Nu scoti usor un om din suflet.. Dar daca o faci, o faci pentru tot de-a una, ca si cum acele persoane nu ar mai exista. Pana sa ajungi la acest pas, ierti de mii de ori, si de fiecare data esti ranita. Cauti cu disperare sa te agati de orice are omul mai bun si de orice amintire care te leaga de acele persoane. Tolerezi, intelegi, suferi, si acorzi sanse, mergand pana la naivitate, pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea ta. Dar ai si tu limitele tale. Si te trezesti intr-o zi in care in tine ia nastere sentimentul dreptatii.. Si atunci simti o repulsie fata de felul in care ai fost tratata. 

   Sufletul omului nu este o casa parasita care poate fi bantuita dupa placere, din care se poate lua dupa trebuinte, iar, ma apoi, parasirea si revenirea dupa plac. In sufletul omului nu intri cu mizerii si urat, ci cu frumos, cu intentii bune, deschis, pasnic, si iubitor. Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo. Mai ales in sufletul tau, care a patimit atatea. Daca nu.. Adio, si n-am cuvinte!.. Acea persoana nu este potrivita.

   Tentatiile sunt niste droguri pentru suflet. Si putine sunt persoanele care ii pot rezista. Insa cele mai multe cad prada, nu se pot abtine, dusi, sedusi, mintiti de gandul ca ar fi mai bine sa faca acele lucruri. Asa cum tu ai cazut in plasa tentatiilor cand a fost vorba de Roberto.. Parca asa-l chema, nu? De cand nu l-ai mai vazut.. De multi ani, si nici nu mai ai nevoie. Deja aproape i-ai uitat chipul; toate amintirile cu el sunt inchise intr-o camera, acolo, in mintea ta, sigilate si uitate. Acum ai uitat pana si de toti "prietenii" pe care ii aveai cand erai in gimnaziu. Singurele persoane pe care le frecventezi cu apeluri si convorbiri sunt trei fete speciale. Cele care te-au ajutat cu sfaturi cand iti era greu, cele care nu te-au abandonat, si cele care au ras si plans cu tine: Elena, Mari si Costinela.

   Acum tu doar te ridici din pat la strigatele mamei tale ce te indeamna sa te trezesti, sa nu intarzii la ultima zi de liceu inainte de vacanta de vara, inainte de incheierea anului scolar. Talpile tale goale ating parchetul rece, adaugand un fior rece corpului. Insa te obisnuiesti cu temperatura, si pasesti pana pe balconul deschis al vilei. Un aer proaspat iti inunda narile, si te face sa te grabesti, sa admiri iar, si iar, acel aer de Londra, strazile linistite si apa limpede pe care trebuie sa o tranversezi cu feribotul pentu a ajunge la cladirea liceului.

   Dupa siesta de dimineata, iti pui uniforma, iti iei o mapa in care a fost introdus, de catre tine, seara trecuta, un pix si niste foi de hartie. Cand cobori la parter, mama ta te astepta cu un mic-dejun cald, si cu un zambet mare pe buze. Era fericita ca fata ei a terminat si clasa a X-a, la toate materiile in grupul A. Era fericita ca ai lasat deoparte toate problemele pe care le-ai avut, si te-ai concentrat pe scoala. Mandra ca nu te-ai lasat, ca i-ai depasit pana si pe englezi, si ca nu a mai existat nici un obstacol in calea ta.

   Ajunsa la scoala, te intampina niste colegi.. prieteni! Pe ei chiar ii puteai numi prieteni. Ei chiar au fost alaturi de tine, ei chiar te-au ajutat, pe ei chiar te-ai putut baza. Cand le-ai povestit de Roberto, ei tot ce au putut face au fost sa-ti spuna sa nu il mai bagi in seama, sa-l uiti, pentru ca el este ghinion pentru omul care il intalneste. Si intr-adevar aveau dreptate. Si nu puteau face mai mult de atat. Pentru tine a insemnat chiar foarte mult. Tu chiar ti-ai fi dorit ca ei sa fi fost langa tine cand ai suferit, in locul fostilor tai colegi care, in loc sa te inteleaga si sa te consoleze, sa te ajute sa treci peste, ei doar au ras de tine, si ti-au agravat situatia.

   -Hey, Georgiana, how are you?te intreaba Jonny. 

