La cererea soramii am adus nextu. Da Ele eu sunt Venus Roseta si ma bucur ca-ti place, sper sa-ti placa si asta.


SAKURA:

Ii las banii dirigintei mele dupa care ma indrept spre casa. Vantul bate puternic zici ca te ia pe sus. Mici fulgi cad din cerul cenusiu. Totul in jurul meu e alb, e pur. Parca mii de ingeri sau coborat din cer. E minunat. Mi-as dori sa mai raman, dar din pacate frigul nu ma lasa. Patrunde inclusiv prin cojoc si imi strabate tot corpul. Merg usor pe drumul alb, pasi mei lasa urme pe mantia alba, iar scartaitul e inevitabil. Intru in curtea casei ce candva era verde si vie, plina cu flori acum zici ca e moarta. E ingropata sub acest alb pur, copacii ce aveau o coroana frumoasa acum sunt “goi” si “inghetati”. Intru in casa, totul e asa tacut. Parintii mei sigur sunt la servici, iar soramea la facultate, deci am libertate cateva ore. Daca as fi o nebuna as suna prietenii, dar nu, eu sunt un inger asa ca respect regulile. Ma dezbraz ca mai apoi sa-mi fac o ciocolata calda.

Intru in dormitorul meu cu ciocolata calda in mana si o farfurie cu fursecuri. Imi deschid laptop-ul dupa care messul. Nu pot sa cred cate e-mailuri am. Doua mii de e-mailuri. A trecut ceva timp de cand nu le-am verificat, trebuie sa fie reclamele, de la diferite carti sau concursuri. In douazeci de minute am terminat tot, iar acum imi iau o cartea “Prin sabie si foc” abandonata acum ceva timp. Minutele trec pe langa mine pe nesimtite, iar linistea este deranjata de telefonul meu. Minunata rebele Tenten care imi spune ca in jumatate de ora sa fiu gata, pentru ca merg cu ea la mall si cu celelalte fete. Incerc sa ma scuz, ca-s obosita, dar ca de fiecare data nu merge. Cu pasul melcului incep sa ma imbrac si eu, o pereche de blugi negri, o flanea, fular, caciula, manusi, haina si cizmele si am terminat. Inchid casa, dupa care ies din curte, acolo fiind Tenten cu Temari. Vor sa-si faca cumparaturile pentru excursie, cam devreme dupa mine.
Incepem, mai mult ele sa cutreere magazinele. Eu mi-am luat o vesta si o maleta la insistentele fetelor, dupa doua ore plecam spre casa. Gandul imi zboara la Sasuke. Off, simt ca innebunesc. Mereu cand ma gandesc la el mii de fiori trec prin corpul meu, in fata mea apare chipul sau bland zambindu-mi. E asa minunat, dar totul se intrerupe cand o voce cunoscuta mi se adreseaza:
- Buna, Sakura! Ai un minut liber?
- Buna, da sigur. Poti sa-mi spui ce vrei.
- Pai, diriginta Kurenai, ne-a chemat pana la scoala. Poti veni?

Dau afirmativ din cap si plec spre scoala. Merg alaturi de brunet, iar corpul mi-e incordat. Fiori imi strabat corpul de zici ca am furnici pe mine. ma uit pe sub gene la el, iar ochii sai abisali privesc in fata in timp ce obrajii ii sunt rozalii din cauza vreimii.
- S-a intamplat ceva? –ce sa-i zic? M-am blocat, cum de si-a dat seama? Trebuie sa spun ceva, deschid gura, dar cuvintele nu vor sa iasa. Sunt asa timida, adica stau langa cel mai frumos si popular baiat pe care cred ca il plac.- Sa stii ca nu am idee de ce am fost chemati la scoala. Apropo cum a fost la olimpiada?
- A fost bine. Am facut tot, desi am gresit la o problema la calcul, iar la ultima nu sunt chiar sigura. In rest a fost bine si nu am fost stresata ca altii.

Doamne ce prostii spun. Daca e vorba de scoala vorbesc ca o moara stricata. O liniste se lasa din nou. Nu am crezut ca el va vorbi cu mine vreodata. Chiar si cu un motiv insignificant ca asta. Totusi preferam sa nu-i aud vocea, asa simt ca ma topesc ca inghetata la soare. Ce greu e...da cine a zis ca dragostea e usoara. Neah, eu nu sunt indragostita.
Intram in scoala acoperita de zapada, iar de la secretaria o vedem pe diriginta noastra. Mergem spre ea si o salutam.
- Buna, copii. Ma bucur ca a-ti venit. V-am chemat pentru ca sa va anunt ca ma veti ajuta cu excursia, ve-ti fi un fel de organizatori. Sasuke te ocupi de baieti, faci un tabel cu numerele la camere si numele celor care le ocupa si deasemenea te rog sa ma anunti ce sport preferati. Sakura la fel pentru fete si maine sa te duci la “Universitatea de chimie” pentru a vedea rezultatul si sa-ti iei eventualul premiu, la ora zece dimineata. Cam atat. Puteti pleca. Ne vedem luni la scoala.


Si uite asa a trecut o luna. Timp in care eu si Sasuke am colaborat pentru ca excursia sa iasa bine si sa le placa tuturor. Am devenit amici, din partea mea si m-am obisnuit cu prezenta lui langa mine, dar cred ca am ajuns sa-l iubesc cu adevarat.
Acum sunt in fata dressului si imi aranjez hainele in valiza. Noroc ca Konan ma ajuta, altfel nu as termina. Imi pun haine grose, iar la rugamintea soramii si doua rochii cica pentru vreo petrecere. Da sigur, vezi sa nu. Dupa ce termin imi iau haina si geanta cu banii, telofonul si cobor la masina. Tata imi ia valiza, dupa care intram in Hyundai, iar acolo mama incepe sa-mi tina o predica cu ce sa fac si ce nu.
In cateva minute sunt la gara. Merg spre prietenele mele, le salut dupa care ma duc sa-mi iau valiza. Ne urcam in compartimente, in timp ce controlorul incepe sa verifice biletele sau permisele. Incet incepem sa ne miscam. Un peisaj mirific ni se afiseaza, albu predomina imprejurimile. Trecem prin diferite sate, casile batranesti acoperite cu zapada si fumul ce iese pe horn de duc cu gandul la evul mediu.
Dupa sase ore, ajungem la destinatie. Cobor din tren impreuna cu Sasuke, pentru ca trebuia sa dam cheile de la dormitor si sa anuntam cum vom sta. Prima sunt eu:
- In camera 205, voi sta eu, Karin, Hinata, Tenten si Temari. Vom avea doua copii de chei, una va fi la mine si alta la Hinata. In camera 210 va sta Ino, Kelia si Mira, voi aveti doar o cheie.- am continuat asa pana am terminat cu cele doisprezece fete. Acum era randul brunetului. Dupa ce terminam ne indreptam cu totii spre camere pentru a despacheta. Fetele fiind mai cu energie tot ce doresc este sa iesim afara sa ne distram, insa de data asta refuz si multumesc Doamne ca m-au lasat in pace.

Incep sa pun hainele in dulapuri. Camera avea cinci paturi, pe doi pereti. Eu stateam la geam, langa mine Karin, dupa Hinata, iar pe al doilea, cel din fata noastra stateau Tenten si Temari. Camera era imparita in doua. Intr-o parte paturile cu noptiere, doua telivizoare si un calculator, iar in cealalta parte se aflau cinci dulapuri, masute de machiaj si doua canapele cu o masa din lemn in fata, era sa uit si cele doua bai. Culoarea peretilor era de un crem cu rosu. Dupa o ora de aranjat toate hainele, cremele, si pus si laptop-urile fetelor pe pat, ma indrept si eu spre geam. Acolo il vad pe Sasuke dandu-se cu placa, mai bine spus se intrecea cu prietenii sai. Insa rezultatul fiind ca Naruto a castigat, iar brunetu ei bine.. a pierdut, iar dupa fata sa nu e chiar incantat. Se pare ca trebuie sa primeasca o pedeapsa. Oare ce ia dat?
Il las pe brunet si prietenii sa-i iar eu ma intind. Incet ochii mi se inchid.

