Un copil poate aduce iubirea?

Scuze ca ajung asa de târziu, dar uite prinsa în treburi. Îmi place mult acest capitol. Chiar vreau sa vad ce se întâmpla în continuare. Cred ca va fi ceva frumos nu?
Astept next si sper sa ma uimesti.

Emyly a scris:: Capitolul 7(Puteai să îl scrii şi tu cu un font mai mare şi să îl subliniezi, înclini sau îngroşi, în aşa fel încât să se vadă că este un titlu.)
-Doua Cuvinte- (Rând liber, centrat; nu aveai nevoie de acele linii de pauză. Sunt inestetice.)

Din persperciva Sakurei: (Ori scrii totul cu bold, ori nu mai scrii. Nu există jumătăţi de măsură. În afară de asta, se lasă space între textul propriu-zis şi perspectivă.)
Dupa o noapte HAPPY (Pe lângă faptul că îţi trebuie o virgulă, nu amesteci limba română cu engleza. Arată-mi tu o carte în care cineva combină mai multe limbi şi eu nu o să îţi mai reproşez ceva vreodată. În plus, nu înţeleg de ce a fost nevoie să îl scrii cu majuscule. Nu aveai ce să evidenţiezi, iar dacă totuşi exista această posibilitate, atunci reliefai totul cu italic.) simt ca nu mai vreau sa fac nimic. (space) Totusi(virgulă) ce s-a întâmplat seara trecuta nu îmi da pace.Ce a vrut de la mine.(De fiecare dată când pui o întrebare, foloseşti semnul întrebării "?"; space)Da,(space)îl iubesc(virgulă) nu pot nega acest lucru,(space)dar cum sa-i spun?(space)Cum va reactiona?(space)Desigur(virgulă) îl va umple râsul (Nu înţeleg cum poate umfla pe cineva râsul. Am mai auzit exprimarea asta, însă e fără sens. Gândeşte-te un pic: te umfli de mâncare, de lichide, de orice vrei tu, dar de râs mă îndoiesc. Pe lângă faptul că nu are pic de sens, face parte din exprimarea aia de toate zilele, deloc literară.) de prostia ce o voi spune.(space)Si totusi ma simt într-un impas.(space)Ino se apropie de mine si începe sa-mi povesteasca cum a dansat cu Sai(virgulă) bla-bla-bla.(space)Of,(space)trebuia eu sa fac ceva sa o opresc.(space)Atunci brusc mi-a venit o ideie(Dumnezeule! Tu ai văzut ce ai scris, sau ai tastat cu ochii închişi? Cred că şi un copil de clasa întâi scrie corect cuvântul "idee".),(Preferam să pui două puncte, dar şi virgula este okai. Space.)ce ar fi sa o întreb pe ea ce sa fac cu Sasuke.(Ai auzit de semnul întrebării? Văd că e a doua oară când pui punct.)Asa si voi face.

-Ino,(space)vreau sa te întreb ceva.
-Hai(virgulă) da-i drumul,(space)zi ce ai de spus(space) ca nu am o zi la dispozitie.
-Pai,(space)daca te-ai îndragosti de persoana pe care o urasti cel mai mult,(space)iar ea sa nu simta (Sună foarte prost combinaţia dintre conjunctiv şi condiţional optativ în aceeaşi frază. Corect ar fi să scrii: "iar ea nu ar simţi".) nimic pentru tine,(space)ce ai face?
-Depinde cât de tare iubesti acea persoana.(space)Din punctul meu de vedere(virgulă) cred ca i-as spune ca-l
iubesc,(space)deoarece ar putea-o face cineva înainte de mine,astfel pierzând acea persoana pe veci.(space)Hei,(space)dar ce îti trebuie tie sfaturi despre iubire?
-Nimic important.(space)Am avut si eu un gând mai copilaresc.

Mi-a zâmbit si a iesit din camera.(space)Acum stiu ce o sa fac,(Două puncte, nu virgulă, şi space.)azi în parc îi voi raspunde la toate оntrebarile(întrebările),dar si el va fi nevoit(space)sa raspunda la ale mele.(space)Ma scol (Sună foarte prost "mă scol". "Mă ridic" parcă are un alt impact.) lenes din pat si ma îndrept spre dus.(space)Dau drumul picaturilor de apa sa-mi desfate(Încă mă chinui să îmi dau seama ce ai vrut să zici. Cred că ar fi trebuit să fie un "să-mi răsfeţe", sau ceva de genul ăsta. Nu ştiu.) corpul.(space)Dupa ce ies(virgulă) îmi iau un tricou si niste pantaloni scurti,(space)apoi cobor sa vad ce avem de mâncare.(space)Serios,(space)discutiile despre iubire îmi fac foame.(space)Jos era adunata maulta(multă) lume,(space)iar galagia de nedescris.(space)Bagaje,(space)servitori si oameni,(space)fiercare (fiecare) cu treaba lui.(space)Îmi fac loc prin multime si merg în camera de servit masa.(space)Privesc prin jur si îmi vad parintii alaturi de familia Uchiha.(space)Merg si ma asez lânga fratele meu(virgulă) care nu se mai oprea din vorbit.(Punctul nu are ce căuta aici. Trebuia să pui o virgulă şi să începi apoi cu minusculă.)Dar nu îi atrag atentie(atenţia) si ma pun pe mâncat.(space)Dupa ce termin,(space)ma ridic si plec.Nu pot,(space)pur si simplu nu pot sa-l mai privesc.(space)E atât de indiferent fata de mine,(space)dar totusi îl iubesc.(space)Se spune ca viata merge mai departe si ca nu trebuie sa traim în trecut,(space)dar daca nu ma accepta (virgulă) îl voi putea uita?În camera erau cele mai bune prietene ale mele(virgulă) Ino si Hinata(virgulă) care discutau de zor.(space)M-am bagat (Unde s-a băgat? În dulap, debara, sub masă?) si eu(virgulă) astfel vorbind mai bine de 3 (În ficuri, poveşti, cărţi, ş.a.m.d., numerele şi cifrele se scriu cu litere.) ore.(space)Dupa asta(virgul[) ele au plecat în oras,(space)iar eu am ramas sa ma pregatesc.(space)Fiindca e cald(virgulă) mi-am luat o rochie scurta de culoare rosie si niste sandale.(space)Era ora 18:30,(space)deci plec.(Ştiu că limba română nu ţine seamă de concordonaţa timpurilor, însă sună extrem de aiurea atunci când combini trecutul cu prezentul în aceeaşi propoziţie. Practic mi-ai spus că atunci era ora 18:30, acum un an, doi, o lună, o săptămână, iar ea abia în momentul de faţă pleacă.)Am luat un taxi deoarece nu prea stiu locurile de aici.(space)Ajunsa acolo m-am îndreptat spre lac.(space)Era asa frumos,pe margini ciresi înfloriti,(space)flori cu arome îmbatatoare si un lac (Ai o repetiţie tare urâtă aici. Fii mai atentă când scrii şi citeşte de câteva ori cu voce tare, în aşa fel încât să te asiguri că totul sună bine.)cu apa cristalina.(space)Un peisaj superb pentru un artist.(space)Simt cum vântul adie usor,(space)o atmosfera atât de linistita.Ma asez lânga un copac delectânduma (Nu vreau să accept faptul că ai ajuns la vârsta asta şi nu ştii să foloseşti cratima. Este pentru prima dată când se întâmplă în acest capitol, însă nu şi în fic. Ai mari probleme cu asta. Corect: delectându-mă.) cu privelistea.(space)Dar nu a durat mult,(space)am simtit cum cineva s-a apropiat de mine si m-a ridicat.(space)Era Sasuke.(space)Am evitat sa-i întâlnesc privirea,(space)dar m-a fortat.(space)Ma pierd оn(în) ochii lui abisali,(space)dar nu pentru mult timp:

-Acum esti gata sa-mi raspunzi la оntrebari(întrebări)?
-Doar daca raspunzi si tu la ale mele.
-Bine,(space)de ce nu?(space)Dar eu voi оncepe(începe).
-Nu ma intereseaza cine începe,(space)doar vereau(vreau) sa fie rapid.
-Aceste zile оn(în) care am foat împreuna(virgulă) ce au însemnat pentru tine?