   Inalt, zvelt, te intreaba ce mai faci. El, Danny, Lee, Catalyna, Amber si Robin. Grupuletul tau, improvizat din elevi ai diverselor clase ale scolii. Doar Jonny ce e in clasa cu tine.. Fara sa mai te lase sa raspunzi, Lee iti spune sa te grabesti, premierea e pe cale sa inceapa, si ea chiar vrea sa vada ce premii au luat ceilalti. Tu ai fost anuntata de catre doamna directoare, deoarece este chiar foarte incantata ca are un elev atat de constiincios. Intr-adevar, tu chiar nu te-ai lasat, insa nici prietenii nu ti i-ai neglijat. De cate ori ai fost invitata, ai mers cu ei, te-ai plimbat cu ei, ai ras cu ei. Dar nu toate au fost roz. Bineinteles ca au existat si momente mai grele. Acele momente.. Erau extrem de grele daca nu existau cei sase care sa te ajute, sa planga cu tine si sa-ti dea sfaturi.

   Insa cel mai aproape ti-a fost Jonny.. El este jumatate roman, mama sa fiind din Craiova, mutandu-se aici cand el avea 5 ani. Inca vorbea romana, chiar foarte bine, si bine-inteles ca atunci cand tu nu stiai sa te exprimi, te ajuta. V-ati intalnit fix in prima ta zi de liceu. Si de atunci ati fost nedespartiti.

   Dupa premiere, va indreptati fiecare spre clasa lui pentru organizarea petrecerii de final de an. Si, aici, tu erai ascultata. Toti iti ascultau ideile, le dezbateau, le imbuntateau, chiar le pasau de parerea ta. Chiar daca la inceput ei nu au fost chiar asa.. S-au schimbat, insa la fel si tu. Cand ai ajuns aici, in Londra, erai innca o fetita cu frizura de baiat, ce se imbraca inca ciudat, cu ce-i pica in mana. Inca aveai inima franta, sufletul insangerat, lacrimile inca se lasau siroaie pe obrajii palizi si moi, fara ca macar sa-ti dai seama. Inca erai nechibzuita, inca te certai cu toata lumea care nu era cu tine, inca te gandeai ca degeaba iti zici parerea, ca oricum nimeni nu te-ar asculta. Cand ai ajuns, tu chiar sperai ca o sa fie diferit de Romania, insa erai absolut sigura ca o sa fie mai rau. La inceput a fost mai rau, insa l-ai avut pe Jonny ce te-a ajutat, si acum chiar te-ai schimbat total. Esti exact opusul. Acum nu incerci, acum faci. Acum nu mai ai frizura de baiat, paru-ti e lung, ai zambetul pe fata intotdeauna, hainele-ti sunt noi, de firma. Ai invatat sa-i asculti pe altii si sa-ti faci vocea auzita. Intr-adevar, si situatia financiara este alta. Acum nu mai exista salarii de rahat in casa. Acum, doar salariul tatalui este de trei ori cat erau inainte toti banii din casa la un loc. 