Ma aflu o pajiste verde, iar in fata mea, mai exact la umbra unui cires se afla el. Acel misterios tanar, ma indrept cu pasi marunti spre el, dar siguri. Vreau sa stiu ce vrea de la mine, nu ii inteleg prezenta. Dau sa spun ceva, dar nimic nu iese. Ce... insa totul a fost intrerupt cand mana sa a facut contact cu a mea, un fior placut imi trece prin corp. Ne asezam pe iarba verde in timp ce ne tinem de mana. Imi las capul pe umarul sau, iar ochii imi sunt indreptati spre lacul din fata noastra. Stam asa in acea liniste. Timpul trece, fara sa ne dam seama soarele deja apune. Totul devine asa romantic. Apa prinde o nuanta de rosu in timp ce cerul zici ca a luat foc.
- Rozalio – ma uit la tanar, iar privirea sa este una blanda si plina de iubire- Mai curand de cat crezi, vei afla cine sunt, iar totul se va schimba in viata ta.

SASUKE:

Mi-am anuntat colegii cum vom sta in camere, iar acum ne afla in dormitorul 304, impreuna cu Naruto, Neji, Shikamaru si Kiba. Despachetam repede, dupa care ne ducem pe partie. Vrem sa ne dam cu placa. Inchiriem cinci placi, dupa care ne urcam in telescaun pentru a ajunge pe varful dealului. Nerabdarea ne cuprinde pe toti, iar genialul de Shikamaru propune sa facem o intrecere, iar cel care pierde va primi o pedeapsa. Suntem deacord cu toti. Ne asezam la o linie si am pornit. Incercam sa castigam, doar nu vrem pedepse. Cand simt ca sunt aproape Kiba ma ia si castiga, adica am pierdut? Nu se poate...
- Baieti, inca odata, ca nu am fost atent. Sunt cu toti deacord, iar norocul nu e de mine. Bun incercam inca odata, a treia e cu noroc, dar nu azi. Am pierdut in fata lu Kiba, Neji si acum Naruto. Nu mai am de ales, trebuie sa accept ceea ce mi-o da.
Ii vad cum se indeparteaza de mine cativa centimetri. Aud chicoteli si rasete plus susoteli. Ma intreb ce au de gand sa-mi dea. Sper sa nu ma puna sa ies in chiloti afara, hai ca nu-s chiar asa de nebuni sau da... Tin minte ca odata a trebuit sa ma urc pe schela, la noi la scoala pentru ca se renova, si acolo trebuia sa dansez. Noroc ca erau ore si nu m-au vazut foarte multi. Ce amintiri, ce nebunii. Il vad pe blond cu zambetul pana la urechi. Ceva malefic mi s-a dat sa fac sunt sigur.
- Sasuke, avand in vedere ca ai pierdut de trei ori pedeapsa va fi pentru acele trei ori ratate. Deci, ne cerem scuze si nu ne omora. Pedeapsa ta este...

super next

sper doar sa va placa


SASUKE:

- Sasuke, avand in vedere ca ai pierdut de trei ori pedeapsa va fi pentru acele trei ori ratate. Deci, ne cerem scuze si nu ne omora. Pedeapsa ta este sa o faci pe admiratorul secret cu Sakura Haruno. Adica te prefaci ca iti place de ea si ai sa-i lasi mici cadouri cu diferite biletele, iar cand esti sigur ca a cazut in plasa ii spui adevarul. Simplu...

Ce trebuie sa fac eu? Adica nu am nimic personal cu ea, dar nu merita sa ii fac asta. Pare de treaba, iar eu ar trebui sa ii frang inima. Mai bine ma punea sa o sarut pe Ino sau sa-i fac serenada diseara. Daca ma gandesc mai bine e ok, se putea si mai rau.
Sper sa nu fie chiar idioata si sa creada, dar avand in vedere aspectul ei si cum se comporta unii cu ea sigur va crede. Va fi un mielusel, ma voi “juca” putin cu ea, iar la final ii dau leatul sa si-l puna la gat. Saraca.
Le spun ca accept provocarea, iar ei incep sa rada pe infundate molipsindu-ma si pe mine. Chiar va fi amuzant si voi incepe din seara asta. Asta da excursie amuzanta.

Stau in fata la un raft dintr-un magazin si ma gandesc ce as putea sa-i dau rozaliei, ceva care sa o socheze in adevaratul sens al cuvantului si sa-i deschid inima ca sa pot patrunde. Pff, tot nu pot sa cred ce trebuie sa fac. Ma simt asa de mizerabil in momentul asta, zici ca am cazut intr-o groapa cu noroi. E prea dur pentru ea, Doamne iarta-mi pacatele ca tare multe-s, dar asta le intrece pe toate. Am sa vin mai des la biserica, fac fapte bune, dar te rog din toata inima mea de pacatos nu o lasa pe Sakura sa creada toata aceasta chestie cu “admiratorul secret”. Nu merita
La acest gand mi se face rau si un nod in stomac mi se pune.

Iau diferite lucruri si ma indrept spre camera din hotel, e timpul sa imi pun planu in aplicare. Zapada alba ma inconjoara, iar toata natura doarme sub aceasta plapuma ce va sta timp de trei luni. Muntii maiestosi seamana cu tronurile zeilor, deja mi-l imaginez pe Zeus stand pe un varf de munte si asigurandu-se ca nu facem vreo nazbatie, dar la cat suntem noi de “cuminti” ar trebui sa ne tina in lanturi, dar nici alea nu ne opresc.
Intru in hotel asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni, mai ales vreo mimoza, atat imi trebuie. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce ar crede Ino, sigur ar zice ca o plac si ca i-am luat cadouri. Vai de mine, scapa Doamne lumea de idioti ca tare multi sunt in gradina Ta.

Deschid usa la camera si incep sa rascolesc prin cap ce as putea sa-i scriu rozaliei, vreau totusi sa fac o treaba buna. Cum ar suna “Rozalie mica, parul tau zici ca e...” prea roz. Aaaa, nu am deloc inspiratie, sunt prea nou in toata chestia asta si as putea zice ca nu mai e la moda, dar in fine.
Ma plimb de colo-colo in speranta unei idei, pana acum tot ce am facut a fost sa mototolesc hartii si sa formez mici bulgari aruncati prin toata camera. In toata gandirea mea “i-au peretele in brate” si ma lovesc destul de puternic la cap, insa se pare ca mi s-a aprins beculetu, mi-a venit inspiratia.
Ma pun pe scris, iar dupa ce termin ma duc in camera fetelor. Ma asigur ca nu ma vede nimeni, dupa care intru in acel dormitor acum gol. Ma intreb care e patul ei, insa un medalion imi atrage atentia, ma uit atent la el si imi dau seama ca e al rozaliei. Deci asta e patul ei, sper sa nu incurc. Pun micul cadou sub perna si ies tiptil din camera de zici ca sunt intr-un film de actiune cu spioni.
Asta e prima faza, sa vedem cum va decurge totul...

