I kill people I like

Subiect: I kill people I like Lun 30 Dec 2013, 22:07

I KILL PEOPLE I LIKE

Distorsionat. Totul era distorsionat. Capul îmi bubuia de-o durere insuportabilă, totuși, ținând cont de pumnul greu pe care-l primisem, presupun că era previzibil. Mă dezechilibrasem pentru o secundă, ca apoi să revin în poziția inițială, pe față având întipărit un zâmbet tâmp care nu făcea decât să-i enerveze pe ceilalți.

- Karin, termină, o s-o omori în felul ăsta.

Nu sunt sigură care dintre tipe spusese asta, deși vocea îmi era mai mult decât familiară, dar era îndeajuns cât să mă dezmeticesc și să conștientizez că nu am nicio șansă în fața a șase persoane. Nu era corect.

- O merită, cățeaua naibii. Are prea mult tupeu pentru o tipă de o flegmă și puțin.

Auzeam înfundat și îmi simțeam toată partea stângă a feței paralizată. Nu știam care îmi este starea și nici nu aveam de gând s-o aflu. Trebuia să le rezist, altfel iadul ăsta nu s-ar termina niciodată. Ar veni la fel ca întotdeauna și și-ar bate joc din nou. Limita mea fusese de mult trecută. Era timpul să le închidă cineva gura, iar dacă nimeni altcineva nu avea tupeu s-o facă, ei bine, trebuia s-o fac eu, sperând că și ceilalți care le urăsc vor face un pas în față. Nu știu de ce mă bazam pe un asemenea lucru care nu avea să se întâmple. Trebuia să sper.
O secundă de neatenție a fost tot ce-a trebuit ca pumnul ei, pe care se afla un inel cu o piatră falsă, probabil găsit pe jos, să îmi sfâșie carnea de pe obraz, lovindu-mi osul nazal. Impactul puternic îmi paralizase corpul, fiind lovită încă odată, de data asta în capul pieptului. Respirația mi se taie, simțindu-mi pieptul cuprins într-o menghină a durerii. Nu distingeam nimic prin horcăitul pe care-l scoteam în încercarea de a respira. Privirea îmi era acoperită cu un strat de pânză, totul se vedea în ceață. Forme nedefinite plimbindu-se în fața mea. Muzica din club alăturat mă deranja, zgâriindu-mi timpanul, pe care mi-l simțeam lipicios.
Stând la pământ, în cea mai vulnerabilă poziție, mă gândeam că poate ăsta îmi este sfârșitul, că nu am să apuc să-mi fac o familie sau să profesez. Bunica mea avea dreptate că odată si odată voi ajunge într-o belea atât de mare că nu o să reușesc să găsesc o soluție. Încep să-i dau dreptate vorbelor din copilărie, când mă atenționa că dacă o să mă enervez repede, din niște nimicuri, o să ajung să fac lucruri pe care mai târziu le voi regreta. Bătrână nebună, avea dreptate, iar eu nu suport când altcineva are dreptate.
Mi-am pierdut tot caracterul pe care-l consolidasem încă din copilărie din cauza morții subite a mamei mele. Un accident de mașină, provocat chiar de tatăl meu, care refuzase la insistențele mamei să nu conducă beat. Nenorocitul, mi-a luat încă un lucru din viață. Nu a plâns, nici nu l-am văzut timp de patru luni de la accident. Fusese plecat, mai bine nu se întorcea. M-a distrus înca odată, deși jurasem că nu avea să se mai repete.
Amintindu-mi toate acestea o furie pusese stăpânire pe mine, atât de mare, încât nici nu simțeam durerea care-mi învăluia corpul.
Un zâmbet viclean îmi acoperă fața brăzdată de sânge.

- Ce? Cum poți să râzi? Strigă roșcata la mine.
- Hm, v-ați pus cu cine nu trebuia.

Ridicându-mi corpul de la pământ le surprind, fețele lor uimite oferindu-mi satisfacție maximă. La început mă îndrept cu pași ușori spre ele, ca mai apoi să mă avânt înainte, ca un animal ce-și prinde prada, lovind cu pumnul una dintre fete fix în nas, auzindu-se un zgomot care-mi încântă urechile. Sunetul unui os spart. Celelalte se retrag, lăsându-și prietena la pământ, chiar în fața mea, țipând de durere. Îmi trec două degete peste obraz, ștergându-mă de sângele pe care-l privesc apoi. Roșu. Atât de frumos. Zâmbesc în colțul gurii parcă la o glumă spusă numai de mine.
Continuu să inaintez, de data asta având ca țintă pe roșcata aia. Parcă una dintre prietenele ei o strigase Karin, nu? Da, Karin era, un nume de cățea.
De ce făceam asta? De ce-mi plăcea să rănesc ceilalți oameni?
Îmi imaginam scena din momentul de față în cu totul alte circumstanțe. Ce s-ar întâmpla dacă aș deține un topor? Sau o bâtă? Eram în avantaj? Nah, chiar și cu fața făcută praf, cu sângele care deja începuse să facă o crustă pe piele și cu hainele ude, tot eram în avantaj. Furia e tot ce-mi trebuie. Bătaia era ca și câștigată pentru mine. Puicuțuele astea deja se retrăgeau din calea mea și cu siguranță nu mai aveau mult până să-și ceară scuze, după fugind. Ce prostie, felul în care omul se crede superior altuia, își bate joc de el, dar când roata se întoarce, comportamentul lui devine îngăduitor și plin de respect. Parșivi și falși, ar face orice pentru a avea ce-și doresc. Oamenii sunt niște egoiști, totul este doar pentru propriul interes. Dacă și ei sunt așa, atunci și eu pot. Nu pot pierde în fața lor.

- Fetelor, e timpul să plătiți pentru păcatele voastre, rostesc pe un ton jos.
Toate mă priveau uimite.
- Ce tot îndrugi acolo, nebuno?
- E o nebună, zici că-i posedată...
-Mă sperie...
- ... să plecăm, să plecăm...

