Masacrul

Masacrul

Capitolul 1

- Bunico, haide!

Bătrâna se aşeză pe fotoliul din piele de culoarea negră. Privea tristă pe fereastră. Şi da, era timpul. Erau destul de maturi să înţeleagă. Cei doi copii se aşezară pe canapea prinvind-o pe bătrână ce scose pe gura un oftat. Lasa capul spre podea, ce era acoperită cu un covor alb. Îi era greu să povestească de spre ei, dar trebuia ca cei doi sa afle. Tineri o priveau insistent, lăsându-se o linişte deplină. Viscolul de afară se auzi prin hornul casei.

- Bine, vă voi spune. Oftă din nou frecându-şi genunchii cu mâinile. Era o zi ploiasă...

Totul era pustiu, sumbru şi mohorât. Undeva, la capătul oraşul într-o camera întunecoasă zăcea o "stafie" cu capul aplecat şi părul umed. Îşi plângea de milă, îşi plângea soarta crudă ce o trăieşte. Acele imagini îngrozitoare, prea mult sânge peste tot, iar ei erau... Îşi scutură capul încet, încercând să alunge gândurile ce îi întunecau mintea. Strângea acel cearşaf alb, înghiţindu-se lacrimile amare ce le vărsa. Se simţea ultimul om, tot ce avea nevoie acum era să o ia de la capăt, însă acest lucru este cu neputinţă. Ura că trăia într-o lumea lacomă şi dezgustătoare. Mereu aceleaşi întrebări fără răspunsuri, nu avea cine să le dea. Brusc se opri din a plânge, privind pe geam. Un fulger îi lumină faţa albă, întreptându-se târâş spre fereastră. Înghiţi în sec, răsuflând greoi aburind suprafaţa sticlei. Deja obosise să mai lupte pentru o ieşire din acest infern. Un ţipăt asurzitor spulberă tăcerea.

Tremura inconştient, zâmbi, simţindu-se bine atunci când ştia că nu numai ea suferă. Uşa se trânti, el stând acolo cu mâinile în halat. Scârbită de prezenţa lui, nu-l privi în ochi, doar se aşeză pe pat.

- Şi cum o mai duci, Sakura? spune acel mosntru ironic cu un zâmbet pe care fata ar fi vrut din inimă să i-l şteargă.

- Dispari!

Bărbatul luă o expresie serioasă şi se aruncă în faţa fetei luând-o de mâinile slăbănoage. Îl privea cu mânie pufnid din nări. O ameninţă din priviri, fata bulbucând ochii ştiind ce va păţi dacă va face ceva greşit. Lăsă garda jos, el zâmbi amuzat, părăsind camera. Lovi marginea de fier a patului cu pumnul, provocându-i usturimi. Pentru o clipa constată că uşa era deschisă şi avea frâu liber de a se plimba pe hol. Un zâmbet nebunesc apăru pe faţa fetei, îndrugându-i mici înjurături acelui bărbat. Era şi timpul să iaşă din aceşti patru pereţi ce i-au fost martori la infernul pe care îl trăise. Strecura capul, asigurându-se că nu este văzută, şi ieşi cu paşi calculaţi, dar cu teama că atunci când se va întoarce, vor urma ore de chin. Asistentele treceau pe lângă ea, însă niciuna nu îi reproşa nimic. Se simţi mai liniştită. Holul era lung, şi luminat doar de două ferestre în capat. Nu ieşise de mult din acea închisoare. Parcă trecuse ani întregi de când nu se mai simţi aşa de liberă. Ochii îi umblau în toate direcţiile fiind stupefiată de cea ce vedea. Acei oameni bătuţi de soartă ce îşi duceau ani de chin în spate. Gândul că va ajunge şi ea ca ei, dacă nu va scăpa curând, o măcina dându-i mari dureri cap.