SAKURA:

- Rozalio – ma uit la tanar, iar privirea sa este una blanda si plina de iubire- Mai curand de cat crezi, vei afla cine sunt, iar totul se va schimba in viata ta.
Dupa aceste cuvinte dispare cum face mereu. Lacrimile incep sa-mi umezeasca obrajii albi. De ce? De ce nu imi spune ce vrea de la mine? Traiesc intr-un univers complicat. Tot acel paradis se risipeste incet si totul devine negru, iar eu inca stau si plang. Nici nu dau importanta ca am ramas singura, cum am fost mereu si voi fi.
Mi-am gasit prietene, dar nu prea conteaza daca eu sunt aceeasi fata timida si lipsita de viata.
Sunt ca o marioneta controlata si ceea ce e dureros e faptul ca parintii mei sunt papusari. Doare, vreau sa rup acele franghii ce ma tin captiva, dar ceva ma retine. Mi-e frica sa nu cad, mi-e frica ca viata sa nu isi bata joc de mine si sa devin o fiinta ce cere doar mila. Acest sentiment de frica nu ma lasa.
Imi respect si iubesc parintii, deci pot suporta, trebuie doar sa tac si sa-mi joc rolul pana la final. Trebuie sa o fac, ei mi-au dat viata si le sunt recunoscatoare pentru faptul ca au avut grija de mine si mi-au oferit cei mai bun, asa dupa posibilitati.

Ochii mei verzi se deschid treptat, clipesc de cateva ori pentru a ma acomoda cu lumina. Vad cum fetele stau pe pat si discuta in timp ce se joaca carti. Le salut dupa care plec spre a face un dus, insa inainte imi las lantisorul din aur cu o cruciulita drept medalion pe pat.
Intru in baie si imi dezvelesc trupul, la contactul cu acel mediu rece un fior imi strabunge corpul. Ma rasfat timp de cateva minute, dupa care ies. Imi iau lenjeria, o maleta rosie, blugii negri si o pereche de tenesi pentru a cobora la cina.

Pofta de mancare nu prea este prezenta asa ca ciugulesc cat de cat pentru a nu ma forta fetele sa mananc sau sa ma ia la interogatoriu. O vad pe diriginta cum ne face semn sa tacem deoarece are de facut un anunt.
- Maine vom merge sa vizitam o pestera, o manastire cam la vreun kilometru departare asa ca vreau sa fiti in forma, adica sa va odihniti. O seara placuta.

Le spun fetelor ca eu nu mai am chef sa stau si plec spre camera mea singura cum am fost si am sa fiu mereu indiferent de situatie.
Deschid usa camerei, iar intunericul nu imi permite sa vad prea multe asa ca aprind lumina inainte sa iau ceva in brate.
Scot din dulap o pereche de pijamale move cu doi delfini pe piept, dupa care i-au telefonul si imi sun parintii pentru a le da micul raport. Din capatul firului sa aude o voce de femeie, fiind chiar mama. O salut si o intreb ce face.
- Sakura, scumpo. Ma bucur ca ai sunat, uite noi ne uitam la un film. Tu ce faci? Ai ajuns bine? Ce ai facut azi? Sper ca nu ai racit sau sa fi stat dezbracata. Ai grija.
- Mama sunt bine, multumesc. Pai a fost destul de obositor drumu, iar azi nu am facut multe. Maine vom merge sa vizitam pestera “Akatsuki”. Hai ca eu inchid ca mi-e somn, va mai sun si maine. Noapte buna.
Spun “stop” acelei inutile conversatii si ma bag in pat. Simt ca ceva ma cam incomodeaza, ridic perna si sunt surprinsa sa vad un breloc in forma de inima pe care scrie “Te amo angel” si o mica felicitare in forma de inima. O iau si incep sa citesc putinele cuvinte scrise elegant.
“ Parul rozaliu, unic in toata aceasta lumea, iar ochii tai ca iarba proaspata ce m-au fermecat inca din prima clipa au facut ca inima mea sa bata ca nebuna dupa tine”

Am ramas socata, nu pot sa cred. Ma mai uit odata si este acelasi text, insa nici un nume. Un micut zambet isi face aparitia pe buzele mele trandafirii, iar inima incepe sa-mi bata cu putere. Gandul ca ar fi cineva care ma place ma face sa plutesc de fericire.
Cine ar fi crezut ca s-ar uita cineva la mine, cu siguranta nu eu. Nu mai am rabdare, vreau sa aflu cine e. Trebuie sa stiu, de ce abia acum. Oare e de la noi din clasa?
Pun mica atentie in noptiera dupa care trupul meu cade incet pe patul moale.
Simt ca plutesc, ca tocmai am atins o stea. Zbor alaturi de pasari, acum imi place parul si mai mult, acum chiar ma simt speciala si...si frumoasa? Nu stiu, aici sunt confuza, dar un lucru e clar sufletul a fost inundat de fericire.
Adorm cu acest gand si cu zambetul pe buze.

Privesc acest rasarit magic si unic in viata. Parca e mai frumos ca niciodata. Zapada alba capata o nuanta de roz, iar cerul devine usor movaliu, marea minge de foc se trezeste pentru a lumina si incalzi atmosfera exact ca sufletul meu ce a fost incalzit de acel admirator secret. Nori mari si pufosi apar langa micul disc rosu.
Aud o voce ce ma striga, insa nu ii dau mare importanta, iar apoi usa se tranteste. Ma uit in spate si imi dau seama ca am ramas singura in camera, iar intr-o ora vom pleca si eu tot in pijamale sunt.
Oftez usor dupa care ma indrept spre baie pentru a face un dus si a-mi mai usura corpul de oboseala amestecata cu lenea.

Ies din baie imbracata cu o pereche de blugi, o flanea groasa. Privirea imi este atrasa de un trandafir alb cu o tableta de ciocolata pe care stie “Te iubesc, floare de cires”.
Asa de romantic, nu pot sa cred. I-au micul trandafir, iar mirosul dulceag imi inunda narile si ma duce intr-o lume total departata.
Din sertar scot in mic caiet roz si cu o floare de cires pe el, iar lacatelul argintiu in forma de inima tine ascunse mii de informatii. Pun trandafirul pe una din pagini, iar pixul incepe sa “pateze” acel alb pur.

Emotiile isi au amprenta pe mine, nu pot sa cred ca cineva imi face mie cadouri, dar cine? Ce tot se ascunde atata? Vreau sa-l cunosc, sa-i sar in gat si sa-i multumesc.
Fluturasi incep sa zboare prin stomacul meu, iar prin fata ochilor imi apar diferite viziuni cu posibili admiratori insa ma opresc la una. La un tanar misterios ce nu vrea sa-si arate fata, dar e chiar...
Insa totul se intrerupe cand Hinata ma anunta ca e timpul sa mergem. Inchid tot si cobor scarile. Sper ca bruneta sa nu fi vazut nimic, nu vreau sa le spun fetelor, inca.

Il vad pe Sasuke care sta linistit cu mainile in buzunar, iar lumina ce patrunde prin fereastra il face sa semene cu un inger, insa fara aripi. Vad cum buzele i se arcuiaza intr-un micut zambet dulce si bland, iar ochii sa-i negri sunt indreptati spre mine. Simt cum cad in acea prapastie, nu ma pot salva, nu pot sa ies, doar el..el are colacul de salvare.

Imi scutur usor capul si ma indrept spre autocar. Capul imi cade usor pe geamul rece, iar ochii mei urmaresc peisajul alb din jur in timp ce mintea mea e departe. O parte se gandeste la acel admirator, iar alta la Sasuke, la tanarul ce m-a prins in capcana sa. Si-a mai facut inca o victima, eu, eu am cazut in plasa lui. Acel parfum al lui, unic in toata lumea, i l-as recunoaste de la kilometri departare, parul negru cu usoare tente de albastru inconfudabil in toata lumea, iar ochii negri, acei ochi ce sclipesc cel mai tare dintre populatie.