Când am auzit întrebarea sa mor,(Şi eu folosesc "să mor", dar nu scriu asta într-un fic. Ai probleme cu exprimarea, în sensul că nu este deloc literară. Tot ce foloseşti în viaţa de zi cu zi, adaugi şi în fic, iar asta nu e tocmai okai. Nu spun ca personajele să înceapă să îşi vorbească în metafore, însă cred că nu afectează cu nimic ficul dacă le atribui un limbaj simplu.)oare sa-i spun sau nu,(Semnul întrebării, space, începi cu majusculă.)de ce nu ma pot decide,(Semnul întrebării, space, începi cu majusculă.)dar nu vreau sa par sala(laşă) deci voi fi cât mai hotarâta posibil,(space)chiar daca risc sa pierd totul.

-Au fost frumoase recunosc,(space)dar nu au nici-o(Niciodată "nicio" nu se va scrie, nu se scrie şi nu se va scrie cu cratimă.) însemnatate.
-Dar sarutul acela acasa la Ino(virgulă) ce a fost?
-Sasuke(virgulă) fii serios(virgulă) ce e cu întrebarile astea copilaresti?
-Tu raspundemi(RĂSPUNDE-MI!!!)!
-O mica placere,(space)ceva banal pot spune.
-Ok!Dai(DĂ-I) drumul(virgulă) întreabama(ÎNTREABĂ-MĂ) ce ai de zis(Nu ştiu cum poţi întreba pe cineva ce ai de zis. Zisul e zis, întrebatul e întrebat. Space.) ca m-am saturat sa stau aici.
-De ce m-ai sarutat?
-Are vre-o(vreo) importanta,(space)singura ai spus ca e ceva banal,(space)dar vreau sa-ti raspund,(space)acel sarut a fost un semn pentru tine.
-Ce fel de semn,(space)mai exact pentru ce?
-Esti atât de naiva,(space)chiar nu ai înteles pâna acum?
-Ce sa înteleg?(space)De ce vorbest(vorbeşti) în ghicitori?
-Nu mai am sa-ti zic decоt(decât) atвt(atât).(space)Ai pierdut ceva de pret.

A plecat,(space)nu am înteles nimic.(space)Astfel m-am departat si eu.(space)Amândoi în directii opuse.(space)Ce a vrut sa spuna?(space)Ce a însemnat?(space)Am simtit ceva,(space)am simtit iubire în glasul lui,(space)unul asa de blând.(space)Asta vrea sa însemne ca ma iubeste(virgulă) nu?(space)A vrut sa spuna asta,(space)a vrut sa spuna ca îl voi pierde.(space)Nu am mai stat pe gânduri si m-am întors repede,i(space)ar el a facut(space)acelasi lucru.(space)Am început sa fugim unul spre celalant(CELĂLALT.).M-a cuprins si mi-a soptit:

-Te iubesc.

Titlu: Mi se pare una dintre cele mai banale alegeri pe care ai fi putut sa o faci. Nici macar nu are legatura cu textul, sau nu inca. Chiar sunt curioasa cum o sa reusesti sa legi titlul de continut. Daca o sa o lasi pe Sakura insarcinata "accidental", atunci poti sa lasi balta cu usurinta ficul, caci deja mai exista sute cu aceleasi idei. O sa vorbesc despre asta mai jos, la idee.
Idee: Cum ziceam, nu ai absolut nimic original pana acum. Nu ma surprinzi in niciun fel, ba chiar ma plictisesti. Esti previzibila, ceea ce nu este decat un lucru negativ. Ma indoiesc ca poti sa mai schimbi soarta acestui fic; nu imi dau seama ce ai putea adauga ca sa imi trezesti macar putin interesul. Gandeste-te macar la ceva ce nu am citit prea des, impresioneaza-ti cititorii. Pe mine nu m-a dat pe spate momentul de la finalul ultimului capitol, ba chiar mi s-a parut penibil. Nu a fost nici macar putin natural, a fost totul tras de par. Asa ceva nu s-ar putea intampla in realitate. Inteleg ca povestile sunt fictive, insa naturaletea intamplarilor trebuie pastrata.
Descriere: Este la pamant. Imi descrii personaje in continuu, dar mai ales vestimentatia lor, niciun sentiment in schimb. Ce fel de fic e cel fara sentimente? Okai, nici mie nu imi plac descrierile alea super plictisitoare, lungi, "metaforice", insa cateva sentimente tot trebuie sa existe. Am vazut ca te-ai chinuit pe ici, pe colo, sa ne spui cat de framantata era Sakura si asa mai departe, insa nu m-a impresionat cu nimic. Axeaza-te pe momentele cu adevarat importante, asculta o melodie in timp ce scrii, care sa descrie cam ceea ce simt personajele tale in acel moment. Un alt lucru bun, ca sa iti dezvolti descrierea, ar fi sa incepi sa scrii creatii scurte, pe diferite teme; unele sa necesite sentimente de bucurie, altele de tristete, melancolie.
Dialog: Din pacate, nici aici nu stai mai bine. Ai foarte mult dialog, cu replici seci rau de tot. Nu am vazut nici macar o replica interesanta. Dialogul ne ajuta, de cele mai multe ori, sa ne dam seama de perceptiile pe care le are fiecare personaj in parte. E exact ca in viata reala: una e sa iti imaginezi cum ar putea sa gandeasca cineva, alta e sa il asculti vorbind despre asta. Mai bine putin si bun, decat mult si prost. Dialogul poate inlocui cu cea mai mare usurinta descrierea; de aceea este preferat de cei care nu se simt capabili sa stoarca niste sentimente. Incearca sa creezi o conversatie numai atunci cand este necesar, cand vrei sa ne transmiti ceva cu adevarat important, ca noi sa aflam si cum se comporta personajele in situatiile-limita.
Exprimarea: Ti-am mai mentionat si pe parcursul corectarii capitolului: adaugi niste expresii care strica tot farmecul. Mai ai de lucrat, citeste mai mult. Nu stii sa folosesti cratima cand e nevoie, iar asta e grav. Te lipsesti de ea cand e necesara si o adaugi cand nu ai nevoie de ea. Nu imi explic de ce ai ajuns la varsta asta si ti-ai permis sa incepi un fic, fara sa stii sa scrii corect gramatical. Inteleg ca vrei sa evoluezi si tocmai de asta ai cerut si o critica, insa gandeste-te la cititori: citind cuvintele scrise gresit, le memoreaza si ei inconstient si astfel ajungem un popor de analfabeti. Citeste articole legate de gramatica, citeste carti si vei vedea ca se vor vedea rezultate. Eventual, dupa ce mai citesti cate un articol, doua, hai trei, scrie un text in care sa aplici lectia invatata.
Punctuatie: In general, aici stai bine. In cele mai multe cazuri asezi virgula unde trebuie, ceea ce este bine. Problema ta majora o reprezinta acel semn al intrebarii. Niciodata nu il pui cand ai nevoie de el. Fie ca se intreaba personajul in sinea lui, fie ca ii adreseaza cuiva o intrebare, utilizezi semnul intrebarii, niciodata punctul. Tin sa mentionez acelasi lucru pe care ti l-au mai spus cativa cititori: se pune space dupa semnul de punctuatie, intotdeauna!
Estetica: Aici te-as sfatui sa iti alegi un font, in afara celui automat, cu care sa iti scrii capitolele. Verdana, Calibri, Cambria, Arial sau Times New Roman arata cel mai bine, le poti folosi cu incredere. Pe langa asta, separa numarul capitolului de titlul acestuia, de perspectiva si de text. Daca vrei sa folosesti si alineatul, nu am nimic impotriva, insa daca continui cu delimitarea paragrafelor, totul este in regula.

