Omg, ce bitch e Ruby!! -.- Saraca Sakura o sa fie distrusa... Astept repede capitolul 15!Un nou plin de impliniri si tie!!! HAPPY 2015! :)

Deci nu imi vine sa cred ce s-a intamplat.
Ruby e o adevarata nesimtita.
Cum dracu sa-i faci asa ceva verisoarei tale?
Doamne, dai un pic de minte si fa astfel incat sa inteleaga.
Fa astfel incat sa aiba un pic de rusine si sa recunoasca.
Dar te avertizez daca ii desparti te omor.

PS: Un An Nou fericit si tie.

Din perspectiva Sakurei

Lacrimi amare imi brazdeaza chipul, nu pot sa cred ca am avut atata incredere in el, cum de am crezut toate minciunile lui? Cum? De fapt, la ce ma asteptam de al un afemeiat ca el? La ce? Am fost o proasta ca am crezut in tot ce mi-a spus. Chiar nu s-a gandit nici un moment la mine? La faptul ca imi va face inima bucati, chiar nu s-a gandit ca eu il iubesc? Acum inteleg de ce se spune ca dragostea e oarba.


Ma grabesc sa ajung in parc. De cat timp tot incerc sa-mi dau seama ce vrea sa-mi spuna Sasuke, dar mintea nu vrea sa-mi dea un raspuns ci doar mii de variante. Incep sa-l caut, dar ceva imi atrage atentia, o fata si un baiat care se saruta, mi se par foarte cunoscuti, la inceput nu imi dau seama, dar apoi ma uit mai atent si simt cum inima vrea sa-mi iasa din piept, nu imi pot crede ochilor, Sasuke se sarut cu o fata si nu orice fata, ci Ruby. Simt cum totul se prabuseste, nu mai suporta si fug de acolo.


Ma simt asa tradata. Inima mea nu vrea sa creada ca tot ce s-a intamplat e adevarat, dar nu pot nega ce am vazut cu proprii mei ochi. Vad cum usa se deschide, iar pe ea intra Mira!? Nu imi vine sa cred. Nu stau mult si-i sar in brate. Ea pare uimita, dar nu ma refuza, ci din contra ma imbratiseaza si ea. Incearca sa ma calmeze, dar nu reuserst. Incepe sa ma intrebe ce s-a intamplat, dar nu-i raspund, sunt distrusa:

-Gata, linistestete si incearca sa-mi spui ce s-a intamplat, bine?
-M-a inselat...
-Cine?
-Sasuke, l-am vazut cum se saruta cu Ruby in parc.

Doar asta mai reusesc sa spun inainte sa ma apuce iarasi plansul. Inca nu pot crede ca mi-a putut face asa ceva acel nemernic.
Soneria incepe sa sune, iar Mira se ridica ca sa deschida, vreau sa o opresc, dar aceasta iese din camera. Dupa cateva minute persoana pe care o urasc cel mai mult pe pamant se afla in acest moment la mine in camera, Sasuke Uchiha.

-Mira, de ce l-ai adus aici?

Aceasta nu spune nimic ci doar iese din camera. La dracu! Sasuke ma priveste si se apropie de mine, vrea sa ma imbratiseze, dar il resping.

-Sakura, ce s-a intamplat, de ce plangi?
-Ma intrebi de ce plang, esti asa un nemernic, cum ma poti intreba asa ceva, ce? Te-ai sarutat cu Ruby, m-ai inselat, iar acum ma intrebi de ce plang? Pleaca, pleaca din fata mea, din casa mea, pleaca! Nu mai vreau sa te vad niciodata, nicidata!
-Sakura, asculta-ma...

Vrea sa ma apuce de brat, dar in acel moment ii dau o palma, cum indrazneste sa ma atinga dupa tot ce a facut, cum?