Uite asa timpul a trecut pe langa mine, iar noi am ajuns la pestera “Akatsuki”. O pestera legendara, ce spune ca a fost casa a celor cinci razboinici legendari ce au ajutat la formarea Konohai.
Intram in interior cu un ghid in fata noastra. Frigul se face simtit imediat, pe pereti se pot observa diferite scheme de atac, acum acest loc e plin de stanci si sanse sa-ti rupi ceva.
Mergem inca cativa metri si in fata noastra se afiseaza un minunat ghetar. Are forma unui vulcan numai ca “gura” o are in jos. Doresc sa ma apropii inca un pic, dar in neatentia mea am alunecat, insa impactul nu a avut loc. Deschid ochii si tot ce vad e doi ochi negri si cu doua suvite de aceiasi culoare, recunosc persoana. E Sasuke, el ma salvat. Ambele sale maini sunt pe talia mea. Simt cum obrajii imi iau foc, iar inima mea incepe sa bata cu putere, in timp fluturasi din stomac se trezesc la viata si incep sa zboare linistiti. Noroc ca nu se poate vedea foarte mult, ca altfel sigur Sasuke ar rade cu lacrimi de mine.
De ce trebuia sa ma salveze? Bine, nu refuz o salvare, dar tocmai el. De ce trebuia sa-mi faca viata si mai grea. Ii multumesc, dupa care ma duc langa fete. Cat am mai stat in acea pestera ochii mi se indreptau numai spre brunet.
S-a comportat destul de ciudat azi, nu il inteleg. Ies din pestera si ma indrept spre autocar, in timp ce colegii mei au ramas sa faca poze.
Pe scaunul rosu se afla o mica felicitare cu un ursulet pe ea. O deschid si citesc continutul parfumat.
“ Tu esti raza de soare ce ma incalzeste in acest ocean de frig. Tu esti lumina si cheia ce ma calauzeaza spre un drum mai bun. Inima mea cere doar un lucru: o cere pe a ta. Buzele noastre se atrag exact ca doi magneti. Te iubesc.
In curand vei afla cine sunt”

Ascund felicitarea si astept sa pornim la drum. Acum sunt si mai confuza: unul imi spune ca ma place in timp ce altu se comporta ciudat si ma salveaza. Inima mea bate pentru amandoi, dar care are puterea sa o castige?

Prima !

Vai rosy cat imi place Te rog sa pui repede nextu ca m-ai facut curioasa. Pupici

Vaii...capitolul asta e superb...n`am ce comenta...saraca Sakura...acum m`ai lasat in suspans
Vin`o repede cu next:D:
te pupacesc dulce:*:

V-am adus nextu si ma bucur ca va place..

Cap 10
Un pas, doi pasi...mai aproape

SAKURA:

Stau afara pe banca in timp ce ochii mei ii privesc oarecum invidiosi pe colegii mei care se distreaza, insa eu nu ma duc. Sincer nici nu stiu de ce. Poate mi-e frica sa incerc ceva nou si diferit sau poate nu vreau. Ii privesc cum se joaca in zapada alba, fetele sunt pricipalele victime ale baietilor. Nimeni nu scapa fara un mozol sau macar o bataie cu bulgari. Unii dintre ei se dau cu placa, Sasuke fiind si el unul din zmei.
Il vad cum coboara de pe varful muntelui, miscarile gratioase sunt calculate, mainile tinute perpendicular cu corpul il ajuta sa-si mentina echilibru. Sare peste o mica stanca acoporita de zapada, iar in aer face o rotire de treisute saizeci de grade si aterizarea ii iese perfect. Acum toate fetele sunt langa el si-l aplauda, mai au putin si sar pe el. Zici ca au nu stiu ce vedeta in fata lor, sunt prea obsedate, mai ceva ca ursu de miere. Sunt ca niste lipitori enervante oricat doresti nu poti sa scapi de ele, iti sug sangele fara incetare.
Trebuie sa recunosc ca sunt geloasa pe ele, pentru ca au atata tupeu si se duc sa-i vorbeasca sau sa-l atinga si sa-si arate trairile fata de el. As putea sa fac si eu, dar ce vor crede restul ca sunt o ciudata, o alta “fana” de-a lui si sincer chiar nu vreau sa-i iau aerul. Insa, nici nu am curajul asta, adica nu vreau sa merg la o petrecere sau sa ma distrez cu fetele si m-as duce la Sasuke. Inca vreau sa-l las sa traiasca si sa-mi indulceasca mie privirea si sufletul, sa mi-l curete de tot praful si sa-mi aduca soarele si aurul in camera numita suflet.
Insa pe de o parte mi-as dori sa dispara de tot, sa nu-l mai vad, pentru ca imi provoaca furtuni si uragane in suflet. Sentimentele mele sunt amestecate exact ca legumele din ciorba, nici nu stiu pe cine plac: pe “misteriosul admirator” care si acum imi lasa diferite cadouri si scrisori ce sunt cheia spre inima mea, daca ar sti ca deja a patruns si Sasuke, persoana ce o vad destul de des, baiatul brunet ce mi-a captat ochii verzi inca din prima zi.
Doua persoane ce m-au adus pe culmile gloriei, dar si a furtunii. Ma simt ca o zeitate ce poate avea totul, insa ura din partea multora o raneste si uneori chiar o doboara.
Trebuie sa treci prin multe capcane pentru a ajunge undeva pe un tron aurit si sa privesti cum insectele iti cer mila sau o alta sansa, oare asa sunt si eu?
De ce nu as fi? Multe persoane m-au ranit si unele inca o fac, iar in interiorul meu se aduna sentimente de ura, ceva ce nu credeam ca voi simti vreodata, insa mereu exista un nou orizont ce cere descoperit si aventura isi face loc. Iar eu ma avant ca un cercetator ce doreste faima, ce doreste sa fie recunoscut si nu considerat un nimeni. Vreau sa ies din pestera in care traiesc, dar cum? La intrare se afla un bolovan ce nu ma lasa sa cunosc lumea, dar am reusit sa scot o mana cu ajutorul fetelor. Am simtit aerul proaspat ce mi-a purificat plamanii ca un mic ritual facut de o vrajitoare.
- Copii, adunarea! –aud vocea dirigintei noastre ce pare ca are sa ne anunte ceva. Ma ridic pe banca rece si pasesc usor pana ajung in dreptul lui Hinata, iar in stanga mea fiind Sasuke. Doamne, e langa mine. Ii simt respiratia fierbinte aterizand pe pielea mea si provocandu-mi fiori placuti corpului, reuseste sa-mi incalzeasca trupul doar cu o simpla expiratie. Inima incepe sa bata cu putere de zici ca in locul ei e o toba lovita brutal. Incerc sa ma calmez si sa nu arat prea multe, insa in interiorul meu fierb de emotie si placerea de al simti langa mine.- Deci, aceasta este ultima seara petrecuta aici, maine la ora unu P.M. vom pleca, asa ca ne-am gandit sa organizam un fel de bal mascat, dar ceva de evul mediu sa zic asa. Vom avea si un mic concurs pentru cel mai frumos costum, atat la fete cat si la baieti. Petrecerea va incepe diseara la ora douazeci si unu P.M. si va tine pana...hai sa spunem cel tarziu ora trei dimineata. Puteti pleca, ne vedem la sala de festivitati. O zi buna.

