Music Sisters

Subiect: Music Sisters Dum 13 Apr 2014, 11:25

Buna prieteni! M-am decis sa fac un fic nou! In acesta poveste este vorba de cele doua cupluri pe care le iubim: SasuSaku si NaruHina.
M-am inspirat putin din serialul anime "Nana", dar am si multe idei originale. Sper sa va placa! Astept pareri!
Disclaimer: Personajele din aceasta poveste nu imi apartin, si nici melodiile/versurile care vor aparea in poveste. Doar ideea si povestea in sine este a mea.

Sa inceapa lectura!

Music Sisters

Capitolul I „Amintiri”

Hei Hina, iti mai aduci aminte cum ne-am cunoscut? Era sfarsit de primavara, iar eu tocmai demisionasem din slujba de vanzatoare, pentru a merge si a ma stabili in Konoha. Acest oras este unul dintre cele mai frumoase orase din tara. Vroiam de multa vreme sa ma mut acolo, dar nu am avut nici bani si nici un anume scop. Sincer vorbind, la inceput am vrut sa ma mut acolo doar pentru a fi cu prietenul meu Sai. Acum insa e diferit. M-am mai maturizat, scopul meu fiind acela de a reusi sa ma descurc singura, sa fac totul cu propriile mele maini. Visul meu este sa devin cea mai renumita compozitoare, iar pentru asta trebuie sa muncesc din greu.
Dupa ce am terminat cu demisia mea, am plecat grabita spre casa. Ajunsa la destinatia mea, imi impachetez repede lucrurile si plec, lasand un bilet pe masuta de cafea. Partintii mei stiau ca intr-o zi voi pleca. Doar despre asta ma auzeau vorbind, de cand am implinit 20 de ani. Totusi nu ma opresc. Ei zic ca au incredere in mine ca ma voi descurca, si-mi acorda tot sprijinul... Ajunsa in gara, iau biletul si ma urc in tren. „Trebuie sa gasesc repede un loc sa ma asez si sa-i trimit mesaj lui Sai!” mi-am spus in gand. In cateva clipe am zarit un loc langa o domnisoara.
- Scuza-ma! Locul acesta e liber? Intreb eu cu o urma de timiditate in voce.
- Desigur! Ia loc! Imi spune aceasta luand si asezandu-si chitara, imbracata intr-un fel de geanta de forma ei, jos. O priveam cu atata admiratie si fast, analizand fiecare detaliu al ei. Ea avea parul negru cu tente mov, lung si intins, ochii ei lila erau acoperiti acum de pleoapele care aveau niste gene lungi si negre. Era imbracata cu un maieu mov, mulat pe corp, o fusta in carouri negru cu mov, o geaca de piele peste maieu si cu o pereche de cizme tot negre. Statea si fuma o tigara, acest lucru dandu-i un aer foarte „cool”. Arata uimitor, ceea ce imi dadu o vaga impresie ca este o celebritate. Apoi parca simtind ca o privesc, isi intoarce privirea spre mine.
- Oh, imi cer scuze! Te deranjeaza fumul? Ma intreaba ea.
- Nu, nu! Stai linistita! Ii raspund eu, admirand in sinea mea frumusetea vocii ei. Brusc mi-am amintit de mesajul pe care trebuia sa il trimit lui Sai. Imi scot telefonul din geanta si incep sa butonez rapid. Dupa ce termin, il timit si-mi pun telefonul inapoi in geanta.
- Apropo, eu sunt Sakura! Sakura Haruno! Spun eu spargand gheata si incercand sa fac conversatie cu fata de langa mine.
- Hinata! Hinata Hyuga! Imi pare bine! Imi raspunde aceasta.
- Deasemenea! Pot sa-ti adresez o intrebare? E putin ciudata totusi! Continui eu.
- Sigur! Spune! Ma indeamna bruneta.
- Esti faimoasa? Intreb eu simtindu-ma rusinata de aceasta intrebare.
- Nu, nu sunt! De ce intrebi? Imi raspunse ea privindu-ma putin mirata.
- Pai, am vazut ca ai o chitara, si felul cum esti aranjata si am crezut ca... dar nu apuc sa termin caci ea mi-o ia inainte cu un ras copios.
- Hei, nu rade! Spun eu facand botic, apoi dand dupa ea la ras.
„Bauturi racoritoare! Cine doreste?” se auzi din spatele nostru. Am comandat doua sucuri, pentru mine si pentru Hinata, apoi ne-am continuat conversatia. Ne-am spus una celeilalte motivul mutarii in Konoha si am aflat ca ea se muta acolo pentru a-si forma o trupa.
Dupa un timp, trenul ajunge in gara din Konoha. Ma cobor din tren si-l vad pe Sai. Am inceput sa alerg inspre el, sarindu-i in brate imediat ce am fost doar la cativa centimetri de el. Acesta imi raspunde la imbratisare si-mi spune ca i-a fost dor de mine. Si mie mi-a fost dor de el, chiar foarte dor, si ma bucur enorm ca in sfarsit putem sa ne petrecem timpul impreuna. Mi-a lipsit enorm in acest an cat am fost despartiti, el venind in Konoha pentru studii. Suntem impreuna din primul an de liceu si ne iubim foarte mult. El este totul pentru mine. Si partea cea mai buna este ca stau cu el pana imi gasesc eu chirie. E asa grozav!
- Ah, am cunoscut pe cineva in tren! O fata langa care am stat, pe nume Hinata! Ii spun eu trezindu-ma din ganduri si intorcandu-ma in directia din care am venit.
- Si, unde e? Nu vad pe nimeni! Imi raspunse Sai.
- Of, cred ca a plecat! Si cu toate ca ne-am imprietenit, am uitat sa-i cer numarul de telefon! Spun eu cu o oarecare dezamagire fata de mine insami.
- V-ati imprietenit, dar ai uitat sa-i ceri un numar de telefon?! Zise Sai facand haz de mine. Ii ofer o privire urata, iar el se opreste, apoi pornim spre apartamentul lui.
Dupa putin timp ajungem, iar eu ma pun sa pregatesc cina...

Subiect: Re: Music Sisters Dum 13 Apr 2014, 12:02

Ce fic am gasit eu aici.... Foarte interesanta ideea. Se pare ca Hinata e mai diferita,sper ca nu gresesc iar Sakura o fata normala pai ce pot sa mai zic. Nu pot sa imi fac o parere exacta fiind primul capitol deci astept cu mare nerabdare un NEXT

Subiect: Re: Music Sisters Lun 21 Apr 2014, 23:37

(ca sa nu va incurc, de acum am sa pun din perspectiva pers.)

Continuare...

Din perspectiva Hinatei.

M-am nascut intr-un satuc mic, numit Suna, undeva in nordul Japoniei. In acel loc aproape tot timpul era soare, iar nisipul predomina si noptile erau reci. O data pe luna mai aparea si cate o furtuna de nisip, iar in acea zi nu puteai iesi afara. Numele meu este Hinata Hyuga si am 20 de ani. M-am nascut in 11 iulie si pana la varsta de 5 ani am crescut fericita alaturi de parinti. Cand ma apropiam de aniversarea de 6 ani, mama mea a disparut. Barfele si zvonurile spuneau ca a fugit cu un alt barbat. Fiind mica, am crezut acele minciuni, astfel incat am ajuns sa o urasc. Apoi m-a crescut tata, dar evitand de fiecare data subiectul "plecarea mamei" atunci cand il intrebam. Dupa un timp am incetat sa-l mai intreb si sa mai sper ca ea se va intoarce asa cum mi-a promis.

Flashback...

- Sa fi cuminte si sa asculti de tati! Intr-o zi am sa ma intorc si am sa te iau cu mine! Iti promit!

- Mami... atat am putut sa mai spun, caci ea deja s-a indepartat de mine.

End of flashback.

Cu timpul am crescut, m-am maturizat, dar nu mai era la fel. Tata a devenit foarte sever si strict cu mine. Se enerva mereu cand ii ceream bani. Pentru el nimic nu era bine. Nu imi permitea sa port haine colorate sau fuste, zicea ca "seduc barbatii" sau "vrei sa ajungi ca mama ta?!", iar eu nu aveam ce face decat sa-l ascult. Dupa un timp mi-am terminat liceul si m-am apucat de lucru. Aveam nevoie de bani pentru a ma muta in Konoha. In timpul liceului am cunoscut un baiat, Gaara ii este numele. Am multe lucruri in comun cu el, desi uneori e cam "nebun" ne-am imprietenit. Apoi prin intermediul lui i-am cunoscut pe Naruto si Sasuke. Ei formasera o trupa, dar aveau nevoie de o vocalista. Initial i-am refuzat, dar la insistentele lui Naruto am incercat sa cant. Mi-au dat niste versuri, iar Gaara incepu cu chitara.

Dupa ce am terminat, ei au ramas muti si ma priveau uimiti.

- Ce e?! De ce ma priviti asa? Am intrebat eu, putin iritata.

- Ai o voce grozava! Spuse Naruto incantat.

- Ai mai cantat inainte? Ma intreaba Sasuke calm.

- Nu, n-am mai cantat! Ii raspund eu. Bine cantasem de obicei la dus, dar am banuit ca asta nu se pune.

- Ai un talent rar! Adauga Gaara placut surprins. Trebuie sa recunosc, am fost surprinsa pana si eu de vocea mea, dar mi-a placut la nebunie. Baietii mi-au propus sa ma alatur lor si sa cant cu ei la urmatorul concert. Am acceptat imediat, deoarece doream sa experimentez acel sentiment puternic ce apara atunci cand canti pe o scena mare, in fata unei multimi.

In ziua urmatoare am mers la cumparaturi. Trebuia sa-mi aleg o tinuta pentru ziua spectacolului, care era sambata. Am ales o fusta in carouri mov cu negru, un maieu mov, o geaca de piele neagra, si o pereche nemaipomenita de cizme negre. Dupa ce am ajuns acasa, am inceput sa memorez versurile unor melodii pe care le compusese Naruto. Dupa ce le-am memorat, am inceput sa le exersez pana seara. Era ora 19:00 cand m-am oprit din exersat, deoarece am auzit soneria usii. Cand am deschis, l-am vazut pe Naruto. Acesta m-a invitat la o plimbare. Am acceptat. De atunci a inceput relatia mea cu el. Nu am crezut niciodata ca e un baiat asa de bun, de haios si de dulce. Naruto are parul blond si ochii albastrii. Iubeam asta la un baiat. Ne intelegeam bine, chiar foarte bine. Ne cicaleam uneori, ne certam, dar mereu ne impacam.

Vineri seara ne-am strans toti la Naruto pentru a mai exersa. Spre seara ne-am asezat la masa si am inceput sa discutam despre aceasta trupa.

- Acum avem aproape tot pentru trupa noastra! Spuse Gaara.

- Ce vrei sa spui prin „aproape tot”? Intreba Naruto confuz.

- Avem tot ce ne trebuie, chitara, chitara bass, tobe si vocalista! Ce altceva mai vrei?! Spuse Sasuke.

- Un nume! Zise Gaara.

- Are dreptate! Ne trebuie un nume! Il aproba Naruto pe Gaara.

- Ce ziceti de „Team 4”? Spun eu un nume care tocmai mi-a venit in minte.

- Suna bine! Zise Sasuke multumit.

- Ce rapida! Spusera Naruto si Gaara in acelasi timp. Le-a placut si acest numa a si ramas.

A venit si seara concertului. Aveam emotii mari. Nu mai cantasem niciodata in fata unui public. Am inceput sa fac exercitii de respiratie pentru a ma calma, si reusisem. Noi urmam pe scena. Am inspirat adanc, apoi am expirat dant toata tensiunea afara. Baietii au urcat primii pe scena. Apoi dupa chemarea lor „prin muzica” (un ritm excelent de tobe, chitara si chitara bass) am urcat si eu pe scena.

- Buna seara! Noi suntem Team 4! Zic eu si apoi incepem sa cantam.

~ dupa concert ~

- A fost grozav! Am exclamat eu.

- Nu-i asa?! Cine ar fi crezut ca ne vor cere un „bis”?! Spuse Gaara emotionat inca din cauza concertului. Ne-am bucurat nespus de mult. Era un sentiment de nedescris. Formatia noastra si-a inceput drumul spre glorie... Sau cel putin asa am crezut........

Poze:

Team 4:

Tinuta Hinatei:

Astept pareri! Va pup! Ja ne! :-*:

Subiect: Re: Music Sisters Mar 22 Apr 2014, 00:11

Hei.
Culorile stridente sau ilizibile sunt strict interzise, deci te sfatuiesc sa iti editezi capitolele pe care le-ai postat deja si, de-acum incolo, sa scrii cu alb.
Inca o chestie: la descriere ai specificat ca este vorba de cuplurile SasuSaku si NaruHina. Daca-i asa, atunci n-ar fi trebuit sa postezi ficul in categoria ficurilor SasuSaku? Raspunde-mi printr-un mesaj privat, te rog. Mersi.

Subiect: Re: Music Sisters Vin 25 Apr 2014, 23:19

- Nu-i asa?! Cine ar fi crezut ca ne vor cere un „bis”?! Spuse Gaara emotionat inca din cauza concertului. Ne-am bucurat nespus de mult. Era un sentiment de nedescris. Formatia noastra si-a inceput drumul spre glorie... Sau cel putin asa am crezut........

Flashback..

Tocmai iesisem de la un bar unde ne-am petrecut dupa un alt concert reusit. Radeam cu totii de nebunul de Gaara, care s-a imbatat.
- "Team 4" pentru totdeauna! Striga el si se arunca pe o gramada mica de nisim, aflata in coltul unui bloc. Radem copios de el, iar apoi Sasuke se chinuieste sa-l ridice. Bietul Gaara abia se mai tinea pe picioare.
- Hei, Naruto! Ii voi spune eu lui Gaara ce-am vorbit, tu spunei Hinatei! Spuse brunetul foarte serios, privindu-l fix in ochii pe Naruto.
- Despre ce e vorba? Intreb eu nedumerita.
- Nimic, vorbim mai tarziu! Imi zise blondul zambindu-mi. Nu am mai spus nimic, desi eram curioasa despre ce era vorba, avand in vedere seriozitatea din ochii lui Sasuke.
Dupa cateva minute bune, am ajuns la apartamentul lui Naruto. Ma muteasm cu el de ceva vreme, nemaiputand sa-l suport pe tata. Devenise un betivan... In fine. Ne-am descaltat, iar blondul merse in bucatarie pentru a pregati doua cesti de cafea. M-am asezat pe pat si l-am asteptat gandindu-ma la ce i-a spus Sasuke, si intrebandu-ma de zeci de ori la ce se referea. Vroiam sa aflu neaparat, caci curiozitatea ma framanta pe dinauntru.
- Ti-am pus doua lingurite de zahar, asa cum iti place! Spuse Naruto sosoind cu cafelele. Ii multumesc frumos, iar acesta se aseaza langa mine. Inspir adanc si-l intreb:
- Deci, despre ce era vorba? Spun eu intr-un suflu. Blondul a facut o pauza, inainte sa inceapa sa-mi spuna despre ce a fost vorba intre el si Sasuke.
- Trebuie sa plec! Raspunse el apoi dintr-o suflare.
- Cum adica, trebuie sa pleci? Unde? Si de ce? AM inceput eu ingrijorata, cu intrebarile.
- Nu vom reusi sa ajungem departe cu formatia, daca nu voi studia muzica mai mult! Am nevoie de mult timp sa invat o melodie, prea mult timp! Spuse el privind in gol.
- Dar... Insa nu apuc sa continui caci el ma intrerupe:
- Ti minte ca m-am inscris, de pe internet, la scoala aceea de muzica din Konoha? Ma intreaba blonful, eu raspunzand afirmativ. Ei bine, se pare ca au in sfarsit un loc! Si m-au ales pe mine, deci am intrat! Trebuie sa plec! Imi pare rau! Imi spuse el serios, apoi ridicandu-se si incepand sa-si faca bagajul. N-am mai avut puterea sa spun ceva. Din nou am cazut pe locul doi in viata cuiva, din nou sunt lasata in urma. Priveam in gol, ascultand micile zgomote ce le facea blondul, in timp ce-si pregatea bagajul. Cu fiecare zgomot, ma durea din ce in ce mai tare.
- Acum vei fi libera! Poti face orice doresti! Eu voi pleca maine seara la ora 8:00! Imi pare rau! Spuse Naruto si iesi la o plimbare. Am simtit cum mi s-a rupt inima in bucati. "Cum poate fi atat de crud?!" Imi spun eu in gand, ghemuindu-ma vrand sa-mi ascund lacrimile si durerea.

Din perspectiva lui Naruto.

Ma simt prost ca a trebuit s-o ranesc, dar pur si simplu trebuie sa plec. Formatia asta nu v-a ajunge nicaieri, daca nu voi studia muzica pentru a canta mai bine. Oricat m-ar durea, trebuie sa plec. Dar daca vrea poate sa vina cu mine, plecam impreuna, daca nu merg singur si ii dau timp de un an sa reuseasca sa vina si ea in Konoha. Daca nu v-a veni deloc, atunci drumurile noastre se vor desparti pentru totdeauna. Ma doare si pe mine, mult, dar e careiera mea in joc. Nimic nu e mai important.

Din perspectiva Hinatei.

Exact cum a spus, a plecat. Nu a aruncat nici macar o privire inapoi. Desi as fi putut sa-l conduc pana la gara, nu am facut-o. Nu am vrut. Daca o faceam era ca si cum eram de acord ca pleaca, sau ca si cum l-as fi impins de la spate sa plece. Doare, dar sunt obisnuita cu durerea, nu mie teama de viitor, dar as vrea sa-mi uit trecutul.