Avea nevoie de cineva să îi fie alături, să o ajute însă nu era nimeni iar asta o întrista cel mai mult pe fată. Îşi târa corpul, sprijinindu-se de perete. Voia din nou acele vremuri, unde era fericită şi avea tot ce îşi dorea. Totul pe atunci era perfect, poate prea perfect. În prezent viaţa ei era spulberată şi doar din vina lui. Acel criminal ce îi distruse viaţa complet, aşa ajungând în stadiul de acum. Avea acei ochi diabolici în minte, ce parca mereu o urmăreau şi totul este doar mintea ei. Pierdută în gânduri şi cufundată în durere, văzuse usă camerei care era în aceaşi stare. Se apropie încet, privind pe geam, zărind o umbră. Deschide uşa şi privi persoana uimită şi nu-i veni a crede. Era ea, mult mai frumoasă ca înainte. Schimbată radical. Se întoarce zâmbind sărindu-i în braţe spunându-i vorbe de dor. Fără nici un resentiment, doar o dă de pe ea, intrând în cameră aşezându-se pe pat. Bruneta o privi tristă conştientă că greşise atunci când o lăsase singură.

- Sakura... spune fata încet şi cu teamă înghiţindu-şi cuvintele.

Rozalia nu-i răspunse, doar o privire de neuitat îi dăduse Hinatei, aceasta tresărind şi sughiţând speriată. Sakura se întinde lejer pe pat cu faţa spre geam, privind pierdută ploaia ce facea oraşul sinistru. Oftă, prezenţa ei îi făcea rău, totuşi nu înţelegea de ce a bătut atâta drum până aici.

- Hinata, de ce ai venit? spune cu o răceală in cuvinte.

- Am venit să te scot de aici.

Aştept păreri, dacă merită să-l continui sau este inutil să o fac. :)

heiii
. Este primul capitol si deja sunt curioasa in legatira cu tot..
chiar descrii frumos. Astept continuarea..e musai sa fie si o continuare zic eu..
Ce sa Mai zic...
...Sper sa ma anunti si pe miine..^^

Heii! Imi place tare mult, un inceput foarte promitator. Imi place tare mult felul in care descrii si misterul cu care ivalui fiecare propozitie.
Astep continuarea pentru a putea spune mai multe, dar cert e ca imi place, iar titlul e foarte atractiv.
Bafta in continuare. Pa-pa!! :*

Hmmm, surprinzător :) îmi place (ador) primul capitol, în special faptul că l-ai înconjurat cu o aură misterioasă O.o
O să ai mulți lectori pe urma titlului, atrage foarte mult, dar și conținutul se ridică la așteptări desul de mari.
Am o vagă împresie că se încadrează printre preferatele mele :X
Aștept next și te log să mă anuntsi :o3

Foarte misterios capitolul, dar si titlul. Capitolul mi-a placut la nebunie, sunt sigura ca si celelalte vor fi la fel de frumoase, poate chiar mai frumoase. Ideea imi place. Deja m-ai facut curioasa, deci vreau sa vad cat mai repede ce se intampla in continuare.

Hellau. :)
Imi place inceputul ficului tau, e interesant si capteaza atentia. Imi place faptul ca este o poveste in alta poveste, un fel de istorisire in rama, si ca imbini elemente care au legatura cu tema aleasa. Dialogul tau e bun, aireplici scurte si la obiect si jonglezi frumos cu cuvintele. Un sfat al meu ar fi sa ai grija la adjective si epitete, caci au fost locuri in care le-ai folosit fara a fi nevoie de ele si ai incarcat enuntul respectiv. In rest, nu am ce comenta. Ideea e interesanta si titlul ficului ma atrage, asa ca spor la scris in continuare. :)

Imi place mult. M-ai bagat in suspans si cu greu incerc sa ghicesc cine e barbatul acela...
Anyway vreau next-ul repedeee
hi!