Erau panicate, lucru încântător pentru mine. Privind în jur îmi găsesc jucăria perfectă pentru ele. O țeavă veche, ruginită, puțin cam grea pentru forța mea, dar nu îndeajuns cât să nu mă pot folosi de ea. Simțind metalul în mână zâmbesc fericită ca un copil ce a primit acadeaua după care a plâns ore în șir. Întorcându-mă cu fața spre ele încerc să le zâmbet sincer, rezultatul fiind mai mult o strâmbătură. Încercam să mă decid pe care dintre ele s-o lovesc, dar alegerea era deja mai mult ca evidentă. Roșul ăla semăna atât de mult cu cel de pe mâinile mele, ademenitor, ca o strigare.

- Karin, tu o să fii prima, rosesc răstit.

Mă îndrept cu pași tot mai mari spre ea, luând-o la fugă când vrea să plece. Dacă reacționa cu o secundă mai devreme, poate scăpa de impactul țevii care o trântise pe jos. Respirația mi se îngreuna, pulsul bătând cu putere. Îmi făcea plăcere să mă răzbun pe ea. Sărind peste corpul ei doborât, o loveam cu toată forța, nu conta unde, primid la rândul meu pumni în stomac, care-mi tăiau respirația pentru moment. Cu timpul loviturile ei coborau în intensitate și vocea ei nu se mai auzea deloc. Furia mă copleșea, nu puteam să concept faptul că are tupeul să dea în mine. Nu acceptam așa ceva. Vedeam doar roșu în fața ochiilor, iar pumnii mă dureau, deoarece uneori nimeream asfaltul dur când se ferea.
Se auzeau țipete în jurul nostru, mașini care claxonau, dar nimic nu mă oprea, eram însetată după răzbunare. Voiam să plătească pentru moartea mamei, să primească pedeapsa tatălui meu, să regrete tot ce mi-a zis și făcut în cele două săptămâni de facultate. Voiam să-și înghită glumele pe seama mea, referitoare la hainele mele, faptul că nu am o stare materială bună și, mai presus de orice, să mă considere inferioară ei.

- De ce-ai plecat de lângă mine? De ce l-ai lăsat pe tata să conducă mașina? Te urăsc. Te urăsc. Termină să mai râzi de mine, nu mă cunoștii. Nu-ți sunt inferioară. Îmi vreau familia înapoi! Oameni egoiști!

Voiam să-i aplic cea din urmă lovitură, dar două mâini mă apucaseră de subsuori trăgându-mă de pe corpul inert al roșcatei. Țipam, dând din brațe și picioare, strigându-mi mama. Nimic nu se întâmpla. Nu apărea dupa vreun stâlp, ca atunci când eram mică, nu mă striga „plăcințică”, nu venea în fugă la mine cerându-și scuze că a durat atât de mult să-mi cumpere jeleuri. Nu era aici. Era moartă. Mama mea era moartă.

- Calmează-te, o să vină înapoi. Nimeni nu râde de tine, nimeni nu te crede inferioară, rostea vocea calmă în urechea mea.
- Ba da! Toți râd de mine. Nermernicii! Lasă-mă să-i bat, strigam, încercând să scap din strânsoarea omului.
- Deja i-ai bătut până la moarte. Oprește-te! Mama ta nu vrea asta...

Mă oprisem din plâns, gândindu-mă la ce ar zice mama dacă ar știi ce se întâmplă cu mine în prezent. Mi-ar oferi una din privirile ei disprețuitoare și mi-ar spune „ Nu așa se comportă o doamnă, scumpo. Vrei să fii o femeie ușoară sau o doamnă? Atunci poartă-te ca atare! „. Aerul îmi era insuficient, nu îmi erau îndeajuns. Plămânii mă dureau, iar starea de amețeală era mult mai puternică decât înainte. Eram obosită, nu dormisem de câteva zile bune. Mă tot gândeam la mama, în fiecare zi. Îmi lipsea zâmbetul ei, felul în care-mi mângăia și împletea părul în fiecare dimineață, cum îmi pregătea ținuta pentru ziua respectivă și mă prezenta cât mai multor doamne elegante. Rămăsesem fascinată de eleganța prezenței lor, așa că într-o zi o rugasem pe mama să mă ajute să ajung ca ele. Îmi promisese că voi ajunge o doamnă adevărată. Nu și-a ținut promisiunea. M-a părăsit, m-a lăsat singură.

- Ofițer Uchiha. Îmi pare rău, domnișoară, dar o să te luăm sub supravegherea noastră la secția de poliție. Vă rog să vă îndreptați spre mașina de poliție.

Mă întorc, în sfârșit văzând chipul celui care-mi vorbise acum câteva minute.

Subiect: Re: I kill people I like Lun 30 Dec 2013, 22:10

ÎN PRIMUL RÂND, NAŞPA. ÎN AL DOILEA RÂND, EŞTI O NAŞPETĂ.
Dar mă cunoşti, aşa că nu-mi faci nimic.
Ai început un fic nou. Vezi, vezi, poate nu te ţii de ăsta.
Drăguţă scena prezentată aici. Mi s-a părut că s-a terminat prea brusc. Vreau mai mult. Aşa că vezi ce faci.
Capitolul ăsta are tot ce-mi place mie: scene de acţiune descrise amplu, sânge, un personaj feminin care-şi descoperă adevarata forţă, un conflict interior (pe care aştept să-l dezvolţi, că deh...vreau să aflu mai multe). Poate mi s-a părut mie, dar îmi place mult faptul că acţiunea din fic respectă puţin storyline-ul original (clanul Uchiha se ocupa de poliţia din Konoha iar Fugaku era liderul forţelor de ordine, cam aşa ceva). Tot ce am de spus este că îmi place foarte mult începutul, ca orice alt fic de-al tău.
Anyway, vezi ce faci şi aştept continuarea, fată.
Pa, naşpeto.
Spor la tastat.
Spor la LOL. De fapt, lasă LOLu' şi scrie.