End of flashback.

Asa relatia noastra a luat sfarsit. Fiecare in drumul sau...

Atat deocamdata!
Urmeaza Capitolul 2 "Intalnirea"
Astept pareri!
Va pup!
Mady.

Subiect: Re: Music Sisters Sam 26 Apr 2014, 10:34

Ce capitol frumos avem noi aici. Incepi sa evoluezi foarte bine si imi place dar totusi as dori sa pun si niste intrebari:
Pentru Naruto: De ce ai parasit-o mai? Sa vezi bataie de la mine ce iti iei:>
Pentru Hinata: Hina nu mai plange dupa Naruto-kun. Dar totusi cum ai reactiona daca l-ai revedea?
Cam atat cu intrebarile si astept un NEXT!

In legatura cu intrebarile...

Naruto: "de ce ai parasit-o mai?"

Raspuns: Pentru a-mi face o cariera! Am mai spus asta! Duh!

Hinata: "cum ai reactiona daca l-ai revedea?"

Raspuns: Nu stiu sigur cum voi reactiona. Depinde de adevaratul motiv pentru care a plecat!

Si acum, sa inceapa lectura!

Capitolul II "Intalnirea"

Asa relatia noastra a luat sfarsit. Fiecare in drumul sau...

Desi m-a ranit mult, am trecut peste, hotarata sa-mi implinesc visul. De mica mi-a placut sa cant dar, in trecut, nu am incercat niciodata sa cant in fata unui public. Imi era teama. Acum nu ma mai satur. E un sentiment de nedescris. Simti cum iti creste adrenalina la maximum, si mai ales tipetele multimii in extaz, iti incanta urechile, de zici ca ai vrea sa canti incontinuu fara oprire. Tocmai de aceea vreau sa devin cea mai faimoasa cantareata din Japonia. Visul meu este ca oamenii sa ma aprecieze numai pentru muzica mea si astfel, devenind faimoasa si facand multi bani, imi voi construi o casa, si voi trai prin muzica. Dar pana atunci mai este cale lunga. Dupa cateva zile de cautare, mi-am gasit un loc de munca la un magazin de muzica. Am hotarat sa strang bani si sa merg in Konoha. Acesta este un oras unde multi cantareti din Japonia si-au inceput drumul. Am muncit din greu in fiecare zi, de dimineata pana seara, pentru a strange suficienti bani si pentru biletul de tren si pentru o chirie.
Dupa doi ani am decis sa plec insfarsit. Mi-am dat demisia si m-am indreptat spre gara, fiind pregatita de plecare. Cand am ajuns acolo, Gaara si Sasuke ma asteptau. Credeam ca vor veni cu mine, si asta mi-a dat un mic zambet in suflet, dar nu a fost asa. Au venit sa-si ia ramas bun. Am simtit cum parca murise o particica din mine. Dar nu am aratat acest lucru. M-am rezumat la cuvintele "Veniti cu mine!" dar stiam ce raspuns imi vor da. Sasuke a spus "Poti canta aici! Nu neaparat si in Konoha!", iar Gaara l-a aprobat. Apoi usile trenului s-au inchis, iar acesta a pornit la drum. Ii priveam indelung, in timp ce ma indepartam de ei. Imi vor lipsi enorm, stiu asta, dar trebuie sa fiu tare. Drumul meu in viata abia a inceput.
Stand pe scaun si ascultand muzica in casti, o fata cu parul lung, de culoarea florilor de cires si cu ochii mari de un verde crud ma intrerupe din ganduri intrebandu-ma politicos daca locul de langa mine e liber. O poftesc sa se aseze, iar ea face intocmai multumindu-mi printr-un zambet frumos ce-ti incalzeste si inima cand il vezi. Tot drumul spre Konoha am vorbit si ne-am cunoscut. Din prima impresie pot spune ca este o fata energica, copilaroasa, cu zambetul pe buze si careia ii cam place atentia. Sakura, caci asa o chema, mi-a facut o impresie buna. Pare o fata de treaba.
Dupa cateva ore bune, trenul ajunge in Konoha. Ne luam bagajele si pornim spre iesirea din vagonul trenului, strecurandu-ne prin multime. Coborand din tren, observ ca rozalia fuge in directia opusa fata de cea in care mergeam eu. Am presupus ca prietenul ei, de care mi-a povestit in tren, o fi asteptat-o, asa ca mi-am vazut de drum. Am cautat un hotel mai ieftin unde sa ma cazez pentru doua nopti, deocamdata. Dupa o jumatate de ora, gasesc un hotel numit "Tsuki no hankei", in traducere "Raza de luna". Intru si ma cazez. Platesc pentru doua nopti, iau cheile si urc spre camera mea. Ajunsa la destinatie, imi las bagajul langa pat si merg sa fac o baie. Norocul meu ca baia e facuta in stil vechi, adica cu vana. Dau drumul la apa si ma dezbrac incet. Cand vana este aproape plina, adaug spuma, dau jos si lenjeria intima si ma bag in apa calda. Este cel mai bun mod de a te relaxa. Simti parca cum ti se relaxeaza fiecare muschi in parte, si e extrem de placut. Imi aprind o tigara si stau minute lungi si bune in apa. Dupa vreo 40 de minute, ma spal, ma limpezesc si ies din vana scotand dopul de la scurgere, apoi infasurandu-ma intr-un prosop negru pufos. Merg in camera si imi scot din bagaj niste pantaloni de trening scurti negri si un maieu lung si mov. Ma sterg cu prosopul, ma imbrac in presupusele "pijamale" si ma pun in pat, lasand parul sa mi se uste singur, si adormind instant.
Simt cum o lumina orbitoare ma "loveste" fix in ochii, provocandu-ma sa-i deschid incet. Soarele imi lumina camera prin fereastra neacoperita de perdele, dandu-mi de stire ca este dimineata. Ma ridic alene din pat si merg la dus. De aceasta data termin in 15 minute si merg sa ma imbrac. Neavand chef sa mai caut prin bagaj, m-am imbracat cu aceeasi tinuta, un maieu mov, mulat pe corp, o fusta in caroruri negru cu mov, o geaca de piele peste maieu si cu o pereche de cizme tot negre. Iau cheile de la camera si plec, nu inainte de a incuia usa. Ajungand la receptie, las cheile receptionierului si plec in cautarea unei chirii. Dupa cateva ore de nervi si de umblat pe la agentii imobiliare, am gasit un apartament destul de ieftin. Merg sa-l vad, impreuna cu un amic de-al lui Sasuke, care este agent imobiliar. Ajunsi la locul cu pricina, observ un bloc turn, construit aproape de periferia orasului. Intram inauntru, apoi luam liftul pana la etajul 11. "Bine ca este lift! Altfel nu plateam nici macar 1 ban pe chiria asta!" Am gandit eu. In scurt timp ajungem la etajul 11, si ne indreptam spre apartament. Ajunsi in fata usii, observ numarul apartamentului. 117, interesant. Mai punem si un "93" langa si da exact data mea de nastere. Chicotesc la acest gand si il urmez pe amicul lui Sasuke in apartament. Dupa ce am aruncat cateva priviri inauntru, am inceput sa ma gandesc daca sa-l iau sau nu. Apartamentul e destul de mare, dar eu sunt singura, nu am nevoie de atata spatiu. Dar e destul de ieftin si intr-o zona buna. "Ce-ar trebui sa fac?" Gandesc eu cu voce tare.
Stand si gandindu-ma, aud niste voci. Ma intorc cu fata inspre persoanele care au intrat in apartament.
- Hinata! Striga o fata cu parul roz. Stai roz?!
- Sakura? Intreb eu uimita.
- Cine ar fi crezut ca ne vom intalni asa? Spuse ea cu zambetul pe buze.
- Ce cauti aici? O intreb eu cu o expresie neutra pe chip.
- Imi caut o chirie si-... Insa nu termina de spus, caci incepu sa examineze apartamentul camera cu camera. Se bucura de fiecare coltisor in parte. Zici ca era un copil de 3 anisori caruia i s-a daruit o acadea.
- Il iau! Spuse ea intr-un final.
- Nici gand! Eu am fost prima aici! Pleaca si stai cu prietenul tau! Ii spun eu rece si calm.
- Dar nu am venit aici pentru el! Am venit sa ma descurc singura! Dar mutandu-ma cu el, va dovedi exact contrariul nu? Spuse ea hotarata. Am zambit.
- Se poate sa impartim chiria? Il intreb eu pe agentul imobiliar cu care venisem. Acesta imi raspunde afirmativ.
- Hinata-... Sopti Sakura numele meu, dand a-mi spune ceva, dar o intrerup.
- Atunci, vrei sa locuim impreuna? O intreb eu zambindu-i cald si intinzandu-i mana. Aceasta face ochii mari si ma strange de mana zambindu-mi.
- Mi-ar placea! Spuse ea.
- Atunci, de azi esti in grija mea, iar eu sunt in grija ta, Sakura-chan!...

Acesta a fost capitolul 2.
Astept pareri! :-*

Urmariti in continuare, caci urmeaza multe dificultati in vietile celor doua fete.
Urmeaza capitolul 3 "Iubire si Tradare"

Aww ce capitol dragut. Ma uimesti si de data aceasta si imi place cum evoluezi.
Intrebari/discutie:
Hinata: Crezi ca Naruto se va intoarce ?
Cum ti se pare ideea ca tu sa imparti apartamentul cu Sakura-chan?
Naruto(chiar daca nu apare in capitol): Deci daca nu te intorci jur ca te iau de unde esti tu si iti zbor creierii aia care nu prea ii ai !!! Capisi?
Nu iti pasa vreun pic cat de mult sufera Hinata dupa tine?

Bună seara ! Am dat peste încă un fic cu o idee originală. Ce noroc am și eu, măi. În fine, capitolul a fost foarte frumos :x Îmi place cum descri totul și vreau nextul, să ști. Mă anunți, da ? Arigato :3

Acest capitol va fi mai lung si impartit pe parti...
Lectura Placuta!

Capitolul III "Iubire si tradare"

Partea I

Din perspectiva Hinatei.

- Atunci, de azi esti in grija mea, iar eu in grija ta, Sakura-chan!... Ne-am strans mainile puternic, formand o legatura unica si sincera de prietenie adevarata.

Ziua urmatoare, dimineata, am inceput sa-mi fac micul bagaj ce-l aveam cu mine, nu inainte de a-mi alege o tinuta ceva mai lejera. Am ales o rochie neagra nu prea eleganta, cu decolteu putin adanc, un sfeter cu dungi gri si albe, si vesnica mea pereche de cizmulite negre. Abia asteptam sa ajung la chirie si sa-mi sun prietenii sa le spun ca pot sa-mi trimita si restul lucrurilor. M-am bucurat ca mi-am gasit o chirie asa repede, acum trebuie doar sa-mi mai gasesc un loc de munca, ceea ce nu e asa de greu. Si totusi, mi-as fi dorit sa fie un apartament mai mare, in care sa fi locuit "Team 4". Noi toti, impreuna, compunand melodii, jucand remi sau carti, razandu-ne... Sa fi fost si Naruto, sa-i fi auzit rasul strident dar placut, sa-i fi privit ochii albastrii, sa fi ras de el cand ii luam tigara chiar dupa ce si-o aprindea, apoi sa ma ia in brate si sa ma sarute pe frunte, cum obisnuia sa faca... Ce frumos ar fi fost. Fara sa vreau, scap o lacrima rece, care cade pe piciorul meu dandu-mi fiori mici. Desi incerc sa ma tin "tare" nu pot sa neg ce am simtit pentru el. Nu pot sa neg ca si acum il mai iubesc, si ca as da orice sa-l mai vad odata. Dar de fiecare data cand imi amintesc de chipul lui, imi amintesc cu cata cruzime mi-a frant inima si a plecat. Hotarasc sa-mi sterg lacrimile de pe obraz si sa pornesc spre noua casa. "Plansul nu ajuta la nimic!" mi-am spus cand am iesit din hotel. Am inspirat adanc, apoi am expirat deschizandu-mi ochii, zambindu-i soarelui.

Dupa cateva minute, am ajuns in fata blocului cu unsprezece etaje. Dinnou ma bucuram in sinea mea ca exista lift. Pasesc hotarata in interiorul blocului, apooi in lift. Apas butonasul cu numarul 11, apoi astept ca liftul sa ajunga sus. In scurt timp acesta ajunge, iar eu ma indrept apoi spre apartamentul 117. Imi scot cheile din buzunar, pe care le primisem ieri de la proprietar dupa ce am platit, si incerc sa descui usa. Insa nici nu sucesc bine de cheie, caci usa se deschide. Intru inauntru si o observ pe Sakura.

- Bine ai venit! Imi spuse ea, zambindu-mi inocent. Ii zambesc si eu, apoi ne hotaram camerele. Una dintre camere, era decorata intr-un stil mai vechi, avand balcon fata de cealalta camera, care era decorata intr-un stil mai nou, mai modern. Observand ca rozalia schiteaza un zambet despre camera decorata in stil nou, i-am lasat-o ei, iar eu am luat cealalta camera. Ne-am despachetat lucrurile, apoi l-am sunat pe Sasuke si l-am rugat sa-mi trimita si restul lucrurilor, bineinteles dandu-i adresa, dupa care eu si rozalia am hotarat sa mergem la cumparaturi. Camerele noastre aveau tot ce trebuie, dar in bucatarie mai era nevoie de o masa si niste scaune, un covor cat de cat, si ceva cu ce sa ne personalizam fiecare camera.

Dupa o jumatate de ora ajungem la un magazin cu piese de mobilier. Ne alegem o masa si niste scaune pentru bucatarie, iar eu imi aleg o bancuta comoda si o masuta de lemn pentru balcon. Vorbim cu vanzatorul despre transportul lor, iar acesta ne spune ca le vom primi deseara in jurul orei 8. Ii multumim si iesim din magazinul respectiv.

- Destul de ieftine piesele de mobilier, ce zici, Sakura-chan? O intreb eu pe rozalie in timp ce ne plimbam pe strada.

- Da asa e! Dar macar asa, mai economisim bani, nu? Spuse ea cu un aer matur. Zambesc in sinea mea, fiind mandra ca este cu picioarele pe pamant.

- Ah, putem merge in magazinul acela de muzica?! Ma intreba ea incantata.

- Sigur! Dar de ce anume? Intreb eu sec.

- Vreau sa-mi cumpar ultimul CD ce l-a scos trupa mea preferata, si un poster cu ei! Spuse ea aproape topaind spre magazin. "Da, economisim bani, sigur!" Imi spun eu in gand, facand o mutra gen "vorbesti serios?!" in timp ce intram in magazin.

- Ura! Nu s-au vandut toate! Ma duc sa platesc, vin repede! Zise rozalia, facandu-mi semn sa o astept. Ii zambesc, apoi ceva imi atrage atentia. Acel ceva era un poster urias chiar era asezat pe peretele din fata mea. Casc ochii la maxim cand il vad pe blond in stanga, pe poster.

- Naruto! Am soptit. Naruto s-a alaturat altei trupe. Trupa se numea "1 Rose & 3 Guns". Ciudat nume dupa parerea mea. Dar si mai ciudat, ce cauta Naruto cu ei?! Ii stiam si eu. Au ajuns faimosi repede, datorita vocii superbe ce o avea solista lor, Ino. Stateam si ma holbam la poster, de parca ar fi chiar blondul stand in fata mea.

- Sunt grozavi, nu-i asa? Se auzi vocea Sakurei, care era chiar langa mine.

- Hai sa plecam de aici! Am spus, intorcandu-ma cu spatele si parasind magazinul.

Pe tot drumul spre casa, rozalia m-a intrebat incontinuu ce s-a intamplat cu mine. Desi raspunsul meu era acelasi, adica "Nimic!", fata nu inceta sa ma intrebe. "Ce sa fie cu mine?! Iubitul meu m-a parasit pentru a se alatura altei trupe! Pentru cariera! Pfff! Mi se face rau!" Am gandit in timp ce paseam greoi pe asfaltul tare si rece, ignorand-o complet pe rozalie. "Tradatorul! Naruto, esti un tradator!" Am gandit dinnou strangand din dinti si strangandu-mi pumnii in buzunar. Cum a putut sa faca asta? L-am iubit atat de mult... Cu ce sunt ei mai buni ca noi? Ca sunt faimosi? Nu inteleg... Asa iti trebuie, Hinata! Asa iti trebuie daca ai atata incredere in ceilalti! Mi-am spus mie insami, purtand o conversatie ciudata si banala cu mine insami. Se pare ca el doar s-a jucat cu mine. Ai fost oare o data, o singura data sincer cand imi spuneai "Te iubesc", Naruto?....

Atat deocamdata...
Pe maine!
Va pup!

Capitolul asta e asa kawaiii:x Imi place sa vad ca ele se inteleg ca niste surori.
Abia astept capitolul si nu inainte de a pune niste intrebari:
Hinata: 1.Hinata -sama esti cea mai tare!!!Imi dai si mie un autogtaf?
Glumesc,acum sa revenim la capitol. Nu iti cam venea sa il iei pe Naru la o bataie buna cand ai vazut posterul ala?
Pentru Naruto: Shanarooo! Baka Narutoo! Cat de idiot sa fii sa o ranesti pe Hinata? Si mai pui ca i-ai si tradat pentru o alta trupa! Acum chiar ma faci sa te urasc.Sper sa iti vina mintea la cap si sa te intorci la bruneta!
Astept next si nu uita de raspunsurile la intrebari !!!

