Music Sisters

Discutie:
Hinata: 1. Ia zi scumpa, ce reactie ai avut tu cand l-ai vazut pe Naruto?
Raspuns: Nu stiu daca pot sa descriu in cuvinte acea reactie... Dar recunosc, blondul nu s-a schimbat deloc. Arata la fel de bine si canta la fel de bine.
2. Ti-a placut mult melodia scrisa de Naruto? Nu stiu, dar am impresia ca melodia a fost special scrisa pentru tine,Hinata- sama.
Raspuns: Melodia scrisa de el, nu stiu, am simtit ca parca a scris-o pentru mine, mai ales ca la un moment dat, am crezut ca m-a privit, ca m-a vazut. Am simtit asta cand i-am vazut ochii superbi indreptandu-si atentia spre directia mea.
Sakura: Ooof doamne,Sakura-chan ce ne facem noi cu tine ca visezi prea mult:))) Saracul Itachi o sa il ia cu sughitul ;)))
Raspuns: Shhh! Nu mai spune la nimeni! >.O
Naruto: 1. Ai aici o fana care te iubeste mult:* :))) 1. Ooof Narutoo, ce naiba ma fac eu cu tine,ca ai ajuns sa iti frica sa ii spui lui Hinata-sama ca ti-e dor de ea si ca o iubesti? E cam nasol blondule,sa stii,dar lasa ca iti faci tu curaj;)))
Raspuns: Iti apreciez admiatia, din nou! Si nu mie frica, dattebayo, doar ca...nu prea am tupeul sa dau fata cu ea, dupa ce am abandonat-o!
2. Eeei imi place cum ai spus tu pe acolo " Hinata e mea!". Esti asa un dulceeee : x : x ;*
Raspuns: Pai e a mea! Cel putin a fost... sper sa mai fie...
Naruto: - Apropo! Domnisorica autoare... In sfarsit te-ai gandit si la mine, dattebayo!!!
Madeline: - Hey! Eu sunt autoarea, deci si prin urmare, eu hotarasc cand intri si cand iesi! Nu te mai plange! Sau vrei sa te scot definitiv si sa fac povestea "SasuHina"?
Naruto: - Ce?! Nu! Scuze, domnisoara! Voi fi cuminte! =^.^=
Madeline: - Hmm!

Si acum.. sa continuam...

Partea II.

Din perspectiva lui Naruto.

- Eu... Am sa o sun! Trimite-mi numarul! Am sa inchid acum pana nu intra Itachi peste mine! Ne mai auzim, omule! Am raspuns intr-un final, apoi inchizand. Am pus telefonul pe silentios - fara vibratii - si am pornit spre scena. Se auzea vocea multimii care striga intr-una "bis! bis!". Uneori chiar e enervant. Timpul nostru pe scena s-a terminat, asa ca trebuia sa plecam, dar nu ne puteam dezamagi fanii, nu-i asa? Cand am ajuns la colegii mei, Itachi mai ca nu scotea fum pe nari. S-a calmat totusi, gandindu-se ca ma poate certa mai tarziu pentru asta. Am urcat pe scena si am inceput din nou sa cantam ultima piesa: "Battlefield". M-am straduit din toate puterile sa nu-mi duc privirea inspre directia ei, desi imi era foarte greu, pentru ca imi imaginam tot timpul ca doar ea se afla in fata scenei si doar eu pe scena, cantand doar pentru ea. Desi inca nu aveam tupeul s-o infrunt, abia asteptam sa-i aud vocea divina. In tot timpul acesta - de cand am plecat si pana sa o vad pe ea in seara aceasta - am crezut ca o voi uita, ca ea este doar o simpla etapa in viata mea, dar am fost un prost. Cum sa uit ca eu m-am indragostit primul de ea? Cum sa uit ca tremuram intruna, gandindu-ma daca ma v-a refuza cand ii voi cere prima intalnire? Cum sa uit zambetul de pe buzele ei, cand mi-a acceptat intalnirea? Cum sa uit primul nostru sarut, mai ales ca a fost primul ei sarut?....Nu. Am fost un prost, iar acum platesc pentru greseala mea. Sunt sigur ca nu va vrea sa ne impacam, dar, macar ii voi spune sentimentele mele, ii voi spune ce mult regret acea greseala, si ii voi spune ce mult o iubesc... Are dreptul sa stie.
Pierdut in gandurile mele, cantand necontrolat si surprinzator de corect, nici nu realizez ca melodia se sfarseste. Ino multumeste publicului, facem toti o plecaiune si iesim din scena. Mergem in culise, ne luam lucrurile si iesim indreptandu-ne spre limuzina noastra, aparati de bodyguarzii nostri: Deidara, Sasori, Yahiko, Nagato si Konan. Fata mergea inaintea grupului, in stanga ei fiind Deidara si Sasori, in dreapta fiind Yahiko si Nagato, iar in spatele nostru era managerul. Trebuia sa ne aparam cumva de fani si paparazii, nu?... Intr-un final ajungem la un hotel de cinci stele, unde eram cazati, si ne indreptam fiecare spre camerele noastre. Rasuflu, apoi apuc telefonul si sun la numarul ce mi-l trimise Sas'ke.

Din perspectiva Hinatei.