Cam aici se opreste critica. Sper sa tii cont de sfaturile primite. Desi a mai facut-o si Anelis odata, tin si eu sa le reamitesc membrilor ca pana nu vor avea numele galben, nu au niciun drept sa se lege de felul in care scrii, mai ales atunci cand ei fac greseli de scriere la fel de mari, sau poate chiar mai mari. Mult succes in continuare.

Capitolul 8

Razele soarelui se strecoara in camera, trezindu-ma. M-am ridicat din pat si am iesit in gradina. Dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mult mai frumos, florile parca aveau o alta sclipire, iar roua rece era asternuta peste iarba cea verde si pufoasa.Stoluri de pasari zburau deasupra mea impreuna cu fluturi de diverse culori, care dansau in aer. Rausorul de langa casa, era fantastic, foarte limpede ,se auzea susurul apei curgand la vale.Cerul era senin de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita. Un vant usor isi face aparitia. Totul era asa frumos. Un peisaj rupt din rai.

Varsta de 18 ani. Cea mai asteptata de toti. Atunci cand crezi ca totul e doar un joc. Dar cu timpul realizezi ca toate acestea pot deveni un adevarat cosmar. Fiecare trebuie sa treaca de unele greutati la o anumita varsta. Iata ca a venit si timpul meu. Intr-un sfarsit am implinit aceasta frumoasa varsta. Mii de felicitari, urari de bine si multe, multe cadouri ma asteapta. Atata bucurie doar intr-o singura zi. Ziua mea.

Intru in casa. Din bucatarie se aude un tipat urmat de un raset. Ma indrept repede spre sursa. Ma apropii incet. Observ doua siluiete foarte cunoscute, dar nu pot distinge prin sticla usii. O deschid incet. Cand intru fratele si sora mea stau si se cearta. Tipic lor, iar buna mea cumnata se amuza pe seama lor. Cand ma zareste imi face loc langa ea . Cei doi nu incetau, totusi cand m-au zarit au tacut. Nu stiam ca am asa un efect asupra lor. Un mic zabet isi facu aparitia pe chipul meu. Mi-au intins o farfurie cu clatite. Ma uit cateva clipe la ea pana o aud pe sora-mea:

-La multi ani, draga.
-La multi ani, se aude si fratele meu, mananca ca altfel ma supar.
-Deci voi doi va-ti apucat de gatit, mama, cum de nu a luat foc bucataria pana acum?
-Ha, ha, ce sa zic.

Daca nu ma otravesc de ziua mea cu astia doi! Asa am si stiut.Era sarata. Am inceput sa tusesc.

-Ce-ai patit?
-Voi vreti sa scapati de mine?
-Ce sa intamplat? Poate ne zici si noua?
-Ati pus sare in loc de zahar in clatite.

Se uita unul spre altul, iar pentru a le dovedi le-am dat sa incerce si ei. Au scuipat pe data ceea ce ei singuri au gatit. Am inceput sa rid in hohote, iar ei la fel. Nu dupa mult timp au aparut si dragii nostri parinti. Mama a fiert repede niste oua, iar noi ne-am pus pe mancat. Dupa ce-am terminat tata mi-a spus ca vrea sa-mi arate ceva. Am mers cu el pana la garaj, iar in fata mea statea o motocicleta nou-nouta, era asa frumoasa. Merg sa-l imbratisez, eram asa de fericita. Dupa ce am mai privit motocicleta inca un pic, am intrat in casa. Urc in camera mea. Ma asez pe pat si incep sa ma gandesc cu ce sa-mi surprind prietenii anul asta. Mmmm...e greu. Dupa mai multe idei am ajuns la concluzia ca trebuie sa organizam o petrecere, dar in stil mare. Incep sa-mi sun toti prietenii pentru a le impartasi ideia. Ei pareau desigur foarte bucurosi. Dupa o ora de ascultat muzica primesc un mesaj de la Hinata care imi spuna ca vrea sa iesimin oras. Nu stau mult pe ganduri si accept. Dupa ce m-am aranjat, mi-am luat o geata si bani, telefon si am iesit din casa. In parc m-a intalnit cu Hinata. Am facut o scurta plimbare dupa care am mers la cafeneaua cea mai apropiata. Dupa mai multe discutii ca intre fete am plecat, dar nu inainte sa- amintesc sa vina la 19.

Timpul zboara repede. Se apropie si ora 19. Ma imbrac mai elegant si cobor la parter. Sala era frumos aranjata. Baloane, boxe din care in curand va rasuna muzica, bauturi, mancare si multe alte lucruri necesare pntru a face petrecerea mai frumoasa. Nu dupa mult timp au sosit si invitatii. Erau asa de multi. Muzica rasuna in toata casa, cred ca vecinii spuneau ca suntem nebuni. Totul mergea asa de bine, dar nu vad pe cineva. Ino si Hinata ma cheama sa vin la ele. Dupa ce ma felicita am inceput sa vorbim. Dar sunt imbratisata de doua brate puternic. Ma intorc si-l observ pe Sasuke. Ma bosunflez ca un copil mic. Ma saruta scurt pe buze si-mi face semn sa-l urmez. Dupa ce l-am dojenit un pic am urcat cu el sus. Am intrat in camera mea. Pe peretele candva alb acum statea desenat un graffiti. Doua inimi mari. Am ramas uimita. Il vad cum se apropie de mine cu un buchet de trandafiri roz ca parul meu si un ursulet mare care tine in mana un plic. Iau curioasa plicul si-l deschid. Doua bilete de avion spre Paris. Nu cred ca e adevarat. Merg spre el si-l sarut pasional. Dar nu a durat mult momentul deoarece a aparut nebunul de Naruto care ne cheama jos. Am coborat repede astfel petrecand o aniversare pe care nu cred ca o voi putea uita.

Foarte frumos capitolul! Partea cu clatitele a fost amuzanta! Ce frati are Sakura!... 0_O :))
Oricum, astept next-ul!!! :* :D
Ja nee!

Adu nextul mai repede
R∆IN: Citeste regulamentul! Ai facut din nou spam. Cum am mai spus, vei fi sanctionata.

Capitolul 9

Dupa o saptamana...