Intrebari/Raspunsuri:
Hinata: "Imi dai un autograf?"
Raspuns: Sigur! De ce nu?
Hinata: "Nu iti cam venea sa il iei pe Naru la o bataie buna cand ai vazut posterul ala?"
Raspuns: "Daca ai sti cate scene cu pumni, palme si picioare in fund, la adresa lui Naruto, mi-au trecut prin minte atunci...! :D
Naruto: "Cat de idiot sa fi sa o ranesti pe Hinata?"
Raspuns: Hey, am asteptat un an sa vina si ea in Konoha! Nu a venit, mi-am vazut de drum!
_____________________________________________________________________________________________________________________________________

Si acum Partea II.
Lectura Placuta!

Din perspectiva Sakurei.
Am incercat din rasputeri sa aflu ce a patit bruneta asa dintr-o data, dar am esuat lamentabil. Ceva o suparase, dar intr-un final am incetat s-o mai intreb pentru ca inca nu ne cunosteam atat de bine, incat sa ne spunem chiar totul. Oricum, indiferent de problema, o voi sprijini, si voi fi acolo pentru ea. Ma bucur atat de mult ca ne-am imprietenit. Cine ar fi crezut ca ne vom intalni dinnou asa? Poate ca ea nu stie, dar din spatele fiecarui zambet cald ce mi l-a oferit, eu am vazut o tristete enorma. Ceva ii apasa sufletul... Dar in timp am sa-i castig increderea, apoi cand imi v-a spune ce anume o supara, am sa fac totul ca sa alung acea suparare. E ciudat, totusi, pentru ca abia ce ne-am cunoscut, iar eu vreau s-o vad fericita, vreau sa radieze de fericire in fiecare zi. Si mai ciudat este ca, pare ca m-as fi indragostit de ea, dar nu e asa. Suntem amandoua fete, iar eu am prieten, dar totusi simt ca ceva ne leaga, avand in vedere starea pe care o am si eu, desi nu o arat. Ma simt trista cand o vad asa. Parca mi-ar fi sora, de la alta mama. Chicotesc la acest gand.
Dupa cateva minute ajungem insfarsit acasa. Eu merg direct in camera mea, ma urc pe pat, si-mi lipesc posterul, cu formatia mea preferata, pe perete. "1Rose & 3Guns" este formata din fabuloasa cantareata Ino, tobosarul Shikamaru, chitaristul Naruto care e mai nou in trupa, dar foarte talentat, si nu in ultimul rand, superbul Itachi care canta la chitara-bass. Ah ce bine arata brunetul... Parul sau negru, lung, prins intr-o coada de cal si jumatate din coada atarnandu-i jucausa pe unul din umeri, ochii aceia intunecati si misteriosi, si corpul lui atat de bine lucrat... Ce naiba faci Sakura?! Salivezi uitandu-te la un amarat de poster? Ma cert eu pe mine insami. Chicotesc apoi si ma dau jos din pat. Merg in bucatarie sa vad ce face Hin, dar nu e. Usa de la camera ei era deschisa. Pasesc timid in directia respectiva, iar cand ajung, bat de doua-trei ori in usa de lemn. Bruneta nu ma auzi, deoarece era pe balcon. Ma apropii de ea, observand-o atent. E asa de frumoasa, cu pielea alba ca laptele in contrast cu parul ei negru cu cateva mici tente de albastru-inchis, parca era o zana a noptii, iar privirea trista dar hotarata ii dadea un aer atat de misterios. Ma apropii de ea incet, dar aceasta imi simte prezenta, insa fara sa spuna ceva.
- Te simti bine, Hinata? Intreb eu, cu o urma evidenta de ingrijorare in voce.
- Sunt bine! Raspunse ea incet, fara sa-mi ofere contact vizual. Chiar inainte sa mai spun ceva, telefonul meu incepe sa sune. Il scot din buzunar si raspund. Ma distantez putin de bruneta, si-mi continui conversatia la telefon. Apelantul era Sai. Acesta ma anunta ca si-a terminat programul de lucru pe ziua de azi, si ma invita in oras. Accept cu placere, iar acesta imi spune sa ma pregatesc, caci el porneste spre mine, apoi inchide. Zambesc fericita gandindu-ma la chipul prea-frumos al iubitului meu. Apoi, deodata, imi amintesc de Hinata. Bruneta inca statea pe balcon, savurand briza placuta de seara a verii. Merg dinnou langa ea si imi asez usor mana pe umarul ei.
- Hinata! Te superi daca ies in oras in seara aceasta? O intreb eu cu sfiala.
- Intalnire cu prietenu', asa-i? Spuse ea zambind calm. Nu trebuie sa-mi ceri voie, sau sa ma intrebi daca ma supar, du-te linistita! E viata ta! Traieste-o! Continua ea, punandu-si mana pe umarul meu si zambindu-mi frumos.
- Dar, nu te vei simti singura? Si trebuie sa vina si transportul cu piesele de mobilier! Spun eu ingrijorata.
- Voi fi bine! Am eu grija si de transport! Du-te si distreazate! Spuse bruneta, zambind in continuare. Am zambit si eu, apoi am plecat sa ma pregatesc.
Dupa cateva minute de aranjare si verificare, eram gata. Am ales o tinuta simpla, formata dintr-o rochita cu motiv floral, o geava de piele peste, si o pereche de pantofi negri cu toc. O ultima verificare in oglinda, apoi gata. Primisem un "bip" de la Sai, semn ca este jos. Imi iau posetuta neagra si plec, nu inainte de a o saruta pe Hin pe obraz, cum obisnuiam sa fac cu cea mai buna prietena din copilarie, pe cand locuiam cu parintii. Ajungand in fata liftului, apas butonul pentru a-l chema. In scurt timp ajunge, iar eu intru, apoi apasand butonul "P" pentru parter. Aveam emotii, deoarece nu am mai iesit la o intalnire cu Sai de mult timp. Sper doar ca intalnirea asta sa nu se termine la el la apartament, urmand apoi o noapte lunga. Rosesc puternic la acest gand, pentru ca, desi eram impreuna de 3 ani, nu am mers mai departe de un sarut pasional. Cel mai departe a fost ca am dormit impreuna, dar doar dormit, nimic altceva. Nu ma simteam pregatita, si in plus nici el nu a aratat ca ar vrea, sau sa-mi bata apropo-uri. In momentul urmator, realizez ca am ajuns la parter. Pasesc timida spre iesirea din bloc, si-l zaresc pe Sai. Era imbracat cu o pereche de blugi negri, un tricou alb cu inscriptia "Malibu 2000", si un sacou negru peste. Ii dau "buna seara" si-i zambesc. Acesta face la fel, apoi imi spune ca vom merge unde vreau eu. Dragut din partea lui.
- Hai sa mergem sa mancam ceva! Sar eu cu o idee. Acesta acepta si pornim la drum. Ma simteam ciudat, pentru ca desi mergem de vreo 10 minute, brunetul nu a scos o vorba. Era parca cu gandul in alta parte. Am hotarat sa ignor asta, crezand in sinea mea ca e putin obosit din cauza serviciului. Tot mergand, simt o caldura placuta la nivelul maini. Brunetul ma prinsese de mana. Ma uitam incontinuu la mainile noastre impreunate, apoi la chipul lui, si tot asa. Un mic zambet de fericire mi se asterne pe chip.
- Multumesc! Am spus dintr-o suflare.
- P-pentru ce?! Intreba el mirat de gestul meu.
- Pentru ca, desi esti obosit cum ai fost la servici, m-ai invitat totusi in oras! Spun eu bland, zambindu-i calduros. Brunetul ma priveste inca mirat, apoi printr-o miscare ma trezesc imbratisata puternic de el. Imi duc incet mainile la spatele lui, prinzandu-l usor de sacou, raspunzandu-i la imbratisare.
- Of, cat mi-ai lipsit, Sai! Am spus dinnou, strangandu-l mai tare in brate. Daca s-ar putea, as vrea sa ramanem asa pe vecie. E singurul baiat care m-a acceptat asa cum sunt, singurul care nu m-a judecat si nu m-a tradat. Singurul care mi-a spus sincer "Te iubesc!", si care stie sa ma impace atunci cand sunt nervoasa. Nimeni si nimic nu l-ar putea iubi mai mult ca mine. As face orice pentru el.
Desi asteptam inca sa spuna ceva, nu s-a intamplat. Ajunsi in fata restaurantului, brunetul imi deschide usa ca un domn, apoi ne asezam la masa. Eu imi comand o salata, iar el o ciorba si un gratar la felul II. Dupa cateva minute bune, terminam de mancat, si ne indreptam spre cinematograf. Aveam de gand sa vedem un film romantic. Ajunsi la cinematograf ne luam bilete si intram in sala. Ne asezam pe scaune si asteptam sa inceapa filmul...

Din perspectiva lui Sai.

Stateam plictisit si asteptam sa se termine filmul. Niciodata nu mi-au placut filmele romantice, dar avand in vedere ca am spus ca facem cum doreste ea, nu aveam de ales. In timp ce ea privea atenta filmul, eu ma gandeam la realtia noastra. Am fost despartiti un an de zile, iar pentru mine e mult. Desi ea a ramas la fel de energica, frumoasa, sensibila si cu zambetul pe buze, parca nu o mai vad cu aceiasi ochii, ca inainte sa plec. Poate e din cauza ca ma gandesc intruna la Miya, ea fiind o fata pe care am intalnit-o acum 5 luni, angajandu-se si ea la biblioteca la care lucram. Miya este o fata draguta si sincera, cu parul lung de culoarea pamantului proaspat udat de ploaie, cu ochii mari si caprui si cu un corp cu niste forme apetisante, si de invidiat. Ne-am apropiat fara sa vrem, fiind diferiti, dar avand multe lucruri in comun deasemenea. Ne-am imprietenit, apoi am ajuns atat de apropiati, ca doream amandoi sa fim mai mult decat prieteni. Cu ea pot sa ma relaxez, pot vorbi despre orice, si ma intelege. Apoi s-a intamplat inevitabilul: ne-am sarutat, iar dupa am ajuns la mine. Pot sa spun doar ca a fost o noapte lunga, pe care nu o voi uita. Revenind la rozalie... Ea, a cam scazut in ochii mei. E prea copilaroasa, nu ma mai atrage. Am imbratisat-o pentru ca nu am curajul s-o "infrunt", sa-i spun purul adevar. Sunt constient ca ma iubeste mai mult ca orice, dar eu, nu o mai iubesc, nu mai simt nimic. E doar o alta fata, simpla, obisnuita, pe care o cunosc de la liceu. Dar sunt prea las ca sa-i spun asta, stiind ca asa o ranesc mai tare si pe ea, dar mai ales pe Miya. Trebuia sa pun capat relatiei asteia. Dar cum? Cum sa-mi fac curaj? La cat ma iubeste, cine stie ce va face nebuna asta cu par roz, cand ii voi spune "Ne despartim!". In ce Doamne m-am bagat?...

Din perspectiva lui Naruto.

E deja seara, iar eu de abia am ajuns de 15 minute la hotel. Momentan sunt in camera mea, trantit te pat, privind in gol tavanul. De cateva zile nu ma pot gandi la altceva decat la ingerul care mi-a furat inima. Atat de frumos si inocent, cu un glas ce-ti taie respiratia, cu o privire atat de misterioasa si de hotarata. Avea un zambet atat de calm si de frumos, ochii ei radiind de fericire. Parul ei lung si negricios cu tente stralucitoare de albastru inchis, in care imi "incalceam" mana cand o sarutam ba pe frunte, ridicandu-i bretonul, ba pe buzele acelea rosii, apetisante. Imbratisarile calde si sarutarile dulci ce mi le oferea, si noptile lungi si frumoase cand adormea linistita in bratele mele, spunandu-mi de fiecare data "Te iubesc!" inainte de a-si inchide ochisorii, ma fac sa o vreau inapoi. Mie atat de dor de ea, de tot ce reprezinta ea. Privesc poza cu noi si ma intreb, oare, tu iti mai amintesti momentele noastre frumoase, cand ne spuneam ca "nimic nu o sa ne desparta", apoi ne sarutam tandru? Tie, iti e dor de mine, de noi, Hinata?...

Asta a fost partea II

Va astept cu comm

Dar pana atunci, iata o poza (modificata de mine) cu formatia "1Rose & 3 Guns":
Music Sisters 2wel4jn

Va pup! Mady.

Ooo doamne e asa de kawaii :x De ce ma omori in halul asta? Sakura il iubeste asa mult pe Sai si el ca un bou ce e o inseala. Imi place foarte mult cum scrii. Contiua sa scrii pentru ca eu cred ca ai potential mare.
Sa incepem cu intrebarile sau discutia!
Pentru Naruto:1. Oo doamne esti asa kawaii:x imi dai si tu un autograf? Esti asa hoot!
2. Deci sa zicem ca te iert pentru ca in capitolul asta m-ai facut sa te ador din nou si sa cred ca esti un dragut si ca tie chiar iti pasa de Hinata :x
Pentru Hinata:1. Cat la suta il iubesti tu pe Naruto?
2.Nu ai suficienta incredere in Sakura-chan incat sa ii spui adevarul? Sau inca mai astepti ca sa vezi daca ea chiar tine la tine ca la o sora?
Pai cam atat si iti multumesc ca m-ai anuntat!
Ja nee!!

Intrebari/Raspunsuri:
Naruto: Imi dai si tu un autograf?
Raspuns: Nu vad de ce nu? Si apropo, normal ca imi pasa de ea, dar imi v-a trece... *smile*
Hinata 1.: Cat la suta il iubesti tu pe Naruto?
Raspuns 1.: Iubirea nu se pune in procente! Nu se calculeaza! Iubirea se simte! Dar daca vrei sa sti daca il mai iubesc, atunci raspunsul sincer, e da!
Hinata 2.: Nu ai suficienta incredere in Sakura-chan, incat sa-i spui adevarul?
Raspuns 2.: Am incredere in zambareata asta cu par roz, dar nu vad rostul sa-i spun! Trecutul e trecut, si gata! *smile*
____________________________________________________________________________________________________________________

Partea III

Din perspectiva Sakurei.

Ma "trezesc" din concetrarea care o acordam filmului, cand vad ca ecranul imens se face negru, apoi aparand scris cu litere albe "The End". A fost un film foarte frumos. Amintindu-mi de scenele frumoase si romantice dintre protagonisti, zambesc, dar apoi zambetul imi dispare intrebandu-ma in sinea mea, cand vom avea eu si Sai astfel de momente. Nici nu a observat ca filmul s-a terminat, el fiind pierdut in ganduri. Pe tot parcursul intalnirii a fost cu mintea in alta parte. Ma ingrijora asta. Vrand sa-i atrag atentia, imi asez mana peste a lui, acesta retragandu-si-o imediat si ma privi in ochii.
- C-ce e? Intreba el putin mirat. Ii spun ca filmul s-a terminat, iar acesta rasufla usurat. Daca nu i-a placut filmul, trebuia sa-mi spuna si plecam. Ne-am ridicat de pe scaune si am pornit spre iesirea din cinematograf. Ajunsi afara acesta imi adreseaza o intrebare care ma lasa fara cuvinte.
- Mergem la mine? Spuse zambind putin pervers. Stiam la ce se refera. Am rosit toata, dar l-am refuzat categoric. Cel putin pana nu-mi spune ce e in neregula cu el. Brunetul nu a mai insistat, ci a inceput sa caute un taxi. Dupa scurt timp gasim un taxi, si ne urcam spunandu-i soferului strada pe care locuiam eu, stand amandoi pe bancheta din spate. Am incercat sa-i atrag atentia, iar cand ochii lui au facut contact cu ai mei, i-am zambit. Fara efect insa. Isi muta privirea pe fereastra masini. Am vrut sa spun ceva, dar cuvintele nu au vrut sa iasa. Ceva se intamplase cu el. Nu mai era acelasi baiat de care m-am indragostit. Nici macar nu m-a sarutat. Nici nu mi-a prea vorbit. Nimic. Chiar daca vroiam sa-l intreb despre starea asta a lui, ceva imi spunea ca nu o sa imi raspunda, deci am ramas tacuti pe tot parcursul drumului. Dupa cateva minute ajungem pe strada unde locuiam eu. Coboram din masina, iar Sai plateste ii plateste soferului. Taxiul pleaca, si ramanem doar noi doi pe strada pustie. Il priveam incontinuu. Acesta insa, nu ma privea pe mine, desi era in fata mea, privea in alta directie. Printr-o incercare slaba de ai atrage atentia, imi duc mana la obrazul lui, acesta privindu-ma apoi in ochii. Imediat ce privirile noastre s-au intersectat, lacrimile au inceput sa-mi intepe ochii, apoi sa curga pe obrajii fierbinti. Plangeam, dar nu stiam de ce. Sai imi ascunde ceva. Pot spune asta dupa privirea din ochii lui. Ma durea acest lucru, deoarece nu stiam ce anume era in neregula. Facusem eu ceva? I-am gresit oare, fara sa-mi dau seama? As vrea sa-mi spuna, ca sa pot sa-mi cer scuze. Nu vreau sa-l pierd. Sai e totul pentru mine.
- Sai, ce-... Insa nu apuc sa termin, caci brunetul ma intrerupe, dandu-mi mana la o parte de pe obrazul lui, si imbratisandu-ma scurt.
- Trebuie sa plec! Maine merg la servici! Ne mai vedem! Spuse el, apoi indepartandu-se incet de mine. Nici un "Te iubesc", nici un sarut, nici un zambet, nimic. Nu-i pasa. Nu l-am mai vazut asa de indiferent, nu cu mine. Lacrimile inca imi curgeau amare pe obraji. Priveam in urma lui, sperand ca poate, poate se va intoarce, imi va zambi, imi v-a spune ca a fost o gluma, o farsa, orice. O speranta inutila, caci nu s-a intamplat asa.
- Te iubesc! Am strigat cu durere in urma lui. Desi m-a auzit, nu a schitat nimic. Doar si-a continuat drumul fara sa se uite macar. Am cazut in genunchi, privind inca in urma lui, desi el a disparut din raza mea vizuala. Ce se intampla?...