Prinsa in gandurile mele, despre Naru, nici nu am realizat ca am ajuns acasa, mai exact in bucatarie la masa, servind un ceai si uitandu-ma pe telefon. Cazusem pe ganduri cand am vazut ca am fost apelata de un numar pe care eu nu-l cunosteam, iar ceva anume m-a facut sa cad pe ganduri, avandu-l in minte pe blond. Fusesem trezita insa din ganduri cand am auzit vocea rozaliei. Ea vorbea la telefon in camera ei, dar deodata o vad grabindu-se spre mine. O privesc adanc in ochii, simtindu-i ingrijorarea, asteptand sa-mi spuna ce avea de spus.
- Hinata, ai vorbit cu Naruto? Ma intreaba ea uimindu-ma total.
- Cand sa vorbesc cu el?! Nici nu l-am intalnit in personal! Ii raspund eu inca mirata, dar cu o tonalitate calma.
- Sasuke a spus ca i-a dat numarul tau si ca Naruto a spus ca te va suna imediat dupa concert! A raspuns ea, tinandu-si inca telefonul la ureche. Il smulg, si mi-l asez la urechea mea, auzind un "hn", care nu putea fi al altcuiva decat al lui Sasuke.
- Ce naiba ai facut?! Il intreb tipand nervoasa. Nu am nimic de vorbit cu tradatorul ala! Continui eu vorbind pe un ton foarte serios.
- Atunci, termin-o cu el, o data pentru totdeauna! Imi raspunse acesta. Dai inapoi cheile de la apartamentul unde a-ti stat! Dai inapoi veriga de otel si lantul, care le-ai purtat la concertul ce l-am avut ieri seara! A continuat acesta pe un ton si mai serios. E adevarat. Cheile de la vechiul "nostru" apartament sunt inca la mine, la fel si veriga si lantul ce mi le daruise, acestea fiind foarte pretioase pentru el. De cand mi le-a daruit, le-am purtat la fiecare concert al trupei Team 4. Vechile obiceiuri dispar greu, nu? Am inganat un "hn", apoi l-am intrebat daca numarul ce ma sunase, e numarul lui, Sasuke raspunzandu-mi afirmativ. I-am inchis lui Sasuke, si i-am inapoiat telefonul Sakurei, apoi am mers sa ma incalt.
- Ce ai de gand, Hina? Ma intreaba ea ingrijorata.
- Am de gand s-o termin cu tradatorul asta! Nu sunt papusa lui sa ma foloseasca cum si cand vrea el! Am raspuns calma si serioasa. Saku nu a mai spus nimic, si bine a si facut. Nu are ce sa se amestece in povestea asta. Este strict problema mea si a blondului. Terminandu-ma de incaltat cu cizmele mele negre din piele, merg inspre masa si iau telefonul ce statea linistit pe ea. Formez numarul respectiv si sun. Tonul enervant se aude de cateva ori, apoi se aude o voce.
- Mda? Cine e?
- Hinata, boule! Am raspuns eu enervata deja. Adica el ma suna pe mine, si cand il sun eu mai intreaba cine e. Deoadata aud o bubuitura si un "ah" pe undeva pe acolo. Ma bucur sa aud ca esti bine? Ti-ai rupt ceva? Continui eu dupa ce am auzit acel zgomot.
- Nu! Spuse el scurt.
- Sa nu o mai lungim! Vreau sa vorbesc ceva cu tine! Ne putem vedea? Il intreb eu calma, momentan.
- Doar daca vi la hotelul in care sunt cazat! Afara e plin de fani si de paparazii, deci mie imposibil sa ies de aici! Imi raspunse acesta, vorbind calm si serios. Ii accept oferta, iar el imi da adresa. Inchid fara sa-i mai spun si altceva. Sakura ma privea ingrijorata. O asigur ca totul va fi bine, apoi merg si-mi iau geaca de piele pe mine, cheile si niste bani. Imi pun telefonul in buzunarul gecii si o sfatuiesc pe Saku sa mearga la culcare, deci sa nu ma astepte, apoi ma fac nevazuta in spatele usii, incuind-o. Intrand in lift, sun un taxi. Ajunsa la parter, ies din bloc si astept masina ce urma sa ma duca spre despartirea definitiva de blond.
Asteptand, gandul imi sare din nou la trecut, la trecutul formatiei Team 4, pe cand Naruto era cu noi. Zambesc subtil, gandindu-ma ca in aceste zile, mintea - desi nu vroiam - tot la blond imi sarea. Totusi, chiar daca inca il iubesc, tot nu am sa-l iert pentru tradare, tot nu am sa ma impac cu el, iar asta am de gand sa i-o spun in fata. Apoi ii voi returna "obiectele" si voi pleca. Sunt trezita din ganduri de catre taxi-ul ce tocmai a ajuns. Ma urc in masina, si pornesc la drum. In cateva minute ajung in spatele hotelului. Am ales spatele cladirii, pentru a nu fi remarcata de fani si paparazii. Chiar daca mi-a gresit enorm, nu am de gand sa-i distrug viata blondului, jucandu-ne dea va-ti ascunselea cu paparazii. Intrand in hotel, unul dintre bodyguarzii formatiei, prezentandu-mi-se pe numele de Yahiko, imi spune sa-l urmez. Observand ca nu ma misc, acesta ma asigura ca a fost trimis de Naruto. Il urmez, iar acesta ma conduce spre etajul blondului. Ajunsa la destinatie - cu liftul, bineinteles - il vad pe blond stand pe hol. Am presupus ca ne-a asteptat. Naruto observandu-ne, alearga spre noi, ma prinde de mana, il plateste pe Yahiko, apoi incepe din nou sa alerge tragandu-ma dupa el. Il priveam intr-un fel trista, inima batandu-mi cu putere, si intrebandu-ma in minte daca faceam ce trebuie. Ajunsi in fata usii de la camera lui, acesta o deschide, intram, apoi o inchide incuind-o. Am rasuflat.
- Securitatea chiar ca e mare! Nu ar fi trebuit sa vin! Dar in orice caz sa sti ca-... Insa nu apuc sa termin, caci acesta se repede la mine si... si ma strange in brate.
- Hinata-chan! Mi-a soptit el suav in ureche.
- N-Naruto...
.....Suspans!!!!!

Si o poza cu NaruHina...:
Music Sisters - Pagina 2 2clufk

Sper ca v-a placut!
Astept pareri.
Va pup!
Mady.

Esti un geniu !!! Presupun ca nu ar trebui sa iti mai zic:))) In sfarsit se vad si ei din nou,dar abia astept sa vad moment NaruHina :x : x Astept next!
Ja nee!! :*

Si uite ca am ajuns in sfarsit cu next.
Enjoy!

Partea III.

- N-Naruto! Am soptit numele blondului, fiind si uimita de gestul pe care-l facuse. Termina! Nu am de gand sa ma impac cu tine! Lasa-ma! Am continuat, zbatandu-ma pentru a ma elibera din imbratisarea calda a blondului.
- Vroiam asa mult sa te vad! N-ai idee cat mi-ai lipsit! A spus el, strangandu-ma si mai tare in brate, si pot sa jur ca l-am auzit inabusind un suspin. Am ramas socata, cu ochii cascati, gandindu-ma inca la ce a zis. Imbratisarea, cuvintele, lacrimile, nu mai inteleg nimic. El...el plangea pentru...mine?! De ce? El fusese cel care a rupt relatia noastra. El a fost cel care a plecat, spunandu-mi acele crude cuvinte. Iar acum, spunandu-mi lucrurile astea, nu inteleg... Mi-e teama...
- N-nu ar fi trebuit sa vin! Am reusit sa soptesc dupa putin timp, lacrimile inundandu-mi si mie ochii, iar mainile incolacindu-mi-se dupa gatul blondului, astfel raspunzandu-i la imbratisare. Nu-mi voi mai nega sentimentele. Si mie mi-a lipsit enorm. Oricat am incercat sa-l uit, nu am reusit. Dragostea mea pentru Naruto nu s-a stins chiar daca am stat despartiti doi ani. Inca il iubeam, dar uram asta, pentru ca el era slabiciunea mea. Planul meu de a-i inapoia obiectele si de a pleca nepasatoare, a esuat. Am cazut amandoi in genunchi, lasandu-ne prada sentimentelor, izbucnind amandoi in plans. Plangeam unul pe umarul celuilalt, inabusind suspine si strangandu-ne in brate. Incet, incet ne-am mai linistit, acum privindu-ne in ochii, inca suspinand. El imi prinse fata in palme, stergandu-mi lacrimile, apoi se apropie incet de mine, de buzele mele mai exact. Am implinit reunirea cu un sarut ce-l primisem de la blond, si pe care nu am avut puterea sa-l refuz.

Din perspectiva lui Naruto.