   ~~~ A doua zi ~~~

   -Jin, esti sigura? vorbesti din nou cu constiinta ta.

   Pana la urma, Jin a ramas alaturi de tine. Acum, tu nu o mai consideri ca pe o boala, ci chiar ca pe un ajutor. Ai invatat sa o asculti, si este chiar ok, iti merge great. S-a demonstrat si de catre psiholog ca pentru a renunta la Jin, ar trebui doar sa renunti la tot ce ai avut cand ai fost in Romania. Sa tai legatura cu cei care te suparau, cu toate ce le purtai, cu toate obiceiurile. Asa i-a fost zis parintilor tai, insa se pare ca nu a mers. Tu inca o mai vedeai, insa parintii tai s-au acomodat cu faptul ca vorbeai cu tine insuti. Acum nu-i mai deranjeaza.. Asa mult ca inainte. Mama ta a aflat de Jin cand ai inceput sa vorbesti singura in timp ce faceai un desen. I-a spus tatalui tau, apoi ai fost la psiholog.

   -Georgi, mama, iar vorbesti cu Jin? te intreaba mama ta ce tocmai a intrat.

   Ea inca era putin impotriva, adica ea considera asta o boala mintalace trebuie indepartata. Desi nu era ceva de care sa se teama pentru ea, era ceva de care sa se teama pentru tine: daca vor afla si ceilalti? daca iar se va rade de tine, si te va face lumea nebuna? Apoi vine langa tine si incepe sa iti povesteasca o chestie incredibila.. Ceva ce i s-a intamplat de cand te-ai nascut, pana pe parcursul cresterii tale. Te-a asezat pe pat, si ea langa tine, punandu-si mana pe piciorul tau, si uitandu-se fix in ochii tai, dand sa planga.

   -Mami, cand v-ati nascut.. A fost o nastere incredibil de usoara. Insa m-am speriat enorm: nu plangeati, nu miscati, aproape ca nu respirati. V-au luat si v-au dus in incubator, lasandu-ma sa cred ca ati murit. Nu mi-a spus nimeni nimic.. M-am speriat, am tipat, am plans, am implorat sa-mi aduca copiii inapoi. Insa nu m-au ascultat. M-au lasat sa va vad abia dupa cateva zile. Si cand v-am vazut, ti-era mai mare dragul. Cand erai mica, aveai ochisorii albastrii. Cand ai iesit din spital, la fel. Cand ti-a crescut perisorul, era de culoarea mierii, era cret. Dar cand ai facut un an s-a inchis la culoare.. La fel si ochii. Primul tau cuvant a fost "Jin". Am vrut sa-ti punem numele asa, insa apoi ne-am gandit ca ar fi ciudat.. Si de acolo Georgiana. Cand erai mica, tot vorbeai cu cineva pe nume "Jin". Insa.. Nu exista acea persoana. Cel putin nu in stare materiala - iti spune, si apoi incepe sa planga.

   Te uiti cu groaza, si apoi repeti in minte " [..] cand v-ati nascut [..] nu plangeati, nu miscati, nu respirati [..] ". Oare este posibil??

   -Mama, de ce ai folosit pluralul cand te-ai referit la mine? o intrebi, ca poate gresise; dar de atatea ori?

   Apoi se uita la tine, si, cu glasul tremurand iti raspunde greu, incet, abia auzit

   -Cealalta.. persoana.. "Jin".. Este sora ta!.. raspunsul veni ca o bomba. Trebuiati sa fiti gemene. Defapt, la radiografie au fost o fata si un baiat.. Trebuia sa fiti Jin si Geo, Geo fiind numele pentru baiat. Si cand am aflat ca Jin murise, si cand am vazut cat de bine semeni tu cu ea.. Ea cand s-a nascut avea deja perisorul crescut. Cand am vazut ca semeni cu ea pe zi ce trece, am vrut sa-ti punem numele Jin, insa tatal tau a zis ca ar fi prea ciudat ca ambele fete sa aiba acelasi nume. Asa ca am ramas la Georgiana. de mica a existat Jin, insa tu nu ai luat-o ca sora ta, ci ca si constiinta ta. Probabil ca tu esti singura care o poti vedea, insa vreau sa sti ca eu te cred, indiferent de ce zice lumea, si ca nu esti nebuna!.. apoi pleaca, lasandu-te singura cu Jin, uimita.

   -Deci.. Noi suntem surori? o intrebi pe constiinta ta, aceasta zicandu-ti ca este imposibil, ca ea este doar o proiectie a mintii tale, si doar atat; ca ea nu exista de fapt, decat in tine.

   Dar decideti sa nu va ganditi la asta acum. Deja sunteti in intarziere, iar tu abia probezi o rochie. O lasi pe tine, te incalti, iti prinzi parul intr-un coc, apoi te uiti in oglinda. Jin se punelanga oglinda, cu fata la tine, si te intreaba daca semanati. Intr-adevar, era o asemanare izbitoare. Acelasi contur al fetei, acelasi nas, aceeasi gura, acelasi contur al corpului. Diferenta: culoare parului si a ochilor. Ea inca a ramas cu imaginea de cand era mica.. Pe cand tu ai schimbat culorile.

   ~~~ Peste o saptamana ~~~

   Acea seara a fost minunata. Chiar s-au mirat sa te vada scoasa putin din tipare. Tu nu te-ai mirat de ei, tu chiar esti obisnuita cu ei in alte haine inafara de uniforma, insa ei cu tine nu. Ati baut, ati dansat, v-ati distrat, ai ajuns acasa pe la 12 noaptea, insa asta nu conteaza. Conteaza ca acum esti pe drum spre Romania. Ca gandu-ti este din nou la toate amintirile dureroase ce le-ai avut in tara, insa alegi sa te gandesti si la cele frumoase. Nu doar la cele la care tu ai sfarsit plangand si cu sufletul ranit. Alegi sa te gandesti la Elena, la Costinela, la faptul ca este luna lui august si ca ai o luna la dispozitie sa razi si sa petreci timpul cu ele. Cine stie, poate te vei intalni si cu Irina, cu Andreea, cu Catalina, cu Mariana, cu Leo, cu toti colegii tai din gimnaziu. 