Din perspectiva Hinatei.

Stateam pe-un scaun langa geam si fumam o tigara. Transportul cu piesele de mobilier sosise, iar tipul care le adusese m-a ajutat sa le pun la locul lor. Acum o asteptam pe rozalie. E destul de tarziu, iar ea nu a aparut. "Oare sa fi mers la prietenul ei in seara asta?" Ma intrebam in sinea mea. Dau din umeri nestiind raspunsul, imi sting tigara, si deschid geamul de la bucatarie si iau o gura de aer proaspat si rece. Afara incepuse a se innora. Mici picuri reci se zdrobeau de chipul meu, facandu-ma sa clipesc des. Imi cobor privirea, si observ ceva cunoscut jos in fata scarii. O bulina roz. Uitandu-ma mai bine observ ca e Sakura. Prostuta statea in ploaie. Merg repede sa-mi iau geaca de piele pe mine, iar apoi tasnesc afara pe usa. Ma indrept alergand spre lift, injurandu-l in gand ca se misca incet, imediat ce eu am apasat micul buton. Intr-un final liftul ajunge, iar eu cobor la parter. Odata ajunsa, nici nu s-au deschis bine usile, ca am izbucnit afara din el, alergand ca o nebuna spre iesirea din bloc. Iesind in fuga, ma opresc pe scarile din fata usii, tragandu-mi suflul, si o vad pe rozalie cum varsa lacrimi amare privind in gol. Am incremenit imediat. Ce naiba s-a intamplat? Ce a suparat-o atat de tare, ca si-a pierdut zambetul? Merg langa ea, iar cand o ating ma priveste instant. O privire plina de tristete si frica. Rasuflu pentru a ma calma, apoi ii zambesc calduros si ii intind mana.
- Hai, sa mergem in casa! Ii spun eu bland. Aceasta ma prinde cu sfiala de mana si ne ridicam in picioare. Pasim incet spre bloc, apoi intram si mergem la lift.
Dupa cateva minute scurte, ajungem in apartament. O asez pe rozalie pe pat, apoi iau un prosop si incep sa o sterg pe cap. Se oprise din plans, dar inca suspina. Nu stiam ce sa-i spun pentru a o calma, pentru ca nu am mai avut o fata ca prietena. Singurii prieteni pe care ii aveam erau Gaara si Sasuke. Totusi, doream sa fac ceva sa o bine dispun, dar nu stiam ce anume. Tot stergandu-i parul rozaliu, am inceput o conversatie.
- Ce s-a intamplat, Sakura-chan? Am regretat imediat aceasta intrebare, lacrimile incepand dinnou sa-i curga pe obrajii rosii. Incercand sa se stapaneasca, incepu sa-mi povesteasca tot. Ramasesem fara cuvinte. Tipul acela, Sai, nu avea nici macar o idee cat il iubea rozalia. Cum putea fi atat de crud? Am gandit in timp ce am strans-o pe rozalie in brate.
- Sti, Sakura, poate Sai a avut o zi proasta, poate s-a certat cu cineva si de aceea a fost asa prost dispus! Ii spun eu rozaliei, pe o tonalitate calma, incercand tot posibilul sa o calmez. Aceasta rupse incet imbratisarea, apoi ma privi in ochii.
- Chiar crezi asta, Hinata? Ma intreaba ea trista si nesigura, privindu-ma atent cu ochii aceia mari si verzi.
- Bineinteles! Adica, sunteti impreuna de multa vreme, si relatia voastra a rezistat si la distanta! Sunt sigura ca nu este nimic care sa te ingrijoreze! Si ca sa fi sigura de acest lucru, maine vom merge si-l vom astepta pana iese de la munca! Va fi atat de surprins si bucuros, ca nu te va mai lasa sa respiri, la ce tare te va strange in brate! Ii spun eu rozaliei zambindu-i larg, dar si bland in acelasi timp. Aceasta imi zambeste si ea, apoi ma roaga sa o las putin singura. Fac intocmai, indreptandu-ma spre camera mea.

Din perspectiva Sakurei.

„Poate ca Hinata care dreptate! Poate ca ma ingrijorez eu prea mult! Da asa e! Sensibila mai poti fi Sakura!” Imi spun mie insami zambind bland la pereti. Rasuflu, apoi ma indrept spre un obiect mare, acoperit de un cearcaf alb, care se afla intr-unul din colturile camerei. Imi asez gentil mana pe cearceaful alb, apoi prind brutal o particica din cearceaf, si-l trag cu putere aruncandu-l undeva in spatele meu. De sub cearceaful mare si alb, a iesit un pian superb, negru si o chitara ce mi le cumparase parintii cand am implinit 10 ani. Iau chitara si-mi trec degetele peste corzile ei, facand un sunet placut ce-mi gadila urechile si ma calma partial. Zambesc, apoi imi iau caietul „special” dintr-unul din sertarele din apropiere, si-l deschid la prima melodie pe care am compus-o. „White horse” se numeste. Am compus aceasta melodie dupa prima despartire. Este singura melodie care ma ajuta in situatii de acest gen. Chiar daca nu m-am despartit de Sai, dupa ziua de azi, doar asta ma poate calma. Muzica. Muzica e medicamentul meu...
Trag aer adanc in piept si incep sa cant...

"Say you're sorry
That face of an angel comes out
Just when you need it to
As I pace back and forth all this time
'Cause
I honestly believed in you
Holding on,
The days drag on
Stupid girl
I should have known, I should have known

That I'm not a princess
This ain't a fairytale
I'm not the one you'll sweep off her feet
Lead her up the stairwell
This ain't Hollywood,
This is a small town
I was a dreamer before you went and let me down
Now its too late for you and your White Horse,
To come around.

Baby I was naive,
Got lost in your eyes
I never really had a chance.
I had so many dreams about you and me.
Happy endings;
Now I know

I'm not a princess
This ain't a fairytale
I'm not the one you'll sweep off her feet
Lead her up the stairwell
This ain't Hollywood,
This is a small town
I was a dreamer before you went and let me down
Now its too late for you and your White Horse,
To come around."-...

Din perspectiva Hinatei.

Am parasit camera mea, in cautarea unui pahar. Imi era sete. Ajunsa in fata dulapurilor, incremenesc cand aud o chitara, apoi o voce. O voce frumoasa. Imi intorc insinctiv privirea spre usa camerei rozaliei. Ma apropii si deschid putin usa. Aceasta statea langa perete, cantand vocal si la chitara, aruncand cate un ochii intr-un caietel asezat deschis langa ea. Avea o voce grozava. Vroiam sa aud tot cantecul, dar s-a auzit un ciocanit enervant si puternic in usa de la intrare, ca m-am speriat si am cazut pe burta cu jumatate din corp in camera Sakurei, iar cu cealalta jumatate, in bucatarie.
- Ah, Hinata, esti bine? Ma intreaba rozalia venind la mine ingrijorata.
- Ehh, da, sunt bine! Spun eu ridicandu-ma in sezut, apoi frecandu-mi fruntea cu palma.
Ciocanitul enervant se aude din nou. Ma ridic enervata, injurandu-l in gand pe cel ce se afla in spatele usii. Deschid brutal usa, dar raman fara cuvinte cand vad cine e in pragul usii, zambindu-mi...

Atat deocamdata!
Ne vedem maine cu ultima parte din capitolul III.
Astept pareri!
Va pup!
Mady.

Cee?! Cum?! Unde?! Cine este la usaaa?Tu chiar vrei sa ma chinui? Imi place asa mult capitolul!!E asa de kawaii:x
Intrebari pentru personaje:
Pentru Hinata: Cine crezi ca ar putea fi? Oare cine cred eu?:>
Pentru Sakura: De cand canti,Sakura-chan?
Pentru Naruto(chiar daca nu este in capitol):Naruto-kun,stii ce mult te iubesc,nu? Cand iti mai faci aparitia in fic? Imi dai si mie un pupic pe obraz?:)))Glumesc la faza cu pupicul!!
Pai astept next si raspunsurile la intrebari!!
Ja neee!!!

Intrebari/Raspunsuri:
Hinata: Cine crezi ca ar putea fi? Oare cine cred eu?
Raspuns: Oricine ar fi, nu imi retrag insultele ce i le-am adresat in mintea mea! Si nu prea stiu la cine anume te gandesti tu.. >.<
Sakura: De cand canti, Sakura-chan?
Raspuns: Cant cam de cand eram mica! Parintii mei vazand ce mult iubesc muzica, m-au inscris la scoala de canto, apoi am continuat cu liceul de muzica, dar nu am cantat niciodata in public! -^.^-
Naruto: Sti ce mult te iubesc,nu? Cand iti mai faci aparitia in fic?
Raspuns: Iti apreciez admiratia pentru mine! Si voi aparea in fic atunci cand autoarea cea draguta, v-a considera ca trebuie sa apar! =^.^=
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Partea IV

Din perspectiva Hinatei.

Ciocanitul enervant se aude din nou. Ma ridic enervata, injurandu-l in gand pe cel ce se afla in spatele usii. Deschid brutal usa, dar raman fara cuvinte cand vad cine se afla in pragul usii, zambindu-mi. Era Gaara, zambind cu gura pana la urechi, si Sasuke care zambea si el, dar mai discret, asemeni unui frate mai mare. Eu si Sasuke suntem ca si sora si frate. Tinem mult unul la celalalt, dar existau momente cand ma enerva la culme. Enervata de aparitia celor doi, le trantesc usa in nas cu aceeasi brutalitate cu care am deschis-o, apoi ma intorc cu spatele si merg in bucataria care era vis-a-vis de usa de la intrare, doar ca intre cele doua era un hol micut. Ma sprijin cu mainile de masa, inchizand ochii si incercand sa-mi controlez furia, sa ma calmez.
- De ce ai reactionat asa, Hinata? E foarte nepoliticos! Sunt prietenii tai, nu-i asa? Se aude vocea rozaliei, care se indrepta timid spre usa. Ii pofteste pe cei doi inauntru, cerandu-si scuze in numele meu.
- Nu e nevoie sa-ti ceri scuze! Suntem obisnuiti cu temperamentul ei! Spuse roscatul, zambind inca.
- Asa ne multumesti pentru ca ti-am adus restul lucrurilor, Hina? Se auzi vocea calma a brunetului. Fierbeam de furie, asa ca fara sa mai stau pe ganduri, ma repezesc la cei doi, prinzandu-l pe Gaara de gulerul de la camasa neagra fara maneci.
- Ce cautati voi doi aici?! Zbier din toate puterile, privindu-l cu furie cand pe roscat, cand pe brunet. Eram enervata la culme. Ce motiv au avut sa vina pana aici? Doar un copil de gradinita ar crede ca au venit doar pentru a-mi livra personal lucrurile... Nu! Aveau un motiv important, altfel nu bateau cale lunga, din Suna, pana aici. Aveam insa, un sentiment mic de bucurie, caci mi-a fost dor de baietii astia, ei fiind singurii mei prieteni, exceptand-o aici pe Sakura. Totusi nu am lasat acel sentiment sa se vada. Vreau sa-si dea seama de greseala pe care au facut-o, si anume ca m-au lasat singura refuzand categoric sa vina cu mine in Konoha. Eu am stiut ca doar aici ne putem continua drumul spre implinirea visului nostru. Pentru mine, numai e de ajuns sa cant pe o scena mica in fata unu public mic, limitat, din cauza incaperii prea mici. Vreau sa cant doar pe scene mari, sa scutur Japonia din toate partile cu muzica noastra... Dar pentru asta trebuie sa ne realizam, sa fim recunoscuti, si asta doar aici in Konoha se poate intampla. Ei, incapatanati cum sunt, nu au realizat asta atunci, comitand o greseala imensa in fata mea. De aceea sunt atat de nervoasa. As vrea sa-i scot afara din casa in suturi multiple, de sa li se innegreasca fundul, dar nu pot. Nici fizic, pentru ca m-as obosi prea mult si nici psihic, pentru ca tin prea mult la ei.
Ma trezesc intr-un final, intentionat, din ganduri si-i dau drumul gulerului de la camasa lui Gaara. Ma intorc inapoi in bucatarie, iar ceilalti ma urmeaza ca oile, urmand apoi sa ne asezam la masa. O liniste mormantala se asternu in intreaga camera. Nimeni nu scotea nici un sunet, nici o vorba, nimic. Rozalia ne priveste curioasa si timida pe fiecare in parte zambind dulce. Astepta ca cineva sa inceapa conversatia, ea fiind prea timida sa sparga gheata. Stam asa pret de cateva minute, apoi Saku se ridica si merge sa pregateasc niste ceai, eu aprinzandu-mi o tigara. Linistea "zgomotoasa" inca predomina camera. Acum, singurele mici zgomote ce se auzeau, erau cele facute de rozalie cum pregatea ceaiul.
- Vad ca inca nu te-ai lasat de fumat, Hina! Se auzi brusc vocea brunetului care se pare ca a decis sa sparga aceasta liniste ce era combinata cu fumul de tigara, si care dadea un aer misterios si linistit apartamentului. Ochii sai de un negru abisal, ma priveau bland. Imi zambea smecher, dar in acelasi timp linistit, asteptand raspunsul meu. Tusesc inecandu-ma cu fumul de la tigara, cand aud remarca lui care nu-si avea rostul si care era oricum pe langa subiect. Imi revin repede si-i arunc o privire gen "Tu vorbesti?!" radicand o stranceana. "Tu vorbesti, care fumezi mai mult ca mine?!" am gandit in sinea mea. Suntem insa intrerupti din aruncatul privirilor de catre rozalie care aseza cestile cu ceai pe masa.
- Va mai intreb inca o data! Ce cautati voi aici? Spun eu foarte calm, servindu-ma cu putin ceai, apoi asezand ceasca inapoi pe mica ei surioara, farfurioara.
- Vrem sa refacem trupa! Spuse brunetul calm si serios, acompaniat de zambetul si aproparea roscatului.
- Ce-... Ah!! Spun eu intrerup, scotand un mic geamat de durere, arzandu-ma cu tigara care era aproape terminata. Nu a durut atat de rau, dar m-a piscat groaznic cand scrumul inca fierbinte a facut contact cu pielea fina a degetelor mele. Sakura imi lua rapid mana intra ei, analizandu-mi profund pielea degetelor, pe care oricum nu era nimic. Ii zambesc bland, semn ca nu am nimic, apoi ne intoarcem la discutia noastra. Intorcandu-ne la subiect, eu sincer nu stiam ce sa spun. Desi nu am aratat, m-a socat putin propunerea lor.
- Uau! Ce grozav! Pun pariu ca tu ai fost chitarista lor vedeta, nu-i asa, Hinata? Se auzi vocea rozaliei, trezindu-ma din ganduri. Deoarece, cand ne-am intalnit, eu aveam chitara la mine, rozalia a presupus ca eu am fost chitarista lor. Gresit. Total gresit.
- Nu! Eu am fost vocalista! Spun eu cu mandrie in voce, zambind. Saku mijii ochii si clipii de cateva ori aratand cum, parca "procesa" informatiile noi.
- Cat de tare! Ce grozava esti, Hina! Voi toti sunteti grozavi! Exclama zambareata cu par roz, intr-un final.
- Spune-ne asta, dupa ce ne auzi cantand! Dar nu e asa mare lucru, avand in vedere ca si tu sti sa canti! Am spus eu zambind si accentuand ultima parte a propozitiei. Sakura se inrosii puternic in orbraji, mai ales ca baietii o priveau uimiti si curiosi. O tot rugau sa cante, sa le arate si lor talentul ei, dar ea ii refuza timid si politicos incontinuu.
Seara a trecut repede, eu acceptand intr-un final propunerea baietilor de a reface trupa. Undeva adanc in sufletul meu, speram ca asta sa se intample. Iubeam momentele acestea, impreuna cu prietenii mei, razand, mai ales ca acum avem pe cineva nou in "familia" noastra: Sakura Haruno. O zambareata cu cap roz. Era atat de inocenta, atat de vesela... Zambetul ei lumina fiecare coltisor al camerei, iar ochii ei radiau de fericire. Radeam incontinuu pe faptul ca rozalia se inrosea din ce in ce mai tare. Intr-un moment dat, ea facand botic, ne oprim din ras si o privim fix, clipind fiecare din ochii. Saku pufneste intr-un ras copios, tragandu-ne si pe noi dupa ea. A fost o seara ciudata, dar foarte placuta. Ma bucur ca am reunit trupa. Poate nu suta la suta, Naruto, tradatorul, lipsind. Asta e, ne vom gasi alt chitarist...

Urmatoarea zi...

Din perspectiva Sakurei.