nbsp; ...Atat de dulci. Buzele ei erau atat de dulci. La fel ca acum doi ani, doar ca acum e mult mai frumoasa. O sarut incontinuu, condus de sentimentul de dragoste si dor. Mi-a lipsit atat de mult. Ea, ea e totul pentru mine. Tot timpul acesta, acesti doi ani, in fiecare zi, in fiecare ora, minut, secunda, am simtit un gol in suflet. Un gol care ma chinuia cu fiecare zi care trecea. Un gol ce mi l-am facut singur, izgonind-o de langa mine. Cum sa o las altuia? Cum de nu m-am gandit pana acum ca ar fi putut-o lua altul? Cum sa i-o las lui Sas'ke? O fi el cel mai bun prieten al meu, dar pe ea, nu i-o dau. As muri pe dinauntru sa stiu ca ea ar apartine altuia, si m-as invinui doar pe mine, caci eu am parasit-o. Dar nu. Ea e aici, cu mine, si-mi raspunde la sarutari. Am simtit ca am primit o a doua sansa. Ma simt fericit dupa atata timp, in care m-am pacalit singura ca nu-mi pasa. Cat de prost am fost...
nbsp; Ne-am continuat "sesiunea" de sarutari pana am ajuns pe pat, eu fiind deasupra ei. Am coborat cu sarutarile pe gatul ei, muscandu-l subtil pe alocuri, facand-o sa geama de placere. Fiind innebunit de formele ei apetisante si de sunetele senzuale pe care le scotea, mi-am continuat "jocul", devenind apoi serios. Dupa aproximativ o ora, timp in care ne-am "rasfatat", am adormit unul in bratele celuilalt. Ma trezesc insa dupa un timp mai indelungat, cautand-o cu mainile pe pat, nesimtind-o langa mine. Ma ridic panicat in sezut si privesc intreaga camera. Ea nu era nicaieri. Un val de tristete si deprimare a pus stapanire pe mine. A plecat. Imi las capul sa-mi aterizeze pe genunchi, incercand sa-mi ascund eventualele lacrimi ce vor aparea. Mintea incerca din nou sa ma pacaleasca spunandu-mi ca a fost doar un vis, dar nu e asa. Ce-am facut noi, nu a fost un vis, a fost real, am simtit-o. Ma ridic, apoi din pat, si merg spre masuta de cafea unde mi-am lasat tigarile. Ma aplec sa-mi iau o tigara si observ o geaca neagra de piele. Era a ei. Nu a plecat. Rasuflu usurat, apoi o briza rece imi cutreiera spatele, eu fiind la bustul gol. Ma indrept spre balcon, si observ ca usa acestuia era intredeschisa. Am deschis usa balconului si am pasit afara, vazand-o pe ea. Se sprijinea cu mainile de balustrada balconului, bucurandu-se de briza rece a verii, care se juca nebuneste in parul ei negru-albastrui. Merg spre ea si-o cuprind gentil in brate.
- Credeam ca ai plecat! Am spus usurat, pe un ton calm, sarutandu-i apoi umarul gol.
- Naruto... Chiar daca avem destine diferite, chiar daca au trecut doi ani in care nu ne-am vazut deloc... Lucrurile, n-ar putea fi la fel intre noi, ca atunci cand eram impreuna? Nu mai vreau sa fiu singura... A spus ea trista, lasand sa cada mici firicele cristaline din ochii ei lila, si privind in gol.
- Ba da! Nici eu nu mai vreau sa fiu singur! Stiu ca am gresit, dar vreau sa repar ce am stricat, vreau sa fi din nou numai a mea! Am raspuns calm, dar in acelasi timp trist, privind-o acum in ochii.
- Naruto... Eu am fost mereu a ta! A raspuns ea, imbratisandu-ma apoi. Ii raspund la imbratisare si o sarut pe crestet. Ca raspuns la gestul meu, bruneta imi saruta pieptul, apoi ma priveste in ochii si-mi zambeste. Ii sterg lacrimile de pe obraz si-i zambesc si eu. Pret de cateva minute ne-am tot privit in ochii, fara sa scoatem un sunet. In momentul urmator imi duc mana la obrazul ei, si-l mangai, ea lasandu-se in voia mainii mele, inchizandu-si ochii.
- Te iubesc! Am spus privind-o bland. Ea deschizandu-si brusc ochii si privindu-ma putin uimita, imi spune......

Scuze ca e scurt...
Urmeaza capitolul VI "Dragostea pluteste-n aer"
Va pup!
Mady.

NaruHina:
Music Sisters - Pagina 2 14xmr7r

Ca de obicei iti spun ca esti un geniu :3 Ce ma bucur sa vad ca cei doi s-au impacat in sfarsit si sa speram ca in capitolul urmator vom avea si o scena hot cu cei doi :> Astept un next!
Ja nee!!:*

Capitolul VI "Dragostea pluteste-n aer"

Partea I.

- Te iubesc! Am spus privind-o bland. Ea deschizandu-si brusc ochisorii si privindu-ma putin uimita, imi spune ca i-am lipsit foarte mult, apoi ma imbratiseaza din nou. Ne impacaseram. Un sentiment de liniste combinat cu unul de bucurie a pus stapanire pe mine. Fericirea ce-o simteam, acum, in fiecare celula din corpul meu, este imposibil de descris in cuvinte. Dupa cum m-am purtat cu ea, nici nu am indraznit macar sa sper ca ne vom mai impaca... dar nu a fost asa... Am primit o adoua sansa si asta este tot ce conteaza. Hinata este din nou a mea si n-am de gand sa-mi repet greseala. Realizasem ca ea este totul pentru mine si nu am de gand s-o pierd. Asa cum e ea, nebuna, vesela, uneori temperamentala si suparacioasa, alteori copilaroasa si imatura, puternica si sensibila, e a mea, si asa v-a fi mereu de acum in colo.
Acum ne aflam in camera mea, pe pat mai exact. Ea era cu spatele la mine, tinandu-si cu o mana, parul negru intr-o parte. pentru ca eu sa-i pot aseza lantisorul la gat. Il daruisem acum doi ani - dupa ce deja eram impreuna de vreo doua/trei luni - de ziua ei. Lantisorul era simplu: subtire, din argint, cu un mic pandantiv sub forma literei "N", avand in coltul de sus (stanga) al literii o pietricica pretioasa, safir. Dupa ce i-am pus lantisorul, bruneta s-a intors spre mine, mi-a zambit, apoi m-a sarutat. Un sarut dulce si tandru. Ne-am lasat putin dusi de val, pana ce am ajuns amandoi sub cearceaf. Ne-am oprit, ne-am privit in ochii, apoi am adormit unul in bratele celuilalt.

Din perspectiva Hinatei.

Razele soarelui au patruns printre perdelele ce acopereau fereastra, mangaindu-mi pleoapele, facandu-ma sa ma trezesc mai odihnita ca niciodata. Stand in pozitie de sezut, arunc o privire prin camera in care ma aflam. Casc si-mi aduc aminte unde eram si ce s-a intamplat aseara. Zambesc subtil, apoi il caut pe blond cu privirea. Nici urma de el. Ma ridic din pat si ma imbrac. Brusc simt o adiere de vant rece care imi mangaie pielea si ma face sa tremur, dandu-mi de inteles in acelasi timp ca balconul era deschis. Ma indrept spre locul respectiv, gandindu-ma ca probabil blondul e acolo, savurand prima briza racoaroasa a diminetii, impreuna cu cafeaua mult iubita. Am avut dreptate. Naruto statea si-si bea cafeaua, aprinzandu-si apoi o tigara. Pasesc inspre el si-i smulg tigara din mana exact cand el se pregatea sa mai traga un fum.
- 'Neata! Ii spun eu scotandu-i apoi limba copilareste, facandu-i in ciuda ca i-am "furat" din nou tigara. Acesta imi raspunde si el cu un "neata", apoi zambeste bland si ma saruta pe frunte. Doamne, cat de mult iubesc acest gest al lui si cat de dor mi-a fost sa-l faca! Am gandit eu in timp ce buzele lui erau inca lipite tandru de fruntea mea.
- Te iubesc! Am spus-o mai mult soptit, in timp ce el isi desprindea incet buzele de pielea fina a fruntii mele.
- Ce? M-a intrebat el, avand o urma mica de uimire in voce.
- Nimic! Am spus repede rusinata, mutandu-mi privirea intr-o cu totul alta directie. Nu am mai spus aceste cuvinte de mult timp, cuvinte foarte speciale pentru mine... Cuvinte care contin toate sentimentele mele, fiind auzite de foarte putine persoane... Defapt doar Naruto si Sasuke au auzit aceste cuvinte de la mine.
- Ce ai spus? Nu te-am auzit! A spus blondul trezindu-ma din gandurile profunde in care ma cufundasem. I-am raspuns negativ blondului, insemnand ca nu am spus nimic. Acesta imi ia barbia intre degete facandu-ma sa-l privesc in ochii. Imi zambea bland. Adoram acel zambet. Este plin de caldura si iubire, acestea fiind accentuate la maximum de culoarea superba a ochilor lui: albastrii ca cerul senin intr-o zi de vara.
- Si eu te iubesc, stapana mea! Imi spuse acesta, apoi ma saruta brusc, eu uitand complet sa inchid ochii.
- Stapana?! Ai spus "stapana mea"?! Il intreb mirata, imediat ce sarutul s-a incheiat.
- Da! Si sti de ce? Ma intreaba el, eu neavand nici ce-a mai vaga idee la ce se referea. Pentru ca tu esti stapana inimii mele! Si vei domni mereu peste acest regat, numit "inima mea"! A continuat blondul, lasandu-ma complet masca. Uneori, chiar scotea niste vorbe dulci si romantice din suflet, dar ce a spus acum, m-a fermecat intru totul... Sentimentele m-au coplesit si i-am sarit in brate, strangandu-l atat de tare, incat mi-as fi dorit sa ramanem asa pe veci...