Deschid usa casei. Era o liniste totala. Doar tocurile mele mai faceau zgomot . Las bagajele in hol si merg in camera. O vad pe sora mea uitanduse in oglinda. Merg spre ea si-i sar in gat, dar ea ma priveste de parca ma vede prima data.

-Surpriza, am venit mai repede acasa.

-Tu cine mai esti?

-Ha, ha, buna gluma.

-Nu e o gluma, ea nu stie cine esti.

-Mama? Voi toti v-ati pus la cale sa ma speriati azi sau ce?

Mama imi face semn sa o urmez in salon. O urmez vizibil destul de ingrijorata. Oare ce s-ar fi putut intampla incat propria mea sora sa nu-si aminteasca de mine? Mama se aseaza pe canapea, iar eu urmandu-i exemplul.

-S-a intamplat la doua zile dupa ce ati plecat:

FLASHBACK:

O zi cu soare si pasari cantatoare. Nimic deosebit. Servitoarele se plimba prin casa, iar Marc doarme. Totul pare destul de normal. Ma asez pe canapea cu gandul sa ma odihnesc, dar in fata mea apare Mira cu o fata de catelus plouat. Cand are fata asta cu siuranta doreste ceva.

-Hai spune mai repede ce vrei.

-Mama, ma cunosti asa bine, as putea imprumuta motorul surorii pentru o zi?

-Dar...

-Te rog frumos, ea nu va afla, promit.

-Bine, bine, dar ai grija sa nu faci nici-o prostie.

A plecat foarte fericita. A luat cheile si pe aici tii drumul.

Dupa cateva ore

Stau si vorbesc cu scumpul meu sot despre afaceri. Se pare ca concurenta creste intens. Se schimba lumea afacerilor destul de drastic. Nimic nu mai e sigur. Nu mai pot gandi mult ca vad telefonul sunand. Il iau si raspund. La capatul firului se auzi un glas de barbat.

-Cine sunteti dumneavoastra si unde e fica mea?

-Doamna, fica dumneavoastra a nimerit intr-un accident.

Nu mai ascult nimic, pun repede receptorul si ma pornesc cu Yoshio la spital. Acesta pare la fel de ingrijorat ca si mine. In douazeci de minute ajungem la spital. Parintii lui Iatachi erau deja acolo. Doamna Uchiha plangea foarte tare, iar sotul sau o consola. Dupa ceva timp un doctor iese spunandune ca Iatachi a supravetuit, iar Mira s-a trezit. Deschidem incet usa si intram. Sta pe pat confuza. Ma apropii de ea sa o strang in brate, dar ma respinge. O intreb ce a patit, iar ea imi spune ca nu ma cunoste si ca nu am niciun drept sa o ating. Raman surprinsa de acest gest al ei si o intreb daca glumeste. In acelasi timp intra un doctor care ne spune ca totul e adevarat. Din cauza impactului si-a pierdut memoria. Doctorul ne-a explicat ca va trece un timp indelungat ca sa-si revina, dar trebuie sa o ajutam. Nu putem sa-i spunem totul noi, trebuie sa-si aminteasca si ea. O mica lacrima se prelinge pe obrazul meu. Copilul pe care l-am crescut atata timp nu ma recunoaste. Simt cum o parte din inima mea se rupe. Totul e asa de complicat. Am stat cu ea pana a doua zi dupa care am plecat acasa. Acolo a inceput sa-si aminteasca diferite lucruri.

ENDFLASHBACK

Imi imbratisez mama in semn de consolare. Nu-mi place cand sufera, dar si sora mea nu ma cunoaste, ma simt oribil. Iar acum trebuie sa o las sa-si aminteasca. Il sun pe Sasuke care era deja la curent cu toate astea si-l intreb ce ar trebui sa fac. Imi spune ca putem inchiria un apartament si sa traim acolo un timp. Sunt repde de acord, iar cum bagajele sunt gata, ma indrept spre casa familiei Uchiha.

Imi cer scuze fiindca actiunea e cam grabita, si pentru prea mult dialog.

In sfarsit un nou capitol! :)
A iesit foarte frumos, iar rasturnarea de situatie mi-a placut! ;D
Pai, altceva nu stiu ce sa mai zic, decat ca astept next-ul si sper sa ma anunti! :)
Ja nee! :)

Scuze ca vin tarziu, dar lenea e cucoana mare.
Mi-a placut foarte mult ce am vazut.
Adica cum sa nu iti cunosti sora?
Ma intreb cum se va sfarsi totul.
Astept nextul si sper sa fie rapid.

Subiect: Un copil poate aduce iubirea? Dum 21 Sept 2014, 16:02

Capitolul 10

Din perspectiva Sakurei

A trecut ceva timp, iar eu nu m-am intors acasa. Nu-mi place deloc sa stau departe de familia mea, dar daca astfel imi pot ajuta sora pot face orice. Am aflat de la mama ca sora face progrese, isi amintest unele lucruri, iar asta inseamna ca in curand isi va aduce aminte si de mine. Scot un oftat la gandul ca aceasta amnezie poate dura mai mult decat ar fi normal, ca ar putea avea complicati si cate si mai cate imi trec in momentul asta prin minte. Sasuke se uita la mine cu o urma de ingrijorare. E si normal de cateva zile umblu de colo, colo prin camera fara sa zic nimic, parca as fi o bezmetica. Il privesc, iar acesta imi face semn sa ma asez langa el. Ma pun langa el, iar acesta ma trage mai aroape. Ma uit la el si zambesc, parca pentru un moment simt ca ramanem doar noi doi. Si totusi nu pentru mult timp. Ingrijorarea isi face iar, loc printre gandurile mele.

Din perspectiva Mirei

Totul este in ceata. Tot ce am trait pana acum pare ca a fost in zadar. Nu imi mai recunos prietenii, aproiatii, pe nimeni. Urasc acest lucru. Nu imi place sa merg pe strada, iar cand cineva ma strica sa nu-mi dau seama cine e. E atat de aiurea. Ies in living, iar acolo sta mama vrbind cu o fata. O cercetez cu privirea, dar nimic, totul parca e evaporat sau poate nu o cunosc deloc. Ma apropii de cele doua, iar fata vine si ma imbratiseaza. Nu stiu de ce, dar ii raspund imbratisarii. Mi se pare destul de cunoscuta, dar de unde?

-Mira, ea e Ruby, e fica matusii tale.
-Acum imi dau seama de ce mi se parea asa cunoscuta.
-Bine, matusa, merg sa ma odihnesc un pic si dupa aia mai povestim.
-Desigur, draga, dute si te odihneste, cred ca ai avut un drum lung.

O vad cum se indeparteaza si intra in camera de oaspeti. Ma asez pe canapea si incep sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea acum daca nu as fi nimerit in acel accident nenorocit, oare ar fi fost totul diferit? Posibil! La acest gand scot un oftat lung. Aleg sa ies din casa si sa merg la o scurta plimbare pentru a-mi putea pune toate gandurile in ordine. Ma simt atat de debusolata de parca sunt pierduta. E un sentiment atat de ciudat.

Incep sa ma plimb prin oras, nici nu observ cum trece timpul. Printre atatea ganduri e si normal. Ma intorc incet acasa. Seara e asa linistita si placuta. Ajung intr-un sfarsit si intru. Mama era la bucatarie ca de obicei, iar verisoara-mea privea TV-ul. Ma apropii de ea si o salut. Aceasta imi face semn sa ma asez langa ea pe canapea. Ma pun langa ea si aceasta incepe sa vorbeasca:

-De cand am venit aici nu am vazut-o pe Sakura, unde e?
-Pe cine nu ai vazut?
-Pe Sakura, sora ta, uite!