Subiect: Re: I kill people I like Lun 30 Dec 2013, 23:00

Deci nuuuu cred. În ciuda faptului că fic-ul are numai un capitol, m-am îndrăgostit de el pe loc. Îmi place incredibil de mult felul tău de a descrie, gândirea Sakurei și bătaia dintre ea și „pisicuțele” ălea. Karin în majoritatea poveștilor e personajul rău și nașpa, dar aici, rolul îi vine ca o mânușă, în ochii mei. Te rog să aduci next-ul cât mai repede și să mă anunți, desigur, dacă nu e prea mare deranjul. Când am văzut „Ofițer Uchiha”, m-am topit. Care să fie? Cel mare sau cel mic? Numai tu mă poți lămuri. Spor la scris, mey. Kissez kiss

Andreea Drăgan · Subiect: Re: I kill people I like Mar 31 Dec 2013, 09:56

Ema, sunt nervoasă, dar cred că ştii şi tu că sunt nervoasă. Sunt foarte sigură că nu eşti în stare să duci ficul ăsta la bun sfârşit, aşa că ăsta e ultimul capitol pe care-l citesc şi comentez. Mulţumesc de înţelegere, dar tot nu eşti scumpă. :(
Aşa, deci, aia, probabil Sakura, a omorât-o pe Karin, cel mai sigur. Bine, Karin merita, că dacă n-o omora Sakura, ar fi ajuns s-o omoare Karin pe ea.
Mi-a plăcut. Au fost şi unele părţi care parcă nu erau făcute de tine. Te-ai consultat cu cineva? :-?
Hmm, deci, sper din tot sufletul ca Sakura să nu ajungă după gratii, chiar dacă sunt aproape sigură că asta o să se întâmple. Nu aştept următorul capitol, aştept finalul ficului. Promit să-l citesc pe tot când o să-l termini!

Yin: Nu m-am consultat cu nimeni. Se numește evoluție. Membrii au început să aibă cam mult curaj. Atunci nu văd nici rostul pentru care ai comentat la fic, dacă vrei să faci ce ai specificat mai sus. Penibil.

Edit: Ok, Ema. Consider-o evoluţie. :) Nu uita că şi tu eşti un membru.

iP: Actually, functia ei este mai relevanta decat a ta, asa ca nu ai niciun drept sa spui ceea ce ai spus. Da, ma bag. kbye.

Subiect: Re: I kill people I like Mar 31 Dec 2013, 16:12

~~Edit.~~

E o premieră să mai citesc ceva scris de tine, având în vedere că nu ai mai postat nimic. M-a captivat şcena şi nu regret că am intrat, cu toate că parcă încă nu m-a atins atât de tare totul. Însă apreciez dinamica contemplată frumos, puternic. Destul de bine pusă la punct, însă treaba cu paşii mărunţi sau mari, etc. Mi s-a părut ciudată într-un final (nu că te-ai repetat mereu cu asta)... Consider că în anumite momente puteai trece peste această etapă. Oricum conştientizam că avea să fugă, să bage pas mare spre vătămarea fetelor. Era în sângele ei furia. Trecem peste asta, nu că ar fii un lucru atât de complex, astfel încăt să facem argumentări măreţe. Însă mai am o treabă de adăugat - puteai să nu divulgi de acum identitatea lui Sasuke, de fapt mă refer mai mult că nu era nevoie să îi introduci numele. Ştiu că în anumite momente, cam de pe la început e interesant să pui şi celălalt protagonist, dar aici nu prea mi se pare. Mai bine o lăsai pe alte capitole. Aşa îmi place cum ai început, interesantă idee. Sunt curioasă să văd cum ai să conturezi mai departe protagonoştii. Şi sper din suflet să finalizezi ficul, fiindcă mi-ar părea foarte rău să îl văd închis... Sincer ,regret să văd asta.

Acum am cam observat că am cam luat-o puţin cu o critică... greşeala mea, eram prea afundată în treaba asta. Însă într-un final sunt părerile mele pozitive şi negative. ^^

Yin: Aceste lucruri diferă de la persoană la persoană, nu văd rostul unei asemenea păreri. Nu trebuie să urmez un anumit tipar ca să-mi prezint personajele. Fiecare o face în modul în care consideră că este corect. Având în vederea ideea pe care urmează să o abordez, prezentarea personajului masculin, Uchiha, era mai mult decât necesară. Nu m-aş apuca să critic atât de repede.

Subiect: Re: I kill people I like Mar 31 Dec 2013, 17:57

Hei. Am ajuns şi eu pe aici, un pic mai târziu decât mi-am propus, dar sunt totuşi prezentă. În primul rând, nu am să spun nimic în legătură cu dialogul, descrierea, naraţiunea, eşti bună şi cred că ştii şi tu asta. Am să mă leg de idee, care de altfel mă suprinde plăcut. Pe mine nu ma deranjat aducerea protagoniştilor în scenă încă de la început, nu mi s-a părut forţată, a venit fluid după părera mea. Săptămâna asta a "plouat" cu ficuri de bună calitate. În legătură cu gramatica, am văzut o mica greşeluţă de tastare.

Uite aici:

Îmi doresc să duci acest fic la sfârşit, pentru că ideea mă încântă mult. Spor la scris şi aştept cu nerăbdare next-ul.

Yin: Mulțumesc pentru că mi-ai zis de greşeală, sper că te simți împlinită că ai corectat un critic, și cu o asemenea greșeală puerilă. N-o să ajungi critic pentru asta. O seară plăcută.

Edit: Nu am corectat un critic, ci o lucrare. Scopul meu nu este să ajung critic, am vrut doar să elimin o greşeală de tastare care mi-a sărit în ochi. Nu am vrut să demonstrez nimic şi nici să îmi încalc atribuţiile de simplu membru al acestui forum. O seară plăcută.

Subiect: Re: I kill people I like Mar 31 Dec 2013, 19:50

Hellau, Ema a hug

As vrea sa cred ca o sa mai aduci vreun next in urmatoarele 3-4 luni; intrucat incepe scoala, si pe langa aceasta, desigur, exista l e n e a, ar fi cam dificil. Se pare ca AHS ti-a adus inspiratie si chef de-a scrie, pe langa noua ta obsesie pentru Evan Peters. Nu ma asteptam sa incepi vreun fic nou pentru ca mai aveai Litera Stacojie la blocate, si ma gandeam ca o sa faci in asa fel incat sa il continui.
Ideea e surprinzatoare, caci nu ai mai abordat ceva in genul acesta si ma intreb cum o vei schita in continuare. Drept sa iti spun, Sakura ma enerveaza, sunt nerabdatoare sa vad cum ii vei contura personalitatea atat ei, cat si personajului masculin.
Incepi sa o mostenesti pe Anelis la capitolele de 1000 de cuvinte. Grav, Ema. =))

Lol, sunt tot mai multi critici pe forum. Ar trebuie sa va faceti o confrerie si sa ne detronati, pe bune.