Din perspectiva Sakurei.

Doamne, nu mai trece odata timpul sa plec de aici! Vreau sa aflu ce s-a intamplat cu Hina si blondul! Ma plang eu in sinea mea in timp ce lucram pe o pereche de pantaloni la masina de cusut. Rasuflu mofturoasa, gandindu-ma ca mai am de facut inca douazeci si noua de perechi. Totusi gandurile imi tot zburau la Hinata si Naruto. Speram enorm ca ei sa se fi impacat, dar cunoscand-o cat de cat pe Hina, as zice ca i-ar fi zis blondului ceva de genul "Valea, tradatorule!", aruncandu-i in fata acele obiecte primite de la el si apoi aratandu-i degetul din mijloc. Rasuflu din nou, incercand apoi sa-mi alung astfel de ganduri din mintea mea deja tulburata. Brusc imi amintesc de concertul celor de la "1Rose & 3Guns", vizualizand chipul lui Itachi. Tresar ridicandu-ma in picioare, fiind nervoasa ca am uitat de el. M-am concentrat pe tot parcursul concertului pe Naruto, trimitandu-i ganduri care sa-l faca sa priveasca in directia mea si a Hinatei. Ma asez inapoi pe scaun, simtindu-ma dezamagita de mine insami. Pornesc din nou masina de cusut si imi vad de treaba, oftand incontinuu in mintea mea. Dupa vreo 30 de minute, pantalonii erau gata. Ii invart in toate partile pentru a ma asigura ca nu exista nici o greseala. Ii impatur si ii pun de-o parte, dand a incepe alta pereche de pantaloni. Sunt intrerupta insa din lucru de catre telefonul meu care vibra intr-una in buzunarul pantalonilor mei. Il scot si observ ca apelantul este Hinata. Raspund:
- Da, Hina!
- Buna, Sakura-chan! Ce faci? Sper ca nu te-am deranjat! Se auzi vocea prietenei mele prin micutul aparat telefonic.
- Nu, nu, e in regula! Tu ce faci? O intreb eu vesela, simtind pe vocea ei ca era fericita.
- Sunt bine, nu de mult am ajuns acasa! Hey, e in regula daca invit niste prieteni la noi, pentru o partida de remi? Ma intreaba bruneta, facandu-ma curioasa.
- Sigur, e ok! Dar si eu vreau sa particip! Spun eu pe o voce de copilas mic si trist.
- Vei participa! Ei nu au program maine dimineata, deci vor sta mai mult la noi! Imi spune ea, facandu-ma sa zambesc.
- Dar, cine vine?! Intreb curioasa.
- Naruto, Sasuke, Gaara, Kankuro si inca cineva! Dar nu ma intreba cine, caci e surpriza! Va fi cadoul meu pentru tine, in semn de multumesc! Daca nu ma invitai la concert, eu si Naru nu ne mai impacam! Multumesc, Saku! Raspunse ea, vocea fiindu-i mai blanda la ultima propozitie. Nici nu am apucat sa raspund, caci ea mi-o lua inainte spunandu-mi ca dupa ce imi termin treaba, sa ma grabesc spre casa... apoi a inchis. M-am holbat la telefon minute intregi, analizand toate informatiile: joc de remi, doar baieti, mai vine cineva necunoscut care o sa fie o surpiza pentru mine si pe deasupra Hina si Naruto s-au impacat. Sentimentele de veselie, incurajare si fericire, au navalit peste inima mea, facand-o sa creasca de zeci de ori mai mare. Abia asteptam sa ma intorc acasa. De nerabdare am inceput sa lucrez cu o viteza orbitoare, si pe deasupra lucram si corect. Ceva miracol de la Dumnezeu...
Dupa inca trei ore de munca intensa, am terminat toti pantalonii ce erau de facut pentru azi. Ii impatur repede, punandu-i la locul lor, apoi dau fuga la vestiar. Deschid micul dulap, imi asez halatul roz-inchis pe un umeras, imi iau geanta, inchid dulapul punandu-i lacatul si plec. Ajunsa inafara cladirii, chem un taxi - ce era in apropiere - si ma urc in masina. Ii spun soferului adresa, incluzand si faptul ca trebuie sa se grabeasca, apoi pornesc la drum. Curiozitatea ma apasa din ce in ce mai tare. Ma bucuram nespus de mult ca bruneta s-a impacat cu Naruto, dar eram atat de curioasa sa aflu care era surpriza ei pentru mine, incat i-am platit taxa soferului chiar inainte de a ajunge pe strada mea, iar cand a ajuns in fata blocului am tasnit din masina aruncandu-ma de pamant. Taxi-ul a plecat, dar eu inca scuipam nisip, stand in genunchi in fata scarii ca o nebuna. Ma ridic in picioare, imi scutur hainele si intru in cladire. Alerg spre lift implorand in mintea mea ca el sa fie la parter. Norocul a fost de partea mea in acest moment, deoarece liftul ma astepta cu usile deschise. Intru in el si apas pe micul butonas, dand comanda etajului sapte. In doua minute am fost sus. Ajungand in fata usii, mi-am amintit brusc ca Naruto era la noi. Oare cum sa-l salut?! "Buna! Eu sunt Sakura!" Nu, asta nu suna bine... "Salut! Ma numesc Sakura Haruno!" Nu, nici asta... E prea formal...
Tot gandindu-ma cum sa salut, nu realizez ca am batut la usa. Aceasta se deschide, lasand sa iasa o lumina puternica, alba, materializandu-se apoi un chip. Raman complet uimita si fara cuvinte cand cine imi deschise defapt usa:
- Bine ai venit, Sakura-chan! Imi spuse o voce masculina, apartinandu-i brunetului pe care il idolatrizam: Itachi.

Asta a fost prima parte a acestui capitol.
Scuze ca am intarziat cu postarea, dar mi-am zis ca acest capitol romantic si frumos, sa-l postez de ziua mea...azi 12.07.2014.
Sper sa va placa!
Va pup!
Mady.

Partea II.