   Prinsa in ganduri, te sperie ringhton-ul telefonului. Il scoti din buzunar, si te uiti: "Costinela". Raspunzi incantata si nerabdatoare sa-i auzi din nou vocea uneia dintre prietenele tale cele mai bune.  

   <<-Sis, pe unde esti?>> te intreaba, tu raspunzandu-i. Ii spui ca maine de dimineata vei fii inapoi in Romania pana in septembrie, si ca abia astepti sa va revedeti din nou, in august.

   Aceasta te intreaba daca ai pe cineva, daca s-a schimbat vreun plan.. Tot felul de intrebari normale pentru versta voastra.. 16 ani, fluturas! Ai crescut mare, esti o adolescenta acum!.. Ai alte ganduri, alte preocupari. Alte persoane la care tii, alta atitudine. Insa ceea ce nu se va schimba niciodata, oricat ai incerca, este rana inca deschisa din sufletul tau. Acea rana care are nevoie de el sa se vindece. Insa ratiunea iti spune ca nu este bine. Iti spune ca nu are de gand sa te mai ajute sa treci peste, iti spune ca te va abandona daca mai faci o singura data greseala de a mai tine la el atat de mult ca inainte. Daca mai faci greseala de a mai vorbi cu el, daca mai faci greseala de a te mai gandi la el. 

   Ajunsa si in tara. Deja era a doua zi.. Si tu ai adormit. Esti singura in tara, doar cu bunicii ce te asteptau acasa.