Scoate din buzunar telefonul mobil si-mi arata o poza. Eu, ea si fata cu par roz care am vazut-o cu vreo saptamana in urma. Brusc in minte imi apar mii de imagini cu ea. Nu pot sa cred, Ruby chiar are dreptate. Dar e imposibil, de ce nu mi-a spus?

-Hei, pamantul catre Mira, mai esti printre noi?
-Da, da, ce sa intamplat?
-Te intrebam unde este Sakura?
-Nu stiu, intreab-o pe mama, ea stie precis.

Aceasta se ridica si se indreapta spre bucatarie, lasandu-ma singura. Scot telefonul din buzunar si incep sa caut prin contacte. Numele ei e si el prezent. Formez repede numarul si o apelez. Nu astept mult, iar aceasta raspunde.

-Mira...
-Vreau sa ne intalnim maine la ora 10:00 in fata parcului.

Nu astept un raspuns si pun receptorul. Sunt sigura ca va veni.

Din perspectiva Sakurei.

Nu imi vine sa cred. M-a sunat. Asta pare ireal, dar in acelasi timp si atat de imbucurator. Merg la Sasuke si-l imbratisez. Se uita la mine de parca ma vede pentru prima oara, dar imi raspunde imbratisarii.

-Ce-i cu tine de esti asa fericita?
-M-a sunat Mira si a spus ca vrea sa ne intalnim.
-Dar asta e o veste minunata.

Ma saruta usor pe frunte si ma trage mai aproape de el. Ma cuibaresc la pieptul lui. E destul de tarziu. Mi-e atat de somn incat adorm pe data.

*A doua zi*

Ma trezesc plina de energie. Privesc ceasul care arata ora noua. Nu imi vine a crede cat am dormit. Mreg si fac un dus scurt. Ma imbrac repede si imi fac un ceai. Il trezesc pe Sasuke care mai vrea sa doarma. Dupa cateva incercari am reusit. I-am facut o cana de cafea si un sandwich. Il sarut in graba si ies pe usa. In zece minute sunt in fata parcului. Privesc inainte si vad o siluieta destul de cunoscuta. Era ea. Merg sa o imbratisez, dar ma respinge. Nu inteleg ce se intampla pana nu incepe sa vorbeasca:

-Si, cand aveai de gand sa-mi spui?
-Nu inteleg ce vrei sa spui.
-De ce mi-ai ascuns ca esi sora mea?
-Doctorul a spus...
Brusc izbucneste intr-un ras sarcastic.
-Da, doctorul, poate ai si dreptate sau...
-Unde vrei sa ajungi cu asta?

Incep sa ridic tonul, o fi ea mai mare, dar intrece masura.

-Nu ridica tonul la mine, cred ca intelegi si singura ce vreu, sunt sigura ca mi-ai fi ascuns asta inca mult timp daca nu aflam singura.
-Ce vrei sa insinuiezi cu asta?
-Esti o mincinoasa asta vreau sa spun. Oricum, nu de asta te-am chemat, am vrut sa-ti spun ca aici s-a incheiat relatia noastra, esti un nimeni pentru mine.

O vad cum se intoarce si pleaca. Nu imi pot abtine prea mult lacrimile si incep sa plang. Ma simt de parca mi-au fost infipte mii de ace in inima. Nu pot sa cred ce s-a intamplat. Oare asa se va incheia relatia noastra?

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Dum 21 Sept 2014, 19:19

Noooooooo! Mi-a picat cerul în cap! Cum? De ce? Nu creed... prima?!?!
Ok, îmi place mult deși am mai auzit ideea ăsta undeva... nu contează. Cat de trist... a renegat-o. Nu pot sa cred. Ce rea ești Mira...
Oricum, aștept next. Mă anunți și pe mine? Merci :*

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Lun 22 Sept 2014, 17:23

Cum de nu am intarziat si de data asta?
Oricum, nu cred ca nu as fi comentat.
Cred ca ma cunosti, fara sa las un com eu nu pot.
Mai ales la acest capitol, a fost destul de trist.
Nu inteleg cum de a putut sa procedeze Mira astfel.
Nu prea mai stiu ce sa zic, mi-a placut foarte mult.
Abia astept next-ul.

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Joi 25 Sept 2014, 19:23

Wow, chiar trist nextul, si totusi ameritat asteptarea( parerea mea)! :)
Sa vedem totusi cand o sa pui capitolul 11... sper ca mai curand! :D

Subiect: Un copil poate aduce iubirea? Dum 05 Oct 2014, 12:09

Capitolul 11

Din perspectiva Sakurei

Ajung in apartament cu lacrimi in ochi. Inca nu imi vine sa cred ce am auzit. Persoana care mi-a fost alaturi atatia ani, care m-a ajutat cand am avut nevoie, a plecat, m-a lasat singura. Aud cum usa se deschide, iar pe ea intra Sasuke cu un zambet destul de mare. Cand ma vede zambetul ii dispare pe loc. Vine spre mine si ma imbratiseaza, plasandu-mi un mic sarut pe frunte.

-Dupa felul cum arati simt ca ceva nu a mers bine.
-Cum sa mearga ceva bine, cand ea mi-a spus ca nu mai vrea sa ma vada?
-Linistestete, totul va fi bine, iti promit.
-Pe dracu, nimic nu va mai fi bine nimic!

Un val de lacrimi imi inunda, iar fata. Nici nu stiu ce m-a apucat. Ma simt atat de oribil. Dupa cearta cu Mira nu ma mai simt in apele mele. Parca totul e pierdut. Ma trezesc din visare cand incepe Sasuke sa vorbeasca.

-Nu stiu daca iti va placea, dar am o idee.
-Sper sa-mi placa.
-Ea si-a amintit de tine, asa ca nu mai ai nimic de ascuns de ea, deci ma gandeam sa mergi si sa locuiesti, iar cu familia ta. Iar in acest timp sa incerci sa ii recastigi, iar increderea.
-Imi place, dar nu stiu daca voi putea face toate astea.
-Vei putea, fii sigura, iar daca nu te vei descurca eu voi fi alaturi de tine.

Ii multumesc pentru aceasta idee. Cred ca daca eram singura in acest moment nu ma gandeam la asa ceva niciodata. Un mic zambet mi se strecoara printre buze. O apelez rapid pe mama, spunand-ui sa-mi pregateasca camera. Din prima nu intelese asa ca i-am explicat totul pe indelete. Aceasta parea foarte incantata de planul meu, defapt al lui Sasuke, dar acum nu mai conteaza a cui a fost, cel mai important e sa-l indeplinim. Imi fac bagajul destul de repede. Nu vreau sa pierd nici-o clipa. Sasuke imi ia bagajul si ma ajuta sa-l pun in masina. Dupa cateva minute de condus a parcat masina in fata casei si m-a ajutat sa cobor. Intru in casa si dau nas in nas cu Mira.

-Ce cauti aici ti-am spus ca nu mai am nici-o relatie cu tine.
-Poate tu nu ai, dar mai am mama, tata si multe alte rude. Nu imi poti lua acest drept chiar daca tu ma consideri un nimeni.
-Deci sa inteleg ca vei locui aici?
-Ai inteles absolut corect, voi locui aici cu sau fara voia ta.