Dimineata ma trezesc cu parul ciufulit, si cu o fata de somnoroasa ca picata din stele, de imi vine sa rad cand dau cu ochii de oglinda. Ma abtin, scotand totusi un chicot mic, si ma indrept spre baie. Imi incep siesta de zi cu zi. Dupa vreo douazeci de minute sunt gata si merg la dulap. Il deschid si vine intrebarea care si-o pune orice fata de pe pamantul asta cand ajunge dimineata in fata dulapului, si anume: Cu ce sa ma imbrac azi? Scot din nou un chicot, apoi dupa ce am stat o jumatate de ora sa ma benoclez la haine, mi-am ales tinuta. Era formata dintr-o bluzita de vara roz, o fustita tot roz dar avea si ceva alb, si m-am incaltat cu niste opincute albe. Mi-am pus la gat lantisorul cu pandantivul in forma de inimioara, apoi am aplicat machiajul. Ies intr-un final din camera, si o vad pe Hina. Aceasta statea la masa, in bucatarie, si-si savura cafeaua. Imi pun si eu niste cafea si ma asez la masa vis-a-vis de ea. Hotaram ca dupa ce ne terminam cafelele, sa luam micul-dejun in oras, apoi sa ne cautam fiecare un loc de munca. Zis si facut...
Dupa cateva ore bune de cautare, mi-am gasit un loc de munca la o croitorie. Maine trebuie sa merg sa-mi dau si proba practica pentru acest loc. Nu era nu-stiu cat de mare, sau nu-stiu cat de cunoscuta croitoria respectiva, dar era un loc bun si curat. Deodata aud o melodie cunoscuta si amuzanta, impreuna cu senzatia de gadilare pe picior. Era telefonul meu. Il scot din buzunar si raspund. La telefon era Hinata. Imi spune sa ne intalnim in fata la restaurantul unde ne-am luat micul-dejun dimineata, apoi inchide. Ma indrept cu pasi rapizi spre locul propus. In cateva minute ajung si o vad pe bruneta in fata cladirii respective. Ne salutam, apoi ea propune sa mancam ceva, caci dupa aceea mergem la biblioteca unde lucreaza Sai. Facem intocmai, si intram in restaurant. Dupa ce terminam de mancat, platim masa si plecam.
- Esti bine? Ma intreaba Hinata putin ingrijorata.
- Da, da, sunt bine! Spun eu putin agitata. Bruneta isi da seama de asta, eu neputand sa-mi ascund prea bine emotiile.
- Asculta, Saku! Indiferent de ce se v-a intampla, vreau sa sti ca sunt alaturi de tine! Imi spuse ea bland, coborandu-si privirea de la cer exact in ochii mei, apoi zambindu-mi la fel de bland. Zambesc si eu in semn de multumesc, si mergem mai departe. Stiind ca Hinata imi este alaturi, m-am mai linistit. Eram agitata din cauza unui presentiment urat pe care il aveam. Simteam ca mi se strange un nod in stomac cu fiecare pas cel faceam. Dupa inca cateva minute ajungem in fata bibliotecii. Nu mai este mult si programul lui de lucru se v-a incheia. Il asteptam afara....Tot asteptand imi dau seama ca Sai nu mi-a trimis niciun mesaj azi, nu m-a sunat si nici macar un apel nu mi-a facut. Apoi ma gandesc ca probabil a fost ocupat cu munca. Totusi, nodul acela din stomac nu vrea nici cum sa dispara. Sper sa fie bine. Chiar sper asta...

Din perspectiva autoarei.

Programul bibliotecii, pe ziua de azi, s-a incheiat, brunetul intorcand semnul care acum indica "Inchis". Merse intr-o fuga la vestiar pentru a se schimba. Era suparat. Nu avea chef de nimic. Se certase cu Miya. Fata a decis sa nu mai vorbeasca cu el, pentru binele ei si al Sakurei. Faptul ca Sai era inca impreuna cu rozalia, o facea sa se simta pe locul doi in inima lui, iar asta o afecta mult deoarece Miya il iubea nespus de mult pe brunet. Stia de la inceput ca are prietena, dar s-au inteles atat de bine incat ea nu a mai putut rezista. Se indragostise imediat de el, si el de ea bineinteles. Dar acum, ea a preferat sa renunte... Suferea prea mult, si daca mai continua, v-a avea si rozalia de suferit. In schimb el nu se gandea deloc la Sakura, mintea si inima lui erau mereu cu Miya. Stia si el ca avea sa o piarda, daca nu rezolva aceasta problema.
Dupa cateva minute au iesit amandoi din vestiar. Se priveau in ochii cu atata dragoste, dar si cu tristete. Fetei ii dadu lacrimile, asa ca is pleca privirea. Brunetul vazand-o asa, lua o decizie. "Am sa ma despart de ea!" Spuse baiatul foarte serios. Fata cu par pamantiu o lua la fuga. Era deprimata si suferea. Daca vor fi impreuna, fata se temea ca el sa nu o confunde cu Sakura... Se temea ca iubirea lui pentru ea, era o minciuna. Ajunsa afara, aceasta este oprita din alergat de catre el, care o prinde de mana. Fata il privi in ochii lui negri, tristi.
- Te iubesc, Miya! Ii spune acesta serios. Fata isi smulge mana dintr-a lui, si da sa plece grabita, dar privirea i se opreste pe doua tinere ce au urmarit socate scena anterioara.

Din perspectiva Hinatei.

Stateam socate si ii priveam pe cei doi. "Te iubesc, Miya!"?!?! Am inteles eu bine? Ce se intampla aici? Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez. Tipul asta, nu e prietenul rozaliei?! Atunci, de ce ii spune altei fete cuvintele acelea speciale, in loc sa i le spuna Sakurei? Am gandit eu in sinea mea. Am privit-o cu coada ochiului pe rozalie. Lacrimile ii intepau ochii. Nu-i venea sa creada ce se intampla...
- Ce se intampla aici? Cine-i fata asta? Il intreb eu serioasa pe brunet, si incepand sa ma enervez.
- Iubita mea! Raspunse acesta privind-o pe fata straina mie si Sakurei.
- Ce?! Am exclamat eu, nervoasa. Arunc o privire fugitiva spre rozalie si observ ca ea a izbucnit intr-un plans amarnic. M-am enervat. Gata. Am alergat inspre el cu furie, tinand pumnul strans. Fata incerca sa ma opreasca, dar o imping la o parte, iar ea cade jos.
- Porcu' d**cului?! Zbier eu plasandu-i un pumn direct in buza. Brunetul cade in fund, isi duce mana la buza sangeranda si ma priveste uimit.
- Cum indraznesti?! Cum indraznesti s-o minti?! Cum indraznesti s-o ranesti in halul asta'?! Strig eu spre Sai, varsandu-mi toata furia pe el. Acesta nu spune nimic, fapt ce ma enerveaza mai tare. Apoi tipa cu par maro, al carui nume este Miya, se aseaza intre mine si el.
- E-eu sunt de vina! Eu m-am indragostit de el! Nu m-am putut abtine! Nu m-am putut controla! Si oricum asta nu e treaba ta! Problema asta nu te priveste pe tine! Nu ai nici un drept sa-l lovesti! Daca vrei sa bati pe cineva, bate-ma pe mine, dar nu pe el! Spuse tipa speriata dar si serioasa. Are tupeu, trebuie sa recunosc, dar asta nu o va ajuta prea mult. La ce nervi si ce furie am, nu ma intereseaza a cui e vina... Au facut-o pe rozalie sa sufere, au facut-o sa-si piarda zambetul, si vor plati pentru asta. Fara alt schimb de replici, i-am percutat o palma la Miya de a cazut pe jos. Brunetul se repezi la ea, dar nu apuca sa ajunga, caci il mai percutez si pe el cu un pumn. Rozalia ne privea plangand. O indemn sa lupte pentru iubirea lui, dar este in zadar. El i-a tradat increderea. "N-nu vreau sa-l mai vad niciodata!" Spuse ea printre suspine, apoi cazu in genunchi.
- L-lasa-ne in pace! Se auzi vocea Miyei.
- Tu sa taci in fata mea! Strig eu la ea, pe un ton autoritar. Aveti un minut sa dispareti din fata mea, altfel te sparg in bataie, iar tie iti rup "bucuria" si ti-o dau s-o mananci! Hai, valea! Strig eu teribil de nervoasa catre cei doi tampiti indragostiti. Acestia se ridica si pleaca fara sa-si intoarca macar o data capul inspre noi.
Pana au plecat ei, m-am indreptat spre Saku si am ridicat-o usurel in picioare. Am imbratisat-o incercand s-o linistesc, insa am esuat. Am prins-o usurel de mana si ne-am indreptat spre casa. Dupa cateva minute bune, ajungem in sfarsit acasa. Rozalia merse in camera ei pentru a se schimba in pijamale. Am facut si eu la fel, apoi am mers in camera ei. Saku era intinsa pe o margine a patului si plangea in hohote. Ma asez langa ea si o intorc inspre mine. Aceasta continua sa planga fara incetare. La ce mult a ranit-o, tipul ala merita inca de zeci de ori loviturile ce i le-am aplicat si tipa aia la fel. Intr-un final rozalia adoarme plangand. Fiind obosita, raman langa ea si adorm si eu. Sper doar ca maine, cand v-a fi singura, sa nu faca vreo tampenie....

Si acesta a fost capitolul III
Urmeaza capitolul IV "Un nou inceput"
Sper sa va placa!
Va pup!
Mady.

Sugooi? E un capitol extraordinar!! E asa kawaii dar si trist in acelasi timp. Saraca Sakura..Dar sa trecem la discutie
Pentru Hinata: 1. Hinata-sama esti cea mai tare!! De cand ai prins tupeul asta cu baietii? Imi dai si mie un sfat?
2.Acum ca reuniti trupa,cand o sa aveti un concert?
Pentru Sai: Ei,nu este chiar o intrebare,ci doar un avertisment. Daca te apropii de Sakura-chan,iti zbor creierii. Capisi sau vrei sa te bat si eu ca Hina?
Pentru Sakura: Sakura-chan,nu mai plange pentru un bou ca el. Nu te
merita deloc! Sper ca esti de aceeasi parere cu mine,nu?
Pentru Naruto:Lasa ca apari tu ori in nextul urmator sau celalalt,numsi sa apari. Mi-e asa dor de tine,Naruto-kun.Daca apari imi dai si mie un pup pe obraz? :x :))

Intrebari si raspunsuri:
Hinata (1) : Hinata-sama esti cea mai tare!! De cand ai prins tupeul asta cu baietii? Imi dai si mie un sfat?
Raspuns: Mersi, mersi! Haha! Tupeul asta il am de multa vreme draga mea! Hmm, un sfat?! N-ai nevoie de niciun sfat, esti nervoasa pe-un tip? Dai in gura! >.O
Hinata (2): Acum ca reuniti trupa, cand o sa aveti un concert?
Raspuns: Asta nu stiu! Dar stiu ca vom avea mult de muncit ca sa fim recunoscuti intai, apoi va veni si concertul! ^.^
Sai: Ei,nu este chiar o intrebare,ci doar un avertisment. Daca te apropii de Sakura-chan,iti zbor creierii. Capisi sau vrei sa te bat si eu ca Hina?
Raspuns: Mai scuteste-ma! Si nu-mi mai aminti de faza aia! Oricum, nu sunt atat de nesuferit sa lovesc o fata!
Sakura: Sakura-chan,nu mai plange pentru un bou ca el. Nu te merita deloc! Sper ca esti de aceeasi parere cu mine,nu?
Raspuns: Stiu ca nu ma merita, dar incearca macar sa intelegi, spre deosebire de el, eu chiar l-am iubit! Si despartirea asta dureroasa, mi-a lasat un gol in suflet! Sper sa-mi treaca totusi...
Naruto: Lasa ca apari tu ori in nextul urmator sau celalalt,numsi sa apari. Mi-e asa dor de tine,Naruto-kun.Daca apari imi dai si mie un pup pe obraz? :x :))
Raspuns: Chiar nu mai stiu ce sa iti spun, dattebayo! T_T .... Ehmm, ne auzim cand apar in fic! =^.^=

Capitolul IV "Un nou Inceput"

Partea I.

Din perspectiva Sakurei.

Ma trezesc cam pe la ora 10, dar raman in pat. Interviul il am doar la ora patru dupa-amiaza, deci pot sta linistita intre invelisurile moi, relaxandu-ma in continuare. Oricum nu aveam de gand sa ma ridic, nici macar pentru a lua micul-dejun. Ma simt foarte rau. Sunt cu moralul la pamant. Golul ramas in sufletul meu ma macina intruna, fortandu-mi lacrimile sa reapara. Seara trecuta a fost cea mai dureroasa intamplare din viata mea. Cum a putut sa-mi faca una ca asta?! Cum a putut sa-mi franga inima?! Cu ce naiba i-am gresit, de mi-a facut una ca asta?! Gandesc eu si izbucnesc din nou intr-un plans amarnic, amintindu-mi de scenele de aseara. Nu intelegeam de ce m-a inselat. Nu-i gresisem cu nimic, din cate stiam eu. Plangeam incontinuu fara sa am puterea de a ma opri. Cum sa pot sa ma opresc din plans cand sufletul mi-e pustiu si inima imi era asemeni unui cimitir uitat de lume?! Imposibil. Momentele fericite alaturi de Sai, mi se derulau in minte ca un film romantic, dar la sfarsit aparand scena de aseara... Plangeam si plangeam si strigam...la nimic. Am inceput sa tremur. Mainile, picioarele, spatele. In doua cuvinte: toate incheieturile. Lacrimile amare deja au udat partea de perna unde mi-e asezat capul, al carui podoaba roz era imprastiat pe parna. Nici un fir de lumina nu a intrat in camera, aceasta fiind intunecata. Nici nu aveam nevoie de lumina. Doar simpla prezenta a soarelui pe cer ma facea sa cred ca si acesta ma sfida, si-mi facea in ciuda ca el poate straluci si zambi, dar eu nu pot.
Am stat asa toata ziua. Parca eram ca un om grav bolnav internat in spital. Ma simteam oribil si fara chef de viata, iar asta incepea sa se vada literalmente si pe chipul meu, aparandu-mi "mult asteptatele" cearcane vinetii sub ochii. Dupa cateva minute, sunt trezita de amintiri de catre afurisitul meu telefon, care suna incontinuu. Il apuc cu-o mana si raspund fara sa ma intereseze cine era apelantul.
- Da? Am raspuns incet, dupa o mica pauza in care mi-am facut curaj sa vorbesc.
- Ce faci, scumpa mea? Se auzi prin telefon o voce linistita si blanda, ce (dupa timbrul acesteia) apartinea unei femei trecute de mult prin viata, in varsta.
- Bunico? Am spus mai mult soptit, cu un ton pe care puteai citi cu usurinta uimirea.
- Ce s-a intamplat draga mea? Spune bunicii ce ai patit? Ma intreba aceasta. Bunica intotdeauna stia cand eram suparata, si stia cum sa ma aline. Ii povestesc cu lacrimi in ochii ce mi s-a intamplat, dandu-i fiecare detaliu.
- Lasa scumpa, ca trece! Acum ai niste prieteni care sunt sigura ca vor fi acolo pentru tine! Nu mai plange! Tu esti o fetita puternica! Daca te-a facut sa suferi atat, inseamna ca idiotul nu te merita! Spuse bunicuta mea bland, incercand sa ma incurajeze si sa ma aline. Am schitat un zambet mic si amuzat cand am auzit-o facandu-l pe Sai "idiot". Lacrimile mi s-au oprit. Vocea calma, linistitoare si iubitoare a bunicii, m-a mai linistit.
- Multumesc, bunico! Am spus incet, transmitandu-i "telepatic" un zambet.
- Nu ai pentru ce, scumpa mea floare de cires! Si ca sa-ti mai treaca din suparare, am o mica surpriza pentru tine! O vei gasi diseara in posta! Imi spuse bunica Chiyo, facandu-ma curioasa, si transmitandu-mi si ea "telepatic" un zambet, care-l simtisem dupa tonalitatea vocii ei... Acum trebuie sa inchid, mi se prinde mamaliga de cratita! Ai grija de tine si sa nu mai plangi! Te pupa dulce bunica! Pa, pa! Continua dansa, apoi inchise. Rasuflu, apoi ma ridic in sezut. Convorbirea cu bunica Chiyo, chiar mi-a prins bine. Mereu am crezut ca avea un dar, de la Dumnezeu, altfel, cum sa stie ca eram deprimata?! Nu-mi pot explica, dar ma bucur ca e langa mine. Totusi, inca ma gandeam la Sai, iar sufletul meu inca plangea, dar trebuia sa ma ridic si sa plec la interviu. Ridicandu-ma din pat, am mers timida la fereastra, si cu o urma de teama (ca sa nu rada soarele de mine), am deschis-o, vrand sa aerisesc putin camera. Dupa ce mi-am facut in sfarsit siesta, m-am imbracat cu o rochie neagra cu bretele late, mi-am pus la gat o esarfa rosie, apoi mi-am strecurat picioarele in balerinii mei negrii ce asteptau nerabdatori pe raftul lor. Mi-am pieptanat parul ciufulit, apoi prinzandul la spate cu o clema, si imi aplic machiajul deloc strident. Imi iau poseta in care imi strecor cheile, telefonul, un pix si un carnetel, apoi plec la proba practica pentru locul de munca.

Din perspectiva Hinatei.