Fetele incep sa sara in sus de bucurie de zici ca au arcuri in picioare, insa fericirea lor devine imediat un cosmar: nu sunt pregatite, e prea putin timp si multe altele. Imi vine sa ma urc pe pereti numai cand le aud, sincer nici nu-mi pasa, pentru ca nu ma voi duce. Nici o petrecere nu a fost si nici nu va fi de mine. Prefer sa stau in camera si sa citesc sau sa desenez noi modele de haine, care vor ramane mereu o placere si un vis de a deveni designer vestimentar.
Stiu prea bine ca parintii mei vor ceva mai bun pentru mine, vor sa devin daca se poate presedinta tari. Mereu o sa-mi franga aripile, cand voi fi gata sa mi le deschid si sa pareresc cuibul vor veni cu pusca si mi le vor rani numai ca eu sa nu plec spre necunoscut. Dar acesta este destinul meu, sa cad si sa ma ridic, desi nu stiu pana cand. Intr-o zi mai mult ca sigur voi primi o lovitura prea puternica si nu ma voi putea ridica.
Dau sa plec din acea multime, insa vocea lui Karin ma opreste:
- Sakura, draga mea, unde crezi ca pleci?
- Imi pare rau fetelor, dar nu am chef de nimic si nici la petrecere nu voi veni, nu e de mine o petrecere. Imi cer scuze.
- Cum adica? –sare Hinata- Sakura Haruno tu vii si gata. “Nu e de mine o pretrecere” tu glumesti, toata excursia ai stat retrasa si nu ai vrut sa vii cu noi, te-am lasat, dar acum nu. Trebuie sa inveti ce e aia distractie si trebuie sa ai amintiri din aceasta excursie. Nu discut, vii cu noi la magazin. Avem permisiunea de a merge la mall si sa nu aud ca nu te pricepi pentru ca nu te credem, deoarece am vazut ce modele de haine ai desenat. Fetelor sa mergem sa ne pregatim, avem de facut o serie de cumparaturi.

Nu am vazut-o pe Hinata niciodata asa de autoritara, deobicei Karin preaia conducerea si imi tine o “morala” pana ma las capturata. Se pare ca nu o stiu pe adevarata Hinata, ma bucur sa-i vad latura de fiara, acea latura care se impune si vrea sa obtina ce isi doreste.
Totusi nu vreau sa merg, adica pentru ce as merge? Ca sa o vad p Ino cum ii sare in gat lui Sasuke si se tine de el pana o sa-i acorde un dans? Dar la cum il stiu pe Sasuke nu va face asta nici daca e platit sau daca il ameninta cineva cu moartea. Mai mult ca sigur va bea cu prietenii sau poate va invita o fata la dans, insa in mod cert nu eu voi fi aia. De ce m-ar invita pe mine? Sunt urata si nu vin la petrecere ca imi doresc, vin obligata. Auzi la ele, distractie.
Imi vine sa rad. Sa fim seriosi seara asta va fi un esec total pentru mine, pot pune pariu ca dupa o ora voi urca in camera si voi dormi. Asa a fost mereu, nu exista cale sa ies din pestera in care traiesc. Nu are rost sa se chinuie cu mine.
Ceea ce e chiar ciudat e faptul ca mereu neg ceva ce mi-ar face bine si nicioadata nu gandesc pozitiv si sa cred. Dar pentru ce? Ca sa plang mereu cand sunt lovita, sa formez rauri de lacrimi amare? Intrebari fara raspuns, mereu mi le pun si nici nu stiu de ce, nu le stiu rostul.
Asta sunt eu si nu ma poate schimba nimeni si nimic.

Simt cum sunt trasa puternic de mana, zici ca m-o apucat un animal si parca nu poate sa rupa bucata ca sa o savureze in liniste intr-un colt fara a fi intrerupt. Ma uit si observ ca Hinata ma tine strans de mana, mai ceva ca un evadat.
Intram intr-un magazin cu rochii, toate superbe. Culorile iti inchita ochii, iar designu magazinului e unul select, de zici ca aceasta e proprietatea unui designer vestimentar renumit.

Incep sa ma plimb printre rochii, iar mainile mele reci si aspre ating materialele fine. In fata mea mi se afiseaza o rochie superba, parca cere a fi cumparata de mine. Designu e absolut superb, dar parca prea familiar si nu inteleg de ce. Sigur nu e nimic, poate l-am vazut prin revistele de moda ale soramii, dar totusi...
- Superba rochie asa-i? Stii, e ciudat ca de cand e in magazin nici o fata nu a cumparat-o, adica o probau, dar nu le statea bine. Vrei sa o incerci?
Am vrut sa zic ceva, insa vocea Hinatei se facuse auzita din cabina si parca mai mult imi ordona sa o probez asa ca am indeplinit cerinta, iar vanzatoarea ma condus spre o cabina.
Trag draperia rosie ce ma desparte de cabina si hol, iar in fata mea se afiseaza fetele imbracate cu rochiile, fiecare frumoasa si diferite culori care li se potrivesc. Dintr-o data fetelor se lumineaza si un zambet urias apare pe chipul blajin al fetelor.
- Sakura, nu credeam ca ai sa alegi o rochie asa minunata. E superba si iti sta foarte bine. Sa nu auzim nimic, rochia asta ramane. Acum dupa masti.
Ma simteam chiar bine se spusele lui Temari, chiar mi-a dat curajul pentru a merge la petrecere si cu rochia asta trebuie sa recunosc ca ma simt bine. Adica parca as fi eu, mi se potriveste si nu am cu ce sa ma ascund in ea. Asta e, ce va fi va fi. Macar voi pleca cu o amintire, ce mai conteaza acum? Nimic. Acum e randul sa ne luam mastile.


Trebuie sa recunosc ca sunt nerabdatoare sa vina balul. Indiferent ca ma voi distra sau ca voi sta pe scaun va fi o seara de neuitat, o seara in care voi iesi din carapacea mea. Chiar si pentru cateva minute sau ore, ma voi bucura ca parintii mei nu vor sti. Ma voi simti libera, dar oare chiar asa ma simt sau doar incerc sa ma pacalesc pe mine pentru a ma face sa ma simt mai bine?
Ma insel singura. Nu voi fi libera, cel putin nu pana nu fac o schimbare si stau de vorba cu parintii mei, pana cand adevarul nu se afla nu ma voi simti libera. Dar ce tot zic aici? Macar stiu ce vreau cu aceasta libertate? Ce voi face cand le voi spune tot parintilor? Logic ca nimic nu se va schimba, voi ramane aceiasi fata. Poate doar le voi creea durere si dezamagire, dar in rest voi ramane in aceiasi pestera rece si intunecata. Mereu voi cadea si ma voi lovi, chiar de voi sangera nimeni nu se va indura de mine. Ma vor lasa acolo sa sangerez pana cand ultima picatura de sange va spune “stop” vietii mele, pana cand ea se va face auzita in intreaga lume ca un ecou. Nu le va pasa, voi putrezi si nimeni nu va mai sti de existenta mea pe aceast pamant, voi disparea ca razele soarelui printre nori, exact cum au disparut dinozauri asa si eu.

Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre baie pentru a-mi purifica corpul, poate si mintea. Imi dezvelesc trupul alb ca zapada si intru in dus, apa calda se loveste de pielea mea firava in timp ce buretele acoperit de spuma provocata de gelul de dus cu miros de capsuni imi lasa un strat uniform pe trup. Parul rozaliu incepe sa fie acoperit de clabuci proveniti de la samponul cu miros de crin.
Eram imbibata in miresme dulci si poate pentru unii baietii provocatoare, insa mie nu-mi pasa. Puteau sa saliveze sau sa moara acolo dupa aceste miresme, nu ca ar saliva dupa corpul sau marea mea frumuseste.