   ~~~ Peste o perioada ~~~

   -Georgiana, trezeste-te! te stiga Elena tocmai intrata in camera, ce a sarit peste tine in pat.

   La comanda te dai jos din pat, primind in fata un morman de haine. O intrebi ce este cu astea, iar ea iti raspunde ca sunt haine de-ale tale luate din dulap, pe care ar trebui sa le porti. Iti spune ca azi va duceti sa va plimbati, si ca ar vrea ca fostii vostri colegi sa te vada, sa-ti vada schimbarea radicala. Iti spune ca a vorbit cu ei, si ca ar trebui sa va vedeti cu totii peste o ora in parcul din centru.

   -Chiar trebuie?.. intrebi tu, apoi te intinzi din nou pe spate si incerci sa adormi la loc.

   Peste 10 de minute te uiti in oglinda. Esti deja gata de plecare. Sau macar asa crezi tu. Elena nu este de aceeasi parere. Se apuca sa-ti despleteasca parul, lasandu-l liber pe spate, apoi te intreaba daca nu cumva ai vrea sa ai suvite. Ii raspunzi ca ai vorbit cu mama ta sa te tunzi in vacanta asta, apoi ea te ia cu ea. O intrebi curioasa, in timp ce mergeati pe strada, unde vrea sa te duca, iar ea decat iti da telefonul ce ramasese la ea. Tacerea iti provoca si mai multa curiozitate, insa peste 5 minute primesti un raspuns indirect: te vezi in fata unui coafor. Atunci ea iti spune ca s-a angajat part-time la coaforul din fata ta.

   Cat timp ti-a aratat niste modele, tu stateai si te gandeai.. Ca n-ai mai vazut-o pe Jin de cand cu acea zi.. In care mama ta ti-a spus de faza cu nasterea ta. Si cand tocmai te gandeai ca probabil nu o vei mai vedea, apare in fata ta cu o fata ingrozita. Avea parul ondulat, nicidecum cret ca de obicei, si incepea sa semene cu tine mai mult ca de obicei. Te intreaba ce sa faca, ce s-a intamplat? Insa tu nu stii ce sa-i raspunzi. Te uiti si tu la ea extrem de speriata, apoi dispare. "Ce a fost asta?" te intrebi, apoi Elena te ia in fuga spre parc. Mai erau 5 minute pana la ora stabilita, iar parcul era la o distanta de 10 minute. Plus ca la mersul vostru..

   Tot drumul ai butonat. 

   Ajunsa acolo, observi niste copiii mai mari. Baietii erau mai inalti, mai solizi, fetele erau mai dezvoltate, aveau siluete aproape perfecte. La inceput nu prea ti-ai dat seama care-i care, dar apoi ai realizat: temperamentul a ramas cam acelasi. De ce? Andreea, cum ajungi, cum te ia in focuri.

   -Ce, draga? Suntem de la oras, din Anglia, si acum ne permitem sa intarziem?

   -Bravo mie, ciuda tie! ii raspunzi fara nici macar sa ridici ochii din telefon. 

   Pentru tine, acea "butonare" era importanta. Ei sigur nu puteau intelege. Va asezati jos, si incepeti sa istorisiti viata. Ma rog, ceea ce s-a intamplat dupa ce ati terminat clasa a VIII-a. Nu prea se schimbasera. Erau, mental vorbind, aproape la fel cum i-ai lasat.Dupa un timp, au aparut si niste personaje misterioase, imbracati in haine sport, si cu o minge de football. La inceput nu i-ai recunoscut. Au venit, s-au asezat langa voi, ati intrat in vorba. Toti pareau ca nici macar nu te vad. Asta pana cand a venit langa tine un blondin si a inceput sa vorbeasca. Ati evitat numele, ati ras, ati glumit. Insa pare ca el te cunoaste. Ceilalti te-au bagat in seama, cand au intrebat de nume, ai ocolit subiectul, tu dandu-ti seama pana la urma de cine erau personajele ce au venit. Numai o singura persoana nu ai recunoscut-o.

   -Deci, Geo, l-ai uitat pe Roberto? Ai pe cineva? te intreaba Catalina, iar ceilalti, cei noi-veniti, se mira ca defapt tu esti Geo.

   -In primul rand - zici tu lasand butonatul - nimeni nu-mi mai zice Geo. Apoi, nici nu mai vreau sa aud de el. Si in ultimul rand, daca as avea sau nu, asta este numai si numai treaba mea. Nu vreau, daca as avea, sa se imprastie vestea, sa vina o (**) si sa mi-l ia!..

  

   -Auzi?? Ce !@#$% ma faci pe mine (**)?? Ce crezi? Ca daca ai venit din Anglia, daca esti englezoaica acum poti sa ma faci pe mine (**)?? iti raspunde scuipand venin.

   -Doar am zis, nu am mentionat nici un nume. Mai departe, daca te-ai simtit, asta nu e treaba mea - apoi te ridici in picioare, sa stai fata in fata cu ea, si o iei frumos de gulerul camasii pe care o purta, tragand-o spre tine. Si daca mai ridici o data vocea la mine, o sa uiti cine esti! spui cu o voce amenintatoare, apoi se lasa linistea.

   Toti s-au cumintit. Nimeni nu mai indraznea sa spune vreun cuvant. Mirarea si frica erau prea mare. Apoi, Andreea, ca sa demonstreze ca nu-i este frica de tine, ti-l prezinta pe tipul pe care nu l-ai recunoscut. Era de fapt Roberto. Acel nume.. Acea fata.. Acea persoana! Deschidea acea camera cu amintirile. Insa cufarul inca este sigilat. Si nimic nu-l va dechide pe acela. Insa un sentiment tampit te cuprinde. Iti doresti doar sa-i dai una si apoi sa-l iei in brate. Ii doresti sa-i spui o replica de genu': "Am crescut, fraiere!". Insa daca vei mai vorbi cu el, sigur acel cufar va incerca sa se descuie. Nu! Trebuie sa lupti! Nu te da batuta in fata lui! Nu iti dai seama ca ei exact asta doresc??

   -Geo, eu.. incepe Roberto, insa tu nu-l lasi nici sa te impusti

   -Nu ma cheama asa! i-o tai repede.

   Oricum, nici nu era de asteptat sa mai vrei sa vorbesti cu el dupa cate ti-a facut. Dupa ce ca a fost nesimtit atunci. Dupa cat ai incercat tu sa vorbesti cu el dupa, dupa cat l-ai implorat.. Acum are asteptari.

   Mai vorbesti cu ceilalti. Nu mult. Ai primit un mesaj de la parintii tai care-ti spun ca ar trebui sa te intorci in Londra pentru ca tatal tau va trebui sa plece intr-o alta cursa timp de o saptamana, si ca mama ta va ramane in orasul de langa pentru servici. Te scuzi ca trebuie sa-ti faci bagajele, apoi pleci. Cu siguranta ca o sa-ti faca mai bine acea plecare. Mai ales acum. Dupa ce l-ai vazut, nu-ti doresti sa te mai intorci. Insa obligatia era mare.

   ~~~Ajunsa in Anglia~~~