-Lasa-ma!
-Sakura, te rog, asculta-ma.
-Lasa-ma nu vreau sa te ascult, nu vreau!
-Sakura, te rog, asculta-ma!
-Ce sa ascult? Astazi nu mai vreau sa ascult nimic, nimic! Totul a fost o minciuna, totul! Mi-ai spus ca ma iubesti, nu-i asa? Asta a fost tot o minciuna, apoi mi-ai spus ca ma vei face fericita, inca o minciuna, pana astazi mi-ai spus doar minciuni si continui sa mi-le spui, dar u voi mai face greseala sa te ascult!
-Sakura, eu...
-Dintre toate aceste minciuni adevarul era ca tu o iubesti pe Ruby!
-Asculta-ma...
-Nu, tu sa ma asculti! De astazi uita de mine, nu mai vreau sa-ti vad fata vreodata, acum iesi, iesi din casa mea, acum.
-Sakura m-ai inteles gresit...
-Eu te-am inteles gresit? Da ai dreptate pana azi te-am inteles gresit, dar azi te inteleg perfect, ti-am inteles adevarata fata. Dar nu inteleg, daca o iubeai pe a de ce ai facut asa ceva cu mine? De ce?
-Pentru pe tine te iubesc!
-Taci Sasuke! Taci! Nu iti este rusine sa spui asa ceva, dupa ce va-ti sarutat sub ochii mei, inca mai ai curajul sa-mi spui ca ma iubesti?
-Nu, fiindca asta este adevarul, Sakura te iubesc! Asta este adevarul.
-Nu Sasuke, nu asta este adevarul, adevarul este ca pana acum tu ti-ai batut joc de mine, m-ai folosit, iar acum dupa ce nu iti mai trebuiesc ma arunci ca pe o papusa stricata! Am fost o proasta ca te-am crezut, o proasta! Acum nu mai vreau doar sa pleci si sa ma lasi! Pleaca!

Il alung din camera, iar acesta imi mai arunca o ultima privire inainte sa iasa. Dupa ce pleaca lacrimile incep sa cada din nou si sa-mi ude chipul. Astazi mi-am recuperat sora dar mi-am pierdut iubirea, iar toate astea doar din cauza ca am avut incredere oarba in el. Ma sprijin de pat si ma asez, simt ca daca mai stau mult in picioare voi ceda. Mira intra rapid in camera si vine la mine. Imi pun capul in poala ei, iar aceasta incepe sa ma mangaie incet soptindu-mi ca totul va fi bine, dar eu stiu ca nu va fi asa.

Nu stiu daca ti-am mai spus, dar esti nebuna.
Cum dracu sa-i desparti, ai innebunit?
In acest moment imi vine sa-i sar in cap lui Ruby.
Dar astept sa faci un miracol.

Din perspectiva Sakurei
A plecat si totusi lacrimile nu inceteaza sa-mi paraseasca ochii. Telefonul incepe sa sune, iar cel care ma apeleaza e nimeni altul decat Sasuke. Nu inteleg, cum mai poate sa ma mai sune dupa tot ce mi-a facut? Gandurile imi sunt intrerupte de Mira care intra pe usa.
-Sakura, inca nu dormi? In orice caz nici eu nu am somn, deci pot sta cu tine?
Cu o simpla aplecar e capului ii confirm, iar aceasta vine la mine cu zambetul pe buze. Incepe sa-mi puna tot felul de intrebari despre trecut spunandu-mi ca nu isi aminteste prea multe. Incep sa-i povestesc toate lucrurile frumoase care s-au intamplat pana acum, dar brusc in minte imi vine o intrebare:
-Mira, inainte ca sa-ti pierzi memoria trebuia sa te casatoresti cu Iatachi, iar acum ca ti-ai revenit cred nunta va fi curand, da?
-Nustiu, vom vede, adica dupa tot ce s-a intamplat am nevoie  de o pauza.
-Inteleg...
Mira schimba brusc subiectul, incepand sa-mi vorbeasca despre tot felul de lucruri marunte care deja ma plictisesc, ochii incep sa mi se inchida ducandu-ma incet incet in lumea viselor.