Il priveam uimita, cu ochii cat cepele, aratand ca o tampita. Realizez ca era cat pe ce sa salivez, imi infund chipul in palme pufnind intr-un plans inabusit. Plangeam de fericire. Itachi Uchiha este la mine acasa si m-a intampinat zambindu-mi. E cea mai tare surpriza pe care mi-ar fi putut-o face cineva. Nici nu aveam cuvinte sa-mi exprim bucuria si multumirea ce-o simteam.
- Bine, am facut-o sa planga! Acum ce fac? Spuse brunetul zambind in continuare. Ma opresc si eu din plans si incep sa rad odata cu ceilalti, apoi zambindu-i larg Hinatei. Aceasta imi zambeste si ea cu aceeasi veselie in ochii, cu care i-am zambit si eu. A fost un moment unic...
Dupa ce ne mai linistim, pasesc si eu in casa si merc in camera mea pentru a ma schimba. In 30 de minute am fost gata cu tot cu dus. M-am asezat pe pat si am inceput sa caut in noptiera de langa acesta un bandaj. Pantofii cu toc nu prea au fost o alegere stralucita pentru azi, acestia facandu-mi o rana usturatoare deasupra calcaiului. Aud un ciocanit, apoi usa camerei mele se deschide. Nici nu bag de seama cine intra, eu fiind ocupata cu usturimea ce mi-o provoca rana.
- Te simti bine? Ma intreaba o voce masculina foarte familiara, in timp ce am simtit cum salteaua patului reactioneaza cu greutatea lui. El se asezase langa mine. Imi ridic privirea de la rana, si dau de niste ochii negrii abisali, care ma priveau ingrijorati. Chipul ii era conturat de cele doua suvite negre de par, restul fiind prins intr-o coada de cal. Ma privea bland, cercetandu-ma ingrijorat.
- I-Itachi?! Am reusit intr-un final sa inabus. N-nu! N-n-am nimic! Sunt bine! Am continuat imediat dupa ce am realizat ca el chiar mi-a adresat o intrebare, sasaind apoi de durerea usturatoare a pielii jenate de pantof. Desi am incercat sa nu ma dau de gol cu faptul ca ma durea, am esuat, strangandu-mi mai apoi ochii de durere. Cand i-am deschis, ceea ce am vazut m-a surprins totat. Itachi era in genunchi si se uita la rana mea, ce incepuse a sangera. Imi lasa incet picioarul pe pat, apoi merse la baie. Isi aduse de acolo cutia de prim-ajutor. Cu ajutorul instrumentelor si a materialelor dinauntrul cutiei, Itachi imi pansa rana perfect, astfel ca nu ma mai durea. E din ce in ce mai surprinzator. Am fost uimita intru totul si am simtit imediat fierbinteala din obrajii mei. Rosisem de emotie. Nu aveam cuvinte nici macar sa-i multumesc...
- Mama mea a fost asistenta medicala! M-a invatat tot ce a stiut despre rani, pansamente, tratamente, tot! Iar mie mi-a placut sa invat, mai ales ca o faceam pentru Sasuke, ca sa-l pot ajuta cand se ranseste! Spuse el zambind bland, in timp ce imi termina de pansat piciorul.
- Dar, ce legatura ai tu cu Sasuke? Il intreb curioasa, facandu-i loc langa mine pe pat.
-Nu sti?! Intreba el uimit, asezandu-se langa mine. Sasuke e fratele meu mai mic! Continua acesta zambind larg si mandru. A nu-stiu-cat a oara raman uimita azi. Sasuke... fratele lui mai mic... Iar eu nu am stiut?! Doame! Puteam face rost de autograful lui Itachi atat de usor, iar eu n-am stiut. Uite ca iar ma gandesc numai la mine... Doamne, Sakura, egoista poti fi uneori! Imi spun mie insami.
- Dar, Sasuke nu a spus nimic despre asta, cel putin de cand l-am cunoscut eu! Am spus crezand ca-l voi uimi.
- Nici nu ma mir! Eu si Sasuke nu mai avem aceeasi relatie de "frati" cum aveam inainte sa ramanem fara parintii nostri! A raspuns brunetul, ezitand putin la partea cu parintii sai. M-am intristat, el observand asta.
- Ah, scuze! Nu vroiam sa te intristez cu povestea mea! Doar ca pur si simplu am simtit ca-ti pot dezvalui mai multe! A spus incercand sa zambeasca. Haide! Sa mergem la ceilalti, probabil ne asteapta! A continuat ridicandu-se de pe pat si dand a pleca.
- Imi pare rau de parintii tai! Trebuie sa fi fost foarte greu pentru tine si Sasuke! Mai ales ca trebuia sa te ocupi tu de tot si sa ai grija de Sasuke, si cu toata suferinta... Eu n-am cum sa va inteleg durerea, pentru ca eu inca am o famile, am prieteni, dar am sa iti fiu alaturi mereu cand te vei simti singur si cand vei avea nevoie de cineva! Am spus asta sincera si incercand sa-l fac sa se simta mai bine. Acesta imi multumeste pentru sprijin, imi zambeste si apoi mergem si ne alaturam celorlalti.
Pana sa-mi vina si mie randul la joc, am pregatit niste gustari pentru toti. In cateva minute am fost gata si le-am asezat pe masa, prietenii mei terminand partida de remi. Am inceput sa discutam pe diverse subiecte...

~ Dupa trei ore ~

- Sakura, mergi la magazin dupa inca o sticla de vin? Ma intreaba Gaara, afisand o expresie de catelus nevinovat pe chip.
- Du-te tu, daca iti mai trebuie! I-o taie Sasuke.
- Dar n-o sa-mi dea! Sunt putin beat, si v-a crede ca sunt nebun! Si nu stiu daca voi mai sti sa ma intorc! Continua apoi roscatul.
- Nu mai cauta motive si misca-ti fundul la magazin! Il certa Hina.
- E in regula! Voi merge eu! Oricum aveam de gand sa mai cumpar suc! Ma intorc repede! Am spus in timp ce ma echipam. Am deschis usa, dar cand sa o inchid dupa mine, il aud din nou pe roscat zicand:
- I-al si pe Sas'ke cu tine! E destul de tarziu si e periculos pentru o domnisoara frumuoasa, sa iasa singura! Si nu uita, vin rosu demi-dulce! Spuse el, impingandu-l pe Sasuke afara din apartament, apoi inchizand usa. Am ramas intepenita, privirea me fiind atintita in podea. Am simtit apoi, cum obrajii mei imi iau foc. Desi emotiile imi evadau tot corpul, am fost capabila sa ma controlez din a nu lesina, apoi l-am auzit pe brunet intrebandu-ma daca sunt bine, deoarece el a observat ca am rosit toata. Am spus brusc un "Da!", apoi am luat-o inainte.
Mergand pe drum spre magazin, il tot priveam discret, intrebandu-ma in sinea mea ce s-a intamplat intre el si Itachi, si de ce e atat de tacut, sau si mai si, daca are prietena. Sasuke pare un baiat bun si onest, iar zambetul sau exprima atata caldura si bunatate... este diferit de al lui Itachi, nu stiu sub ce forma inca... "Doamne, Sakura, la ce te gandesti?!" Spuse vocea mea interioara, urland parca in mintea mea. "Parca il placeai pe Itachi, nu?!" Continua aceasta, facandu-ma sa-mi amintesc brusc de Itachi, chipul lui aparandu-mi in minte. Totusi, gandindu-ma ca el este un muzician faimos, iar eu doar o simpla fana a lui... "N-am nici-o sansa cu el!" Am spus eu in sinea mea, purtand o conversatie cu mine insami. "Oh, inteleg! Sti ca nu-ti v-a merge cu el, asa ca incerci cu fratele sau mai mic! E chipes, intradevar!"
- Gresesti! Am spus eu, oprindu-ma brusc din mers.
- Cu ce anume? N-am spus nimic! Se auzi vocea lui Sasuke, facandu-ma sa realizez ca eu chiar am spus-o cu voce tare. Am inghitit in sec, incercand sa scap de emotiile blocat in gat, apoi l-am asigurat ca nu a gresit cu nimic si ca nu stiu de ce am spus ce am spus. A zambit, a dat din umeri, apoi ne-am continuat drumul. Am tot incercat s-o gasesc pe "eu" din interiorul meu, ca s-o pun la punct, dar brusc mi-am dat seama ca vorbeam cu mine insami si ca acele cuvinte au iesit de undeva din interiorul meu... Sunt o ciudata.
Sunt trezita din gandurile mele cand aud micul clopotel de la usa magazinului. Sasuke se indreapta direct spre casa, iar eu ma indrept spre un afis mare ce era asezat pe perete. Afisul anunta un spectacol gratuit de artificii in centrul orasului, sambata seara la ora 20:00. Adoram artificiile, de cand eram mica, dar nu cred ca Hina v-a accepta sa vina cu mine, iar singura nu vreau sa ma duc. Poate am ghinionul sa dau peste Sai si noua lui prietena... Ma intreb, oare ce face? Se mai gandeste la mine...? Involuntar, privirea imi cazu' in pamant, tristetea dand a ma prinde in ghearele ei, vrand a ma face sa mai vars niste lacrimi. Ma luptam cu ea de parca eram in razboi. Nu vroiam sa mai plang, vroiam sa-l uit, dar cum...?
- Un spectacol de artificii! Frumos! Vrei sa mergem? Ma trezi vocea brunetului, facandu-ma sa-mi atintesc privirea direct in ochii lui negrii. Il priveam uimita, lacrimile disparandu-mi, tristetea fiind alungata pentru un moment.
- S-Sasuke... Atat am putut sa rostesc. Numele lui a fost tot ce am putut sa spun, pierzandu-ma total in ochii sai intunecati ca noaptea.
- Vrei sa mergem la spectacolul de artificii? Doar noi doi? Ma mai intreba acesta inca o data, zambindu-mi bland.
- Sasuke, eu-.....