Ies din cabina si incep sa-mi sterg trupul de stropii ramasi, iar parul il masez usor fara a rupe vreun fir. Imi usuc parul, iar dupa imi iau pe mine o lenjerie alba. Pe usa Tenten cu un zambet larg pe buze.
- E timpul sa te aranjam, ai incredere in noi. Haide iesi afara.
Mi-e si frica sa vad ce o sa-mi faca, dar nu mai pot da inapoi. Am incredere in ele, sunt prietenele mele cele mai bune si mereu mi-au fost alaturi. Nu le-am ascuns nimic, le-am spus tot trecutul meu si ele mi-au fost alaturi. Nu le-a pasat cum arat, m-au ajutat sa zambesc. Ele chiar sunt niste prietene adevarate si ma ajuta indiferent de situatie.
Cine ar fi crezut ca am sa mai intalnesc persoane dragute in lumea asta rea? Ei bine, acum ceva timp nici nu imi trecea prin minte asa ceva. Nici macar nu ma gandeam sa-mi fac vreo prietena, dar se pare ca au venit ele la mine.
Ceva ce nu prea mai exista acum s-a nimerit sa am eu parte. Adica cine mai pune asa pret pe incredere, prietenie? Nimeni, nici macar nu mai stiu ce sunt alea si e trist. E oribil sa vezi persoane cum te injunghie pe la spate, in fata iti jura ca vor fi mereu cu tine, iar pe la spate te vorbesc si te ranesc de nu mai incape in lumea asta cuvintele rele.
Prietenele adevarate sunt cele care te ajuta mereu si nu le pasa daca esti un evadat, agent F.B.I sau vreo vedeta de la Hollywood. Cand plangi si te ranesti adevaratii prieteni isi fac timp sa treaca si sa-ti intanda o mana ca sa mergi mai departe, iti dau sfaturi bune si te apara. Intra cu tine in orice, nu dau inapoi ca lasi. Sunt frati, surori, sunt o adevarata familie si mereu vor fi ingerii tai.

Numele imi este strigat, iar dupa sunt condusa spre baie pentru a vedea rezultatul final. Cu o oarecare retinere, pun picioarul pe gresia rece, iar cand ajung in fata oglinzii raman fara glas. Nu mai pot spune nimic., aceasta nu sunt eu, adica nu pot fi eu. Sunt prea aranjata, prea... prea draguta. Parul este usor ondulat si cateva suvite sunt prinse la spate, iar printre suvitele rozalii isi fac aparitia cateva extensii de culoare rosie, mov si castanii. Machiajul este unul foarte simplu, putin fard alb amestecat cu o dunguta roz, iar buzele sunt date cu luciu.
O vad pe Karin cum vine spre mine cu o mica cutie in mana, o deschide iar acolo se afla o pereche de lentile de contact, insa culoarea este cea a cerului. Ii ofer permisiunea, iar aceasta isi face treaba. Dupa Hinata care deja era aranjata vine sa ma ajute sa ma imbrac cu rochia, iar Temari ma ajuta cu masca si lantisorul cu o inimoara si cercei exact la fel. Acesta este un set de-al ei, il cunosc. In fata mea se prezinta o pereche de sandalute albe cu platforma si tocul cam mare. Stai asa, eu nu pot sa merg pe asemenea toc, eu imi iau balerinii.
Ma uit la fete si le cer in priviri sa ma lase sa ma incalt cu ce doresc insa raspunsul este negativ si primesc alta pereche de data asta cu tocul mai mic si fara platforme.
Iesim toate din camera, intreptandu-ne spre marea sala. Rochia mea roz cu rosu inchis si cu tandafiri ajunge pana in pamant si imi acopera picioarele, iar fata imi este acoperita de masca neagra cu pene rosii.

Intram in sala si ne indreptam spre o masa de cinci persoane. Aanjamentul este unul select si chiar de evul mediu, paharele sunt din cristal, iar farfuriile albe cu putin auriu pe pargine sunt asezate pe pesele acoperite de o panza rosie si cu un bic buchet de flori format din crini si trandafiri. Nu pot spune ca deja e marea distractie, unii mai danseaza, altii vorbesc sau barfec. Deodata usile sunt izbite si pe ele isi face aparitia Ino imbracata cu o rochie roz cu slit, prea mare si o masca, iar parul blond este ondulat si are cateva extensii roz. Ok, prea mult roz. Ma uit la copiile sale si vad ca port acealasi lucru, serios acum.. stai, sefa trebuie sa straluceasca, ele sunt asa de umplutura.


Deja au trecut trei ore si eu am murit de plictiseala, exact cum banuiam. Imi intorc capul spre ringul de dans, iar diferiti tineri danseaza si se distreaza cum stiu mai bine. In pereche sau grup, ce mai conteaza, pentru ei distractia e ceea ce conteaza. Se simt liberi si cu mare chef de viata, sunt ca florile proaspat inflorite, in timp ce eu sunt ca una ofilita ce-i cad petalele incet incet. Imi intind mana sa-mi iau paharul cu suc, dar dau de o hartie.
O iau in mana si incep sa citesc randurile parfumate:
“ In asta seara ai iesit de sub carapacea ta, ceea ce imi place. Exact asa cum te plac eu pe tine, ingerul meu. Vin-o in sera, te astept cu bratele deschise.”

Rochia Sakurei
masca Sakurei
rochia Hinatei
masca Hinatei
rochia lui Temari
masca lui Temari
rochia lui Tenten
masca lui Tenten cea alba
Rochia lui Karin
masca lui Karin
rochia lui Ino
masca lui Ino
Rochia lui Kelia & Mira
masca lui Kelia & Mira

~ nu in acest capitol e schimbarea rozalei, totul e doar pentru o seara. Atat :P sper sa va placa pozele. Bye.~

hmm... Draga mea Rosy , o v-oi spune direct... ador ficul tau imi place asa mult mai ales ca scri mult si frumos . Astept nextu cat mai repede . Pupici si spor la scris .

bv sys esty o scriitoare nemaipomenita sper sa fiu si eu ca tn si sa pun multa descriere....blah blah...dar asa sunt eu mai grabita

Sys pune repede nextu ca te mananc
sa stii k am un bici si nuj sa-l folosesc
asa ca pune nextul

mersi de comentari, dar sincer nu stiu cand am sa aduc nextu :d..va pup dulce pe toti

ceeeeeeeeee, cum adica nu stii cand aduci next.vrei sa murim pe aici de curiozitate.ca daca e asa sa stii ca o sa ai ceva oameni pe constiinta.vezi ca toata instiratia sa apeleze la tine sa ne poti aduce next.orcum spor la scris si multa multa inspiratie sa ne mai aduci un capitol ,,kilometric" adica de ala lung si frumos cum imi place.

Foarte frumos.
Ficul este super
Pui te rog next?

pentru comuri..uitati nextu. Si acest capitol ii este dedicat lui Dey si Ele va iubesc fetele :* Lectura placuta

Cap 11
Prea perfect ca sa fie real.

SAKURA:

Mergeam incet spre sera parca dorind sa prelungesc acel moment in care il voi cunoaste pe fat-frumos ce mi-a oferit mii de cadouri, dar mai important e ca a reusit sa patrunda in interiorul rosu al inimii mele asezandu-se pe un tron comandand ca si cand ar fi al lui.
Tocurile sparg podeaua la fiecare pas provocand un sunet ascutit si totodata asurzitor. In fata mea se afiseaza o usa din termopan, iar in spatele ei se ascunde o comoara ce sta a fi descoperita de mine.
Pe de o parte as vrea sa fug si sa nu cunosc ce e in interiorul acestei incaperi, insa pe de alta parte m-as avanta si cu ochii inchisi indiferent ca voi cadea si imi voi rupe oasele sau ca voi intra in coma sau chiar muri.
Doua dorinte opuse se bateau cap in cap, inima mea imi batea cu putere de zici ca eram pusa intr-o camera unde peretii se apropie de mine si sunt pe punctul de a ma strivi, respiratia era repezita, parca acum se termina aerul si doream sa profit cat mai pot.
Diferiti fiori imi strabateau corpul alb acoperit de o rochie minunata, mi-era si cald, dar si rece. Emotiile ma curpindeau una cate una parca legandu-ma in lanturi din spini ce imi intrau in corp, insa fara a simti vreo durere sau sa-mi curga vreo picatura din lichidul vital ce era pompat de inima mea.
Frica isi facea loc, dar si curiozitatea. Doream sa aflu mai repede cine e, dar eram intepenita acolo si oricat doream nu ma puteam misca. Eram o leguma in acel hol rece ce semana cu un tunet plin de monstri ce ar putea sa ma atace la fiecare moment.