Este ora patru si jumatate, iar eu doar ce am ajuns in fata blocului. Eram foarte ingrijorata pentru rozalie. Aseara a adormit plangand. Sigur e intr-o depresie, iar eu am lasat-o singura de dimineata, trebuind sa merg la servici. Am gandit totusi ca se v-a descurca, e fata mare. Are douazeci de ani. Trebuie sa actioneze si matur cateodata, nu doar sa se lase condusa doar de emotii. Prinsa in gandurile mele, nici nu realizez ca am ajuns deja in fata usii. Incerc sa o deschid, dar usa e incuiata. O descui si intru.
- Hei, Saku, sunt acasa! Spun eu obosita, asteptand un raspuns. Nimic. Observ totusi ca usa de la camera rozaliei e deschisa, exact cum am lasat-o dimineata. Un nod mi se pune in gat, in timp ce priveam spre camera intunecata a rozaliei. Se vedea insa o dunga de lumina, care venea, banuiesc eu, dinspre fereastra. Pasesc ingrijorata inspre camera. Ajung in pragul usii, apoi observ ca patul era ravasit, iar perdelele fluturau in voie pe aripile vantului. Alerg inspaimantata la fereastra, cu gandul ingrozitor ca Saku s-ar fi aruncat. Ma prind cu mainile de pervazul fierbinte, prajit de soare, si privesc in jos. Nu se vedea nimic straniu. "Dar daca s-a aruncat dupa ce am plecat eu?! Cineva trebuie sa-i fi vazut...cadavrul... am zis asta incercand din greu sa inghit nodul ce mi se asternuse comod in gat... apoi s-o fi dus la spital, la morga, sau stiu-eu-unde, nu?! Gandesc eu infricosata si terbil de ingrijorata, apoi aducandu-mi aminte ca o pot suna. Formez in graba numarul si-o sun. Astept si astept si iar astept, pana ce o voce se face auzita...
- Sakura-...
- A-ti accesat casuta vocala a abonatului 0745-... S-a auzit vocea enervanta a casutei vocale, dar am inchis inainte sa termine. Incerc din nou, dar aceeasi poveste cu casuta vocala. Panica pune incet stapanire pe mine... "Ce-ar trebui sa fac?" Gandesc eu inspaimantata, si deprimata, si ingrijorata. Ma reazam cu spatele de usa camerei ei. Ma simteam pierduta. Am si eu o prietena adevarata, dar nu sunt alaturi de ea cand are nevoie de mine...
...Sakura, unde esti?...

Dupa cateva ore...

Am stat ghemuita langa usa camerei rozaliei pred de ore bune. Nu ma simteam in stare sa ma ridic. Ma invinovateam incontinuu de ce ar fi putut pati Sakura, prin minte trecandu-mi o gramada de imagini si filmulete la cum ar fi putut ea sa-si faca rau din cauza depresiei. Tot stand asa, aud usa deschizandu-se. Nu ii dau atentie, crezand ca este unul dintre aiuritii mei prieteni, care nici ei nu aveau cum sa ma ajute. Stateam cu capul pe genunchi incercand sa-mi stapanesc furia, depresia, lacrimile... Aud pasi. Pasi care se indreapta spre mine. Vad o umbra pe paviment (printre genunghii mei), care imi acoperea pe mijloc corpul. Simt o mana calda, timida, tremuranda, care imi atingea umarul gol.
- Hina, te..te simti bine? Se aude o voce cunoscuta, plina de ingrijorare, la auzul careia imi ridic capul de pe genunchi, iar ochii mei fac contact cu cele mai pretioase smaralde din lume: ochii rozaliei.
- Sakura! Ma bucur atat de mult ca esti bine! Spun eu fericita pe o tonalitate calme, imbratisand-o strans.
- C-ce vrei sa spui?! Sunt bine! Spuse rozalia uimita de gestul meu. Sati, doar nu credeai ca o sa fac vreo tampenie, nu?! Continua ea dupa o mica pauza de gandire. Zambesc jenata de situatie, iar ea isi da seama ca exact la asta m-am gandit eu... Sunt eu suparata si cu moralul la pamant, dar nu sunt atat de nebuna! Imi spuse ea zamnind trist. "Bine ca e cu capul pe umeri!" gandesc eu, rasufland.
- Hai sa mancam ceva! Scot eu o idee, apoi mergem la frigider. Ramanem amandoua amutite cand vedem ce este in frigider... Nimic. Gol. Am inceput amandoua sa radem copios cand burtile noastre au scos zgomotele specifice foamei. O anunt pe rozalie ca cobor eu la magazin, caci trebuia sa-mi cumpar si tigari. Imi iau geaca pe mine, bani in buzunar si plec.
Dupa scurt timp ma intorc inapoi cu doua pungi pline. Am cumparat tot ce ne trebuia. In timp ce Saku pregatea masa, eu scot din punga un pliculet roz.
- Hei Saku, asta e pentru tine! De la cineva numit "Chiyo"! Ii spun eu intrerupand-o si inmanandu-i plicul. Aceasta il deschide nerbdatoare, dandu-mi de stire ca aceasta Chiyo, este bunica ei draga. Nici nu apuc bine sa "procesesz" noua informatie, ca tresar auzind un tipat lung si putin pitigaiat. Ma intorc si o vad pe Sakura ca......
Suspanssssssss...

Uite si inceputul capitolului IV..
Sper sa va placa! Astept pareri!
Va pup!
Mady.
PS: - Scuze ca am intarziat asa mult cu nextul...ma bucur ca ati asteptat, si ca-mi cititi povestea. Multumesc! Ja ne!

Bai eu te sparg!! Inca nu te-am iertat definitiv pentru intarziere:))) Dar cand am citit capitolul te-am iertat. A fost frumos capitolul si pot sa spun ca imi place cum evoluezi :) Hai sa nu o mai lungim atata si sa trecem la chestii mai importante.
Discutiee:
Pentru Hinata: Hin trebuie sa recunosc ca ai tras o sperietura sanatoasa. Si eu as fi tras o asemenea spaima daca prietena mea cea mai buna ar face asta.
Pot sa spun ca dupa ce am savurat capitolul ca tu chiar tii la Saku ca la o sora :)
Pentru Sakura:In sfarsit zambesti si tu dupa atata plans. Era si timpul apara niste veselie. Vezi ca se poate si altfel?:))
Acuu..Ce cantaret din trupa 1 Rose and 3 Guns iti place cel mai mult?:> Si care dintre trupa Team 4 iti place si ma refer la baieti din ambele trupe:)))
Pai cam atat cu discutia si astept next!
Ja nee!!!:*

Intrebari si Raspunsuri:
Hinata: Hin trebuie sa recunosc ca ai tras o sperietura sanatoasa. Si eu as fi tras o asemenea spaima daca prietena mea cea mai buna ar face asta.
Pot sa spun ca dupa ce am savurat capitolul ca tu chiar tii la Saku ca la o sora :)
Raspuns: Trebuie sa recunosc ca ai dreptate... Chiar am tras o sperietura zdravana, cea mai mare sperietura din viata mea as putea spune. Si da, chiar tin la Saku, ca la o sora... O sora mai mica pe care nu am avut-o. Si chiar daca nu avem nici o legatura de sange, am s-o protejez si am sa-i fiu alaturi orice ar fi.
Sakura: In sfarsit zambesti si tu dupa atata plans. Era si timpul apara niste veselie. Vezi ca se poate si altfel?:))
Acuu..Ce cantaret din trupa 1 Rose and 3 Guns iti place cel mai mult?:> Si care dintre trupa Team 4 iti place si ma refer la baieti din ambele trupe:)))
Raspuns: Da, intradevar, era si timpul sa zambesc, si ii datorez totul bunicii mele Chiyo care m-a facut sa ma simt mai bine, si fireste si Hinatei, care este alaturi de mine. Acum, referitor la "acei baieti", din trupa 1 Rose and 3 Guns, cel mai mult imi place Itachi, doamne cat e de frumos si cool! -^_^- Iar din Team 4, hmm... Si Gaara si Sasuke arata foarte bine, Sasuke fiind cel mai chipes dupa parerea mea!... Oricum, nu pot da un verdict sigur, pentru ca inca nu-i cunosc indeajuns... Dar tie, de cine iti place? :D

Partea II.

Din perspectiva Hinatei.

- Hei Saku, asta e pentru tine! De la cineva numit "Chiyo"! Ii spun eu intrerupand-o si inmanandu-i plicul. Aceasta il deschide nerbdatoare, dandu-mi de stire ca aceasta Chiyo, este bunica ei draga. Nici nu apuc bine sa "procesesz" noua informatie, ca tresar auzind un tipat lung si putin pitigaiat. Ma intorc si o vad pe Sakura privind uimita si emotionata total, doua bucati dreptunghiulare de hartie pe care le tinea cu ambele maini tremurande.
- Bilete in primul rand la concertul celor din formatia 1 Rose and 3 Guns! Nu-mi vine sa cred! Iiiih! Striga ea de emotie, aproape topaind ca un copilas ce a primit o jucarie noua. O privesc sarcastic, ridicand o spranceana, intrebandu-ma in sinea mea daca nu cumva a innebunit.
- Serios?! Tu chiar vorbesti serios?! Am zis sarcastica. Ai tipat asa doar din cauza unor bilete la un concert cu ei?! Pe bune?! Am continuat pe acelasi ton.
- Pai, mie imi plac mult! Si mai ales, o sa am ocazia sa-l vad pe Itachi in realitate! Abia astept! Spuse ea entuziasmata. Am rasuflat, apoi am ajutat-o sa pregateasca masa.
Dupa ce terminam, ne asezam la masa si incepem sa mancam. La un moment dat, o simt cum ma priveste insistent, si-mi ridic si eu privirea, tintuind-o direct in ochii ei verzui. Ma privea cu tristete. Vroia, parca, sa-mi spuna ceva, dar nu prea indraznea. Dupa ce inspirase adanc si expirase incet, spuse:
- Hinata... vrei sa vi cu mine la concert? Ma intrebase ea, cu niste ochii mari si tristi de catelus nevinovat. Vroiam sa-i spun ca mie una nu-mi place aceasta trupa si ca nu aveam chef sa-i ascult incontinuu timp de 2 ore, cu posibilitatea de vre-un bis, dar apoi m-am gandit ca rozalia ar avea nevoie de sprijin, acum mai mult ca niciodata, deci am acceptat.
- Serios? Ma intreaba ea din nou, putin uimita de raspunsul meu, mai ales ca si-a dat seama probabil ca eu nu ma prea dau in vant dupa trupa aceea.
- Da! Daca te face sa te simti mai bine, am sa vin! Ii spun eu zambindu-i bland.
- Multumesc! Apreciez tot ce faci pentru mine! Zise ea zambind larg, fericirea - ca o voi insoti la concert - prinzand un contur mare pe chipul ei.
- Ce anume am facut asa de special? O intreb, mirata de afirmatia ei.
- Ma sprijini! Esti langa mine exact cand am cea mai mare nevoie, iar asta conteaza foarte mult! Spuse ea zambindu-mi bland de aceasta data. Ii zambesc si eu, apoi terminam de mancat.
In timp ce faceam curat, i-am cerut detalii despre data, locul si ora concertului, aceasta spunandu-mi entuziasmata ca se v-a tine aici in oras, sambata la ora 19:00. Rasuflu din nou, minunandu-ma cum de poate fi atat de entuziasmata de un simplu concert, nici de s-ar intalni pe bune cu Itachi fata in fata, vorbind si razand ca la o intalnire. "Poate asta si era fantezia ei!" Imi spune o voce din interiorul meu care ma face sa schitez un zambet si sa chicotesc. Doamne, ce tipa nebuna mi-am ales ca "sora mai mica"!

Din perspectiva Sakurei.

Awww... Sunt atat de entuziasmata ca in sfarsit il voi vedea pe Itachi in realitate... Ma simt asa de fericita ca as putea muri! Stai, nu pot muri pana nu-l vad, nu-i asa! Doamne, Sakura, ce nebuna mai esti! A fost unul din gandurile mele. Am chicotit.
- De ce razi, Sakura-chan? Se auzi vocea roscatului, care ma trezi din "fanteziile" mele. Aproape ca uitasem ca el si Sasuke au venit la noi pentru a discuta lucruri serioase despre trupa lor, Team 4. Fiind prinsa in gandurile mele, nici nu am realizat cand au venit, cand i-am servit cu cate o cafea, si cand ne-am asezat la masa toti cinci. Stai, cinci?! Privesc in jur si observ un al treilea baiat, necunoscut mie, si din privirile ce i le acorda Hina, nici ei. Arata destul bine... Cu un par de culoare pamantie facut tepi, ochii negrii, cu ceva mai inalt decat Gaara, si ca tot l-am pomenit si pe roscat, tipul asta se aseamana putin cu Gaara. Baietii vazand ca il privim curioase, ne-au facut introducerile.
- El este Kankuro si stie sa cante bine la chitara-bass! Zise brunetul, prezentandu-l pe noul tip.
- Si mai este si fratele meu mai mare! L-am gasit lucrand intr-o biblioteca, aici in oras! Afirma Gaara. Ramasesem amandoua uimite. Nici nu stiam ca roscatul avea un frate mai mare, si din uimirea ce am citit-o pe chipul brunetei, cred ca nici ea nu a stiut. Oricum, vestea era buna. Acum ca formatia este completa, ei vor putea avea si concerte, apoi vor deveni faimosi, nu?
- Tu...tu ai fost la biblioteca?!! Intreba Hinata mirata, pe un ton putin mai ridicat.
- Nu e amuzant deloc! Chiar acum ti-ai gasit sa faci glume, Hina? O mustra Sasuke.
- Bine! Zise ea asezandu-se la loc, si asternandu-si o expresie calma si serioasa pe chip. Nu ma intereseaza ce spun altii! Vreau sa te aud personal cum sti sa manuiesti chitara, apoi vom vorbi de intrarea ta in trupa mea! Continua ea cu o expresie rece atat pe chip cat si in tonul vocii ei. Kankuro s-a aratat mai mult decat bucuros sa le arate de ce e in stare, dar eu i-am oprit. Amintindu-mi ca majoritatea vecinilor nostrii sunt oamneni in varsta, le-am sugerat sa mergem in alt loc. Bineinteles ca bruneta - din cauza ca probabil ii era lene- a facut mutre, dar a acceptat. Sasuke dadu cateva telefoane, si rezolva de un studio unde inchirierea era ieftina, iar programul era "non-stop". Nici nu ma asteptam la altceva din partea liderului trupei. Eu si Hinata ne-am imbracat, apoi am sunat doua taxi-uri, studio-ul fiind undeva aproape de centrul orasului, noi locuind la periferie. Doar nu era sa mergem pe jos pana acolo nu?
Dupa cateva minute bune ajungem la studio. Intram inauntru, iar eu ma minunez cat de tare poate sa arate. Avea toate instrumentele necesare si o acustica foarte buna. Hinata ii dadu un repertoriu - dintr-o melodie a trupei lor - lui Kankuro, iar acesta a inceput sa-l memoreze, folosindu-si si chitara, bineinteles. In scurt timp a fost gata, uimind-o putin pe Hina si pe Sasuke deasemenea. Bruneta a inganat un "hn" apoi a dat startul melodiei, numarand pana la 4. Sasuke a inceput cu un ritm excelent de tobe, urmat apoi de Gaara si chitara lui, apoi dupa putin timp si de Kankuro cu chitara-bass, si in final de vocea Hinatei. Versurile melodiei nu erau complete, astfel incat, unde nu erau inca versuri, Hina inventa ceva pe moment care sa se potriveasca. Chiar daca melodia nu era completa, si aveau si un membru nou, care inca nu le cunostea inca stilul, aveau atata putere si forta, te fermecau, te faceau sa vrei sa-i asculti incontinuu, te hipnotizau, iar sentimentele transmise prin muzica lor, de nedescris. Dintr-o data mi-am dat seama, ca atunci cand toata lumea ii v-a auzi si le v-a simtii forta si puterea, ii vor iubi si adora, apoi ei vor sparge topurile si vor zgudui de-a dreptul toata lumea, nu doar Japonia. Pentru mine deja sunt numarul 1, "1 Rose and 3 Guns" cazand pe locul doi in topul favoritilor mei.
"Hina... sunt absolut sigura ca vei reusi! Simt asta!" Am spus-o in gand si in suflet.
Dupa inca cateva secunde, bruneta se opreste din cantat, la fel si roscatul si Sasuke, privindu-l umiti - toti trei - pe Kankuro. Acesta sesizeaza intr-un final micul "dezechilibru" al instrumentelor, si se opreste si el.
- Am- am gresit cu ceva? Intreba el panicat.
- Nu! A fost chiar foarte bine! Spuse Hina zambind bland si mandra parca de talentul lui Kankuro.
- Ai fost grozav, fratioare! Il felicita Gaara pe fratele sau mai mare.
- Kankuro, ai un chitarist preferat? Daca da, cine anume? Intreba ea privindu-l bland in ochii.
- Uzumaki Naruto! Cand l-am auzit prima data, m-a inspirat atat de mult, incat am inceput sa exersez non-stop la chitara, eu neavand nici un fir de talent la inceput! Afirma baiatul increzator. Hinata isi muta privirea in alta directie, la fel si Gaara. Si categoric nu zambeau, asta am putut sa observ bine. Sasuke ramase cu aceeasi privire neutra, neexprimand nimic, ca si cum ar avea un zid invizibil in fata emotiilor lui. Ciudat.
- Daca promiti ca te vei stradui din rasputeri sa-l intreci pe Naruto, atunci esti bine-venit in trupa! Spuse ea intingandu-i mana, pregatita ca pentru o intelegere "de afaceri".
- Asta este si intentia mea! Spuse Kankuro acceptand oferta Hinatei si strangandu-i mana. Astfel trupa "Team 4" s-a reintregit. Este primul pas spre visul lor, care sigur avea sa se implineasca.
- Bun! Acum ca trupa e completa, am niste vesti grozave pentru voi! Toti ne-am concentrat, dintr-o data, atentia inspre Sasuke. Am trimis unul din CD-urile noastre mai multor case de discuri! Si ghiciti ce! A continuat el. Toti l-am fixat curiosi si nerabdatori cu privirea, asteptand sa continue.
- Ce?! Zi odata! Striga bruneta nerabdatoare.
- Hn, am primit un telefon de la................... Suspans!