Sper ca v-a placut!
Va astept cu pareri.
Va pup!
Mady.

Aww ce dragut :X Se pare ca Sakura incepe sa ii placa de Sasuke,dar si de Itachi,dar ma bucur ca Sasu face si el un prim pas,ceea ce e bine. Abia astept sa mai vad ce se intampla intre ei doi. Astept next !! :D

Subiect: Re: Music Sisters Vin 01 Aug 2014, 17:20

Partea III.

- S-Sasuke... Mi-ar placea! Am spus timida, zambind. Acesta imi ofera si el un zambet cald si bland, facandu-mi inima sa tresara. Trebuie sa uit de Itachi, nu as avea nici o sansa cu el oricum. El e un muzician faimos, cu milioane de fani... pe cand eu, sunt doar o simpla fata. Nu am fost populara nici macar in liceu. Am fost genul acela de eleva invizibila, care isi vedea de treaba ei. Asta, pana ce Sai a inceput sa-mi vorbeasca... Nu! Nu ma voi gandi la asta acum! Este de domeniul trecutului si asa v-a ramane. V-a trebui sa uit ce s-a intamplat, sa tin capul sus si sa zambesc, sa fiu puternica... dar, oare pot?... Mereu am fost o fire mai sensibila si sunt usor de ranit, punand suflet in tot ce fac. Ma indragostesc repede, apoi sufar din cauza asta. Urasc asta la mine... O invidiez pe Hina. Ea e atat de puternica si sigura pe sine. Mi-as dori sa fiu ca ea. O admir, dar o si invidiez in acelasi timp. Oare, asta ma face o persoana mai ciudata?...
- Sakura..! Aud vocea brunetului, pronuntandu-mi pentru a nu-stiu-cata oara numele.
- Da! Am raspuns brusc, emotionata.
- Esti bine? Pari putin cam deprimata! Spuse acesta cu ingrijorare.
- Da, sunt bine! Stai linistit! Am spus zambind fals, fara ca brunetul sa-si dea seama. Intr-un final ajungem inapoi la apartament, avand in pungi tot ce ne-au rugat prietenii nostri sa cumparam. Dupa ce am intrat si am asezat lucrurile la locul lor, am aruncat o privire prin apartament. Itachi nu era nicaieri. Am intrebat-o pe Hina unde e el, iar aceasta mi-a spus ca a trebuit sa plece.
- Ooof! De ce l-ai lasat sa plece?! Eu-... Insa nu apuc sa termin caci bruneta ma intrerupe.
- Renunta la Itachi, Saku! El doar se joaca cu fetele! Spuse Hina pe un ton serios.
- Dar eu vroiam autograful lui! Hina, rautacioaso! Am spus plangandu-ma ca un copilas.
- Iti fac eu rost de autograful lui Itachi! Nu e mare lucru! Spuse blondul atragandu-mi atentia si zambindu-mi prietenos.
- Serios?!.. Te rog! Mersi! Am replicat eu entuziasmata. Apoi am pus mana pe o doza de suc si am luat niste inghitituri bune, dupa care am rasuflat usurata.
- Sakura-chan e mult mai calma acum ca Itachi a plecat! Spuse Gaara incet.
- Asa e fratioare! Cand el a fost aici, ea era tare emotionata! Ma mir ca nu a explodat de la atatea emotii! Il aproba Kankuro.
- C-ce?! Am apucat sa spun, apoi toti au izbucnit in ras. Ne putand sa ma abtin, le-am luat si eu exemplul razand la fel de copios.
Dupa ce ne-am mai calmat, am inceput sa jucam remi. Ne-am distrat pe cinste, iar Naruto chiar e un tip de treaba. Pe la 22:30 au plecat toti acasa, cu exceptia blondului. El avea un loc rezervat langa Hina, in seara asta. Dupa ce am facut putina curatenie, am hotarat sa mergem la culcare. Hina imi spuse ca ea si blondul se vor trezi dis-de-dimineata si vor pleca: ea la munca si el la repetitii, si cu asta au plecat in camera brunetei, iar eu in camera mea. M-am schimbat in rochita mea de noapte si m-am trantit in pat, cazand din nou pe ganduri. Nu imi era somn, ceea ce e bine pentru ca si daca ma voi trezi ceva mai tarziu ca bruneta, nu v-a fi problema pentru ca eu incep lucrul abia la noua. Ca tot am pomenit de ea... Hinata... E atat de norocoasa sa aiba un iubit care o iubeste asa mult, si ea la randul ei il iubeste. Mi-as dori sa gasesc si eu pe cineva care sa ma iubeasca asa mult, dar sa cauti o astfel de iubire e extrem de greu, mai ales ca nu sti niciodata daca sa ai incredere sau nu. "Renunta la Itachi, Saku! El doar se joaca cu fetele!" Vocea brunetei imi rasuna in minte... Poate are dreptate, dar ce as putea face? De Sasuke-kun nu ma pot indragosti, caci el ii apartine Hinatei. El este ca un frate mai mare pentru ea, si daca el ar fi impreuna cu mine, ar fi normal sa-mi doresc sa se gandeasca mai mult la mine, si sa-mi dea mie mai multa atentie, dar...nu... Nu pot sa il "fur" asa. Ce sa fac oare?...

~ Dimineata ~

Ma trezesc dimineata brusc, din cauza ceasului care suna incontinuu. Aveam o presimtire ca azi se v-a intampla ceva, dar nu stiam ce. Ma ridic din pat, imi fac siesta obisnuita de dimineata si ma imbrac. Pentru azi am ales niste iegari trei-sfert negri, un maieu roz decoltat in "V" si niste opincute negre cu roz. Ador combinatia asta! Imi aplic machiajul, imi pieptan parul si gata. In timp ce imi puneam lucrurile in geanta, telefonul meu incepe sa sune...-090?... Ah, e sefa mea...
- Da, doamna? Raspund politicos.
- Domnisoara Haruno, cu regret va informez ca am inchis croitoria! Afacerea nu merge prea bine, iar eu nu mai fac profit! Stiu ca te las fara un loc de munca, dar asta e situatia! Va voi transfera restul de bani in contul dumneavoastra din banca! O zi buna! La revedere! A spus dansa apoi a inchis. Am amutit cu telefonul la ureche. Panica incepuse sa puna stapanire pe mine. Nu se poate asa ceva!!! Am obtinut cu greu locul acesta de munca, nu se poate sa-l pierd! Ce-o sa ma fac?! Am gandit cu voce tare, urland la tavan.

Din perspectiva lui Itachi.