Capitolul 2

Noaptea. Fereastra larg deschisă, vântul adie uşor jucându-se cu părul voluminos al fetei. Momentul a sosit. Mâine îşi va lua adio de la acest spital, unde a zăcut aproape un an. Scăparea ei era Hinata, iar acum că a aflat scopul brunetei, era fericită ca s-a întors. Libertatea, acest cuvânt o făcea pe fata cu părul roz să zâmbească şi să simtă în al nouă-lea cer. Privea oraşul pierdut în negură, auzindu-se măşinile din îndepărtare. Era fericită că va pleca de aici, totuşi, ei nu vor mai fi alături de ea. Oftă prelung, înghiţind în sec. Le simţea lipsa mult, îi voia lângă ea, acum. Se aşeză pe pervazul ferestrei şi îşi strânge la piept picioarele. Îşi mângăia încet braţele simţind că vântul devine mai aspru. Închide pentru un moment ochii, văzând-o pe femeia ce îi dăduse viaţă. Era o femeie splendidă în adevăratul sens al cuvântului. Ochii se umeziră rapid la acest gând sumbru. Scutură capul alungându-şi imaginea mamei sale, îi provoca doar durere şi o întrista pe biata fată.

Cu gândul de a se culca, închide fereastra privind încă o dată oraşul şi se trânti pe patul cu aşternuturi albe. Ofta din nou. Un scârţâit al uşii de auzi. Ridică capul, văzându-l pe bătrân la uşă. Acesta se aşeză pe pat la picioarele fetei. Ce voia de la ea la ora asta, numai el putea şti. Fata-şi adună picioarele la piept acoperindu-le cu braţele. Îl privea cu mânie şi dezgust. Acesta îi zâmbi călduros atingându-i picioarele.

- Am venit să-mi iau adio, de la tine.

Rozalia pufni din nări neschimbându-şi expresia feţei. El, se ridică şi pleacă. Se simţi mai liberă, bătrânul era ultima persoană pe care fata ar vrea să o vadă, iar el o viziteaza în toiul nopţii pentru a-şi lua adio. Cât de patetic. Somnul îi era tulburat de tot felul de gânduri, iar fata se frământa în pat pentru a găsi linişte. Trecu ceva timp, era o oră târzie, 3:20. Nu înţelegea ce nu-i dădea pace. Poate că era prea entuziasmată că mâine va veni Hinata şi va scăpa de aici sau poate nu. Îşi ridică capul privind tulbur prin cameră. O respiraţie fierbinte îi ardea gâtul. Rămase în şoc pentru câteva secunde, ca apoi să îşi întoarcă capul. Nu era nimeni. Devenea tot mai agitată. Respira sacadat. Îşi mută privirea spre fereastră. Doi ochi bulbucaţi şi negri o priveau. Inima se urcă până în gât, fata ne mai putând să respire regulat. Se întoarce cu spatele, acoperindu-şi faţa cu palmele.

Transipră udându-şi rochia albă ce o purta. Acei ochi, îi stârneau fetei amintiri fioroase. Sânge din abudenţă, totul era distrus, iar ei erau fără suflare pe podea. Totul se derula ca un film în faţa ochilor ei. Privirea din umbra a acelui criminal care semăna perfect cu cea pe care o văzuse acum câteva secunde. Curiozitatea o făcu pe fată să ridice capul robotic pentru a privi din nou spre fereastră. Răsufla uşor nu se observă nimic şi că era doar imaginaţia ce se juca cu mintea ei. Se calmă, bătăile inimii revenind la normal. Îşi sterge sudoarea cu dosul pălmii de pe frunte. Pune capul pe pernă, în colţ, din nou se arătă acea privire diabolică.

Spaima şi oroarea se putea citi clar din ochii dilataţi ai fetei. Un zâmbet şiret se ivi în colţul întunecos. În lama cuţitului se reflecta lumina lunii făcând totului mai înfricoşător. Paşi înceţi şi calculaţi a maniacului ce stătea ascuns în umbră, răsunau în întreaga cameră. Înce-încet, se apropia de patul fetei cu acelaşi zâmbet pe buze. Sakura îl privea neîncetat, aşteptându-şi soarta ce se afla în mâinile acelui tip. Zăbovi pentru un minut, cu privirea fixată pe fată. Zâmbetul îi pieri atunci când soarele răsărea luminind puternic camera. Un minut îi trebui ca să sară pe fereastră şi se făcu nevăzut.