Subiect: Re: I kill people I like Mar 31 Dec 2013, 20:21

Mă bucur că ai început un nou fic, sunt sigură că o să îl duci la bun sfârșit. Și chiar de nu e așa, e treaba ta ce faci cu el, nu a altora, deci nu au de ce să se bage aiurea unde nu le fierbe oala. Tema abordată a fost o alegere bună, nu înțeleg de ce, în comentariul de mai sus, s-a criticat apariția protagonistului masculin. Până la urmă nici nu i-ai pronunțat prenumele, pot fi 700 de Uchiha în ficul ăsta, so... În fine, văd că se grăbește toată lumea.
Este doar primul capitol, dacă ai fi ajuns la al zecelea și totul ar fi decurs nasol, atunci ceilalți își puteau exprima părerea atât cât le permite rangul de MEMBRU, nu critic. De multe ori le-am atras atenția persoanelor de pe forum cu privire la vorbitul, mă rog, în cazul de față scrisul, mult și prost.
Avada Kedavra, faza cu ”rostesc” e penibilă, pe bune. Tuturor le scapă o greșeală de tastare, eu aș fi comentat dacă erau vreo douăzeci. Și sunt critic.
Un fic nu poate fi pe placul tuturor, și mie mi s-a atras atenția, în Martir, că nu a fost drăguț să folosesc cuvântul ”rahat”, dar ar trebui să știți că fiecare apelativ, fiecare mod de a grăi, în special în replici, participă la caracterizarea personajului. Dacă aș fi scris despre un boschetar care a trăit înconjurat de scursurile societății, ați fi vrut să îi ofer un limbaj reverențios și distinct?
Mă rog, nu are rost să îmi mai bat capul.
Mă intrigă începutul și sunt curioasă să văd cum îl dezvolți, sper ca Sakura să le bată până le sună apa în cap. Iar dacă acel ofițer este chiar Sasuke, prevăd niște cătușe destul de folositoare. I u know what I mean. :>
Baftă în continuare și spor la scris!

Buna, Ema. ^^
Cum am observat ca ai deschis un fic nou, m-am grabit sa intru si sa-l citesc. Ti-am citit creatiile pana acum, chiar daca nu am comentat, imi pare rau ca ai blocat Litera stacojie, dar poate te razgandesti si il redeschizi. :)
Mi-a placut foarte mult capitolul si ce fel de personalitate i-ai conturat Sakurei. Chiar urmaresc un anime cu o fata aproape la fel ca ea si imi place maxim. La un moment dat am avut impresia ca va renunta si-mi era teama sa nu-i faca ceva Karin, ma asteptam la altceva, apoi cand a atacat ea m-am bucurat enorm, parca voiam sa le dea mai multa bataie fetelor alora, caci o merita din plin!
Ideea pare interesanta, cat despre ce s-a comentat mai sus, mie mi-a placut ca a aparut un Uchiha, ma intriga mai mult. Pff, sper sa scape din belele, desi nu cred ca se va intampla prea curand. Mi se pare foarte afectata Sakura de trecutul ei, poate asta o va determina in continuare sa o ia razna.
Am spus prea multe, nu? :)) Eh, as vorbi intruna despre cat de mult imi plac ideile pe care le abordezi si cum scrii, esti foarte talentata. :* Astept nextul, sunt nerabdatoare sa aflu ce se va intampla cu rozalia. Daca doresti, te rog anunta-ma cand postezi urmatorul capitol. >:D<

Azi e ziua in care comentez la ficuri. Iti vine sa crezi? Yup, nici mie! In orice caz, ma bucur ca ai inceput un nou fic, serios, caci nu ai mai scris de ceva timp. Iti zic de pe acum ca mi-a atras atentia titlul, mi s-a parut chiar interesant si foarte potrivit pentru text. Hm, deci avem de a face cu o nebuna, ce tare. Imi aduce aminte de tine; inca o dovada ca ai ales intelept tema ficului. Chiar se vede ca ai evoluat si sper ca pana la finalul ficului sa ajungi acolo unde iti doresti tu. Stiu ca aveai o obsesie pentru modul tau de a scrie si e evident ca ai scris cu drag, cel putin asa mi s-a parut mie. Sunt curioasa daca acel Uchiha este Sasuke-pu al nostru, caci asa cum a spus si Anelis, pot si inca 700 cu numele Uchiha in fic. Avand in vedere ca ai facut-o pe Sakura nebuna, ma intreb ce se va intampla cu personajul ei; unde va fi trimisa, ce va face, cum se va comporta si, mai ales, daca va fi intr-un final capabila sa iubeasca or smth.
Singurul lucru care mi-a displacut a fost lungimea capitolului. Scurt, Ema, foarte scurt. Scrie mai mult, caci nu exista vreun pericol sa ne plictisesti; mai ales daca abordezi ideea asta. Stiu ca vei veni cu lucruri originale si abia astept sa vad ce o sa mai nascoceasca mintea ta diabolica.
Stii deja ca trebuie sa ma anunti cand postezi capitolul, dar si dupa aceea. Lenea, cel mai probabil, ma va impiedica sa comentez si iar se aduna prea multe.
P.S: A cerut ea vreo critica sau ceva, ca sa va afundati in astfel de aspecte? Asigurati-va ca scrieti corect din punct de vedere gramatical, apoi puteti sa comentati. Cred ca stie si ea cum sa isi faca treaba.