- Haide Ino, inca o data si luam o pauza! M-am adresat eu blondei, ce este vocalista in trupa mea. Aceasta imi zambi si isi aseza castile inapoi pe urechi. Inspira adanc, apoi incepu' sa cante din nou. Avea o voce mirifica, un adevarat talet, iar frumusetea ei o intrecea si pe a celei mai populare fete din modeling. Ea e Ino. Este trandafirul dintre cele trei pistoale, asa cum este si numele formatiei noastre. Ea este si singura fata, noi restul fiind baieti. Shikamaru este tobosarul nostru, un tip obisnuit, plictisit, lenes, dar cu un talent desavarsit. Naruto... ei bine Naruto este noul membru al trupei, de vreo doi ani si ceva. El e un tip hiperactiv, zambaret, sentimental si mereu pus pe sotii... dar cand degetele lui ating corzile chitarii, devine alt om, alta persoana. El este deasemenea iubitul vocalistei din trupa rivala noua, trupa din care si el a facut parte. Ca tot mi-am amintit de blond...
- Hei Naruto! Da-mi putin telefonul tau! Al meu este descarcat! M-am adresat plictisit blondului.
- Sigur! Poftim! Replica acesta inmanandu-mi micul obiect. Il iau si intru la contacte. Gasesc numarul iubitei blondului si sun. Convorbirea telefonica nu dureaza mult, deoarece am obtinut repede ce vroiam. Am notat pe hartie numarul dictat de Hinata, i-am multumit politicos, apoi am inchis. Am impaturit micuta hartie si am pus-o in buzunarul pantalonilor mei de stofa.
- Itachi-san, pot sa iau o pauza? Ma intreaba Ino, oboseala simtindu-i-se in voce. O aprob, iar ea iese din camera de inregistrari. Se aseaza pe canapea langa mine si imi zambeste. Ceva imi spune ca ea ma cam place, dar prefer sa ignor asta.
Dupa ce am fumat linistit o tigara, m-am ridicat de pe canapea si am iesit in hol. Mi-am scos telefonul si micul biletel, apoi am inceput sa formez numarul ce-l cerusem de la Hinata. Inainte sa apas micul butonas ce dadea start apelului, imi apare brusc imaginea ei in minte. Sakura: o bucatareasa excelenta, o frumusete rara si un corp apetisant pe care, am o dorinta nestapanita sa-l "gust". Zambesc strengareste, apoi apas butonul verde...

Din perspectiva Sakurei.

Ramasesem blocata in sezut la marginea patului, gandindu-ma la problema mea. Nu pot sa cred ca mi-am pierdut locul de munca... Imi doresc atat de multe lucruri: haine noi, un telefon modern, vreau sa-mi cumpar o casa, vreau sa calatoaresc... Dar pentru asta imi trebuie bani, deci trebuie sa muncesc. Dar cum imi voi gasi un loc de munca, cand si pe acesta l-am gasit greu?! De s-ar intampla o minune, un miracol, cat de mic, doar pentru mine...ar fi asa bine. Dar este imposibil! Doar copii de cinci ani mai cred in miracole si minuni... Iar eu nu mai sunt un copil, ne?...
Simteam cum lacrimile imi inteapa ochii, apoi au inceput sa cada una dupa alta, izbindu-se de picioarele acoperite cu materialul negru al iegarilor mei. Incepusem sa plang, dar auzindu-mi telefonul ca suna din nou, m-am oprit brusc. Eram cu el in mana, dar imi era teama sa raspund... Ce alta veste proasta voi mai primi?!...
- Da? Am raspuns intr-un tarziu, cu o voce stinsa, inabusind un suspin.
- Sakura-chan? Sunt eu, Itachi! S-a auzit vocea brunetului la celalalt capat de "fir". M-am ridicat instantaneu in picioare, stergandu-mi lacrimile si rosind.
- Vroiam sa-ti vorbesc si i-am cerut Hinatei numarul tau de telefon! Sper ca nu te deranjeaza! A continuat el pe un ton vesel.
- N-nu, nici vorba! Continua! Am spus emotionata, vocea tremurandu-mi in timp ce obrajii mei luau foc.
- Vroiam sa-mi cer scuze ca am plecat asa aseara! Cina a fost delicioasa si m-am simtit excelent! Multumesc! A spus Itachi uimindu-ma iar.
- C-cu placere! Desi trebuia sa ramai si la desert! Il pregatisem special pentru seara aceea! Am spus fara sa ma gandesc o clipa inainte. Dupa ce am realizat ce am spus, am ramas fara cuvinte, nestiind cum v-a reactiona el.
- Da, asa e! Dar a intervenit ceva important si a trebuit sa plec! Totusi nu e tarziu! Unde esti acum? A replicat brunetul confident.
- Acasa! Dar ce vrei sa spui? Am intrebat mirata de afirmatia lui.
- Pai eu sunt in apropiere de strada ta! Sunt blocat in trafic! Vrei sa iesim in oras? Doar noi doi? M-a intrebat brunetul lasandu-ma fara cuvinte. Emotiile au pus stapanire pe mine, iar un stomac aveam numai fluturi. Lacrimile imi disparusera, aparandu-mi un zambet larg pe chip...

Acesta a fost capitolul VI.
Urmeaza capitolul VII, plin de intamplari surpriza..
Dar pana atunci.. Enjoy this part of chapter VI.
Astept pareri.
Va pup!
Mady.

Subiect: Re: Music Sisters Sam 02 Aug 2014, 21:04

Ceeee?! Il urasc pe Itachii!! Il sparg,nu gluma:)))
Cat de pervers poate fi.. Sasuke ar trebui avertizat in privinta rozaliei,sa faca ceva!! Un capitol excelent ce sa mai zic. Vreau next repede:))))
Ja nee!! :D

Subiect: Re: Music Sisters Sam 09 Aug 2014, 00:10

Precizare: "A." - din perspectiva autorului. Doar aici voi folosi aceasta prescurtare.

Capitolul VII "Descoperirea adevarului"

Partea I.

Din perspectiva Sakurei.

Am reusit sa-i raspund afirmativ la invitatie, apoi mi-am luat geanta si cheile si am iesit pe usa incuind-o. Grabita si neatenta am luat-o direct pe scari, nedorind sa-l fac pe brunet sa astepte. Itachi imi dadu indicatii exacte despre locul unde este si masina pe care o conduce. Dupa un timp am reusit sa-l gasesc si am intrat in masina lui, un Audi A6 negru. Traficul s-a mai rarit, iar drumul nostru era lin. Totusi destinatia imi era necunoscuta.