Ma indepartez de ea si merg in living. Mama e fericita ca intodeauna. Ma imbratiseaza lung si placut. Ma desprind de ea si urc in camera. Sasuke imi pune lucrurile in coltul camerei, iar eu ma pun pe pat. Cat de mult mi-a fost dor de acesta. Ma simt ca in clasele primare cand veneam de la scoala incarcata si obosita. Doar ca acum totul s-a schimbat. Ma simt altfel. Nu obosita si nici incarcat pana in gat de treburi, ma simt neputincioasa si slaba. Il privesc pe Sauke care sta in pragul usii. Ii fac semn sa se apropie, iar acesta nu mai asteapta sa-i spun de doua ori.

Din perspctiva lui Sasuke

O iau in brate si o sarut pe buze. Cu toate necazurile astea am uitat si s-o mai fac. Ma bucur ca am putut-o ajuta. Ma simteam oribil vazand-o zilnic in starea in care era. Iar azi credeam ca mi se rupe inima in bucati vazand-o plangand. Spre bucuria mea i-am putut readuce zambetul cu o idee care sper sa mearga. Ma ridic si vreau sa plec, dar aceasta ma trage inapoi.

-Mai ramai un pic, te rog!
-Nu pot, trebuie sa plec, nu am mai fost si eu demult acasa.
-Bine, atunci. Mersi mult pentru ca m-ai ajutat.
-Nu trebuie sa-mi multumesti, as face orice pentru tine.

Acestea fiind spuse ies din camera lasand-o singura. Ma cobor pe scari la parter. Imi iau ramas bun de la doamna Haruno si ies pe usa. Ma indrept spre masina cand pe langa mine trece o fata. Parfumul ei imi aminteste de cineva, dar cred ca e coincitdenta. Ma intorc s-o vad mai bine, dar imi cade fata, e ea. O apuc de brat si o duc intr-un loc mai ferit de ochii lumii.

-Ruby...
-Domnul, Sasuke Uchiha!
-Ce cauti aici, ultima oara cand te-am vazut erai in Londra?
-Nerabdator ca intodeauna, Uchiha, vad ca nu te-ai schimbat deloc de la ultima noastra intalnire sau sa-i spun despartire?
-Ce a fost a fost, si s-a terminat asa ca raspunde-mi la intrebare!
-De ce? crezi ca-i voi spune ceva Sakurei?
-Nici sa nu incerci, te omor cu mana mea daca o faci!
-Cand mi-ai dat papucii erai asa de sigur pe tine, iar acum esti asa slab, mi-e mila sa te privesc. Asa efect a avut asupra ta?
-Termina!

O vad cum se intoarce si pleaca, dar inainte de asta imi spune:

-Sunt verisoara ei.

Deci, oameni buni am pus next-ul. Sper din tot sufletul sa fie atat de bun pe cat va asteptati. Astept pareri.

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Dum 05 Oct 2014, 12:18

Primaaa! Din nou!!!

Edit: ok, nu știu de ce nu mi s-a pus tot mesajul, în fine. Am sa încerc sa nu fac o drama din asta. Totusi... scrisesem destul de mult... :(
În ansamblu, ideea mea era ca îmi place, spor, inspiratie și next repede. Puup

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Dum 05 Oct 2014, 13:15

Esti nebuna, dar imi place.
Nu imi vine sa cred cum ai schimbat totul.
Adica, Sasuke si cu Ruby se cunosc?
Au fost impreuna, iar Sakura nu stie nimic?
Nu vezi cat e de distrusa, iar tu ii mai pui sare pe rana.
Nu am crezut ca se va schimba totul asa de repede.
Abia astept sa vad ce vei mai scrie.

PS: Sa aduci next-ul repede cum l-ai adus pe asta.

Subiect: Re: Un copil poate aduce iubirea? Lun 06 Oct 2014, 06:55

Wow. Atatea rasturnari de situatie... O_O Capitolul a iesit chiar frumos! :)
Astept repejor nextul!!!

Capitolul 12

Din perspectiva Sakurei

Razele soarelui isi fac simtita prezenta. Imi intorc capul spre ceas care arata ora noua dimineata. Ma ridic lenesa din pat si merg sa fac un dus. Dupa ce ies imi iau un tricou si o pereche de blugi si cobor jos, prima mea tinta fiind bucataria. Ajunsa acolo scot un bol si il umplu cu cereale, apoi ma asez sa mananc. E o liniste totala pana aud niste pasi care se apropie. Ma gandeam ca e mama asa ca nu atrag prea mare atentie, dar nu am avut noroc de data asta. O vad pe Mira care se apropie dee bucatarie cu zambetul pe buze, dar cand ma vede acesta ii dispare. Se aseaza pe partea opusa a mesei si incepe sa manance parand destul de calma, dar numai eu cred ca observ ce priviri imi arunca. Ma ridic atunci cand am terminat, vreau sa pun bolul in chiuveta, dar din neatentie il scap pe jos, iar acesta se sparge in diferite bucati. O vad pe Mira cum se ridica de la masa si vine spre mine sa vada ce s-a intamplat. Cand vede cioburile imprastiate pe podea incepe sa tipe:

-Nu poti face nimic bine? Stii doar sa strici lucrurile nu-i asa?
-De ce tipi la mine e doar un bol, nimic mai mult.
-Cred ca stii prea bine la ce ma refer, nu are nimic cu bolul.
-A, inteleg, ai in vedere faptul ca m-am intors, nu-i asa?
-Tine minte, atata timp cat voi fi eu aici, tu, nu vei avea nici un moment de liniste in casa asta!

Pentru un moment ma pierd, dar incerc sa-mi recastig increderea in mine si ma indrept spre usa, dar ma intorc cu fata spre ea pentru ai sterge zambetul pe care il are acum pe fata.

-Of, Mira, Mira si eu care credeam ca sunt copilaroasa, dar tu ma intreci. Oricum, ai grija sa nu se intoarca totul in defavoarea ta, iar atunci sa nu poti avea tu un moment de liniste in casa asta.

Cu asta am incheiat si am plecat. Vrea sa ne jucam dur, ea a inceput jocul, dar sa aiba grija, caci il vom juca dupa regulile mele. Nu ca as vrea sa o ranesc, dar nu mai am o alta solutie, am inceput jocul si voi avea grija sa il si termin.

***

Stau pe pat si privesc televizorul. Aud cum usa de la camera se deschide, o vad pe Ruby in prag. Ii fac semn sa vina sa se aseze. Aceasta vine, dar are o fata destul de trista.

-Hei, ce s-a intamplat?
-Nimic, doar ca...

Nu imi place pauza care a facut-o, imi da o impresie ca ceea ce va urma sa zica nu e tocmai cea mai placut fraza pe care as vrea sa o auz, ma opresc din gandit cand o aud ca incepe sa vorbeasca, iar:

-Din cauza mea Mira te uraste, mai bine zis din cauza mea aceasta a aflat ca tu esti sora ei, dar te rog nu te supara, intelege-ma si pe mine nu am stiut ca nu te mai cunoaste si faptul cu amnezia tot nu l-am stiut.
-Nu-i nimic, de fapt ma bucur ca i-ai spus, daca nu erai tu poate nu mai eram nici eu acum aici, asa ca in loc sa-ti ceri scuze mai bine sa-mi spui cum iti mai merge tie.
-Pai totul e bine, am terminat niste cursuri de modelling in Londra si m-am intors de curand. A fost atat de bine.
-Super! Ma bucur pentru tine.