Se linişti un moment, dar nu pentru mult timp. Gândul că acel tip o va urmări, nu-i dădea pace. Şi totuşi nu ştia ce ar putea vrea de la ea, dar ştia un singur lucru: nu trebuie să fie singură. După ce trăise acum, îşi dorea şi mai mult să plece. Trecu ceva vreme, ea stând neclintită pe pat, privind în acel colţ. O va traumatiza toată viaţa, va fi mereu pe urmele ei pentru a găsi momentul oportun de a-i lua sufletul Sakurei. Uşa se deschide, Hinata zâmbind copilăros, lăsându-i un rucsac cu nişte haine. Fără să se mai gândească, ia ruscacul şi scoate nişte haine pe care le îmbracă în grabă.

- Haide, este foarte nerăbdător să te vadă.

Şi gata cu capitolul 2. E cam plictisitor, dar mă revanşez. Mulţumesc pentru comentarii :-*

Sunt deabea la capitolul 2 si nu am inteles nimic pana acum,cine e tipul cu ochii negri?cine e nerabdator sa o vada?cum sa intamplat totul?Atatea intrebari care ma obliga sa imi construiesc singura un scenariu sau mai multe in cazul meu in legatura cu ce se va mai intampla.Sunt foarte multumita ca m-am apucat de ficul asta.Mi-a placut foarte mult primul capitol dar al doilea m-a dat pe spate.Cum poti sa zici ca este plictisitor?A fost plin de drama si mister si deasemenea si putin horror adica rezulta ca a fost genial si exact pe gustul meu.Este perfect si pot sa spun cu mana pe inima ca tu chiar ai talent de scriitoare.Si da,merita continuat pana cand ajungi la pagina 100 si mai mult!Sper sa ma anunti si pe mine de next caci chiar imi doresc sa aflu mai multe.

Mi-a placut foarte mult capitolul. Eu am impresia ca acel dement era Sasuke:-?.
Nu e deloc plictisitor, sa nu cumva sa mai zici asta:-w.
Astept sa aduci cat mai curand next-ul si sa ma anunti.

Hellau. :)
Iti multumesc pentru anunt. Imi place acest capitol, desi misterul troneaza asupra tuturor evenimentelor ce se intampla aici. Ma intreb daca acel "el" din final este unul si-acelasi cu acel "el" de care Sakura se teme si ce are de gand, de fapt, Hinata. Tot felul de intrebari imi apar in minte si sunt curioasa cum vor evolua lucrurile si cum se vor intalni Sasuke si Sakura, ce fel de personaj este el? Imi place cum descrii si cum dezvolti ideea, insa ai grija la vrirgule, caci sunt locuri in care nu e nevoie de ele si tu le pui. In rest, eu iti urez spor la scris si multe idei bune. Te pup. :*

Îți mulțumesc pentru că m-ai anunțat cu privire la fic, mi-a făcut plăcere să citesc cele două capitole postate.
Îmi place că misterul încă guvernează, multe detalii sunt ascunse, deși mi-am format și eu niște mici idei datorită unor informații oferite. Oricum sper să ne surprinzi și să mă înșel în privința uneia.
Bănuiesc că vrei să emani un aer lugubru, ar fi ajutat și ar fi fost demn de atenție, strict după părerea mea, nu știu dacă și a celorlalți, dacă ai fi descris puțin macabrul ăla, ai avut oportunități în care o puteai face. Ai menționat ceva despre mult sânge, însă a fost o informație searbădă. Nu este târziu, oricum. Chiar vreau să arăți, la propriu, de ce se numește ficul "Masacrul".
În capitolul unu, țin neapărat să îți aduc la cunoștință, mi-a sărit în ochi o greșeală. Ai scris "va urma ore" în loc de "vor urma ore". Ai grijă cum faci acordul. Mai sunt și unele virgule, doar fii atentă la corectare.
Ei, mă rezum la atât.
Anunță-mă când postezi următorul capitol, sunt destul de intrigată.

Draga mea Karyna, titlul fanficului tau m-a atras aici in special. Ador primul tau capitol, este asa de misterios si interesant :X Astept cu nerabdare nextul si sper sa ma anunti, pe mine in special.