Eh asta a fost partea a II - a
Sper sa va placa!
Astept pareri!
Va pup!
Mady.

Yuupi! Ai aduus next!!:* Ca de obicei fana ta nr 1 e aici!:)))) Doamnee a fost asa kawaii!! Ai un talent de nedescris. Acum chiar ma bucur ca ai adus ficul asta extraordinar!!:X Dar sa terminam cu compunerile si sa trecem la chestii serioase:
Pentru Hina: Eii se pare ca ai un nou chitarist si se pare ca trupa e reunita. Dar parca nu simti totusi un gol chiar daca il injuri de fiecare data in minte?Stiu ca nu ai sa il ierti pentru ce a facut,dar totusi undeva pot fi sigura ca simti ceva pentru el...
Pentru Sas'ke: Baii cine te-sunat? Cumva cine cred eo,Sasuke-kun?Zi-mi pana nu iti rup falca!!
Pentru Sakura:Pai ...ummm....stii tu...baietii vorbeau de un Uzumaki Naruto. E un chitarist dragut :X :X
Pentru Kankuro: Ia zi tu mie..Cum ti se pare acum ca faci parte din trupa?
Team 4 este trupa ta favorita? :D

Discutii: Intrebari si Raspunsuri:
Hinata: Eii se pare ca ai un nou chitarist si se pare ca trupa e reunita. Dar parca nu simti totusi un gol chiar daca il injuri de fiecare data in minte?Stiu ca nu ai sa il ierti pentru ce a facut,dar totusi undeva pot fi sigura ca simti ceva pentru el...
Raspuns: Noul chitarist e destul de bun, si se adapteaza bine la stilul trupei, ceea ce e foarte bine. Si intradevar, am simtit un gol in suflet cand l-am auzit pe Kankuro cantand la chitara-bass amintindu-mi de blond si de repetitiile cu trupa pe cand "el" era cu noi. De iertat, ei bine inca nu stiu daca il voi ierta sau nu, dar cu siguranta ca inca am sentimente pentru el, totusi asta nu ma va opri in indeplinirea visului meu.
Sasuke: Baii cine te-sunat? Cumva cine cred eo,Sasuke-kun?Zi-mi pana nu iti rup falca!!
Raspuns: Calmeaza-te draga, vei afla in curand cine m-a sunat! Si habar n-am la cine te referi tu! Cat despre vorba ta "zi-mi pana nu iti rup falca", nu crezi ca ai exagerat? Parca ai fi Hina in momentele ei de nervozitate... >.>
Sakura: Pai ...ummm....stii tu...baietii vorbeau de un Uzumaki Naruto. E un chitarist dragut :X :X
Raspuns: Da, arata bine, dar Itachi e mult mai cool! ^.^
Kankuro: Ia zi tu mie..Cum ti se pare acum ca faci parte din trupa? Team 4 este trupa ta favorita? :D
Raspuns: Ca prima impresie, Team 4, este o trupa chiar buna, si felul cum se inteleg toti - ca o familie - chiar m-a uimit placut! Am auzit de Team 4 si inainte, dar mai mult mi-a placut doar Naruto, si ma refer la stilul lui in muzica.

Partea III.

Din perspectiva Hinatei.

Dupa ce l-am acceptat pe Kankuro in trupa, pe merit bineinteles, Sasuke ne atrase atentia tuturor spunand ca are vesti importante. Stiam ca el trimisese unul dintre CD-urile noastre mai multor case de muzica, dar avand in vedere ce mult am asteptat un telefon de la "ei" - pe care inca nu l-am primit - , ne-am gandit sa muncim mai mult si sa le trimitem alt CD, dar cand l-am auzit pe brunet spunand "Si ghiciti ce!" am navalit pe el dea dreptul.
- Ce?! Zi odata! Spun eu nerabdatoare.
- Hn, am primit un telefon de la casa de discuri Heaven Music Records! Zise brunetul lasandu-ne pe toti - inclusiv pe Saku - fara aer. Directorul de acolo mi-a spus ca vrea prima data sa ne auda el personal, live, apoi v-a lua o decizie, poate favorabila pentru viitorul trupei Team 4! Continua acesta.
- Si cum vom face asta?! Nu am cantat nicaieri aici in Konoha, nici macar intr-un club amarat! Si nu cred ca va veni la studio sa ne auda, ca la o repetitie! Zic eu descurajandu-ma, crezand ca vom pierde o astfel de oportunitate. Trebuie sa facem ceva! Continui pe un ton autoritar.
- Nu mai lasat sa termin! Dupa ce directorul a inchis, am sunat la mai multe cluburi si discoteci, pana un patron al unui club numit "Odiseea" - la care am sunat ultima data - a acceptat! Vom canta acolo maine seara la ora 19:00! Deci, ce ziceti? Spuse Sasuke pe un ton triumfator de lider, zambind pe sub nas.
- Grozav! O vom face! Am spus eu incantata pana in varful degetelor de la picioare. Gaara si Saku au tipat de bucurie, si chiar bine au si facut. Imi venea sa explodez de emotie si entuziasm. In sfarsit mi se intampla si mie ceva bun. Avand acceptul celor de la Heaven Music Records - cei mai buni in breasla - vom mai avea doar un pas spre realizarea visului nostru. Ii vom calca in picioare pe cei de la 1Rose & 3Guns! Team 4 va zgudui Japonia din temelii!
- Hinata!!
- Ce e?! Il intreb iritata pe roscat, care se pare ca ma striga de ceva vreme.
- In sfarsit ai raspuns! Doamne ce enervant e cand "pleci" in gandurile tale si nu mai auzi pe nimeni! Spuse acesta bosumflat si vizibil iritat, putin.
- Ce-ai spus?! Il intreb enervandu-ma.
- Gata, e de ajuns! Hai sa terminam cu repetitiile, apoi va puteti bate! Ne intrerupse brunetul. Nu am mai spus nimic. Am continuat repetitiile, terminand si o noua melodie, pe care o vom canta maine seara. Kankuro s-a adaptat destul de bine, invatand repede melodiile noastre, inclusiv pe cea noua, iar sunetul nostru e foarte bun. Saku ne privea uimita, aplaudandu-ne la fiecare final de melodie. E o draguta!
Dupa inca vreo 3 ore de repetitii, baietii - Gaara si frate-so - si rozalia, au pornit inainte spre apartamentul meu si al Sakurei, eu si Sasuke ramanand in urma la studio discutand despre melodia pe care aveam sa o cantam maine seara. Trebuie sa iasa perfect.

Din perspectiva Sakurei.

Briza racoroasa a verii incepuse sa se joace in parul meu rozaliu, fluturandu-l lin dupa bunul plac, in timp ce mergeam acasa alaturi de cei doi frati. Discutau lucruri de-ale lor, eu neascultandu-le pe toate fiind mult prea ocupata gandindu-ma la seara de maine. Sunt atat de curioasa de reactia publicului si a directorului de la casa de discuri, incat nu ma pot abtine sa nu zambesc. Stiu ca vor reusi. Stilul lor unic de a canta, forta, puterea si pasiunea, vor cuceri publicul. Totusi, nu ma pot abtine sa nu fiu putin invidioasa pe Hina... Are un talent unic, e frumoasa, si e puternica. Mi-as dori sa fiu si eu ca ea, dar, eu nu am atata talent si am frica de scena, emotionandu-ma la maximum cand as vedea o multime de oameni studiindu-ma asa atent. Doar cand ma gandesc, si mi se face pielea de gaina. Nu stiu cum face Hina de nu ii este teama de scena. Din motivul asta am refuzat sa cant in fata baietilor atunci...
- Dar ce s-a intamplat cu Naruto de a plecat din trupa? Se auzi vocea lui Kankuro, adresandu-i lui Gaara aceasta intrebare, care ma trezi si pe mine din ganduri. Stai, nu avea cum sa fie Naruto Uzumaki din 1Rose & 3Guns, nu? E imposibil! Am gandit eu, apoi concentrandu-mi toata atentia pe aceasta discutie.
- Sincer, nu prea stiu nici eu, am aflat ultimul! Ma afectat totusi putin, cand am aflat ca s-a alaturat trupei 1Rose & 3Guns! Dar asta face parte din trecut! A raspuns Gaara, admirand pietricelele de pe trotuar in timp ce mergea. Asta m-a umit la propriu.
- Dar cu Hinata? La ea nu s-a gandit? Parca erau un cuplu, nu? Continua Kankuro cu intrebarile. "Un cuplu?!" Am strigat, in mintea mea, de uimire.
- Da, au fost! Dar el plecand, evident ca s-au despartit, el parasind-o! A raspuns din nou roscatul. Eram dea dreptul socata... Naruto, a fost in Team 4?! El si Hina au fost un cuplu?! Apoi a plecat, parasind-o?! De ce?!... Incercam sa gasesc raspunsuri la aceste intrebari, dar avand in vedere ca nu sunt fapte din viata mea, nu am cum sa le gasesc un raspuns, decat s-o intreb pe Hina. Asta e! Hina! Am invitat-o sa vina cu mine la concertul celor de la 1Rose & 3Guns si stam in primul rand! Naruto cu siguranta o va vedea! Oooh, oare ce reactie va avea! E asa de emotionant!...
- Ehmm, Sakura? Vrei sa descui usa? Ma intreba roscatul, intrerupandu-ma din gandurile mele "malefice". Aprob si fac in tocmai. Intram si baietii se fac comozi la masa, pana eu pregatesc cafeaua. In scurt timp ajung si Hina si Sasuke...

Din perspectiva Hinatei.

Intram in casa si ne facem comozi la masa. In scurt timp vine si Saku si ne imparte fiecaruia cate o cafea. Am inceput sa discutam despre melodia ce am ales-o pentru maine seara. Aveam doar 3 minute la dispozitie pe scena, asta insemnand ca vom canta o singura melodie. Dupa ce am hotarat - la comun acord - melodia si ne-am terminat cafelele discutand si pe alte subiecte, baietii au plecat fiecare acasa. Era destul de tarziu oricum. Mi-am facut un dus relaxant, m-am schimbat in pijamale, urmand ca apoi sa m-a pun in pat. Saku mi-a urmat exemplul si a facut la fel. Intr-un final adorm, lasand toate emotiile la o parte.

Autor: * Ziua urmatoare (tin sa precizez ca este vineri), eroii nostrii si-au petrecut-o pregatindu-se pentru "marele" show* .

~ Seara ~

Este ora 18:30. Asteptam nerabdatoare, in culise, intrarea noastra pe scena. Saku este in primul rand si ne asteapta. Ma anunta printr-un mesaj ca directorul de la Heaven Music Records a ajuns in sala, stand la masa VIP din dreapta scenei. Rozalia l-a recunoscut instant, pentru ca l-a vazut de multe ori la televizor. Oricum, ca totul sa iasa perfect, noi nu trebuie sa-i dam atentie in timp ce cantam. Noi cantam pentru fani, si pentru ca ne place, nu o facem neaparat pentru faima, insa doar asa ne putem realiza. Apoi, brusc, subit si dintr-o data muzica se opreste, auzindu-se doar aplauze. Se pare ca cei de dinaintea noastra au terminat. Mai primesc un mesaj, tot de la Saku se pare: "Mult succes!" Zambesc citindu-l apoi il opresc si-l las pe masa din culise. Iesim si ne indreptam spre scena. E timpul nostru sa stralucim!
- Buna seara! Suntem Team 4! Am spus eu ajungand pe scena, apoi incepand sa cantam...

1,2,3,4...
How can I decide what's right?
When you're clouding up my mind
Can't win your losing fight all the time
Not gonna ever own what's mine
When you're always taking sides
You wont take away my pride
No not this time
Not this time

How did we get here?
I use to know you so well
How did we get here?
Well, I think I know

The truth is hiding in your eyes
And its hanging on your tongue
Just boiling in my blood,
But you think that I can't see
What kind of man that you are
If you're a man at all
Well, I will figure this one out on my own
(I'm screaming "I love you so... " But my thoughts you can't decode)

How did we get here?
I use to know you so well
How did we get here?
Well, I think I know

Do you see what we've done?
We're gonna make such fools of ourselves
Do you see what we've done?
We're gonna make such fools of ourselves

How did we get here?
I use to know you so well
How did we get here?
Well, I use to know you so well

I think I know
I think I know
There is something that I see in you
It might kill me I want ït to be true

(https://www.youtube.com/watch?v=RvnkAtWcKYg)

Sute de aplauze s-au auzit imediat ce am terminat. L-am observat - cu coada ochiului - si pe directorul casei de discuri ridicat in picioare aplaudand mandru. In timp ce ne desfasuram numarul, am observat-o pe Saku plangand de bucurie si de emotie. Ne sustinea in totalitate. Am zambit strengareste, apoi am multumit publicului pentru atentie, facand si o plecaciune, apoi am iesit din scena. "Decode" se numeste melodia ce am cantat-o, melodia noua, care se pare ca a fost un succes. Ajungand in culise, il observam pe director. Acesta era asezat pe canapea, iar cand ne-a vazut s-a ridicat in picioare venind spre noi aplaudand si zambind satisfacut.
- Foarte bine! A-ti facut o treaba excelenta! Sunt chiar surprins! Spuse acesta. Numele meu este Kakashi Hatake, incantat de cunostinta! Continua directorul.
- Eu sunt Sasuke Uchiha, tobosarul, iar ei sunt: Hinata Hyuga, vocalista, Gaara Sandler, chitaristul, si Kankuro Sandler de asemena chitarist, dar la bass! Incantati si noi, de asemenea! Zise brunetul politicos.
- Bun! Acum trebuie sa stiu daca aveti toti 18 sau peste 18 ani! Spuse domnul Kakashi, pe un ton intrebator. Nu vreau sa am dea face cu copii! Continua el serios. Il asiguram ca toti avem peste 18 ani aratandu-i fiecare buletinul. Acesta zambeste din nou satisfacut, si ne invita la cina - la restaurant - pentru a putea discuta despre viitorul nostru. Il intreb politicos daca ne mai poate insoti o persoana, si anume Sakura. Pe chipul sau aparu o expresie dezaprobatoare, dar cand sa raspunda negativ, i-o iau inainte si-i spun ca si respectiva stie sa cante, chiar foarte bine. Uimit si curios acesta accepta pana la urma, insa cu conditia ca intr-o zi mai putin "plina" de activitati, ea sa-i demonstreze si lui talentul ei. Am cazut de acord.
Dupa treizeci de minute ajungem la restaurant. Ne asezam la masa, si ne comandam fiecare ce doreste, inclusiv cate un suc. Sakura face si ea cunostinta cu domnul Kakashi, iar el ii spune despre micul acord ce-l facuse cu mine. Saku se rusineaza, dar accepta. Vroia si ea sa afle parerea directorului, si cum ne va influenta asta viitorul. Il priveam cu totii in liniste. Asteptam ca el sa dea startul conversatiei, avand in vedere pozitia in care ne aflam; adica, el este "maestrul", iar noi "papusile", doar el poate sa decida daca suntem buni sau nu, daca vom colabora sau nu. Intr-un final, acesta isi deschide ochii - la propriu - si ne priveste serios. Dupa cateva secunde mai indelungate, acesta pufneste intr-un ras copios. Il privesc nedumerita si confuza. Ce e asa amuzant? ma intreb in sinea mea.
- Ce e cu fetele astea, copii?! Intreaba el printre rasete. Nu trebuie sa fiti asa seriosi, sunteti tineri! Si in plus, deja stiti raspunsul meu! Continua directorul.
- C-ce vreti sa spuneti, domnule Kakashi? Intreb eu fiind inca nedumerita.
- Vreau sa fim parteneri! Vreau sa colaboram si sa facem sa iasa ceva frumos si unic! Ne spuse acesta oprindu-se din ras, zambindu-ne bland.
- Grozav!! Spuse Gaara entuziasmat. Il privesc dezaprobator, spunandu-i din priviri sa se poarte cum trebuie. Din nou se aude rasul domnului Kakashi, spunand cevade genul "asta da entuziasm, imi place!". Dupa ce ne terminam cina, stabilim orele de repetitie, in care ne vor supraveghea el, un domn numit Iruka, care ne va fi manager, si un domn numit Ebisu, care ne v-a corecta eventualele greseli - ca un profesor, dupa parerea mea - si care ne v-a invata niste trucuri noi, apoi plecam fiecare spre casa. Pe tot drumul, Saku m-a tot batut la cap cu acel mic acord pe care l-am facut cu directorul in legatura cu ea. Se plangea incontinuu ca ii este teama, ca are emotii, ca se v-a face de rusine, etc. Degeaba am incercat eu s-o linistesc, caci ei doar acolo ii statea gandul.
Intr-un final ajungem acasa, iar eu ma bag direct la dus. Ies in douazeci de minute, iar rozalia intra si ea la dus. Dupa ce termina, ea vine in pragul usii de la camera mea si bate la usa intrebandu-ma daca poate sa intre. O aprob, iar ea intra si se aseaza in fata mea, pe pat. Observ ca este putin trista, ingrijorata, abatuta, numai vesela nu. O intreb ce s-a intamplat de i-a disparut asa brusc, subit si dintr-o data zambetul si veselia de pe chip.
- N-noi suntem cele mai bune prietene, nu-i asa? Zise ea privind in alta directie. Ii raspund afirmativ si o indemn sa continuie.
- Tu sti aproape totul despre mine, si.. mi-ar placea, daca mi-ai spune si tu mai multe despre tine! Continua Saku privindu-ma ingrijorata in ochii.
- Bine! Am sa-ti spun! Zic eu si-i zambesc sincer.
- Chiar imi vei spune? Imi vei raspunde sincer la orice intrebare? Ma intreba ea privindu-ma fix in ochii.
- Da, iti voi raspunde sincer! Ce anume vrei sa sti? O intreb zambind inca.
- Il mai iubesti pe Naruto? Ma intreaba ea privindu-ma trista, si lasandu-ma fara cuvinte. O priveam socata. La auzul acestei intrebari, parca mi s-a taiat respiratia. De unde stia de Naruto?...
- Eu...
Suspansss!!!