“Trebuie sa o fac, trebuie. Nu pot da inapoi!” incercam sa ma imbarbatez singura, desi picioarele mele imi tremurau si doreau sa faca cale intoarsa si in acelasi timp sa plec de aici. Sa ma duc undeva unde eu voi exista si voi fi fericita.
Inspiram, expiram si in cele din urma am pus mainile pe manerul rece, iar in acel moment am tresarit usor. Mai iau o gura mare de aer si o tin in plamani cateva secunde dupa care ii dau drumul sa plece in lume.
Deschid usa incet, ma simteam ca o insecta ce putea fi strivita in orice moment de catre plantele uriase ce erau aici.
Prin tavanul din sticla intrau razele lunii, in timp ce stelele dansau pe scena neagra. Plantele formau un mic tunel spre centrul serei unde era un foisor alb inconjurat de mii de trandafirii rosii ce se agatau de barele albe.

Il vedeam, era in foisor si ma astepta. Nu puteam sa-i deosebesc chipul din acest intuneric si masca ce-i acoperea fata. Statea si ma privea, ne priveam amandoi.
Nedezlipindu-mi ochii de pe el ma apropii incet pana ce am urcat si acele cateva scari ce ma desparteau de podeaua din lemn alba.
Eram doar la cativa centimentri distanta.
El semana cu un cavaler din evul mediu, mana dreapta era la spate in timp ce cealalta atarna lin pe langa corpul acoperit de un costum negru si o camasa alba cu cravata.

Nu stiu cat timp am stat in acea tacere sau cat ne-am privit, cert era ca eu incercam sa descopar cine e. Doream sa intind o mana spre masca lui si sa o dau jos afland identitatea acestuia, insa lovitura mea a fost parata de mana tanarului ce a apucat-o pe a mea.
Abia in acel moment ochii mei s-au dezlipit de ai lui si privind spre mainile noastre impreunate. Buzele lui rosii au facut contact cu pielea mea. Imi sarutase mana, era un adevarat cavaler.
Isi ridicase privirea asupra mea si in acelasi timp un minunat trandafir rosu a aparut intre noi, mi-am arcuit buzele intr-un micut zambet, unul dulce si plin de iubire fata de el.

Nu stiu de unde, insa incet se auzeau notele muzicale ale unei melodii lente si plina de dragoste.
Si-a apropiat corpul mai mult de al meu, iar eu dadeam in retragere, insa am fost oprita de o mana de-a lui ce a aterizat pe talia mea formand in lant indestructibil. Incepusem sa ne miscam incet si lin pe ritmul melodiei. Ma invartea si ne leganam ca o barca pe apa, iar ochii nostri erau contopiti.
Pluteam cu el, eram pe mici norisori albi si pufosi. Natura din jurul nostru ne privea, era martora la ceva ce nu exista, la o dragoste pura. Luna, mareata regina parca ne zambea de acolo. Tin sa cred ca ea canta, ca ea facea acest loc sa fie asa romantic, mult prea perfect. Nici in vise nu ma gandeam la asta.

Se incheiase si minunatul moment dintre noi. Ne oprisem amandoi, iar nerabdarea punea stapanire pe mine. Trebuia sa aflu cine e, am ajuns pana aici. E in fata mea, nu pot sa plec fara sa aflu ce chip ascunde acea masca.
- Cine esti?
- Rabdarea e o virtute, mi flor de cerezo.

Imi vorbise in spaniola, iubeam spaniola. Asta era o mare slabiciune pentru mine si nimeni in afara de sora mea nu stia ca iubesc aceasta limba, se pare ca a are totul pregatit, insa mai mult ca sigur a fost ceva la nimereala.
Vocea lui imi era familiara, dar nu stiam de unde sa o iau. Cine ar putea detine vocea aceasta ce este un cantec pentru urechile mele? Cine?
In acest moment nu imi trecea prin minte cine ar putea fi, ma gandeam la mii de posibilitati, dar mereu gaseam cate o scuza banala.
Sasuke...neh, el e nu poate fi. Ar fi mult prea frumos, sigur acum e in sala gandindu-se cu cine sa inceapa urmatorul dans sau poate incearca sa scape de Ino, care sigur il calareste chiar in momentul asta, saracu baiat.
Ceva am simtit in acel moment in inima mea, era un nou sentiment...ceva ce nu credeam ca am sa simt, eram geloasa pe Ino. Eram geloasa pe ea ca poate sa-l atinga pe brunet si eu nu.
Vai, nici acum cand il am pe fat-frumos in fata mea nu pot scapa, cand am persoana ce e dominitor pe inima mea. Dar cum daca sunt doi in acel loc rosu?

Ii vedeam chipul cum se apropie de al meu, din ce in ce mai mult. Distanta dintre noi se micsoara vazand cu ochii. Nu pot sa cred ca va face asta, nu pot sa cred ca voi avea primul meu sarut.
Buzele lui se lipisc de ale mele, insa eu eram prea socata ca sa raspund. Ochii mei priveau florile din spatele nostru ce parca imi sopteau sa-i raspund sarutului.
Inchisesem ochii si imi pozitionasem manile mele pe pieptul plin de muschi.
Gustam din dulceata celor doua capsuni ce s-au asezat comfortabil pe chipul lui inca de la nastere. Buzele imi erau presete de ale lui.
Eram intr-un univers paralel cu acesta, zburam in timp ce ma sarutam cu Sasuke.
Ce? O doamne, nu mai scap de el.
Incet ne-am desprins din sarut, acum era sansa mea. Mana alba se indrepta spre masca lui si nu facea nimic sa ma opreasca.
Ii atinsesem masca, insa nu i-am dat-o jos parca asteptam ceva si imediat s-a intamplat. Mana lui o atinse pe a mea, asta era ce doream. Sa ma ajute si el, sa primesc aprobarea.

Eliminasem zidul ce ne desparea, iar in acel moment toata lumina lunii era pe chipul lui luminandu-l. Era persoana ce nu credeam ca am sa o vad sa faca astfel de chestii, persoana ce nu credeam ca ma va saruta.
Era brunetul meu, Sasuke Uchiha. Tipul dupa care erau in limba toate fetele. Nu puteam sa cred.
Lumea mea devenea din ce in ce mai buna, era ceva la care doar visam si asta rareori. Imi era teama sa nu ma ranesc prea tare.
Mana brunetului indepartase si masca mea, iar mana lui imi mangaia incet obrazul rumen. Ii sarisem in brate, tineam ochii inchisi. Imi era teama sa ii deschid, iar totul sa fi fost doar un vis si nimic sa nu fi existat.
Mi-era teama sa nu sufar de pe urma acestei nopti, nu doream sa stiu ce avea sa urmeze. Daca era inca un vis de-al meu?
Imi luasem capul de pe umarul lui si ma indreptam spre buze. Nu risposta, doream sa le mai simt inca o data.
Ne unisem din nou, ma ridicam de la sol si ma invarteam cu Sasuke in timp ce ne sarutam. Usor limba lui sa strecurat in inchisoarea mea ajungand sa se lupte cu gardiana acelui loc.
- Cum e posibil? Tanarul la care eu doar visam, dar nu ma chinuiam sa sper vreodata ca s-ar putea uita la mine. –am zis dupa ce ne-am desprins din sarut si am atins din nou pamantul rece-
- Uite ca viata e plina de surprize. Nu ma intreba cum de e posibil. Acesta e destinul. Sakura tu esti frumoasa, doar ca refuzi sa privesti in oglinda si sa iti vezi adevarata frumusete ce vine din interiorul tau. Bunatatea, inocenta ta mi-au ajuns in adancul inimii...nu pot explica ce simt pentru tine, dar e clar ca vreau sa fii prietena mea. Zimi ca accepti.