Bună! Mă bucur că ai început un nou fic, având în vedere talentul tău de care ar fi păcat să nu profiţi la maxim. Ceea ce m-a atras a fost titlul, pe care îl ador oficial, şi în ciuda faptului că ai postat doar un singur capitol eu deja m-am îndrăgostit de ideea asta originală! Trebuie să recunosc că iubesc fic-urile în care Sakura se comportă ca o descreierată! Sasuke poliţist, ahh! <3 E perfect! Aştept next-ul pentru că sunt foarte curioasă cum va reuşi rozalia noastră nebună să scape de belele sau să intre mai rău în ele. Chiar mi-ar plăcea să ajungă închisă, iar brunetul să îi facă vizite noaptea. Haha, ştiu, e imposibil! În fine, îţi urez multă inspiraţie şi cât mai mult timp liber şi te-aş mai ruga să mă anunţi şi pe mine când pui next-ul. Te-am pupat! kiss

Buna! Em, ma bucur extrem de mult ca ai inceput un nou fic. Sper sa-l duci la capat si pe acesta. Mi-a placut primul capitol, a fost super. Imi place ca a fost lung, asa capitole lungi sa tot faci. Sakura e interesanta, vorba Claudiei, avand in vedere ca ai facut-o nebuna, ma intreb ce se va intampla cu personajul ei. Desii eu nu sunt in masura de a zice asta, ai evoluat. Ti-a schimbat modul de a scrie, asta se observa foarte usor. Ti l-ai schimbat intr-un mod bun, stai calma. Imi pare bine sa mai citesc si ceva scris de tine, chiar imi era dor. Sa vi repejor cu nextul si sa ma anunti si pe mine. Multa inspiratie. kiss

Un nou fic de Ema! Doamne, ajuta sa-l temini! Deci mi se pare o idee interesanta, sau cel putin asa pare din primul capitol. Oricum sunt 100% sigura c-o sa-l conturezi frumos si va iesi o minune de fan-fic. Nici nu stiu ce sa mai zic. Nu le prea am cu (,) comentariile. Tu scrii superb, mie imi place, vei aduce nextul peste cateva luni -daca-l aduci-, eu o sa ma supar ca ignori minune de fic. :)) Dar am incredere in tine ca-l vei temina...candva. Totusi, nu uita sa ma anunti daca ai timp.

Buna, Ema !
Ma bucur ca ai adus un nou fic, dar inca-s suparata ca nu l-ai terminat pe ultimul, deh nu mai conteaza.
Deci, de la primul capitol m-ai facut sa tremur de groaza, sa imi fie mila de ea, sa rad si sa plang, so, esti geniala, dar stii deja. De la primul capitol deja il ador, imi place enorm si abia astept sa vad un next. Nu stiu de ce, dar nu cred ca as fi departe de caracterul acestei Sakura daca s-ar purta cineva asa cu mine.
Sper sa nu se intample sa ne lasi cu un singur capitol ca te pap cu fulgi cu tot, te gasesc si te pap, ai "auzit" ?
CAm atat.
Ja ne !

Hey, Ema! Ti-am citit ficul ieri, dar din pacate n-am putut sa comentez. Imi place foarte mult primul capitol, este genial! Cand am citit scena in care Sakura primeste bataie de la Karin, am crezut ca va ramane pe jos, pangand. M-am bucurat cand s-a ridicat si si-a luat revasa. Are un comportament violent, dar trebuie sa intelegem ca si-a pierdut mama. Nu stiu de ce ai inchis ,,Litera stacojie", dar poate iti vei redeschide ficul. Sper sa ma anunti cand pui nextul! Spor la scrfis si la inspiratie! Te pup! :*

Capitolul 2

Totul se întâmplase într-un ritm alert încât nu am realizat că mă lăsasem condusă de polițiști la mașină, cu atât mai mult că ne aflam în drum spre secția de poliție. Mă întrebam dacă Karin era bine, dacă era adevărat ce vorbeau cei doi bărbați din fața mea, că ajunsese la spital cu o hemoragie puternică a nasului din cauza fracturării acestuia, câteva coaste rupte și jumătate de față desfigurată. Gândul că am reușit să desfigurez pe cineva mi se părea ireal. Nu i-am crezut. Cel mai probabil exagerau, asta fac oamenii de cele mai multe ori. La ce vieți plictisitoare avem, mucind toată ziua pentru a ne putea trăi existența deplorabilă, chiar le înțelegeam motivul pentru care mințeau. Toți mințim, ca să nu mai spun de mine, care nu suport să dau explicații, deci îmi este mai ușor să ascund totul după o minciună satisfăcătoare pentru celălalt.
Clar nu-mi plăceau mașinile poliției, erau de-a dreptul stupide. Radio-ul pe care îl aveau nu-l foloseau, în schimb stația de poliție era în permanență pornită de unde se auzeau diferite adrese și nume, într-un timp relativ scurt. Uneori vocile se acopereau între ele și îți era imposibil să înțelegi ceva din harababura aceea. Auzind numele clubului în fața căruia s-a petrecut incidentul, mi-am concentrat atenția încercând să înțeleg ceva din raportul celor doi ofițeri, dar tot ce reușeam să disting erau date tehnice și numele persoanelor implicate, inclusiv al meu. Mă întreb cum mi-au aflat numele, deoarece eu nu am vorbit până în prezent. Mi-am dat ochii peste cap, punându-mi mâinile sub sânii acoperiți de un tricou bărbătesc, inscripționat cu o echipă de baseball pe care nu o cunoșteam, furată dintr-un magazin din suburbia în care obișnuiam să locuiesc în urmă cu câteva zile. Toată treaba a durat puțin, chiar mă mirasem la început cum de a fost atât de ușor să tai tricoul în zona în care se afla alarma, cu atât mai mult să ies fără să fiu prinsă. A fost tot atât de ușor și să-l refac , scurtându-l câtiva centrimetrii, lăsând câteva ațe să atârne, dând senzația unui tricou vechi de câțiva ani buni. N-am încercat să fur timp de câteva zile după acel eveniment, voiam să fiu prudentă, plus că nu consideram că aveam să am același noroc ca prima dată, iar eu chiar nu-mi doream o vizită la secția de poliție.

- Ce ironie, chiar deloc amuzant, mormăi, privindu-mi încheieturile acoperite de cătușele ce deveniseră calde. Mă enervau, fapt pentru care trăgeam de ele, unul dintre ofițeri privindu-mă suspect.