Ce fic frumos !!!!! Imi place mult ideea operei tale , este foarte interesant si te atrage imediat , felicitari . Ce m-ai pot spune decat ca astept nextul si sper sa ma anunti .

Capitolul 3

- Cine? întreabă fata derutată.

Bruneta zâmbi inocent făcându-i cu ochiul. Pune mâinile pe volan, bagă cheia în contac şi porneşte maşina. Sakura se simţea tot mai afundată în gânduri, habar n-aveam cine era acea persoană. Cine ar fi nerăbdător să o vadă? Şi de ce? Inconştientă pipăia scaunele maşinii luxoase, ce erau îmbrăcate în piele. Mirosul de pin îi înţepa simţul olfactiv. Se pare că Hinata nu o ducea tocmai rău financiar vorbind. Zări pe mâna brunetei un inel cu o pietricică mică. Lucea frumos în lumina soarelui. Ar fi vrut să o întrebe, însă consideră că nu era momentul potrivit. Se aşeză confortabil, privind pe geam. Era o zi frumoasă în Londra. Însfărşit soare. Îl putea vedea în toată splendoarea lui.

- Mâine vom merge acasă la tine. Spune Hinata, mutându-şi privirea spre fata cu părul roz. Îţi vom lua lucrurile. continuă. Sakura suflă întristându-se. Nu voia să meargă din nou în locul acela cu amintiri înfiorătoare.

Drumul a fost destul de lung şi foarte tăcut. Hinata era concentrată la drum zâmbind mai mereu, iar fata cu părul roz era prea întristată şi cu gândul la diferite lucruri. Se gândea tot timpul la acea persoană. Doar oftatul zgomotos al Sakurei se auzi. Bruneta observând neatenţia rozaliei şi întristarea ce se citea foarte clar pe chipul ei, încearcă să distingă atmosfera. Dă drumul radio-ului cântând odată cu melodia ce se auzea. Sakura nu schiţa nimic, doar îşi dădu ochii peste cap, fiind vizibil iritată. Hinata îi dădu un pumn jucăuş fetei, însă fără succes. Bruneta renunţa, oftând prelung, privind înainte. Într-un final, fetele ajung la casa Hinatei.

Iese din maşină, privind casă luxoasă, dar totuşi simplă a prietenei ei. Deci presupuse bine, nu o ducea rău deloc. Asta pentru că părinţii ei sunt faimoşi pentru colecţiile de haine. Rozalia rămase oarecum marcată la ce vedea în faţa ochilor. Era o casă extrem de frumoasă.
Hinata surâde la reacţia Sakurei, mergând înainte, rozalia urmând-o. Deschise usă enormă, lasând la iveală un imens living. Decorat modern şi cu bun gust. Privea uimită tablourile scumpe se atârnau pe pereţii albi. Bruneta se aşeză pe canapeau de culoare maro, lăsându-şi capul pe spate.

Se auzi un zgomot asurzitor din bucătărie. Sakura o privi pe brunetă ce tresări şi ea însă îşi reluă înapoi poziţia. Rozalia păşea încet pe parchetul de culoare deschisă. Ajunse în faţa uşii privind bucătăria colorată în verde şi alb. Privea furioasă persoana ce stătea în faţa aragazului având un şorţ legat de brâu. Părea neschimbat, trecuseră 3 ani în care nu-l văzuse deloc. I-a fost dor de el, însă nu putea trece aşa de repede peste asta. A ales să plece cu Hinata în Franţa, iar ea rămăsese a nimănui. Înghiţi în sec, blondul întorcându-şi capul, zărind-o pe fată. Zâmbi mergând spre ea îmbrăţişând-o. Sakura nu reacţiona, deşi îşi dorea din inimă să-l îmbrăţişeze. Emoţiile peste stăpânire pe ea, fiind gata să ridice braţele pentru a-i răspunde îmbrăţişării, însă era prea târziu, băiatul se îndepărtase de ea.

