori chiar eu...dar nu pot, rosteste baiatul pe un ton calm, ultimele cuvinde fiind soptite.

Imi da drumul la gat indreptandu-se spre geam, strangandu-si mainile la piept, ganditor. Imediat ce am sesizat gravitatea vorbelor sale, am dat frau liber catorva lacrimi amare, tipand cat pot de tare ca nu voi fi un vampir. Spre disperarea mea, blondul incepe sa rada straniu.

- Bella, Bella, Bella, de acum sa-ti intre in cap, tu imi apartii. Semnul ce ti l-am lasat acum un an pe gat dovedeste asta. Chiar daca nu vrei sa accepti, vei vrea sa fii vampir, pentru ca te vei indragosti de mine.

Nu imi vine sa cred ca a spus asta. Nu vreau nici macar sa ma gandesc cum e viata de vampir! Ma sprijin de peretele cald si slab luminat, incepand sa plang pentru propria mea soarta. Aud pasii lui, semn ca vine spre mine. Din nou ii aud glasul melodios armonizandu-se cu suieratul vantului:

- Trebuie sa ma hranesc, asteapta-ma aici pana dimineata, daca nu voi veni, nu pleca sa ma cauti!

Fara a mai spune ceva, dispare lasandu-ma de izbeliste, numai cu gandurile mele...

Ok dears, am venit cu next-ul hmm...?!

. Sper ca v-a placut si imi pare rau ca am intarziat atat dar nu am avut timp sa postez. Astept 5-6 comm-uri! Hugs.

Subiect: Re: The morticians daughters Dum 11 Sept 2011, 14:58

Mami a mea cea talentata...

Stii cat imi place acest capitol? Il ador...

Doamne, ce dragut poate fi acel vampir...

Si saraca fata, cred ca mai are putin si innebuneste...

Adica pana la urma, sa fii adusa in castelul vampirilor si sa trebuiasca sa fii in aceeasi camera cu el nu este lucru usor...

Ideea este ca sper ca Bella sa nu faca vreo prostie...

Of, of, ce sa mai zic?

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: The morticians daughters Dum 11 Sept 2011, 20:14

super! mersi mult ca ai pus nextul, chiar voiam sa aflu ce se intampla cu anabella, si am aflat, eu cred ca tot se indragosteste incet incet de vampir, fara sa vrea, dar de n-ai ce sa-i faci, e frumos si simt fluturi in stomac de fiecare data cand ne vorbesti despre cele doua viitoare cupluri, te astept cu nextul si te rog sa ma ierti pentru ca am fost cam pisaloaga, mi-e si rusine de asta...iarta-ma...
Spor la scris si la idei hi!

Subiect: Re: The morticians daughters Lun 12 Sept 2011, 12:19

interesant,chiar mi-a placut...si scz ca am fost pisaloaga...si ca abia acum dau comm...nextu?

Subiect: Re: The morticians daughters Mier 05 Oct 2011, 12:24

Capitolul 13

♥ Hohotele de plans din coridor ♥
Partea I

Povestitor

La inceput, pentru Anabella, toate zilele erau la fel. In fiecare dimineata se trezea in camera vampirului si il vedea privind-o ganditor. In fiecare dimineata se ducea langa fereastra si privea departe peste platoul enorm si golas, care parea sa se intinda cat vedeai cu ochii si sa urce spre cer. Dupa ce privea un timp, isi dadea seama ca daca nu iese afara, ci ramane in camera, nu are ce sa faca asa ca, in lipsa vampirului, se ducea pe furis afara. Nu stia daca era cel mai bun lucru pe care il putea face si nici cu stia ca atunci cand mergea grabita sau chiar alerga pe aleile din juriul castelului, isi punea in miscare sangele si devenea mai puternica in timp ce se lupta cu vantul care sufla dinspre platou. Alerga fiinca voia sa se incalzeasca si ura vantul care ii biciuia chipul, care urla si care o impiedica sa inainteze, ca un urias nevazut. Dar aerul proaspat si inmiresmat ce venea dinspre platou ii umplea plamanii si-i inviora trupul plapand, ii imbujora obrajii si aducea stralucire in ochii eu intunecati , desi ea nu-si dadea seama de asta. Anabella se gandea neincetat la sora sa geamana pe care n-o mai vazuse de o saptamana si, neavand ce face, se plimba pe aleile cele mai indepartate de castel, ascunzandu-se. Umbla prin gradini si hoinarea pana seara, cand vampirul se intorcea de la „vanatoare”. Uneori se gandea la el, dar, desi i-a spus ca il poate chema cand doreste si in ciuda faptului ca il vazuse numai de cateva ori, era prea morocanos ca sa se uite la ea.