Din perspectiva lui Sasuke

Stau de ceva timp langa usa Sakurei si am auzit mai tot ce au vorbit, ma bucur intr-un fel ca Ruby nu a zis nimic despre mine, pentru un moment am crezut ca totul se va ruina si aceasta va spune totul. Dar nu am avut dreptate, se pare ca s-a schimbt. Intru in camera Sakurei, dar ies repede cand ii vad privirea lui Ruby care ma arde la propriu. Stau in living si vreau sa ma asez pe canapea, dar simt cum cineva imi sare in spate. Inima imi bate de parca ar vrea sa-mi iasa din piept. Brusc nu o mai simt in spatele meu. Pot sa pun pariu ca a fost Ruby, doar ea ar putea face asa fapte copilresti, desi au aceiasi varsta Sakura pare mai matura. Cu toate gandurile mele nu o vad pe Sakura care sta in fata mea cu o fata mai serioasa decat a oricui, nu prea stiu cum va reactiuna, ma panichez mai tare decat atunci cand am pus pe foc niste documente importante de-ale tatei. Brusc aceasta incepe sa randa in hohote, daca nu o cunosteam cred ca spuneam ca e nebuna, acum un moment era asa serioasa, iar acum rade, ce se intampla cu ea?

-Sasuke! Ce-i cu tine, de ce te-ai speriat asa?
-Tu ai vazut totul? o intreb balbainduma.
-Inafara de fata ta panicata nu am mai vazut nimic straniu, de ce?
-Pai cine mi-a sarit in spate?
-Eu! Cine alt cineva? Sasuke e ceva ce nu stiu?
-Aaa...nimic, doar ca m-am panicat un pic, daca ar fi vazut cineva scena?

O aud cum incepe sa rada, iar si eu care credeam ca e serioasa, aud cum cineva o striga, cunosc vocea asta foarte bine. O vad pe Ruby care o intreaba cine sunt, iar aceasta face prezentarile, e o actrita foarte bine, cred ca in Londra nu a facut numai cursuri de modelling, dar si de actori, brusc o aud cum spune ca e incamtata de cunostinta, ii strang mana in semn de prietenie si ma duc langa Sakura. Ma apropii de urechea ei si o intreb in soapta daca vrea sa mearga la o plimbare. Ea accepta bucuroasa. Isi ia la revedere de la verisoara ei si iesim din casa. Doamne simt ca nu mai pot tine totul in mine, va trebui sa-i spun totul cu orice pret si va trebui s-o fac sa inteleaga, astfel incat totul sa revina la normal.

Deci asta e capitolul 12, scuze daca nu mi-a iesit prea bine si daca e plictisitor.

Dragut. :)
Doamne, ce ..... e Mira, ugh. :/
Ma bucur ca totusi Ruby cu Sakura se inteleg bine. Iar Sasuke ar face bine sa zica ce are de spus, mai repede, ca sa revina totul la normal!
Astept nextul!! :D

~~Edit, fir-ai tu cu primul!~~
Ma cam călca pe nervi Mira asta, e enervanta rau. Tine supararea pe Saku degeaba, nici nu vrea sa înțeleagă ca a trebuit defapt sa o minta. Ugh!
In rest, îmi place cum decurge totul, ideea în sine. Totusi sunt curioasa cu titlul ce e, vor avea un copil împreună? Sakura si Sasuke?
Mai bine te las sa scrii, sunt foarte curioasa de cum decurge totul. A, și te rog frumos, mă anunți și pe mine când pui next? Merci! Ja ne! ^.^

Biata Sakura, e inconjurata de rau din toate partile.
Dintr-o parte e Mira, iar din alta Sasuke si Ruby.
Chiar ii este astat de greu sa-i spuna adevarul?
Si totusi nu cred ca-i va spune.
Oricum abia astept next-ul!

Capitolul 13

Din perspectiva lui Sasuke

A trecut o saptamana si tot nu am avut curajul necesar sa-i spun adevarul. Ma simt ca un prost. Eu, Sasuke Uchiha, cel care spunea verde-n fata tuturor totul, nu are puterea necesara sa spuna asa ceva unei fete. La naiba!
Simt cum cineva imi pune mana pe umar. Ma intorc si-l vad pe Iatachi. Acesta ma studiaza un pic si ma intreaba:

-Inca nu i-ai spus, nu?
-Nu. Si nici nu stiu daca voi putea s-o fac.
-Nustiu, fa cum vrei, dar ai grija, nu cred ca vrei sa afle de la alt cineva.
-Ai dreptate, trebuie sa-i spun cat mai repede.

Iau telefonul de pe noptiera si-i formez rapid numarul. Astept pana intr-u sfarsit raspunde:

-Alo?
-Sakura, am ceva sa-ti spun...

Nu termin propozitia ca telefonul imi este luat din mana de catre Iatachi, ce naiba? Doar el mi-a spus ca trebuie sa-i spun adevarul.

-Sakura, Sasuke, te va suna un pic mai tarziu, salutari Mirei.

Acesta incheie conversatia si-mi da o palma peste cap. Ce-i cu el?

-Esti un idiot! Cum sa-i spui unei fete asa ceva pe telefon?
-Dar tu mi-ai spus.
-Of, cu ce doamne am gresit de mi-ai dat asa un frate?
-Ha, ha, foarte amuzant, n-am ce spune.
-Stiam ca sunt amuzant, iar acum sa revenim la tine, tu in loc s-o faci sa te ierte vrei sa o faci sa te urasca mai tare?
-Nu!
-Atunci? Gandeste un pic, scoate-o undeva, iar acolo calm veti discura si-i vei explica tot ce s-a intamplat.
-In padure!
-Ce? Vrei s-o duci in padure?
-Da, daca va incepe sa tipe nimeni nu o va auzi!
-Si daca lasam glumele la o parte?
-Am fost cu ea intr-o padure la o cursa de orientare, cred ca s-ar calma mai repede intr-o atmosfera mai linistita.
-Ai inceput si tu sa gandesti, felicitari!

Vreau sa-i zic ceva, dar acesta iese din camera inainte de a mai putea face eu ceva. Imi alung toate gandurile rele din minte si ma gandesc la ce se va intampla cand ii voi spune adevarul. Nu vreau sa-mi imaginez cum va reactiona. Ii formez numarul si astept sa raspunda.

-Hei, Sakura, hai sa iesim la o plimbare, vrei?
-De ce nu?
-Bine voi veni curand.

Din perspectiva Sakurei

Incep sa-mi caut o rochie. Gasesc una verde pana la genunchi, cand vreau s-o imbrac imi suna, iar telefonul. Raspund destul de repede.

-E de preferat sa imbraci un costum sportiv si ghete.
-De ce?
-Cum de ce? surpriza!

Of, of! Ce om. Ma sperie cate odata cu surprizele lui sinistre. Vad cum in camera intra Ruby. Ma saluta si se pune in pat. Brusc imi vine o idee. Nu cred ca Sasuke se va supara.

-Hei, Ruby!
-Da, ce s-a intamplat?
-Sasuke vrea sa iesim azi, ma intrebam daca nu vrei sa vii si tu, oricum nu cunosti inafara de noi pe nimeni in oras.
-Da, de ce nu? E o idee foarte buna, dar el nu se va supara?
-Nu cred, a si inca ceva, imbracate intr-un stil mai sportiv.