   Singura cu sora ta inapoi in Anglia. Nu conta daca era 6 dimineata - cineva iti batea la usa, suna la sonerie, si, daca mai continua mult asa, va urma sa o trezeasca pe sora ta. Pe tine nu avea de ce sa te trezeasca. Tocmai aveai de gand sa te duci la culcare caci nu dormisei deloc - facebook-ul provoaca dependenta. Lasi laptopu' pe birou, apoi iti tarasti picioarele pe parchetul rece pana la usa de la intrare. Nici nu deschizi bine usa, ca esti surprinsa de Elena, Costinela si Andreea la usa ta. 

   "What?!" gandesti chiar in acea clipa. Insa ele dau buzna peste tine in casa. Le conduci in sufraerie, si ele se fac comode. Fiecare avea cate un bagaj cu ele. De parca erau gata sa ramana la tine. Si cand le intrebi.. Chiar asta iti raspund. Planuiau sa petreaca o luna la tine. Te gandesti ca ti-ar prinde bine putina companie in luna asta, cat sunt plecati parintii tai. Le arati camerele de oaspeti, iar ele decat isi lasa bagajele, ca si au inceput sa exploreze camera. Se uitau atent la fiecare detaliu, iar, cand au ajuns in camera ta, s-au oprit. Au intrat in camera cu o timiditate absoluta. Patul era din fier, cu roti; o saltea pusa peste, iar cuveltura era albastra, la fel ca si perna. Biroul era mare, un scaun cu roti, un dulap aproape cat peretele, si o terasa in care puteai patrunde prin usa de geam pictata de catre tine cu un personaj dintr-un anime. Peretii camerei erau albi, insa erau colorati de catre multitudinea de personaje pictate pe pereti. Toate culorile, toate pozitiile. Aceea era camera ta, camera in care dormeai, te recreeai, plangeai, te consumai, si te reincarcai. 

   Voi ati adormit in camera ta, vorbind, unele pe jos, Elena in patul de o persoana.

   Luni, ai dus-o pe sora ta la scoala, in clasa a III-a. De acolo, ai pornit, impreuna cu fetele, prin oras. Prima data ai zis sa mergeti la coafor. Ca de obicei, ele nu au fost deaccord ca tu sa te tunzi, ca iar o sa-ti strici parul, asa ca ati iesit prin oras. Ca fetele, la un pahar cu suc, la o inghetata, la orice ar putea sa va distraga atentia. V-ati dus sa vizitati. Lunea, sora ta avea program prelungit, asa ca puteai sta fara grija. V-ati dus la "Ochiul Londrei", ati vazut "BigBang", ati vazut pana si palatul Buckingam. Si ati sfarsit prin a sta la o masa la o terasa subtila. Radeati, glumeati, povesteati tot felul de chestii. Daca Andreea nu era atat de mandra, cu siguranta erati prietene apropiate. E de incredere, oricum.

   Si cand a fost un moment de tacere intre voi, incercand sa va abtineti din ras, Andreea se uita spre sosea. Si asta a fost o miscare cam gresita. Striga uimita, plina de fericire "Alexandra!". Acea maramuresanca ce s-a mutat in Londra cu cateva luni inaintea ta. Acea fata ce a fost in clasa cu Roberto in singurul an din gimnaziu ce l-a petrecut in oraselul vostru. Acea persoana care se tot despartea si impaca cu el. Va vede, si vine spre voi, cu un zambet urias pe fata. Era insotita de.. Roberto! Cum?! Tu te-ai mai vazut cu Alexandra, chiar este in aceeasi scoala cu tine, insa ea tocmai ce a terminat a IX-a. Tu a X-a. Sta la o strada distanta de  tine, si mereu te vezi cu ea de cate ori mergi la magazin, sau la scoala. A incercat de cateva ori sa se dea la Jonny, si la Danny. Insa a primit bataie. Asa Robert a scapat de ea, pentru ca ea deja stia de frica voastra - a ta, a lui Lee, a lui Amber si a Catalynei. 