Locul ce o atragea mai mult decat oricare altul era aleea care ducea spre gradina inconjurata de ziduri. Straturi goale de flori strajuiau aleea, iar pe ziduri atarnau perdele grele de iedera. Pe o portiune a acestuia iedera se catara in voie, iar frunzele de un verde – inchis erau mai dese decat in alte locuri. Ai fi zis ca locul acela fusese neglijat timp indelungat. Restul plantelor fusesera taiate si ingrijite, dar acel capat de alee nu fusese nici macar atins... Bella observase asta la cateva zile dupa ce vorbise ultima oara cu baiatul ce o tinea captiva in castel, cel putin cand era el „acasa”, si se intreba de ce. Tocmai se oprise si se uita in sus la un fir de iedera care se legana in vant, cand zari o pata rosie si auzi un ciripit vesel; sus, pe zid, statea un pui de macaleandru, cu capul aplecat si putin rasucit ca sa se uite la ea.

- A! Tu... tu erai?! striga ea, fara sa i se para deloc curios ca ii vorbea ca si cum ar fi fost sigura ca o intelege si ca ii va raspunde.

Totusi ii raspunse. Ciripea si topaia nervos de-a lungul zidului, de parca i-ar fi spus tot felul de lucruri. Si Bellei i se parea ca-l intelege, desi nu folosea cuvinte. Parca spunea:

- Buna dimineata! Ce vant placut! Ce soare placut! Totul e placut, nu-i asa? Hai sa ciripim si sa topaim. Hai, vino! Hai!

Anabella incepu sa rada si cum puiul de macaleandru topaia si zbura cate putin de-a lungul zidului, alerga si ea dupa el. Biata Bella, slabuta si cu chipul palid, arata chiar dragut acompaniata de vesela pasare.

- Esti minunat! Exclama ea, alergand pe alee. Incerca si ea sa imite sunetul macaleandrului, dar nu reusea cu nici un chip. Macaleandrul insa, parea destul de multumit, ciripea si-i raspundea la fluierat. In cele din urma isi desfacu aripile si se avanta in zbor spre varful unui copac, unde se aseza si se porni sa cante din toate puterile...

Sper ca v-a placut acest capitol dap !

. Astept cel putin 4 comm-uri.

Subiect: Re: The morticians daughters Mier 05 Oct 2011, 13:31

Deci, am o noua mami, se pare...
Ei bine, n-am mai trecut de ceva timp pe-aici si rau am facut. happy2

Ca s-o citez pe nee-chan, am o mami talentata rau! Chiar mi-a lipsit descrierea ta, imi era dor de ea! lough

In concluzie, vreau nextul cat se poate de repede!
Spor la scris si pupici! kiss

Subiect: Re: The morticians daughters Mier 05 Oct 2011, 18:04

Niaaa!!! :x

Te mananca fata pe tine, ia zii... :))

Acest capitol este cu adevarat frumos si imi place mult de tot descrierea ta, insa stii asta deja...

A fost foarte amuzanta "replica" macaleandrului, chiar m-ai facut sa zambesc astazi... :)))

Asa deci si prin urmare, asteptam cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei in continuare...

Te-am pupacit dulce...

choco^^

Subiect: Re: The morticians daughters Mier 05 Oct 2011, 22:30

ce frumos!!ai fost binedispusa cand l-ai scris si imi place mult sper sa aduci nextul cat de curand si m-ai binedispus si pe mine care am o durere de man ingo\rozitoare de la trei ore de scris incontinuu in orice caz vreau nextul te rog The morticians daughters - Pagina 4 962758

The morticians daughters - Pagina 4 962758

Subiect: Re: The morticians daughters Sam 08 Oct 2011, 23:11

Commul numarul 4!
Imi place ficul tau foarte mult! E ceva in felul tau de a descrie, ceva unic, dar care imi place la nebunie! in love

Astept nextul cat de curand!
Te-am pupacit dulce! kiss

Subiect: Re: The morticians daughters Mar 11 Oct 2011, 12:03

Hopa am cam dat`o in bicuiti!!! Ma bucur ca am trait sa vad asa ceva! Mai cap rotund de ce nu mi`a zis mai devreme? In fine treci peste asta! Fic`ul este grozav si imi sporeste interesul mai tare cu fiecare capitol...Railor...De asta nu`mi termin eu temele la timp!!! NEXT Te rugam!