Nimeni nu spunea nimic, mă evitau. Oare le era frică de mine? Hm, îmi era cam greu de conceput un asemenea gând, în condițiile în care ar trebui să lupt împotriva a doi bărbați, destul de puternici, și înarmați pe deasupra. În schimb gândul că cineva, cu siguranță, mai puternic, este precaut în jurul meu, îmi oferea o satisfacție care îmi hrănea ego-ul. Privind pe geamul din stânga mea, schițam pe buze un zâmbet, care devenea molipsitor pentru persoanele care priveau suspect mașina poliției. Vedeam chipuri diferite, expresii diferite, copii cu păr ciufulit jucându-se în parc, mame care discutau între ele cu pruncii în brațe, adolescenți care fumau în grup o singură țigară, probabil iarbă, și, nu în ultimul rând, cupluri vesele tinându-se de mână, sărutându-se, împrăștiind iubirea în aer. Mă bucuram că ofițerul conducea repede, așa eram scutită să văd asemenea scene macabre, pline de falsitate.
Atmosfera din mașină era, cu siguranță, mult mai monota decât spălatul pe dinți sau orice altă activitate pe care o facem zilnic, intrată în instinctul uman. Privirea îmi căzuse pe odorizantele agățate de oglinda retrovizoare, toate de culori și parfumuri diferite. Mirosul produs de acestea era absolut imposibil de descris, o combinație între brad, fructe de pădure și vanilie. Absolut oribil. Nu îmi închipuiam că dacă am combina cele trei lucruri care-mi plac, o să rezulte un asemenea dezastru.

- Băieți, ce ziceți de puțină atmosferă?
Punându-mi coatele pe spătarele scaunelor din față, îi priveam pe rând, așteptând un răspuns.
- Nu crezi că e mai bine să stai la locul tău cuminte și să nu ne dai bătăi de cap? Răspunde cel din dreapta.
- Sincer? Nu prea cred. Ce-i cu toată monotonia asta? Continuu, intizând mâinile în față, pornind radio-ul, muzica răsunând puternic în mașină. O da, ce-mi place melodia asta.
Fredonam melodia, la perfecție, până când șoferul oprise muzica, în ciuda acestui fapt continuam să cânt indiferentă. Îmi plăcea să cânt, era singurul lucru care mă liniștea, deși mama mereu îmi spusese că mai am de lucrat la vocea mea, pentru a suna mai melodic. Acum, gândindu-mă la toate acestea, mă bufnea râsul, dar mă abțineam.
- Eu zic ori să-i punem ceva la gură, ori să pornim radio-ul. Are o voce oribilă, o să mă ia durerea de cap.
- Doar ignor-o, nu are cum să fie așa rău.

Știam că eram un dezastru, toată lumea îmi zisese asta. Nu aveam talente, poate doar acela de a enerva lumea și de a știi ce nu suportă fiecare în parte. Tatăl meu îmi spusese asta odată, când ne certasem dintr-un motiv stupid pe care nu mi-l amintesc. Pur și simplu țipase la mine, zicând „Esti îngrozitoare, știi doar să enervezi lumea. Ești roata în plus la căruță. ” Îmi amintesc și acum felul în care-și mișca arătătorul spre mine, ca în desenele animate, când copilul greșește și este dojenit de mamă, felul în care sprâncenele i se apropriau din cauza expresiilor faciale pe care le avea. Era de-a dreptul hilar. Mereu râdeam de el când mă certa, exceptând ultimile certuri, după moartea mamei, în care ne ofeream unu altuia o mulțime de jigniri, fiecare mai urâtă decât precedenta. De la moartea mamei multe se schimbaseră, și nu în bine.

- Te rog, oprește-o, până și copii de la orfelinat cu dezabilități cântă mai bine. Serios, aș putea să-mi îndur șeful discutând despre cele mai tâmpite legi care există, cât și de cele pe care și le dorește să existe.
- Adevărul e că e mai plăcut să asculți cum îți povestește Madara că mai bine există o lege privind curățarea rahatului de animal când ieși cu el într-un loc public. Ori cum ar trebui să existe o bandă special amenajată pentru căini, ca să poată meargă lumea civilizat fără să se prindă în lesă, răspunde celălalt, râzând.
Terminând de cântat melodia, cei doi răsuflă liniștiți.
-Mama zicea că am talent, cred că mă voi duce la un concurs de talente.
- Sper să nu fim tot noi cei care o să te ducă la poliție dacă iei la bătaie juriul pentru că te refuză.
Îl priveam pe șofer cu gura căscată, nevenindu-mi să cred că are un așa tupeu. Partenerul lui era tot numai un zâmbet.
- Să nu-mi spui că te-am rănit, scumpete, știm prea bine că făceai totul ca să ne enervezi.
- Pot să fiu scumpa ta și în pat, ori poate treci pe la celula mea în seara asta, eu te aștept. Port lenejerie din dantelă, chiar dacă nu las impresia îmbrăcată în hainele astea.
Prinzând roșu la semafor, șoferul se întoarce spre mine, uimit de cuvintele mele.
- Ți-a zis-o Uchiha. În sfârșit ai și tu un apropo de la o fată.
- De fapt ies cu mai multe femei decât ai ieșit tu vreodată, Neji, ripostează acesta.
- Eu sunt căsătorit, dar, să fiu al naibii, am o viață sexuală mai activă decât a ta.