   Il recunosti pe Roberto. Cum sa nu?! Dupa ultima data.. Te ridici brusc de pe scaun, si te duci inauntru, in restaurant, spunand ca te duci la toaleta. Elena si Costina vin la tine. In incinta ajunsa, te duci de graba la q-weta, stiind ca vei plange. Macar sa nu-si dea restul seama ca o vei face. Te stropesti pe fata, si te imbujorezi imediat. Apa era prea rece. Insa lacrimire s-au retras. Le spui celor doua ce te-au insotit ca esti bine, insa, chiar daca v-ati divizat, ele tot te cunosc, si stiu ca inauntrul tau inca esti moale, si ca tu lupti din greu pentru a parea indiferenta. Sau macar sa nu te afecteze cand vezi sau se intampla ceva ce nu-ti convine.

   Ajunsa la masa, incepeti sa vorbiti cu totii. Tu tot incercai sa-l ignori pe Roberto, iar Elena si Costinela il tot fulgerau din priviri. Ai aflat ca venise in vizita la Alexandra, ca avea sa se intoarca in tara peste doua saptamani, si ca.. Sunt din nou impreuna! Ultima veste te-a facut sa rupi lingurita de inghetata in timp ce mancai. Era din plastic, nu era paguba, insa a cata oara sunt impreuna?! Toata atentia a fost indreptata asupra ta. Alexandra se uita oarecum mandra, stiind in sinea ei ca tu inca mai tii la el - sau cel putin asa credea ea. Elena si Costinela si-au dat seama ca erai cam geloasa.. Iar Andreea nu stia daca sa rada sau sa te ajute. Nici nu mai vorbim de Roberto!

   In fata ta apare, din nou, Jin. Era furioasa. Culoarea pielii ei incepe sa devina mai alba.. Iar ochii se inchid la culoare. Se uita la tine cu un dispret nemarginit, si mai-mai sa te ia si la bataie. Urla la tine sa "rezisti !@#$% !". Apoi dispare din nou. Tu t ridici brusc de pe scaun, si din nou pleci. Numai ca de data asta nu pleci la baie, ci acasa. Nu mai vroiai sa vezi asta..Ti-era sila.

   Acasa, in baie. A trecut un sfert de ora de cand ai ajuns acasa, si nici urma de Elena, Costinela sau Andreea. Ai primit un mesaj de la Andreea care-ti spunea ca vor ajunge diseara. Iti dai hainele jos, si esti gata sa faci ceva ce n-ai mai facut de mult. Iei aparatul de ras din dulap, si il spargi. Ii scoti lamele, si te urci in cada. Apesi usor pe vene, apoi mai tare, si mai tare, si tot mai tare. De data asta chiar sperai sa atingi vreo artera, sa mori, sa scapi de el. Ti s-a urat, nu mai suporti! Acum esti singura!.. Daca n-ai avea prietenii, tu erai disperata. Erai a nimanui.

   Stand in cada si privind sangele cum curge, eliberandu-ti corpul putin cate putin, o durere cumplita te cuprinde. Arunci lama in q-weta, apoi lasi capul pe merginea cazii. Asta este sfarsitul. Asta este sfarsitul tau, al gandurilor tale, al ideilor, al dorintelor, si.. Al iubirii.

   Indiferent cat timp ar trece, tu nu poti sa spui ca l-ai uitat. Indiferent cat de puternica ai fost pana acum.. Ai cazut. Dar atat de tare incat te-ai afundat si nu ai mai putut iesi. Il iubeai.. Il iubesti si il vei iubi. De ce? Nici tu nu stii. Probabil doar pentru ca este prima dragoste, si pentru ca el te-a facut sa te simti speciala. O prostie de la 13 ani te-a afectat pe viata. Ai vrea totusi sa te ridici.. Insa iti dai seama ca este prea tarziu. Ca tu o sa mori, si ca nimeni nu o sa te salveze. Telefonul suna. Il apuci de jos, si te iuti: "Miru". Sora ta te suna.. Ai intarziat sa o iei de la scoala. Raspunzi slabita - ai pierdut prea mult sange. Incepe sa te tot intrebe de ce nu ai venit, ce s-a intamplat cu tine. 

   - Miri.. E ok. Nu pot sa zic prea multe - apoi ochii tai incep sa lacrimeze. Asculta: te urasc, si mereu te-am considerat o concurenta si o piaza rea. Spunei lu' Elena, lu' Costinela si lu' Mari ca sunt prietenele mele. Si lui Jonny ca-mi pare rau. Mamei si tatei spunei ca-i urasc; ca mereu am facut-o. Si LUI.. Ca-l iubesc! 