Din perspectiva lui Sasuke
Ajung acasa nervos, nu imi vine sa cred ca Sakura nu ma crede pe mine, ci pe nemernica aia. Inchid usa de la camera destul de tare, dar acum lucrul acesta ma intereseaza cel mai putin. Il strig pe Iatachi, dar acesta nu ma aude, il sun, dar din cate se pare e plecat. Atunci in minte imi vine numai o singura persoana, Naruto. Cel mai bun prieten al meu inca din copilarie. Formez numarul lui, iar acesta nu intarzie sa raspunda. Ii spun care e problema, iar acesta imi spune ca vine la mine in vre-o  douazeci de minute.
Dupa 20 de minute
Pe usa intra Naruto care pare destul de dezorientat. Ii fac semn sa ia loc, iar acesta asa si face.
-Deci amice, ce s-a mai intamplat acum? La telefon nu am prea inteles.
-Sakura, crede ca ma inselat-o.
-Ce? Tu esti nebun, ce ai mai facut de data asta ca sa creada asa ceva?
-M-a vazut cum ma sarutam cu Ruby.
-Deci te-ai sarutat cu Ruby. Stai un pic, cu RUBY? Nu imi spune ca e tipa aia din Londra de care te-ai despartit, nu?
-Ba da, ea e. Si plus la asta mai e si verisoara Sakurei.
-Acum inteleg de ce o crede pe ea si nu pe tine, dar acum povesteste-mi ce s-a intamplat cu adevarat.
FLASHBACK
Ajung in parc destul de emotionat, nu stiu cum va reactiona Sakura cand ii voi spune adevarul, dar mai bine e sa stie decat sa traiasca in minciuna. Ma plimb de colo colo in asteptarea rozaliei mele. Brusc ochii imi sunt acoperiti de niste maini destul de cunoscute. Apoi niste buze moi le acopera pe ale mele. Nu imi dau seama cine e, dar accept sarutul cu gandul ca e Sakura, dar cand deschid ochii care pana acum au fost acperiti vad persoana pe care nu as fi vrut sa o cunos niciodata, o vad pe Ruby care zambeste.
ENDFLASHBACK
-Sasuke, ai dat de naiba, crede-ma, nu am nici cea mai mica idee despre ce ai putea sa faci pntru a o aduce pe Sakura inapoi. 
-Hai, te rog incearca sa gasesti o solutie, te rog!
- Spune-i adevarulul!
-Care adevar? Ea nuci macar nu vrea sa vada, mai mult sa ma asculte! Trebuie sa existe o alta cale, gandeste!
-Mai este una, dar nu cred ca va merge!
-Va merge, sunt sigur, tu doar spune-mi, de restul ma ocup eu.
-Fa-o pe Ruby sa recunoasca tot. 
Ii multumesc lui Naruto pentru sfaturi si-l coduc spre masina, acesta pleaca urandu-mi noroc.
A doua zi
Ies din camera si ma indrept spre biroul tatalui meu. Bat la usa, ia el ma pofteste inauntru. Intru si ma asez pe canapea. Nu am  mai intrat de mult aici, aceiasi mobila, acelasi birou, nimic schimbat.
-Deci, Sasuke, ce te aduce pe aici? S-a intamplat ceva?
-Nu, adica ma gandeam ca astazi sa vin si eu la firma, nu am mai fost de mult si cred ca e momentul potrivit sa vad cum mai stau lucrurile pe acolo, luand in considerare si faptul ca in curand voi lucra si eu acolo, atunci de ce sa nu incep de acum?
-Desigur, fiule, ai foarte mare dreptate, poti veni.
Ma ridic si ies. Merg in camera pentru a ma schimba de haine, apoi cobor pentru a pleca. Urc in masina si-mi iau la revedere de la mama. Nu credeam ca voi mai veni vreodata aici, dar viata ia cele mai neasteptate intorsaturi. Intru in biroul tatei care imi spune ca trebuie sa merg cu el la o conferinta, nu stau mult pe ganduri si accept.
Dupa o ora in care am ascultat tot ce au vorbit tata si clientii lui despre acel contract intr-un final totul s-a sfarsit. Ma intror inapoi in birou, unde vad o siluieta straina pe scunul meu. Ma apropii, iar spre uimirea mea in acel scun statea cea care mi-a facut viata un iad. Statea lejer si se uita la poza mea cu Sakura pe care o purtam mereu in portofel. Stai asa, unde imi este prtofelul? Incep sa-l caut, dar il vad trantit pe masa de catre Ruby.
-Cred ca asta cauti, nu? Apropo draguta fotografie.
-Tine minte, nu am batut niciodata o fata, dar sa stii ca toate au un inceput, asa ca lasa jos acea fotografie si spune-mi ce cauti aici?
-Pai am venit sa stiu cum a reactionat Sakura, scumpa ta iubita, te-a iertat nu?
-Daca ai venit aici ca sa pui paie pe foc, nu iti va merge, uite iesirea e acolo, vrei sa te conduc?
-Nu mersi, pot pleca si singura.
Brusc in minte imi vin cuvintele lui Naruto, ea e ultima mea sansa s-o aduc inapoi la mine pe Sakura, trebuie s-o conving. O strig, iar aceasta se intoarce cu un zambet pe buze.
-Ce e domnule Uchiha, am uitat ceva in biroul dumneavoastra sau v-ati schimbat parerea despre mine?
-De cat ai nevoie ca sa ma lasi pe mine si Sakura in pace?
-Poftim?
-De cati bani ai nevoie pentru a pleca din viata noastra definitiv?
-Cat imi oferi?
Scot carnetul de cecuri si scriu o suma destul de frumusica si i-o arat, dar aceasta da negatic din cap, atunci mai adaug cateva zerouri, la care acesta nici nu ar fi visat in toata viata ei. Aceasta nu mai sta pe ganduri si accepta. Incep sa-i spun ce trebuie sa faca, iar ea e de acord. O suna pe Sakura si-o invita la o cafenea si din cate se pare accepta. Acum sunt sigur ca planul va functiona.