Îmi făcea plăcere să urmăresc conversația celor doi, erau atât de porniți unul contra altuia încât nu observaseră faptul că se făcuse verde, iar eu nu nici că le-am atras atenția, preferând să privesc din umbră ce urma să se întâmple. După câteva minute în care continuau să se contrazică, unuia dintre ei i se părea dubios faptul ca încă nu se făcuse verde, dar privind pe geam constatase, ca și mine, faptul că niciun șofer nu avea tupeul să claxoneze mașina de poliție, lucru care ne amuzase pe toți trei. Îmi plăcea brunetul din stânga, avea un spate lat, puternic, iar părul îi era la fel de întunecat ca si privirea, pe care am avut ocazia s-o întâlnesc, fie și pentru câteva secunde. Nu puteam să-mi dau seama exact, dar părul părea să-i fie prins într-o coadă. Hm, polițist cu păr lung. Delicios. Nu există niciun dubiu asupra faptului că avea un corp de invidiat sub uniformă, brațele musculoase fiind acoperite, până la coate, de mânecile cămășii, unde erau înfășurate dezordonat. Avea degete noduroase, ținând strâns volanul, venele reliefându-se vizibil sub pielea subțire și palidă, în comparație cu cea a prietenului său, care era ușor bronzată. Nici acesta nu era mai prejos. Avea un profil demn de un roman, cu buze cărnoase și pomeți proeminenți. Avea o expresie caldă, blajină, lucru care îi susțineau vorbele privind familia pe care o are. Părul îi era cu siguranță mult mai lung, ținându-l strâns într-o coadă simplă. Arătau bine amândoi, nu puteam să neg un asemenea lucru.

- Deci, până la urmă o să treci pe la celula mea diseară? Sper să nu mă uiți.
Păstrându-și intactă expresia, brunetul îmi răspunse pe același ton calm ca mai devreme:
- O sa-ți facă bine o seară într-o celulă, cu siguranță o să îmblânzească monstrul din tine.
- Ai putea tu să mă îmblânzești, șoptesc, apropriindu-mă de capul acestuia.
Se încruntase, buzele formând o linie dreaptă. Se abținea să zică ceva.
- Nu sunt virgină, poți să stai calm. Dacă vrei mi-o trag și cu amicul tău ca să nu ne dea în vileag.
Amândoi păstrau tăcerea, refuzând să-mi adreseze un cuvânt, comportându-se ca și cum nimic nu se întâmpla.
- Când ajungem la secție am nevoie la toaletă, cred că tocmai sunt în perioada aceea.
- O, Dumnezeule, ce scârbos. Ai măcar un tampon la tine?
Neji părea mai mult decât dezgustat. Cine știe prin ce întâmplări a trecut cu soția lui în astfel de momente. Sărmanul.
- Nu chiar, deci preferabil este să opriți la farmacie să merg să-mi cumpăr. Sper să nu vă pătez bancheta din spate.
- Tu o să cureți, nu știu cum, dacă este nevoie și cu limba, răspunde brunetul.
-Aș putea curăța altceva cu...
- Oprește, uite-o o farmacie. Multumesc lui Dumnezeu.
Se închinase la sfârșit, astfel stârnindu-mi râsul.
- Neji, tu mergi cu ea, continuă șoferul.
- Ce? Nu, e îngrozitor să mergi cu o femeie la farmacie să cumperi tampoane. Ce-o să zică când o să vadă un polițist și o adolescentă?
- Sigur n-o să zică că ai violat-o, ori că vrei s-o violezi. Nu cumperi prezervative. Du-te odată.

Coborând din mașină am avut ocazia să respir aer curat, fără toxinele care se aflau în interior. Era o zi senină, una în care puteam să fiu oriunde altundeva decât în locul și situația asta. Hm, avea să devină interesantă treaba.
Intrând în farmacie, am crezut că tocmai am aflat ce înseamnă Diavolul. O bătrânică se certa cu înflăcărare cu o asistentă despre rețeta acesteia, fiind sigură că trebuie să aibă reducere 50% la nu știu ce medicamente de sănătate. Bineînțeles că am stat vreo douăzeci de minute până ca acea femeie să fie satisfăcută, oferindu-i-se un card de fidelitate cu care putea să cumpere medicamentele cu o reducere de 15%. Venindu-mi rândul, m-am aplecat, spunându-i farmacistei de ce aveam nevoie, ascunzând pe furiș flaconul cu pastile în buzunarul blugilor, ca mai apoi să rostesc pe un ton răspicat:

- Aș dori și un pachet de prezervative. Mmm, să fie cu - și întorcându-mă spre Neji - banane. Da, banane. Bananele sunt mari.
Farmacista nu reacționase ciudat, în schimb câteva persoane care așteptau la coadă priviseră spre Neji, după discutând între ele cât de destrăbălată ajunsese generația actuală, și cum bărbații nu își doresc nimic altceva în afară de s*x. Luând pachetul de prezervative, după ce plătisem, am ieșit cu Neji afară, între timp gesticulând cu cutiuța în mână, atrăgând atenția tuturor persoanelor din jurul nostru. Trecuse un grup de adolescenți pe lângă noi, care, bineînțeles, fluierară la vederea mea și a polițistului. Domnul ofițer Uchiha, stătea lejer pe locul din față, fumându-și țigara, când își întoarce capul și rămâne uimit. Zâmbind, fug la geamul mașinii, strecurându-i pachetul în buzunarul cămășii, făcându-i cu ochiul. Mă abținusem cu greu să nu râd, dar în momentul în care mă aflam pe bancheta din spate a mașinii, nu am rezistat. Am izbucnit în râs, mai ales când îl priveam pe Neji, tot roșu la față, iar prietenului lui fiind încă uimit de ce se întâmplase.
- Nu cred că a făcut așa ceva, răspunde șoferul.
- Al naibii ce ești, Uchiha, o să plătești crunt pentru o asemenea expriență.
- Oh, nu eu sunt al naibii, ci copila asta.

Deci nu creeeed. :)))) Am murit de râs, crede-mă. Ador personalitatea Sakurei și a celor doi polițiști super hot <3 =p~ , deși în viziunea mea Neji apărea ceva mai destrăbălat. Să-nțeleg că scorpia de Karin nu a murit... ce păcat. Mare păcat. Apropos, descrierea ta e impecabilă, replicile mă dau pe spate și stilul tău a făcut baie în magie că e cam magic :)). Faza cu prezervativele și radio-ul. Moamă, nu numai că mi-ai făcut seara, dar mi-ai dat și ceva inspirație pentru ceva. Stai chill, să copiez nu-mi stă în fire. Oricum, Itachi e alekjeqke :3 și sper să mă anunți în continuare la next. Îl aștept cu nerăbdare.

This was awesome.
Capitolul acesta a fost super amuzant, cel puţin din punctul meu de vedere. M-am prăpădit de râs de vreo 5-6 ori, nimic grav.