Bruneta apăru şi ea, punându-şi mâna pe spatele blondului, iar el îşi poziţiona braţul după gâtul fetei. Sakura rămase în şoc, cei doi avea o relaţie după cum se pare. Cine ar fi crezut că cei doi vor avea o relaţie? Sakura nu credea asta, se certau mai mereu şi nu se suportau. Acum era inutil să o mai întrebe pe brunetă de la cine are inelul, era evident ca îl avea de la Naruto. Fata ceru să i se arate camera, Naruto o însoţi pe holul lung pâna la uşa camerei unde va locui un timp. Se simţea jenată că va sta pe capul celor doi, acum ştiind că sunt un cuplu. Deşi încă nu aflase cine era acea persoană de care îi vorbise bruneta.

Cerceta fiecare colţişor al camerei întunecoase. Se îndreptă spre fereastră unde dă la o parte draperiile albastre, lumina făcându-şi loc prin încăpere. Acum totul se putea vedea mult mai bine. Privirea se mută rapid pe o bibliotecă destul de mare în care se aflau multe cărţi pe care fata abia aştepta să le citească. Patul era aproape de fereastră având o lenjerie de culoarea lila. Nu apucă să mai privească camera, căci era strigată de Naruto. Coboară în living văzându-i pe cei doi ce stăteau relaxaţi pe canapea.

- Ce este? întreabă rozalia gesticulând cu mâinile.

Un tuşit sec se auzi din spate. Întoarce capul rapid privind persoana ce produse acel zgomot. Un bărbat, îmbrăcat lejer, având o carte în mâna şi purtând ochelari, o privea. Fata roşi pentru puţin timp. Arăta foarte bine, era un bărbat atrăgător în adevăratul sens al cuvântului. Îşi dădu ochelarii jos, lăsând la iveală doi ochi sumbri. Fata înţepeni. Bărbatul se apropia de ea, luându-i galant mâna sărutând-o. Zâmbi seducător, însă Sakura nu schiţa niciun gest.

- Sasuke. spune bărbatul zâmbind la fel de seducător. Eşti mai frumoasă decât aş fi crezut. continuă.

Vaaaii, cat de dragut a fost finalul. in love

Si m-ai lasat asa, cu sufletul la gura, in plin suspans si o tresarire a inimii. Capitolul a fost interesant, mi-a placut cum ai conturat actiunile Sakurei, desi mi-ar fi placut sa accentuezi mai mult momentul in care l-a vazut pe Naruto, sa sporesti putin acel moment de tensiune. De asemenea, abia astept sa vad cu se va desfasura actiunea in urmatorul capitol, avand in vedere ca probabil Sasuke este cel care o astepta cu nerabdare si chiar sunt curioasa care-i sunt motivele. Am vazut cateva greseli, printre care "treuse 3 ani". "Ani", fiind la plural, cere un verb tot la forma de plural, deci era "trecusera". In afara de asta, ai mare grija la timpuri, ori povestesti la prezent si incerci sa folosesti numai un singur timp trecut, care sa marcheze evenimente deja petrecute, ori povestesti la trecut si esti atenta doar la concordanta lor. In rest, eu iti urez spor la scris in continuare si iti multumesc ca m-ai anuntat. Te pup. a hug

Se pare ca sunt a doua , ura mie rolling on the floor

. Mi-a placut foarte mult acest capitolul , la fel de minunat si frumos scris ca si celelalte . Sa stii ca ficul tau a devenit unul din preferatele mele , iti iubesc ideea , esti tare . Astept next-ul si sper sa vina repede si sper sa ma anunti . Te pupacesc !

Iti iubesc fic-ul, esti geniala. Mi-a placut mult acest capitol. O sa fiu o cititoare fidela acestui fic.
Multa inspiratie si spor la scris. Sper sa aduci cat mai rapede next-ul si sa ma anunti.