Totul e pe marginea prapastiei pentru cei doi acum! :O
Adu repede nextul, ca devine foarte interesant! :)

Din perspectiva Sakurei
Chiar nu stiu ce a fost in capul meu de am acceptat sa ma intalnesc cu Ruby, cred ca a fost una dintre cele mai rele decizii pe care le-am luat.
Ajunsa la cafenea o caut din priviri pe Ruby. O zaresc destul de repede, dar se pare ca nu e singura. Ma indrept spre masa ei si ma asez. Cand ma uit, in dreapta ei il vad pe Uchiha care se uita la mine cu niste ochi de catelus plouat, ce dracu mai vrea si asta?
-Hei, Ruby, vad ca ai companie asa ca nu vreau sa te deranjez, imi vei spune mai tarziu ce doreai.
-Nu, stai! Ruby vrea sa-ti spuna ceva care nu merita amanat.
-Bine, te ascult!
O vad cum se apuca de bratul lui Sasuke ca o lipitoare si-l saruta pe obraz. Simt cum inima vrea sa-mi iasa din piept, el chiar nu si-a batut joc de mine indeajuns? Vrea sa ma raneasca iar?
-Sakura, imi pare rau daca te-am suparat, dar eu si Sasuke avem o relatie de ceva timp si imi pare foarte rau ca ai aflat asa, chiar nu am vrut sa te ranesc. Sasuke a vrut sa-ti spuna asta de mult, dar nu a avut ocazia, sper ca ne vei ierta.
-Nu-i nimic, am inteles asta deja.
Ma ridic si plec de acolo cat mai repede posibil. Chiar nu-mi vine sa cred ce se intampla, jur ca daca nu erau asa multi oameni in cafeneaua accea le saream in cap.
Acum stau si lang ca o proasta si plang. Plang fiindca ma doare, ma doare sa stiu ca in tot acest timp el s-a jucat cu mine, iar eu am fost doar o marioneta. Acum singurul lucru pe care vreau sa-l fac e sa ma evapor si sa dispar, sa scap naibii de toate aceste chinuri.