Andreea Drăgan

Buna Byby ! iti citesc ficul de mult timp si vroiam sa-ti spun ca-mi place absolut tot . Am o intrebare cand ti-a venit ideea aceasta? astept cu nerabdare nextul.

Capitolul 14

♥ Hohotele de plans din coridor ♥
Partea a II-a

Povestitor

In acel moment, Bella isi aminti de ziua in care il vazu pentru prima oara pe micul pui de macaleandru. Se legana in varful unui copac, iar ea se afla in livada mamei sale. Acum se pare ca se afla intr-o alta lume, de partea cealalta a zidului fata de care Bella privea inainte, aproape de capatul aleii iar inauntru era acelasi copac pe care ciripea fericita mica pasare. Aceasta e gradina in care nu poate intra nimeni”, se gandi ea. “Este gradina fara poarta. Macaleandrul traieste aici ! Cat de mult mi-as dori sa vad cum !”

Apoi alerga pe alee spre poarta verde pe care intrase in prima zi cand iesise din castel. Alerga in continuare spre cea de-a doua poarta si intra intr-o dumbrava, iar cand se opri si privi in sus, vazu copacul aflat de cealalta parte a zidului, iar in copac macaleandrul, care tocmai terminase de cantat si incepuse sa-si curete penele cu ciocul. “Aceasta este gradina”, isi zise Anabella. “Sunt sigura !” Se intoarse din nou si se uita cu mare atentie la zidul din dumbrava, ca sa constate inca o data ceea ce constatese inainte – ca zidul nu are poarta. Alerga prin celelalte gradini, iesi pe aleea de langa zidul cel lung acoperit cu iedera, il mai cerceta de cateva ori, dar nu vazu nici urma de vreo poarta. Se duse din nou la celalalt capat al aleii, uitandu-se cu atentie, dar nimic. “E foarte ciudat”, se gandi ea. “Probabil ca acum nu este nici o poarta, dar acum multi ani a fost, cu siguranta ... Poate ca cineva a ingropat cheia.”Aceasta intamplare ii dadea mult de gandit Bellei. Isi dadu seama ca o intereseaza si ca nu-i parea deloc rau ca fusese adusa aici de catre vampir. Pe Pamant unde locuia impreuna cu Arabella ii fusese mereu cald si se simtise prea molesica ca sa-i mai pese de ceva.

A stat pe afara toata ziua, iar seara, cand era timp sa intre din nou pe furis in castel pentru a nu fi prinsa, ii era somn, dar se simtea multumita. Nu se mai supara cand vampirul o ignora sau nu ii vorbea la “cina”. S-ar fi zis ca-i placea sa-i asculte tacerea si, in cele din urma, intr-o seara, se hotara sa-i puna o intrebare :

- De ce nu are poarta gradina dinafara castelului ? rosti ea foarte repede, sperand insa ca blondul nu a inteles ceea ce l-a intrebat.

Pret de cateva secunde, vampirul si-a intors chipul catre tanara fata strafulgerand-o din priviri. Anabella a ezitat putin, vrand parca sa mai spuna ceva, dar cuvintele nu-i alunecau printre buze. Baiatul isi muta privirea catre geamul imens de langa ei, capturand luna cu privirea. Stralucirea ei se oglindea in ochii usor purpurii cu nuante verzui ai vampirului. Suspicioasa din fire, Bella intorsese si ea chipul catre luna dar, un sentiment de frica o cuprinse instantaneu. Pentru o secunda a avut impresia ca in loc de luna, vede chipul surorii ei, careia ii duce lipsa. Privea impietrita cu lacrimi in ochii catre platoul imens, inghitit de intunericul noptii cand, un usor ras s-a auzit din partea blondului. Si-a intors din nou privirea catre ea, ridicandu-se de la masa si pasind teatral catre locul ei. Indata ce a ajuns in dreptul sau, i-a prins gatul fortand-o sa se ridice de pe scaun. Cateva clipe, privirile lor se intersectara iar flacarile de furie din ochii Bellei il amuzau nespus pe baiat, care nu o lua deloc in serios.