Ema a scris:: - Tu o să cureți, nu știu cum, dacă este nevoie și cu limba, răspunde brunetul.
-Aș putea curăța altceva cu...
- Oprește, uite-o o farmacie. Mulţumesc lui Dumnezeu.

Mor =))))))))))
Doamne, eşti un geniu al comediei. I'm proud. Şi îmi place enorm de mult faptul că acum te-ai axat pe comic. Se vede că te pricepi la comic! Sper să mai vedem câteva astfel de episoade pe viitor! It really fits you!
Şi acum, ca întotdeauna, aştept continuarea.
Spor la scris, babe!

Mersi pentru anunt, Ema. Te rog sa o faci si data viitoare.
Capitolul a fost genial!! Si mi s-a parut mai lung, ceea ce este bine, dar tot nu mi-a ajus.:(( Scrii superb.:X
Sakura este chiar nebuna, imi place tare mult personalitatea ei, saracii politisti. Dialogul a fost la fel de incitant, amuzant. Doamne cat am putut sa ma amuz la acest capitol. Sasuke ar trebui sa aiba grija daca ii viziteaza celula. :> Nu pot sa cred ce a putut sa faca in farmacie, mi-e mila de Neji. O, si toate intamplarile astea ma fac sa-mi pun o groaza de intrebari, nu mai am deloc rabdare. Sper sa aduci nextul repede, devine si mai interesant.
A, da, la inceput ma asteptam ca Sakura sa fie intimidata de ei sau sa se teama ca este luata de politie, dar vad ca ea chiar se distreaza. :))
Te pup, mi-a placut mult mult de tot capitolul. :*

Subiect: Re: I kill people I like Sam 01 Feb 2014, 21:16

Nu se poate =)) Sakura e geniala =))) De fapt tu esti cea geniala, dar nah... Credem ca mor de ras.. Saracul Neji =)) Nu mai pot... Anunta-ma si pe mine cand postezi urmatorul capitol,ok?

Subiect: Re: I kill people I like Sam 01 Feb 2014, 22:56

Deci scumpa mea, eu stiu ca tu esti geniala. Un capitol superb. Mi-a placut la nebunie!

A pe cine pacalesc, nu imi sta in fire sa fiu asa politicosa dupa ce am citit. Atat de .... Am lesinat de ras pe parcursul acestui capitol minunat, clar esti geniala si te pricepi la comedie. Adica pe bune, intai radioul , apoi propuneri incendiare, iar apoi faza cu perioada, tampoane si super tare faza cu prezervativu. Am dorat momentele:

1. - Aș dori și un pachet de prezervative. Mmm, să fie cu - și întorcându-mă spre Neji - banane. Da, banane. Bananele sunt mari.

2. - Pot să fiu scumpa ta și în pat, ori poate treci pe la celula mea în seara asta, eu te aștept. Port lenejerie din dantelă, chiar dacă nu las impresia îmbrăcată în hainele astea.

Acestea doua sunt favoritele mele. Tot nu am ce sa fac asa ca recitesc capitolul inca de 5 ori si la pariu ca nu ma plictisesc. Te rog din inima sa pui next astazi, chiar acum , sa fie lung, de 3 ori cat asta e cat de cat aceptabil. Sa fie amuzant, mai amuzant sa ma sparg de ras.

Ok?Astept nerabdatoare, sa ma anunti. Am uitat sa spun ca ador felul tau de a scrie!

Subiect: Re: I kill people I like Lun 03 Feb 2014, 20:24

Genial. Ema eşti cea mai genială persoană pe care o cunosc în materie de comedie cu bun simţ, nu chiar cu bun simţ, dar în comparaţie cu alţii, îi întreci cu mult. Categoric azi e ziua râsului pentru că am râs la prea multe ficuri, motive fiind diverse, desigur. Cred că e primul fic de-al tău pe care îl citesc anul acesta şi deja încep să-mi fac speranţe. Am gustat conversaţia celor trei cu un divertisment grozav. Nu zilnic auzi de replici de-astea, ce pot să zic, comedie dusă la extreme. Îmi place mult cum i-ai conturat Sakurei tupeul pe care îl are şi care o face să pară atât comică cât şi rebelă. Moartea mamei sale a fost şi probabil că încă mai este un fel de depresie care a făcut-o să îşi ascundă sensibilitatea şi să devină o adolescentă problemă atât pentru oraş, cât şi pentru cei doi poliţişti. Cât am putut să râd la întâmplarea din farmacie. Acum cuvântul banană/banane a devenit tabu pentru mine. Neji părea la fel de nervos precum eu când l-am auzit pe tata catalogând o melodie a Lanei Del Rey ca fiind horror, însă presupun că lui nu i-a trecut nervozitatea la fel de repede ca mie. Îţi doresc o seară plăcută!

Subiect: Re: I kill people I like Mar 04 Feb 2014, 11:00

Mor! =)) Capitolul este bestial, m-ai facut sa lesin de ras, Sakura este geniala! Are o personalitate originala. Bietul Neji, mi-e mila de el, l-a facut de ras in farmacie. Desi nu cred ca Sasuke ii va vizita celula, ar fi interesant daca ar face-o. Oricum, esti o scriitoare foarte buna, care stie sa inveseleasca oameni prin creatia sa. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Scuze ca am trecut tarziu, nu am avut timp in alte zile. Spor la scris si la inspiratie. Te pup! :*

Subiect: Re: I kill people I like Dum 09 Feb 2014, 22:07

Hello, Ema !
Te-ai indurat de bietii cititori si ai adus inca un next genial.
Am ramas puntin spus masca sa vad o transformare atat de radicala in comportamentul Sakurei, in primul capitol era sadica si trista, iar in asta perversa ? ( ca sa nu zic altfel ) Nu neg ca fazele au fost teribil de amuzante, totusi.
Abia astept un next, care sper sa vina si sper sa ma anunti.
Pupicei :* :*
Ja ne !

Subiect: Re: I kill people I like Lun 10 Feb 2014, 00:09

Foarte tare:))) chiar nu ma asteptam la asta. Te rog sa ma annti cand pui urmatorul capitol.