Din perspectiva lui Sasuke
Sakura a plecat, iar eu am ramas cu ochii in soare. Nervii imi clocoteau la maxim. O apuc brutal de brat pe Ruby si-o scot afara din cafenea.
- Ce dracu ai facut? Ai uitat care ne-a fost intelegerea?
-Nu, dar planurile s-au schimbat. M-am gandit ca ar fi mai bine sa impusc doi iepuri dintr-o loviura. S-o indepartez pe ea si sa te am si pe tine!
-Doar ca aici ai gresit amarnic, pe mine n-o sa ma ai niciodata.
-Mai vedem noi.
Aceasta pleaca si ma lasa acolo singur, derutat si nervos. Simt ceva umed pe obraz, o lacrima? Stai asa, nu cumva plang? La dracu, sunt un idiot, o iubesc mai tare dedcat am iubit pe cineva, iar acum a pierdut-o.Sunt un adevart prost. Scot telefonul si o sun, sunt sigur ca ma va trimite, ma va injura sau chiar nu-mi va raspunde, dar totusi sper, deoarec nu am mai ramas cu nimic inafara de speranta. Totusi raman uimit cand imi raspunde, glasul ei tremura semn ca a plans si asta numai din cauza mea 
-Alo!
-Sakura, te rog, nu inchide, doar asculta-ma, hai sa ne intalnim, la biroul tatalui meu in douazeci de minute, numai noi doi, sa lamurim odata si pentru totdeauna totul, de acord?
-Bine, pentru ultima oara.
Dupa 20 minute
Stau si o astept, sper sa vina. Aud cum usile se trantesc si pe ele intra ea nervoasa si cu ochii in lacrimi.
-Imi pare bine ca ai venit! vreau sa o imbratisez, dar ma respinge.
-Oprestete si spune-mi ce mai vrei sa vorbesti cu mine Sasuke? Sasuke, acum orice mi-ai spune nu mai am incredere in tine, atunci ce mai vrei de la mine? Mi-ai spus o minciuna asa de mare! Acum stau si ma intreb cum de am iubit o persoana ca tine!
-Sakura, eu nu ti-am spus nici-o minciuna. Cea mai mare dovada este ca stau acum in fata ta si nu cu Ruby, intelege-ma, te rog!
-Da! Nu mi-ai spus nici-o minciuna pana acum nu-i asa? Tu mi-ai ascuns numai adevarul, nu? Am avut o relatie frumoas, dar nu ai considerat niciodata ca ar trebui sa-mi spui ca ai o relatie cu Ruby, bine nu atunci, dar macar atunci cand a venit. De ce Sasuke?
-Sakura, tot ce s-a intamplat este o minciuna. Ruby minte eu si cu ea...
-Nu e nevoie sa te mai justifici, nu imi mai pasa!
-Asculta-ma, nu stiam ca Ruby e aici, nu stiam ca totul se va intampla asa, dar tot ce ai auzit la cafenea e o minciuna.
-Nu, Sasuke, nu mai vreau sa te cred si nu ma mai intereseaza cine minte si cine nu, eu pe tine nu te mai cred, tu pentru mine nu mai existi de azi, m-ai inteles?
-Sakura, tu nu vrei sa intelegi, doar asculta-ma nu e asta asta adevarul...
-Nu, nu mai vreau sa te ascult. Am crezut ca te-ai schimbat, dar am gresit, ai ramas acelasi Sasuke Uchiha, acelasi! Un inganfat, arogant, plin de sine si un afemeiat, asta ai ramas. Crede-am ca ti-ai schimbat modul de gandire, dar acum realizez ca nimic nu s-a schimbat, ai ramas acelasi om care stie numai si numai sa profite de oameni si de neputinta lor. Nu stiu de ce ai facut asta, dar nici nu mai vreau sa aflu, acum stiu sigur, adevarul a stat mereu sub nasul meu, dar l-am ignorat, insa acum nu voi mai face aceiasi greseala...
-Sakura, oprestete si da-mi macar sansa sa-ti spun...
-Un moment, eu nu am venit aici ca sa ascult aberatiile tale, ci am venit ca sa pun punct la tot ce s-a intamplat pana acum asa ca asulta-ma bine. De azi intre noi nu mai e nici o relatie! Nu mai incerca sa ma intalnesti sau sa vorbesti cu mine! Deaorece eu nu te mai stiu, iar cu strainii nu vorbesc.
Vrea sa plece, dar o prind de brat, nu vreau sa plece si nu trebuie sa ratez sansa de ai vorbi:
-Sakura, te rog, incearca sa ma asculti. Eu nu stiam ca Ruby e aici, nu stiam ca e verisoara ta, nu stiam, intelege, am vrut sa-ti spun, dar lucrurile s-au complicat si...
-Da-mi drumul la mana.
-Sakura...
Aceasta pleaca lasandu-ma singur, incerc sa o strig, dar nu ma asculta,  tip, tip tare, dar nu se mai intoarce. Raman acolo, in acelasi loc, doar blestemand ziua in care am cunoscut-o pe Ruby.
Ajung acasa plin de nervi, nici nu mai stiu ce sa mia fac, arunc jacheta pe un scaun si imi pun mainile in cap. Am vrut sa o impac, dar am indepratat-o mai tare. Vreau sa o sun, dar in minte imi vin cuvintele ei „Acum imi e rusine ca am iubit un om ca tine”. Arunc teleefonul pe pat si ma pun si ma asez si eu, dar cuvintele ei nu inceteaza sa-mi bantuie gandurile. Cat de mult as vrea sa fie acum mama aici ca sa-i spun ce simt, dar e plecata, si ea si tata si Itachi, toti au plecat. Ii iau fotografia de pe noptiera si ma uit la ea.
-Mama, nici nu stii cat de dor imi este de tine, mai ales ca acum ea ma intelege gresit, nici macar nu ma asculta, cum sa o fac sa inteleaga? Nu inteleg mama, nu inteleg.
Las fotografia pe masa si ma trantesc pe fotoliu, mintea imi este invadata de mii de momente cu ea, cand i-am spus ca o iubesc, cand am fost langa ea atunci cand sora ei nu o mai recunostea, cand m-a plesnit din cauza m-am sarutat cu Ruby, chiar si momentele de azi, la fel si vorbele ei dulci si cele incarcate cu venin nu intarzie sa apara. Acum stau si ma gandesc, oare voi putea sa o fac sa ma inteleaga, sa ma creada sau am meritat toate astea? Chiar atat am gresit? Oare o voi mai recupera?