Nu puteam crede ce tocmai mi-a zis, era..era inexplicabil pentru mine, era un adevarat mister. Are dreptate, adevarata frumusete vine din interior, se pare ca el sa uitat mai bine in sufletul meu si a descoperit ceva ce la vrajit. Ceva ce eu nu am descoperit, dar nici ca m-am uitat prea mult in interiorul meu.
- Da. Sasuke e ceea ce visam mereu. Te iubesc.
- Trebuie sa te rog ceva, mi angel. Nu spune nimanui de relatia noastra, deocamdata. Multe fete sunt moarte dupa mine si nu as vrea sa patesti ceva rau sau sa suferi. Nu le vei spune nici prietenelor tale, stiu e greu. Insa si ele ar putea sa ne dea de gol, nu prin vorbe ci prin fapte si stii cum e Ino. Accepti?

Nu imi pasa daca doarea sa afle si regina Angliei sau sa nu stie nici cea mai mica insecta, important e ca eram cu el. Ca ma alinta si ne bucuram de momentele noastre.
Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa discutam, sa radem. Din cand in cand ne mai si sarutam, priveam cerul si gaseam impreuna diferite forme ale stelelor.
Alaturi de el eram libera, insa nu suficient cat sa fac o schimbare mare in viata mea. Insa, eram implinita pentru moment.
Nu stiam ce imi rezerva viitorul, insa ma bucuram de momentele mele alaturi de brunet si doream sa profit de toata aceasta fericire cat mai mult. Nu doream sa-mi fac imagini sumbre ce ar putea sa-mi provoace dureri si indoieli.
Totul era prea perfect sa fie real, insa era adevarat.

SASUKE:

In principal doream sa inchei toata aceasta farsa, insa o parte din mine nu ma lasa. Doream sa ma joc putin mai mult, sa vad pana unde ajunge naivitatea ei. Nimeni nu va sti ce aceasta “relatie”, doar prietenii mei. Doar asa ca sa ne distram putin, insa nu cred ca le voi spune acum.

Toate saruturile pe care i le ofeream erau reci si lipsite de sentimente din partea mea, insa nu lasam sa se vada asta. I-am vorbit si in spaniola, sa fie ceva mai original. Noroc ca am invatat spaniola, ma obligase mama sa iau niste cursuri pentru ca nu se stie niciodata. Se pare ca ia placut si asta e de bine. Am fost un adevarat gentilman, pentru prima si ultima data in viata mea.
Sincer nici nu stiu de unde veneau toate acele cuvinte si mai ales forta de a o saruta, mai bine ma duceam la Ino si poate asa aveam parte de mai mult, insa asta e viata.
Da, noaptea devin un leu si nu iert nimic. Devorez totul pana cand nu mai ramane nimic, doar cateva picaturi de sange amestecate cu lacrimi de durere.
Trebuie sa ma gandesc cat va tine aceasta farsa si cum vom ascunde noi acest lucru, dar mai bine o fac maine. Nu as vrea sa par incordat si sa-i dau de banuit micei rozalii care este intr-o lume, cum zice ea...aa da... “prea perfecta ca sa fie real”. Ei bine se pare ca e realitatea, insa e una cruda si cu atat mai dura daca ai afla adevarul rece si plin de sare.


M-am trezit cu o durere insuportabila de cap. Nu stiu la cat m-am culcat, dar mi-e clar ca tarziu. Abia mai scapam de Sakura, insa intr-un final am convins-o sa mearga la curlcare, nu inainte sa-i ofer inca un sarut groaznic pentru mine, placut pentru ea.

Azi e ultima zi petrecuta aici, doar peste cateva ore vom pleca acasa. M-am uitat la ceas si am vazut ce e unsprezece A.M.
Cat am dormit?! dar nici baieti nu erau treji toti. Unii mai bajbaiau drumu spre baie, altii se intindeau. Sigurul care dormea, inca, era Naruto. In acel moment m-am gandit sa-i facem o trezire speciala.
- Neata baieti. Ce faceti? Auziti, ce a-ti zice daca l-am trezi pe blond mai special?
- Aoleu, daca la ora asta e dimineata Sasuke... Imi surade ideea, ce plan ai? –imi raspunde Neji tot cu o intrebare-

Chiar cand doream sa le zic planul meu, pe usa intra diriginta cu o galeata de apa in mana. Se uita putin la noi, iar dupa la Naruto. O vad cum se indreapta spre blond, iar in secunda doi Naruto e pe jos injurand de mama focului.
- Ce? Unde arde? EVACUAREA! AAAA...
Se pare ca diriga ne-a luat-o inainte.
- Ho, blondule. Nu arde nicaieri, ai visat. Trezirea, imbracarea si in zece minute la masa. Mai avem doar doua ore pana la plecare. Nu pot sa cred ca fetele s-au trezit inaintea voastra, aranjate si au si mancat deja. Lenesilor, aia care s-au trezit au avut noroc ca nu au fost udati. GRABITIVA!

Cine ar fi crezut ca diriga noastra poate fi asa de treaba. Toti radem de blond in timp ce el clocotea de nervi, hai frate...

Cum sa o rezolv cu Sakura si intalnirile noastre? Atunci mi-a trecut prin minte o idee: Dealul Konohai. E o zona de picnic, insa stiu eu un loc in care nu merge nimeni chiar daca peisajul e unul superb. Acolo va fi locul de intalnire.

mi flor de cerezo. =floarea mea de cires
mi angel =ingerul meu.

https://www.youtube.com/watch?v=SREiDRjq3Hw&feature=related melodia pe care au dansat.

~cu nextu nu stiu cand vin. Mai aveti de asteptam cam 2 sau 1 capitol [sa vad eu..] pana la schimbarea definitiva a Sakurei :d~ Bye

continua plzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Sasuke e un nesimtit cu N mare iar prietenii lui la fel caci ei i-au dat provocarea. Cum sa-i faca asa ceva bietei fete care nu are nici-o vina. Imi pare rau de ea si sper sa-si de-a seama ce monstru fara inima e sasuke. Oricum astept nextu bye bye

mersi ca m-ai anuntat bita daca e ceea ce cred eu ca face Sasuke atunci il bat...saraca Saku crede ca Sasuke o iubeste Abea astept nextul

Wow wow wow...deci Rose imi cer scuze ca am ajuns d'abea acum..defapt ca am lasat comentariu acum...caci de citit, citisem...
Genial fic-ul..si sa n-mi spui ca il vede pe Sasuke cu una:)))

spor la scriss...sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul printr-un pm:)

Rose, te mananc! A fost un capitol foarte frumos dar, cat mai trebuie sa asteptam pentru celalalt? ^.^ sti ce patesti daca nu vi mai repede cu capitolul..te bat la cap pana nu mai poti. Plss repede next , te-am pupacit