- De nu are poarta ?! insista Anabella.
- Asculta cum vuieste vantul in jurul castelului, zise el. Abia te-ai putea tine pe picioare daca te-ai afla pe platou in noaptea asta cu luna plina. Spunand asta, ii elibera gatul.

La indemnul vampirului, fata asculta acel urlet sinistru care dadea tarcoale intregului castel ca un urias nevazut si care lovea cu furie in ziduri si ferestre, incercand sa patrunda inauntru. Anabella nu mai indrazni sa intrebe nimic, doar il urma pe vampir de-a lungul coridoarelor pana la camera lui. In acel moment se intampla ceva. In timp ce ea inca asculta urletul vantului, incepu sa mai auda ceva. Nu stia ce anume era pentru ca, la inceput, de-abia putea sa deosebesca acel sunet de vant. Era un sunet curios, ca si cand o femeie ar plange. Uneori, zgomotul vantului poate fi asemanat cu plansetul, dar in momentul acela, Bella era sigura ca zgomotul vine din interiorul casei. Venea de departe, dar totusi din interior. Se duse ceva mai aproape de baiat, spunandu-i cu un ton tremurat :

-Auzi pe cineva plangand ?
O clipa, baiatul paru ca a inghetat pe loc, dar Bella nu a putut sesiza acest fapt cu ochiul ei uman.
- Nu, raspunse el. E vantul. Cateodata, cand sufla tare, parca s-ar fi ratacit cineva pe platou si se vaita. Scoate tot felul de sunete.
- Asculta ! zise Anabella panicata. Este in castel, undeva pe coridoarele acelea lungi.

In clipa aceea, probabil ca se deschise un geam undeva la parter, caci un curent puternic navali din coridor si usa camerei vampirului se tranti de perete, cu cateva secunde inainte ca cei doi sa ajunga la ea. Pe intregul coridor lumina se stinse, iar tipatul acela, pornit din capatul indepartat al coridorului, se auzi mai clar ca oricand.

- Auzi ?! spune Anabella. Ti-am spus eu ! Plange cineva...

Blondul o impinse pe fata in camera sa, apoi intoarse cheia in broasca, dar nu inainte de a auzi amandoi pocnetul unei usi inchise cu putere departe de coridor, dupa care totul se linisti, deoarece si vantul se potoli pentru cateva momente.

- A fost vantul, zise baiatul cu incapatanare desi, oricine si-ar fi dat seama ca are ceva de ascuns.

Anabella il privea intr-un fel stangaci si aspru. Nu credea ca spune adevarul...

Bun, asta a fost tot deocamdata. Sper ca v-a placut acest capitol, astept cat mai multe pareri si critici ! ^^. Deea, legat de intrebarea ta, ideea acestui fic mi-a venit in timp ce ascultam o melodie acum cateva luni. Ma bucur ca va place ! in love

P.S : Ce-as putea spune, m-a strafulgerat geniul. [Choco stie] =))))[/size]

Andreea Drăgan

Marfa, ma intreb ce are vampirul de ascuns. Mersi ca ai raspuns intrebarii. astept cu nerabdare nextul. De ce imi spui DEEA sunt Milena MERSI ca ma-i anuntat. ma poti anunta si data viitoare?

Parfum de geniu =)))))
Vai ce mi-a placut capitolul asta..
Se vede ca esti talentata, chiar imi place mult de tot cum scrii..
Ai un fel unic si sinistru de a descrie, ceea ce ma incanta..
Sa aduci nextul repejor..
Spor la scris si multe idei..
Te-am pupacit dulce.
choco^^

Suntem o familie de genii!...
Deci, capitolul este genialitate curata! Na, ca fac acum familia lexicala... (D)
Asa, sa revenim...
Da, ne-a placut capitolul... Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc eu pe tine, mamy? (GOO)
Si sper ca n-o sa te zgarcesti cu urmatorul, nu-i asa? Spor la scris si la idei!
Te pupa fiica-ta!

vai vai vai vai ce frumos:*mi-ai linistit inimioara pe seara asta mohorata:Xnumai pot e asa frumos si captivant si ma lasi in suspans mereu eu sa stii ac astept nextul cu nerabdare si sper sa soseasca repejor te pup spor la scris si la idei

Foarte frumos acest capitol ! Il asteptam cu nerabdare pe urmatorul, sper sa soseasca cat mai curand posibil.
Mrr.