Ma uimesti din capitol in capitol. Esti foarte talentata, si mi-ar placea tare mult sa scrii o carte, candva. Capitolul este plin de mister, la fel ca celalalte si imi place foarte mult. Astept nextul! :-* Pupici

Subiect: Re: Masacrul Vin 02 Aug 2013, 01:22

Hei.
Îţi mulţumesc pentru mesajul privat. Mă bucur că nu am citit capitolul până acum, pentru că simţeam nevoia să citesc un fic şi l-am văzut pe al tău acolo, pe listă, iar asta mi-a adus aminte că uitasem să trec pe la el. Mi-a plăcut capitolul, a fost destul de interesant. Cea mai atrăgătoare parte a fost încheierea, sunt total pro suspansului la care ne supui, deşi mi-aş fi dorit să continui discuţia între cei doi. Dar sunt sigură că toţi cititorii vor asta. Aş vrea să ai mai multă grijă la exprimare, am văzut câteva greşeli ce mi-au atras atenţia. De exemplu, nu sună bine deloc "locul ăla cu amintiri înfiorătoare.", acel "ăla" mă zgârie pe creier. Mai este şi " Se gândea mereu la acea persoană", aici problema este "mereu", care se regăseşe şi mai înainte, în a doua frază a paragrafului, deci în cazul de faţă putea fi înlocuit cu "tot timpul". Trebuie doar să corectezi cu mare atenţie, fiindcă şi unele diacritice sunt rătăcite. Mă rog, mă rezum la atât, poate nu doreşti să îţi fie criticat ficul. Chiar sunt curioasă cum o să dezvolţi ideea, în principal relaţia dintre Sasuke şi Sakura. Sper să fie cât mai originală, însă asta depinde doar de tine. Ai început destul de bine şi d-abia aştept să continui, sunt sigură că va ieşi ceva frumos.
Mult succes în continuare şi nu uita să mă anunţi.

Subiect: Re: Masacrul Dum 11 Aug 2013, 00:23

Capitolul 4

Plouă. Stropii mari de apă se izbeau zgomotos de geamul maşinii de culoare albastră. La fiecare sunet, fata tresărea. Imaginea brunetului nu-i ieşea din minte, era bine întipărită în memorie. Sasuke era un bărbat în jur de 23 de ani, inteligent, ce emana un aer superior. Foarte atrăgător, fata îl privise insistent seara trecută. Simţea oarecum teamă, ochii lui îi provoca acea senzaţie pe care a trăit-o şi în noaptea aceea. Era neliniştită.

"Acei ochi..."

Oftează, atrăgându-i atenţia blondului ce se afla la volanul maşinii. O privea cu milă. Nimeni nu i-a fost alături atunci când a avut nevoie de un sfat sau pur şi simplu de o îmbrăţişare. Naruto încercă să-i atingă umărul, însă fata se distanţa. Dezamăgit şi trist de reacţia Sakurei, îşi retrage mâna. Oftează, închide pentru o clipă ochii, ca apoi să-i deschidă privind drumul.

- Nu am nevoie de mila nimănui. spune fata tremuându-i mâinile.

Oarecum se aştepta la o astfel de replică de la rozalie. Era foarte distantă de el şi Hinata. Se simţeau vinovaţi şi voiau să o ajute pe prietena lor. O priveşte pe furiş, întristându-se mai mult când îi văzuse starea fetei. Strângea cu putere hanoracul de culoare verde, stăpânindu-şi cu greu respiraţia accelerată şi lacrimile ce erau pe cale să-i alunece pe obraji. Suferea enorm din cauza lipsei persoanelor dragi. Avea nevoie de cineva să-i aducă din nou fericirea pe chip şi să devin acea fată de altădată, însă nu era nimeni. Hinata împreună cu Naruto încercau cu greu, dar Sakura nu reacţiona deloc.

Se îndreptau spre locul unde Sakura jurase că nu se va mai întoarece niciodată, iar acum îşi va încălca jurământul făcut acum 3 ani. Maşina se opreşte brusc, blondul ieşind deschizând o umbrelă neagră, urmat de Sakura. O prinde de mână mergând împreună pe aleea îngustă ce ducea spre uşa casei. Era o locuinţă destul de mare, cu ferestre mari şi o uşă imensă. Privea pierdută curtea mică, ce odată era plină cu trandafiri albi. Naruto deschide încet uşa, după ea fiind ascunse amintirile fetei cu părul roz. Înghite în sec, cu ochii bulbucaţi privind fiecare colţisor al casei. Amintirile oribile care s-au întâmplat acum 3 ani, se derulau în faţa ochilor.