   Apoi scapi telefonul pe jos, si inchizi ochii. Ultimul lucru auzit a fost sora ta care plangea si te implora sa nu faci nici o prostie, iar ultimul lucru vazut a fost Jin.. Ce era identica cu tine. Avea pana si aceeasi taietura la mana, si cicatricea de la cea veche.

   ***

   Si asa a fost viata ta. 

   Nenorocirile nu au inceput de cand cu Roberto. De cand te-ai nascut ai fost ghinionista. Si, chiar daca ziceai ca nu-ti puteai suporta sora, ca din cauza ei se intampla toate.. Nu este numai vina ei. A fost si vina parintilor tai. Ei nu te-au ajutat cand aveai mai mare nevoie, si mereu te-au marginalizat.

   Povestea cu el.. V-ati cunoscut dintr-un interes comun. Ati fost prieteni, apoi ai inceput sa simti ceva pentru el. I-ai spus, si ati fost impreuna. Apoi a inceput sa se rada de voi, iar el te-a parasit. Si nu a mai vrut sa auda de tine. Ai incercat disperata sa vorbesti cu el, insa nu a vrut sa te asculte, sa te inteleaga.

   Dupa acel moment, Elena, Costinela, Andreea, Mari, sora ta si el au ajuns la tine. Si Jonny.. A fost anuntat de sora ta. Se pare ca el te placea, insa nu vroia sa-ti spuna deoarece ii era frica sa nu faca Lee vreo prostie, si pentru ca stia ca tu inca mai simti ceva pentru Roberto. Si EL.. Roberto inca te mai placea. Cate fete a schimbat a fost doar ca sa te uite. Insa nu a reusit. A fost obligat sa te lase, si sa nu te mai caute. Si-a dat seama ca din cuza lui ai murit.

   La inmormantarea ta, in Romania facuta, au venit toti colegii din gimnaziu. Au venit prietenii apropiati din Anglia, mai exact gasca ta. Au venit cele patru surori pe care le-ai avut - Mirela, si cele trei in care aveai incredere maxima. A venit familia, au venit fostii profesori din gimnaziu. La toti le parea rau. Elena a facut o decadere de calciu in acea zi, iar Roberto nu a mai putut sa se abtina si a inceput sa planga. Mama si tatal tau se simteau extrem de vinovati, mai ales ca Mirela le spusese ceea ce tu ii transmisesei la telefon. Iar Mirela.. A inceput sa traiasca in lumea ei de atunci. O lunga perioada de timp nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni. Inca nu putea intelege cumsora ei a urat-o. Costinela a inceput si ea sa se taie - a zis ca vrea sa ajunga la tine; innebunise. Jonny s-a mutat in Romania si iti viziteaza mormantul regulat, la fel ca Elena si Mari.

   Nimic nu a mai fost la fel pentru nimeni de atunci. Si asta doar pentru ca tu ai refuzat sa mai crezi, sa mai lupti. Si asta este o lectie pentru toti: indiferent de cat de mult ai suferi, ar trebui doar sa ridici capul si sa mergi mai departe. Sa nu pleci urechea la altii, pentru ca asta te poate distrge. Si daca nu te gandesti la tine, macar incearca sa te gandesti la cei din urul tau care chiar tin la tine. Chiar daca tu nu tii la ei, eu poate o fac, si nu-si dau seama ca te ranesc. Ar trebui doar sa deschizi gura, sa tipi ce nu-ti convine, apoi sa o inchizi la loc, asteptand din nou momentul potrivit sa rabufnesti.

   Poate ca soarta lui Geo nu o impartasesc multi, poate ca doar o persoana la mii de capete. Insa exista acele cazuri. Si.. Eu eram sa fiu in cazul ei. Insa eu m-am ridicat la timp si n-am patit nimic prea rau. Poate doar orgoliul ranit, si un suflet insangerat, insa nimic mai rau. Ceea ce vreau sa spun, este ca nu ar trebui sa-i luati exemplul ei. Luptati pentru ce este al vostru, si, daca vedeti ca acea persoana chiar nu este interesata, inlocuiti-o! Nu merita!

___________________________________________________________________________________________________________

Salman Khan - Meri Teri este melodia capitolului. Doar a acestui capitol. 

Am terminat si cu acest One Shots, sper ca v-a placut. Si, daca da, nu uitati de un mic comm