Capitolul 15

♥ Am auzit pe cineva plangand ! ♥

Povestitor

A doua zi ploua torential si, cand Anabella se uita pe fereasta gigantica a camerei vampirului, platoul aproape disparuse in spatele unui nor de ceata cenusie. Din pacate, in aceasta zi nu mai putea iesi afara pentru a cerceta zidurile gradinii fara de poarta. Privind ganditoare catre uriasa intindere ce i se infatisa inaintea ochilor, zari cateva umbre stranii ce dansau in albul incolor al vazduhului. Pe frunte ii aparura nici increstari ale pielii, semn ca se incruntase. Apropiindu-si pleoapele, a putut distinge silueta fantomatica a vampirului ce o tinea captiva in acest castel. Lui nu ii pasa de ploaie. Se simtea la fel de bine afara cand ploua ca si noaptea, cand straluceste luna. Spune ca in zilele ploioase vede lucruri care nu se arata pe vremea noptii.

- Daca as avea un corb sau un pui de lup, m-as putea juca cu el, rosti Bella cu o urma de regret si dezamagire in glas.
- De ce nu citesti ceva ? o ingana tanarul vampir, aparand de nicaieri.

« Atunci cand mi-am dat seama ca eu si sora mea suntem rapite de doi vampiri, nu mi-a trecut prin minte sa iau vreo carte «, gandi Bella ironic, uitand ca baiatul ii poate auzi gandurile.

- Ce pacat ! rosti acesta. Eu ti-as fi dat voie sa intri in biblioteca, sunt mii de carti acolo, mai spuse, dupa care disparu in mod subit.

Anabella se abtinu sa nu intrebe unde era biblioteca, fiindca ii venise brusc o idee : se hotarase sa se duca s-o gaseasca singura. Nu-si facea griji cu pivire la restul vampirilor ce locuiau in castel. Marea majoritate isi duceau traiul in incaperile de la parter. In schimb, in acest loc ciudat unde vietuia numai blondul, nu te intalneai cu nimeni. De fapt, te puteai intalni numai cu ochii tablourilor ce inramau peretii, parca urmarindu-ti fiecare pas. In acea dimineata, Bella ramasese la fereastra vreo zece minute dupa ce baiatul parasi din nou camera. O preocupa ideea care-i venise cand auzise de biblioteca. Pentru un moment, isi aminti ce citise cu cateva saptamani in urma la biblioteca scolii. Un sentiment de spaima si raceala parca trecu prin ea. Pielea i se facu ca de gaina, iar o durere surda ii acapara unul din ochi ... Acelasi ochi in care ramasese acea fibra din oglinda. Simtea ca e ceva aici in castel ce trebuie descoperit, vroiam sa afle ce era cu acel planset de femeie, cu riscul de a starni furia tanarului vampirului. Deschise usa incaperii si iesi pe coridorul lung, care se ramifica in alte coridoare, ducand catre sutele de trepte care urcau spre alte coridoare. Incepu sa merga lent si gratios, cum ii era firea, pana ce ajunse la prima treapta care urca in spirala. Pasi cu atentie si delicatete, pentru a nu starni vreun zgomot ce i-ar “ingrijora” pe ceilalti vampiri. Tot urcand, parca timpul statea in loc. Anabella avea impresia ca urca, urca si tot urca, dar nu ajunge nicaieri. Dupa minute in sir, inaintea chipului sau i se infatisa un coridor lung, pe marginea curuia erau numai usi si, pe pereti, tablouri. Unele picturi infatisau peisaje stranii si intunecate, dar cele mai multe erau portrete de barbati si femei, in costume somptuase si ciudate din satin si catifea. Cu siguranta ei erau stramosii acestor vampiri. Fara a-si da seama, se trezi in mijlocul unei galerii ai carei pereti erau acoperiti cu aceste portrete.