Se pare ca am avut dreptate.
Ruby nu-i va lasa in pace prea usor pe cei doi.
Totusi nu inteleg de ce e asa incapatanata Sakura.
De ce nu vrea sa asculte?
Totusi sper sa-i impaci cat mai curand.
Abia astept nextul.

Buna, buna . A fost un capitol destul de trist  , dar mi-a placut . Off! Sakura e asa incapatanata, iar Sasuke un papa lapte   . Sper sa gaseasca o solutie rapid pentru a se  impaca .
Deci oficial nu imi place comportamentul lui Ruby :))) .
Sa ma anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol ( 18) .
Buna treaba cu ficul.
Pwp ( ) si Hug ( )

Bye!!!

Oh, Doamne! Sper sa se lamureasca lucrurile pana la urma! :(
Astept next! :D

Stau intinasa pe pat si ma tot gandesc la ce s-a intamplat in ultima vreme in viata mea, au fost atatea schimbari, doua saptamani au trecut de la cearta mea cu Sasuke, chiar dupa ce i-am explicat clar ca nu mai vrau sa mai am nici o relatie cu el, totusi nu a incetat sa ma urmareasca si sa incerce sa-mi schimbe parerea despre tot ce s-a intamplat. E un incapatanat, iar inatalnirile bruste cu el nu imi fac deloc bine. Da, il mai iubesc, dar nu inseamna ca pot sterge cu buretele tot ce mi-a facut. Totusi... Sirul gandurilor imi este intrerupt de telefonul care suna, pe ecran vad numele celei mai bune prietene, Ino. Ma grabesc sa-i raspund:
-Hei! Sakura, nici nu ai idee ce dor mi-a fost de tine cat am fost plecata, iar acum ca m-am intors organizez o petrecere.
-Ce? Te-ai intors, dar nici nu m-ai anuntat, cand ai plecat la Venetia nu m-ai anununtat, iar acum tot asa.
-Scuze! Nu stii cate lucruri am in capul asta al meu si am uitat, apropo petrecerea e la sapte. Pa!
Aceasta inchide aplul incat eu sa nu-i mai pot spune nimic, tipic Ino, desi e majora tot se comorta ca un copil mic. Acum daca stau si ma gandesc mai bine petrecerea ei trebuie sa fie una grandioasa asa cum ii place ei asta inseamna ca acolo vor fi toti inclusiv Sasuke.  Ea doar nu stie. La naiba! Totusi Sakura, linistestete, e doar o petrecere ce s-ar putea intampla, nu? Ies din camera si ma indrept spre livingul spatios, insa doua voci imi atrag atentia, ma intorc si ii vad pe Mira si Marc certandu-se. Merg spre insa sunt oprita de Fabia care imi spune sa stau jos si sa savurez concertul. Nu ma gandsc mult si ma asez langa ea imediat. Chiar nu stiu cum de o fata ca ea a ajuns sa se indragosteasca de unul ca el si mai ales sa se casatoreasca, dar cum se spune opusurile se atrag. Totusi sunt distrasa de cearta celor doi care se pare ca nu s-a incheiat inca.
-De ce se cearta?
-Pai stii bluza aia rosie a Mirei?
-Da, cea de la Iatachi, nu?
-Da, pai uite Marc a a scapat pe jos niste ulei si bluza ei statea in bucatarie pe un scaun si el s-a gandit sa stearga pe jos cu ea!
-Ce? Doamne, Mira nu-l va ierta in viata pentru asta!
Am inceput sa chicotim si ne-am retras incet din living, deoarece concertul va dura destul de mult. Mergem in camera mea unde ne punem pe pat. Se pare ca si Fabia stie de petrecerea lui Ino si va merge si ea. Chiar ma bucur deoarece nu voi fi nevoita sa stau toata seara s-o ascult pe Ino cm povesteste despre Venetia.
-Si... Am auzit despre ce s-a intamplat intre tine si Sasuke, e adevarat?
-Mmmm...
-Deci e adevarat, uite ce e, imi pare foarte rau, chiar va statea bine impreuna, iar in legatura cu ce s-a intamplat nu cred ca el e de vina.