Aceasta iese din camera sa se pregateasca asa fac si eu. Imi iau un maiou, niste pantaloni sport, ghete si o bluza, dar nu cred ca voi avea nevoie de ea, e destul de cald afara.
Dupa vreo zece minute il vad pe Sasuke pe geam. Ies din casa si ma duc sa-l imbratisez. Acesta ma saruta si vrea sa plecam, dar il opresc.

-Ai uitat ceva?
-Nu, dar nu vom fi numai noi doi.
-Atunci cine mai vine?

Din casa iese Ruby cu un zambet pe fata se apropie de noi, apoi il saluta prieteneste pe Sasuke. El nu mai zice nimic, ci doar ne face semn sa urcam.

Tot drumul a fost liniste. Nimeni nu a zis nimic. Dupa ceva timp am ajuns intr-o padure. Ma cobor din masina, iar Sasuke isi inconjoara bratul in jurul taliei mele. Incepe sa vorbeascacu mine de parca am fi numai noi doi.

-Mai tii minte cand am venit aici la o cursa de orientare?
-Eu sincer ma gandeam de unde o cunosc.
-Ma gandeam sa petrecem timpul numai noi doi, dar daca asa ai vrut, tu, nu e nici o problema.

Toti trei incepem sa ne plimbam prin padure, ma simt un pic vinovata, el a dorit sa fim numai noi doi, iar eu...
Oricum gata cu gandurile negative daca am venit aici de ce sa nu ma bucur de toata frumusetea padurii!

Prima! Ma simt flatata. :)
Totusi nu te inteleg ai de gand sa-l faci pe Sasuke sa spuna totul?
Daca da, atunci de ce mai tragi de timp?
Stii doar ca nu-mi place sa astept prea mult.
Inca ceva, ai grija caci observ in unele fraze repetitii.

Deci așa ceva... Cea mai fatală greșeală: sa Îți iei prietena la o întâlnire cu iubitul. Totusi, era prea sec dacă îi spunea totul din prima, nu? Mi-a plăcut mult capitolul, și mulțumesc de anunț. Nu uita te rog sa o faci în continuare!

Hmm, Sasuke si Sakura, in padure, doar ei 2... o_o :)) hey sexy !

Pai mi-a placut mult nextul, dar a fost cam mult dialog totusi. Nu conteaza asta, astept nextul repejor, asta e important!!! :D

Subiect: Un copil poate aduce iubirea? Mar 30 Dec 2014, 12:07

Capitolul 14

Din perspectiva lui Sasuke

Deja m-am saturat, ma simt intre doua focuri. Daca nu ma arde unul ma arde celalant. Simit asa o mare durere atunci cand o mint, simt ca sunt sfasiat pe dinauntru. Fiecare moment poate fi si ultimul, de ce a trebuit sa apara acest obstacol acum? De ce nu putem fi fericiti? Ma urasc pentru faptul ca nu pot recunoaste, ma urasc. Atatea incercari si tot atatea esuari. As vrea sa fac sa dispara tot si sa ramanem doar noi doi, sa-i spun totul, sa-mi iau o piatra de pe inima, dar toate astea sunt doar vise. Vise, vise si iar vise. Totusi odata si odata trebuie sa afle, daca nu de la mine atunci de la alt cineva asa ca mai bine-i spun eu. Acum sau niciodata!

Din perspectiva Sakurei

Nu il mai inteleg deloc pe Sasuke. De atata timp vrea sa-mi spuna ceva si nu o mai face. Cu siguranta ceva nu e bine. Intinde prea mult coarda inseamna ca e ceva serios.

Mii de ganduri imi strabat gandurile si nu pot intelege ce doreste el de la mine. Am atatea variante si toate diferite. Cat timp am stat si m-am gandit nici nu am observat ca in camera a intrat Ruby. Aceasta statea si se uita un pic ciudat la mine, de-ar sti prin ce trec, defapt la ce sa ma astept nu a trecut prin asa ceva, deci nu ma va intelege.

-Esti bine? De ceva timp te vad cam abatuta.
-Da, de ce nu as fi bine?
-Nustiu te vad altfel s-a intamplat ceva intre tine si Sasuke?
-Nu, defapt azi trebuie sa ne intalnim, a spus ca are ceva important sa-mi zica.
-Si unde va intalniti?
-In parc pe la ora sase.
-Ok succes, sper ca totul sa fie bine intre voi.

Ruby pleaca din camera si ma lasa iar singura. I-am spus ca totul e bine, pe dracu, nimic nu e bine, mii de ganduri ma macina, de fapt nici nu stiu la ce sa ma astept, de fiecare data cand am fost in oras el a incercat sa-mi spuna trebuia sa se intample ceva care sa-l intrerupa.Sunt o proasta, nu mai e in lume un asa om prost ca mine, de ce nu-l pot intreba direct si sa scap de toata aceasta totura? Urasc faptul ca nu pot sa-i spun cuiva ce simt, sora-mea ma uraste, iar Ruby, ei bine nu cred ca trebuie s-o deranjez cu problemele mele.

Din perspectiva lui Ruby

Biata Sakura e o fata asa buna, dar din pacate a dat peste un baiat ca Sasuke. Ea il iubeste, el o iubeste, dar din pacate nu va fi asa cum isi vor dori ei. Deoarece mai sunt si eu, imi pare rau Sakura, dar nu cred ca vei avea noroc cu el fiindca inca e al meu. Poate daca nu ar fi fost el am fi fost acum toti fericiti, dar nu a fost sa fie asa. Daca stau sa ma gandesc asa tin si la ea, dar nimeni nu ia ce e al meu. Iubirea e ca un joc de carti, iar eu am in mana asul, deci jocul e ca si castigat. Ei s-au gandit ca iubirea e o poveste dulce, dar iubirea e o batalie continua pentru cel la care tii. Daca nu ai necesarul de a invinge nu mai ai de ce sa intri, dar totusi toti o fac.

Brusc imi aduc aminte de intalnirea pe care trebuies-o aiba azi cei doi si din cate am inteles Sasuke s-a hotarat sa-i spuna totul in sfarsit. Ce jalnic, a ajuns sa decada in felul asta, parca era mai direct, in fine se vede ca e indragostit pana peste urechi. Ma uit la ceasul de pe perete care indica ora 17:20 deci pana la intalnirea lor au mai ramas patruzeci de minute. In minte imi vine o idee, asa ca nu astept mult si incep sa ma imbrac. Dupa zece minute ies din casa, abia astept sa-mi pun planul in aplicare. Ies pe usa grabita, dar un sentiment ciudat imi strabate corpul, oare sa fie regret? Nu cred dupa cum au spus multi "In dragoste si razboi totul e permis". Nu imi mai fac griji de acest sentiment chiar daca se intensifica pe masura ce ma apropii de parc. Ma uit la ceas si vad ca e aproape sase. Studiez cu privirea locul si il vad pe Sasuke. Nu mai stau mult pe ganduri si ma apropii silentios de el. Profit de faptul ca e intors cu spatele si ii acoper ochii cu mainile. Ma pozitionez in fata lui, privesc la intrarea in parc si o vad pe Sakura cum se apropie, in acel moment nu mai stau pe ganduri si-l sarut.

Deci am venit c un capitol nou, scuze de intarziere, dar am fost ocupata.

Va urez tuturor un an cat mai fericit si plin de impliniri.