Il mai iubeste Hinata pe Naruto?
Il va ierta bruneta pentru ce i-a facut?
Se vor impaca sau nu?
Va strica oare curiozitatea rozaliei, prietenia ei cu bruneta?
Ve-ti afla in capitolul urmator: "Intalnire cu destinul"

Sper ca va placut! Astept pareri!
Va pup!
Mady.

Shanarooo!!! Evident ca vrea sa stiu ce reactie va avea Hina, datteba yo!!! Sper sa bagi nextul rapid!! In momentul asta nu prea am inspiratie pentru intrebari. Te pup!
Ja nee!! :*

Capitoul V "Intalnire cu destinul"

Partea I

Din perspectiva Hinatei.

"Il mai iubesti pe Naruto?"
Intrebarea aceasta imi bantuie mintea incontinuu. De unde aflase ea despre blond? De unde stia despre ce a fost intre mine si Naruto? Dar si mai important, care este raspunsul sincer la aceasta intrebare? Cu toate evenimentele din ultimele zile, nici nu m-am mai gandit la el. Dar, acum, ca i-a pomenit numele, amintirile si sentimentele imi navaleau inima si mintea. Stiam raspunsul la aceasta intrebare, dar, de ce nu-l puteam rosti? Oare, de teama? Durerea, ce mi-a provocat-o blondul cand a plecat, a fost cumplita si innebunitor de groaznica. Mereu am crezut, ca ne avand parinti nici el nici eu, ne vom sprijinii mereu si vom fi alaturi unul de celalalt, dar nu a fost asa. Desi mi-am pus toata speranta in el, Naruto a ales sa plece, distrugandu-mi inima. Totusi, nu am sa neg trecutul meu cu el, nu am sa neg sentimentele ce i le-am purtat, nu am sa neg momentele placute si mai putin placute petrecute cu el, si mai important, nu am sa neg ca... inca il iubesc. Asa este. Acesta este raspunsul sincer: Inca il mai iubesc pe Naruto. Desi mi-as dori atat de mult sa nu-l mai iubesc, sa-l pot uita... Urasc faptul ca inca il iubesc atat de mult. Realizand ca rozalia inca asteapta un raspuns, ma face sa ma intreb daca sa-i spun sau nu. Apoi imi amintesc de promisiunea ce ne-am facut-o, si anume ca ne vom spune totul si vom avea grija una de cealalta. Deci, i-am raspuns:
- Da! Iar tu stiai asta, asa ca m-ai invitat sa vin cu tine la concert! Multumesc! Ii raspund si-i zambesc bland.
- C-cu placere! Imi spuse ea zambindu-mi. Totusi, expresia fetei ei, a tradat un pic de nesiguranta. Am ignorat asta, apoi ne-am imbratisat. Era atat de calda si linistitoare imbratisarea ei... imi amintea de mama, pe vremea cand era cu mine si tata, iar ea ma imbratisa mereu cand ajungea acasa de la munca. Am savurat pe deplin aceasta imbratirare, apoi rupand-o incet. Ne-am urat "Noapte buna!" si ne-am dus amandoua la culcare - Sakura mergand in camera ei bineinteles -.

~ Dimineata (ora 10:00 mai exact) ~

Din perspectiva Sakurei.

Enervata de sunetul alarmei ceasului, il apuc cu mana stanga, si-l arunc cu forta pe geam. Noroc ca fereastra era deschisa. Din nou Sakura Haruno a facut timpul sa "zboare" literalmente. Chicotesc la acest gand si-mi ridic somnoroasa capul de pe perna moale si pufoasa. Ma intorc si ma asez in pozitia de sezut - caci dormisem pe burta - si ma frec cu mainile la ochii dorind sa alung somnul. Reusesc, apoi pun mana pe telefonul ce vibra intruna pe micuta noptiera de langa pat. Dorind sa aflu cine era apelantul, il privesc si vad ca este...nimeni. Era doar aplicatia "memento" care imi aminteste ca in aceasta seara se v-a desfasura concertul celor de la 1Rose & 3Guns. Oh, doar asta! Gandesc eu cascand. Stai, ce?! Spun eu si privesc socata din nou telefonul.
- Ahhhh! Zbier eu din toti plamanii sarind din pat ca arsa, si facand-o pe Hina sa dea buzna in camera mea intrebandu-ma ce s-a intamplat.
- Vaaaaai! Vai de mine! Vai de mine! Vai de mine!! Trebuie sa merg la Mall, apoi la super-market, dar mai intai la banca! Ooohh! Strig eu incontinuu alergand ca o nebuna prin camera imbracata inca in pijamale.
- Ce ai, nebuno?! Ma intreaba bruneta incercand sa ma urmareasca cu privirea in timp ce eu alergam inca. Observand-o alerg inspre ea si incep s-o lovesc cu pumnii in umar, asemeni unui copil mic ce vrea o bombonica.
- De ce nu m-ai trezit?! Esti rea, Hina! Rea! Rea! Rea!!! Spun eu cu vocea unui copilas.
- Eh?! Da' ce sunt eu, ceas desteptator?! N-ai alarma la telefon sau un ceas, ca orice om normal?! Ma intreaba ea sarcastica si fara pic de umor.
- Esti rea! Continui eu copilaroasa.
- Opreste-te nebuno! Calmeaza-te odata! Spuse Hina autoritar. Fac intocmai si ma asez pe marginea patului. Rasuflu si-mi imaginez ca plutesc printre niste norisori albi si pufosi ca vata de zahar. Apoi dupa cateva secunde imi deschid ochii si zambesc dulce.
- Mai bine? Ma intreaba calm bruneta. Ii raspund afirmativ printr-o inclinare rapida din cap, apoi ii spun de ce am fost - si inca sunt - agitata. Aceasta pufneste intr-un ras copios, apoi paraseste camera mea razand incontinuu. Fac botic, apoi o intreb ce este asa amuzant, ea spunandu-mi ca motivul pentru care rade, sunt eu.
- E doar ora 10 jumate', iar tu te agiti ca o chifteluta in cuptorul incins! Ai timp destul! Spuse ea printre hohote. Asemanarea ce mi-o facuse cu chifteluta m-a facut si pe mine sa rad. Cand vroia, si era in "chef-uri", Hina chiar era amuzanta cu un simt al umorului grozav. Tot razand, m-am indreptat spre baie pentru a face un dus.
In timp ce picaturile caldute de apa se rostogoleau in voie pe corpul meu, eu ma gandeam la momentul in care Naruto o v-a vedea pe Hina. Oare cum vor reactiona? E atat de emotionant!... Stai! Mai e un lucru! Itachi! Ah, atat de cool si de chipes! Apoi intr-o fractiune de secunda, realizez ca visez cu ochii deschisi si salivez la un baiat - care nici nu ma cunoaste - in timp ce sunt la dus. Doamne cat pot fi de nebuna uneori! Cum sa ma gandesc la... Doamne! Si gandind toate astea, ies din dus si ma imbrac cu halatul de baie. Imi "ascund" parul rozaliu si ud intr-un prosop, apoi o sterg rapid in camera mea. Ma usc pe corp si par, apoi imi aleg o tinuta simpla formata dintr-o rochita simpla roz, pentru a iesi in oras. Dupa ce sunt gata, ies din camera si o observ si pe Hina pregatita de plecare. Vroiam sa o intreb unde merge, dar mi-a luat-o ea inainte.
- Eu merg la repetitii! Ne vedem diseara aici, la ora 18:00! Pe mai tarziu, Sakura-chan! Imi spuse ea, apoi o sterse in graba cu chitara in spate. Zambesc, apoi imi iau poseta - in care am tot ce-mi trebuie - si plec.

~ Seara ~

Stateam si o asteptam pe Hina. Facusem doua cafele, gandindu-ma ca i-ar prinde bine dupa repetitii. Eram asa nerabdatoare... Priveam ceasul din minut in minut. 18:02, 18:03.... Oh, Hinata, pe unde esti? Gandesc eu privind spre usa de la intrare. Minutele treceau, dar usa nu se clinti din loc. Incepeam sa ma ingrijorez ca nu vom ajunge la timp, si ca din cauza intarzierii locurile noastre vor fi date altcuiva. Am alungat imediat acest gand infricosator, apoi mi-am adus aminte ca o puteam suna. Exact cand sa formez numarul, usa apartamentului se deschide, pe ea intrand bruneta.
- Pe unde ai fost? Ai idee cat e ceasul?! Spun eu certand-o ca a intarziat...5 minute? gandesc uitandu-ma la ceas.
- Calmeaza-te chifteluta! E doar 18:05! Avem timp berechet! Spuse ea calm, indreptandu-se spre masa. Sun rapid un taxi, iar doamna dispecera imi spune ca taxi-ul v-a ajunge in exact 2 minute. Hina se aseza deja la masa, savurandu-si cafeaua. Arunc apoi o privire pe fereastra si observ taxi-ul galben asezat linistit in fata blocului. Am cascat ochii si am plecat de la fereastra ajungand la masa.
- Haide! Sa mergem! Strig eu prinzand-o strans pe bruneta de mana si tragand-o dupa mine, facand-o sa-si scape ceasca dintre degete. Iesim, incui usa, apoi o iau la fuga pe scari. Nu aveam timp de stat dupa lift. Alergand pe cele 220 de trepte, o aud pe Hina spunandu-mi ca sunt nebuna, si sa incetinesc sau sa-i dau drumul la mana. Nu o ascult si alerg mai departe, rugandu-ma lui Dumnezeu sa nu ma impiedic. Dupa un timp, ajungem jos intregi si nevatamate, si ne urcam in taxi. Ii spun soferului locatia, apoi im trag si eu suflul.
- De ce naiba nu am coborat cu liftul?! Puteai sa ma omori! Esti nebuna?! Ma certa bruneta tragandu-si intre timp suflul. Ii zambesc dulce si inocent, enervand-o mai tare.
- Daca mai faci asta o singura data, te arunc afara din apartament! Apoi nu ai decat sa stai pe care treapta din cele 220, vrei! Imi spuse ea calmandu-se in final. Stiam ca nu vorbeste serios. Am speriat-o rau, si am meritat sa strige la mine... dar ii v-a trece cand il va vedea pe Naruto.
Dupa cateva minute bune, ajungem in sala unde se tinea concertul. Ne-am dus la locurile noastre si ne-am asezat, asteptand sa intre formatia pe scena. In cateva secunde intunericul a acaparat intreaga sala, apoi luminandu-se brusc doar de luminile scenei. Trupa 1Rose & 3Guns a aparut pe scena. Au inceput sa cante. A fost demential! Talentul vocalistei, Ino, este ireal. O priveam cu atata fascinatie, dar apoi privirea mi se muta asupra blondului, apoi asupra brunetei de langa mine. Uneori aveam impresia ca se priveau in ochii, dar apoi Naruto isi schimba rapid raza de actiune a ochilor in alta parte. Nici nu stiu cum a trecut timpul, caci ei ajunsesera la ultima piesa.
- Aceasta melodie a fost scrisa de cel mai nou membru al nostru: Naruto Uzumaki! Speram sa va placa! A spus vocalista apoi incepand din nou sa cante. Aceasta piesa a spart toate topurile, fiind pe primul loc saptamani la rand, numindu-se "Battlefield". Este una din melodiile mele preferate. Am ascultat-o cu cea mai mare placere...

Don't try to explain your mind
I know what's happening here
One minute, it's love
And, suddenly, it's like a battlefield

One word turns into a
Why is it the smallest things that tear us down
My world's nothing when you're gone
I'm out here without a shield - can't go back, now

Both hands tied behind my back for nothing, oh, no
These times when we climb so fast to fall, again
Why we gotta fall for it, now...

Refren:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know what we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like

Can't swallow our pride
Neither of us wanna raise that flag, mmm
If we can't surrender
Then, we're both gonna what we have, oh, no

Both hands tied behind my back for nothing (nothing), oh, no
These times when we climb so fast to fall, again
I don't wanna fall for it, now...

Refren:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know what we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your

We could pretend that we are friends, tonight (oh)
And, in the morning, we wake up, and we'd be alright
'Cause, baby, we don't have to fight
And I don't want this love to feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
I guess you better go and get your armor...

Refren:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know what we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
Why does love always feel like (oh, oh)
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield

I never meant to start a war
Don't even know what we're fighting for
I never meant to start a war
Don't even know what we're fightïng for...

(https://www.youtube.com/watch?v=PYU9hrvIYUA)

Observasem ca in timp ce canta Ino, Hinata era foarte atenta la versuri. Chiar imi spusese la un moment dat cat de frumoasa este melodia si ca se regaseste atat de bine in ea. Si probabil era adevarat. Dragostea dintre ea si blondul, parca era ca un razboi. Oare se vor impaca dupa aceasta revedere? Se potrivesc atat de bine... Sper sa se impace! Chiar vreau sa-i vad zambetul Hinatei cand este in culmea fericirii...

Din perspectiva lui Naruto.

Bine ca am luat o pauza! Am gandit sresat pana in panzele albe, alergand ca un nebun spre toaleta. Ajuns la destinatie, intru intr-una dintre cabine si-mi scot mobilul. Tastez un numar, apoi sun.
- Da? Se aude o voce calma de baiat.
- Sas'ke! Hina e aici! Spun eu panicat cu totul.
- Surpriza! Spuse el amuzat.
- Ce?! Stiai?! De ce naiba nu mi-ai spus, omule? Il intreb nervos si stresat si panicat in acelasi timp.
- Pai, nu mai era o surpriza daca iti spuneam! Raspunse brunetul calm.
- Ei bine, aceasta surpriza a ta, m-a facut sa gresesc putin ritmul la a doua strofa!! L-am anuntat eu inca panicat, scotand pachetul de tigari din buzunar.
- Sari de pe scena, sarut-o si spune-i c-o iubesti! Zise amuzat cu un accent serios, prietenul meu cel mai bun.
- Esti nebun?! Nu pot sa fac asta! Ii strig eu in urechi.
- Naruto! Iesi de-acolo! Mai avem un bis de facut! Misca! Se auzi vocea autoritara a lui Itachi, pocnindu-mi usa cu pumnul.
- Am numarul ei de telefon! Am sa ti-l trimit printr-un mesaj! Sun-o dupa concert si rezolvati chestia asta! Fi barbat! Spuse Sasuke, atragandu-mi atentia de la Itachi.
- C-cum sa fac asta? C-cum sa dau ochii cu ea? N-nu pot! Spun eu strangand in pumn pachetul de tigari, care oricum era gol.
- M-am saturat sa aud asta! Daca nu vrei sa vorbesti cu ea, spune-mi si o voi lua eu! Ti-o voi lua pe Hina, daca esti asa las! Spuse prietenul meu uimindu-ma. Sa o ia el... Nu... Nu pot permite asta... Hinata este... este totul pentru mine. Hinata este a mea, si nu o voi lasa nimanui, nici macar celui mai bun prieten.
- Hinata este a mea! Numai a mea! Spun eu sigur pe mine.
- Atunci, vei vorbi cu ea, nu-i asa, Naruto? Ma intreaba din nou brunetul.
- Eu-....

Suspans!!!!!!!

Asta a fost doar prima parte a capitolului V.
Sper ca v-a placut!
Astept pareri!
Va pup!
Mady.

Yeeei? :3 Prea tare nextul asta! Cred ca l-am citit de vreo 2-3 ori:))) E asa draguut...
Dar sa lasam dulcegariile si sa trecem la interogatoriu:
1.Hina : Ia zi scumpa,ce reactie ai avut tu cand l-ai vazut pe Naruto?
2. Ti-a placut mult melodia scrisa de Naruto? Nu stiu, dar am impresia ca melodia a fost special scrisa pentru tine,Hinata- sama.
Pentru Sakura: Ooof doamne,Sakura-chan ce ne facem noi cu tine ca visezi prea mult:))) Saracul Itachi o sa il ia cu sughitul ;)))
Pentru Naruto: Ai aici o fana care te iubeste mult:* :))) 1. Ooof Narutoo, ce naiba ma fac eu cu tine,ca ai ajuns sa iti frica sa ii spui lui Hinata-sama ca ti-e dor de ea si ca o iubesti? E cam nasol blondule,sa stii,dar lasa ca iti faci tu curaj;)))
2. Eeei imi place cum ai spus tu pe acolo " Hinata e mea!". Esti asa un dulceeee : x : x ;*
Ja nee!!