Blondul o trezeşte đin amintiri, făcându-i semn să meargă spre camera ei pentru a-şi lua lucrurile. Fata face ce îi este spus şi urcă scările. Pe pereţii cu tapet turcoaz şi flori mici galbene, erau agătăte fotografii de familie. Atinge cu degetele sticla ramei privind feţele vesele imprimate. Oftează adânc privind spre podea. Mai priveste o singură data fotografiile şi merge mai departe. Era o casă decorată în stil clasic cu tapete florale. Ajunsă în cameră, găseşte un geamantan negru şi îşi pune lucrurile. Mai ridica privirea aducându-şi aminte de întâmplările trăite în aceşti patru pereţi. Un surâs se ivi pe buzele ei.

Privirea îi fu atrasă spre birou. Se ridică din genunchi şi se îndreaptă acolo. Îşi privea faţa de copilă desenată în creion pe hârtia albă. Fratele ei mai mare, Sebastian, iubea să deseneze. Mereu îi desena chipul. Udă cu lacrimi, foile albe şi inconştientă, strânge cu putere foile şifonându-le. Văzând asta, găseşte o mapă neagră, punând desene acolo. Termină bagajul, simţindu-se mai uşurată acum că poate pleca. Naruto o aştepta în living, aşezat pe canapea vorbind cu cineva la telefon. Fata merge spre bucătărie pentru un pahar cu apă.

Pe hol apăru o umbră stranie. Se holbă sper acel loc, uitând să mai înghită apă din gură. Naruto apăru zâmbind, luând geamantanul şi merg la maşină. Sakura era oarecum neliniştită la ce văzuse acum câteva secunde. Curioasă din fire, găseşte o scuză pentru a se întoarce şi să vadă cine deţine acea umbră.

- Naruto! strigă ea, bărbatul privind-o. Mi-am uitat telefon în cameră, revin! continuă.

Rozalia întră din nou în casă şi merge spre camera de oaspeţi. Încet şi calculat bagă capul în crăpătura uşii. Nimeni. Se auzi un zgomot venind din bucătărie. Pe gresie era spart în bucăţele mici, un pahar, însă nu era nimeni. Ridică privirea din podea, întorcând capul, observând în living iar acea umbră. Fugi alarmată sper acel loc. Surprinsă de prezenţa persoanei, priveşte stupefiată.

- Ce cauţi tu aici? spune fata rămânând fără cuvinte.
- Eram doar prin trecere. îi răspunde sec persoana din faţa ei.

Subiect: Re: Masacrul Dum 11 Aug 2013, 12:02

~~Edit~~

Deci sunt PRIMA!!!!
Mi-a placut la nebunie cum ai descris sentiemtele Salurei, atat de frumos. Totusi, am o mica obiectie, de ce ai facut capitolul atat de scurt :((( , eu vreau mai mult, nu-i corect.
Astept next-ul si sper sa ma anunti in continuare. :)
Te pupacesc!

Subiect: Re: Masacrul Dum 11 Aug 2013, 15:01

Mi-a plăcut enorm de mult acest capitol ca şi restul. Aştept cu nerăbdare next-ul. Spor la scris şi multă inspiraţie.
Edit: Sper să mă anunţi şi pe mine.

Subiect: Re: Masacrul Dum 11 Aug 2013, 19:48

Ma surprinzi placut de fiecare data cand trec pe la ficul tau. Un capitol la fel de plin de mister ca si celalalte. Iti doresc multa inspiratie si rapiditate si astept urmatorul capitol. Daca ai publica o carte.. nu prostii dastea anime , as cumpara-o ;;) :-? Cred ca am mai zis asta.. nu tin minte :)) !

Subiect: Re: Masacrul Joi 17 Oct 2013, 17:12

FanFic blocat din cauza inactivitatii.