Niciodata nu se gandise ca ar putea exista intr-o casa atat de multe tablouri. Mergea cu pasi rari si, uitandu-se la portrete, avea din nou acea senzatie conform careia si portretele o priveau fix si se intrebau ce cauta aceasta tanara domnita din alta lume in castelul lor. Unele tablouri infatisau copii – fetite cu rochii groase din satin, lungi pana-n pamant, cu fuste largi, si baieti cu parul lung si balai, imbracati cu haine cu maneci bufante, cu gulere din dantela, unele bogat gofrate. Se oprea in fata tuturor portretelor de copii si se intreba cum ii cheama si unde disparusera, doar vampirii traiesc vesnic ... La un moment dat , zari un tablou ce infatisa doua fetise cu figuri sterse si rigide, cam cum erau ea si sora sa. Aveau parul verde-albastrui si ochii albastri, purtand amandoua o rochie verde de brocat, una din ele tinand pe deget un corb regal. Bella avea o privire, patrunzatoare. Aceste doua fetite ii aduc aminte de ea si Arabella... Incet, se indeparta de tablou, pasind tot inainte. Se simtea mica si neinsemnata in castelul acela imens, prin care hoinarea de sus in jos, trecand pe coridoare intortocheate, inguste sau largi. I se parea ca nimeni nu mai calcase pe acolo in afara de ea. Intrucat fusesera construite atat de multe camere, inseamna ca in ele locuisera multi oameni, dar totul parea asa de pustiu, incat nu-i venea sa creada ca era adevarat. Dupa ce mai inainta cativa metrii, se gandi sa incerce clanta unei usi. Toate erau incuiate, cum, de altfel, ausize de la baiat, dar, in cele din urma, apasa pe o clanta care ceda. Tresari in clipa in care isi dadu seama de asta, iar cand impinse putin, usa se deschise incet si greoi. Era o usa masiva, care dadea intr-un dormitor spatios. Peretii erau acoperiti cu tapiserii iar mobila cu incrustatii, asa cum citise ca era acum 2000 de ani. O fereastra mare, asemanatoare cu cea din camera vampirului, cu rame metalice, avea priveliste catre o uriasa cascada abisala. “Oare aceasta este cealalta parte a castelului ?” se intreba Bella nedumerita. In timp ce studia camera, zari deasupra semineului un alt portret ce le infatisa tot pe acele doua fetite neatragatoare si rigide...

Sper ca v-a placut si acest capitol. ^^ Astept cat mai multe comm-uri si pareri si, Milena, da te voi anunta mereu cand postez next-ul. Da Chris, stiu ca ma iubesti, si eu va iubesc pe tine si pe Choco si pe restul cititorilor fic-ului meu, evident ! Anyway, hai cu comm-urile !

Andreea Drăgan

Incep sa te iubesc si eu, ce a fost cu tine de ai postat nextul atat de repede. Imi place capitolul, cred ca acele portrete cu fetele neatragatoare ascund un secret, poate motivul care arata de ce vampiri leau ales pe ele. Astept nextul.

(GOO)
Deci cum spuneam, m-ai facut sa plang, dar sincer nu prea stiu de ce..
Poate pentru ca pur si simplu iti ador descrierea sau poate nu e din cauza asta, insa tot ce pot spune este ca ador felul in care insiri cuvintele astfel incat sa iasa acele minunate paragrafe descriptive..
Ca tot vorbim de paragrafe, cel din mijloc a fost asa de lung.. :)))) Ai fi putut sa il imparti macar in doua, dar oricum, am citit cu placere..
Asa si acum astept nextul care sper ca vine curand..
Spor la scris si multe idei in continuare..
Te-am pupacit dulce..
choco^^

Se pare ca iar am ajuns a treia...
Am ramas asa cand am vazut ca ai postat un nou capitol.
Chiar mi-ai inveselit ziua cu descrierea ta, care e superba, ca intotdeauna.
Doamne, ce talentata esti...
Acum m-ai facut curioasa, deci sa pui mana sa scrii urmatorul capitol, ca altfel te mananc!
Mult spor la scris si la idei! Pupici!