Ma ridic imediat de pe pat, cum poate sa creada ca nu e el devina, ce le-a facut omul asta tuturor? Le-a spalat creerul sau ce?
-Cum nu e el vinovat, a? Atunci sunt eu oarba sau cum? Nu mai vad bine? Stii ce chiar ai dreptate, trebuie sa merg sa fac un control la ochi!
-Nu, nu asta am vrut sa spun.
-Atunci? Ce ai dorit sa-mi spui? Ca el e bun si eu sunt rea si oarba si nu pot sa vad eu bunatatea asta din el nu?
-Te rog, asculta-ma! Problema e ca daca el te insela acum mai statea in compania tatalui sau, in acel birou, infundat in foi si contracte sau era liber si se intalnea cu Ruby? De ce crezi ca se distruge singur? Nu stiu cum gandesti tu, dar eu nu cred ca el e vinovata, totusi decizia iti apartine.
Iese din camera destul de furiasa, iar acum eu chiar nu mia inteleg nimic. El, se disruge singur? Dar de ce? De ce sta si munceste, de ce nu se distraza daca e liber? Intrebarile aste imi inunda mintea, chiar nu inteleg de ce face toate aste, oare eu chiar am gresit? Oare adevarul e altul? Stau si ma gandesc daca eu chiar am gresit, poate adevarul e chiar altul, daca Ruby e cea vinovata si nu el, daca tot ce am crezut eu pana acum nu-i adevarat, iar el a incercat sa-mi spuna toate astea pana acum, iar eu...
O lacrima isi face aparitia in coltul ochului meu. O sterg repede cu dosul palmei. Chiar am fost o proasta el ma iubeste, iar eu nu l-am crezut, la naiba! Incerc sa-l sun insa fara succes, totusi mai incerc. Nu vrea sa raspunda, cred ca e ocupat, totusi trebuie sa dau de el cumva. Totusi in minte imi vine ceva, cu siguranta el va fi diseara la petrecere. Un zambet imi paraseste buzele. Acum sunt sigura ca totul va merge bine, totusi sper ca el sa ma ierte. 
Ma uit la ceasul care arata ora optsprezece. Asta inseamna inca o ora pana la petrederea data de Ino. Merg si fac un dus, dupa care ies si ma pun in fata dulapului pentru a alege o tinuta. Ma uit la el de parca il vad pentru prima oara, de fapt nici nu-mi aduc aminte de unde am atatea haine. Dupa inca vreo cinci minute in care m-am holbat la dulap am ales o rochie albastra simpla, niste cercei de aceiasi culoare, un pandantiv si o pereche de pantofi cu toc. Cu machiajul a fost mai usor asa ca nu a durat prea mult, mi-am lasat parul pe spate si eram gata. Ies din camera si vad cum la usa sunt toti, chiar si Mira care se imbraca cel mai greu, deci se pare ca sunt eu mai lenesa. Ma indrept spre ei si iesim toti patru din casa.
Cand ajungem se pare ca lumea era deja adunata. Intram si suntem intampinati de buna mea prietena care avea un zambet cald pe buze. Vine si ma imbratiseaza apoi imi spune sa merg cu ea insa refuz, trebuie sa-l caut pe Sasuke. Trec printre invitati si-l caut cu ochii insa nu-l vad nicaieri. Brusc sunt impinsa de cineva, iar acel cineva nu era altul decat Naruto.
-Hei, Sakura, ce faci?
-Il caut pe Sasuke, nu l-ai vazut?
-Defapt el nu a venit, e prea ocupat la birou si plus la asta se gandeste la tine...
-Se gandeste la mine, ce vrei sa spui?
-Pai, uite ce e, eu nu ma bag in reltiile altora insa Sasuke e prietenul meu, inteleg ca tu nu il crezi, insa fii sigura ca nu e vinovat de nimic, nu ai idee cat sufera, defapt el si Ruby s-au desprtit acum inca cand erau in Londra, iar acum ea face toate astea pentru a se razbuna, iar tu, tu ai fost prea oarba sa vezi asta.