~ dupa un timp ~

Itachi conducea foarte bine, si fiind atent la drum, nu observa deloc faptul ca eu il mai tintuiam discret cu privirea. Cautam o reactie, o emotie pe chipul sau, dar nimic. E absolut calm. Eu, spre deosebire de el, sunt atat de agitata si emtionata... Chiar se poate intampla asta unei fete ca mine? Nu, nu se poate! Visez! Nu are cum sa mi se intample tocmai mie ceva atat de incredibil! Sigur e un vis, un vis frumos... Dar, daca chiar este defapt realitatea, ce v-a urma? Unde vom merge? Ce vom face? Doamne, sunt atat de emotionata, incat am ajuns sa-l privesc neincetat.
- Incearca sa te calmezi, te rog! Altfel ma voi agita si eu, Sakura-chan! Imi spune brunetul, trezindu-ma din propriile ganduri.
- E-eh...de ce? Il intreb timida, rosind puternic in obraji.
- Pentru ca n-as fi crezut ca ne vom intalni asa, nici in cele mai frumoase vise! Dar ma bucur, Sakura-chan! A replicat el, zambindu-mi mai apoi. Am amutit. Inca nu-mi venea sa cred cat de dragut este... Poate am o sansa pana la urma... "Renunta la Itachi, Saku! El doar se joaca cu fetele!" Cuvintele Hinatei incepusera din nou sa-mi bantuie mintea, in timp ce il priveam curioasa pe brunet. Oare chiar asa era?... Sper ca nu. Sper ca acele cuvinte sa fie doar zvonuri aruncate in vant asa, la gluma...caci... se pare ca am inceput sa ma indragostesc de acest brunet. Zambeam. Il priveam si zambeam incontinuu.
Ne oprisem la un semafor, iar el isi muta brusc privirea de la drum la mine. Isi desfacuse fulgerator centura de siguranta si se apropie rapid de mine, ciocnindu-si buzele de-ale mele. M-a sarutat scurt, apoi a urmat un sarut mai lung, pasional, acompaniat de claxoanele masinilor din spatele nostru. Cand brunetul realiza acest lucru, intrerupse usor sarutul, si-si puse centura la loc, conducand mai departe. Cu acest sarut am fost trezita la realitate, facandu-ma sa realizez ca ce mi se intampla este chiar real. Acesta nu este un vis frumos si incredibil... este chiar realitatea. Totusi, socul sarutului nu disparuse. Am ramas cu ochii atintiti la bordul masinii, incercand sa calmez furutuna de sentimente din interiorul meu. Pe tot parcursul drumului am incercat sa ma calmez de tot, reusind intr-un final, cand am ajuns. Coboram din masina, iar eu ma opresc cu ochii holbati la o vila imensa. Se pare ca aceasta este casa brunetului. Intram inauntru, iar brunetul imi spune sa-l astept langa scari, caci se va intoarce repede. Am o banuiala unde v-a duce "intalnirea" astam dar sper sa nu fie asa. Nu mai facusem asta de mult, si nu cred ca sunt destul de buna pentru el. Brunetul sigur are o experienta mult mai vasta decat mine, si totusi... nu este niciun motiv sa dau inapoi. Nu mai am iubit, deci nu este nimic care sa ma retina, dar...
- Haide! Sa mergem sus! Ne v-a aduce Misao cina! Spuse brunetul trezindu-ma la realitate. Am facut in tocmai, ajungand in camera brunetului.
- Uau! Camera ta e asa de mare si frumoasa, iar canapelele sunt atat de comfortabile si dragute! Am spus cu o voce de copil in timp ce m-am asezat pe una din canapele.
- Ma bucur ca iti plac! Replica Itachi zambindu-mi si asezandu-se langa mine pe canapea. Isi duse gentil mana pe dupa gatul meu, asezandu-si apoi palma pe umarul meu. Inima imi batea cu atata putere, incat am crezut ca o sa-mi iasa din piept. Am rosit instant, neputand sa calmez furtuna de sentimente din sufletul meu. Ma saruta din nou. Putin cate putin, imi fura inima, desi imi este atat de teama... Sarutul este unul lung si pasional, el explorandu-mi tot lacasul gurii cu limba. Este o senzatie de nedescris. Incepuse deja sa-si plimbe mainile pe diferite zone ale corpului meu, dandu-mi fiori pe sira spinarii si creandu-mi fluturi in stomac. Dupa inca cateva secunde, brunetul rupe sarutul si merge la baie, scuzandu-se politicos inainte. Eu am ramas cuminte pe canapea, incercand sa-mi calmez fierbintiala din obraji. Sunt intrerupa insa de un ciocanit. Am spus timida un "Intra!", apoi usa s-a deschis. Doamna Misao, intra in camera avand mainile ocupate cu platouri. M-am ridicat si am mers sa o ajut, dar cand sa-i iau unul din platouri aceasta m-a oprit.
- Nu! Te rog, nu ma ajuta! Daca ma vede domnul Uchiha, voi fi concediata si am mare nevoie de slujba asta! A spus dansa, avand o oarecare teama in ochii.
- Nu-ti face griji! El e la baie! Am spus facandu-i cu ochiul si smulgand doua platouri de la ea din mana. Mergem incet spre masa, apoi le asezam pe suprafata acesteia. In clipa urmatoare auzim o tuse inabusita si ne intoarcem. Se pare ca nu am avut atata noroc. Itachi ne-a vazut.
- Misao? Ce ti-am spus eu tie de nenumarate ori?! A spus brunetul incruntandu-se.
- D-domnul Uchiha, eu-... Insa nu apuca sa termine, caci o intrerup eu.
- E vina mea Itachi! Eu i-am smuls platourile din maini! Vroiam s-o ajut! Te rog, nu te supara pe ea! M-am grabit eu, in speranta ca asta il v-a calma.
- Hmm... Bine! Fie! Dar e ultima ta sansa, Misao! Acum pleaca! Si oricine ar veni... sunt ocupat! Nu-mi pasa cine este! Nu vreau sa fiu deranjat! Clar?! A replicat brunetul, apoi ii facu' semn doamnei sa plece. Nu credeam ca el ar putea fi atat de dur. Pare atat de calm si linistit... genul acela de om care nu ar ranii nici o musca. Dar aparentele inseala uneori, nu?

A.
Intre timp la apartamentul fetelor...

- Hei, baieti! Maine s-ar putea sa intarzii la repetitii.. Am programul ceva mai lung la servici! Dar oricum vin! Ii anunta bruneta pe prietenii ei, inainte ca acestia sa plece spre casele lor. Acestia dadura afirmativ din cap - semn ca au inteles - apoi o saluta pe fata si pleaca. Bruneta inchise usa si merse la masa. Se aseza pe scaun, isi scoase pachetul de tigari, si-si aprinde o tigara. Inhala profund fumul, tinandu-l cateva secunde captiv in plamani, apoi il elibera, formand un nor gri, inecacios. Privea melancolica pe fereastra, gandurile zburandu-i in toate directiile. Tot stand, tigara se "fuma" singura, ajungand la filtru. Scrumul se desprinse de la locul lui si cazu in gol pana ce, intr-un final, a facut contact cu pielea fina a degetelor fetei. Aceasta scoate un "au!" scurt, apoi toate gandurile ei formasera o singura imagine: pe ea si pe Sakura cand ea se mai fripse odata cu tigara. Isi amintise brusc de prietena ei. Decise apoi sa o sune, deoarece este tarziu, iar rozalia nu e acasa. Isi lua telefonul, apoi tasta fulgerator numarul Sakurei. Suna... Insa in loc sa auda vocea Sakurei, fata auzi doar doua "bip-uri". Isi arunca privirea pe ecranul telefonului: "Utilizator ocupat". Hinata amutise. Cazuse necontrolat inapoi pe scaun, holbandu-se la telefonul care a intrat in stare de repaus. Fata isi privea reflexia in ecranul telefonului, pe care, mai apoi, au aparut un mic strop de "apa". Lacrima amara a fetei reusise sa evadeze din lacasul ei, cazand pe ecranul negru al telefonului. "Sakura mereu imi raspunde la telefon! Sau daca intarzie ma suna ea!" Isi spuse bruneta. Se ingrijorase rau. Nu a primit niciun mesaj de la rozalie toata ziua. "Sakura, pe unde esti?" Gandise fata ingrijorata, plecandu-si capul si inchizandu-si ochii. Brusc fata i se lumina din cauza telefonului, a carui ecran s-a aprins. Fata isi deschise repede ochii si privii ecranul: "Aveti un mesaj nou". Bruneta isi sterse lacrimile si citi mesajul:
De la Saku
"Scuze Hina, sunt la o prietena si nu cred ca ajung acasa acuma seara! Scuze daca te-am facut sa te ingrijorezi! Iti povestesc totul maine! Noapte buna!"
Fata zambi bland, apoi ii scrisese si ea un mesaj, il trimise si merse in camera ei.

Din perspectiva Sakurei.

"Sper ca nu te-ai ingrijorat prea tare, Hina... Cu toate emotiile si cu Itachi, am uitat sa te sun.." Am gandit, strangand telefonul la piept, gandindu-ma la cea mai buna prietena a mea. Brusc telefonul meu a inceput sa vibreze. Il privesc si observ ca am primit un mesaj nou:
"Bine, Saku! Sa ai grija de tine! Vorbim maine despre noua ta iubire, caci nu te cred ca esti la o prietena! Somn usor! :-P" Am zambit instant cand am vazut micutul emoticon de la sfarsitul mesajului. E atat de draguta. E o prietena adevarata, si nu as da-o pe nimic in lume. Dar nu stiu cum si-a dat seama ca sunt cu un baiat... Totusi nu stiu daca pot sa-i spun cine e baiatul repectiv. Itachi... e atat de misterios. As fi vrut sa nu ma indragostesc de el, si sa nu ma fi urcat in masina lui, caci inima imi spune ca ceva nu este in regula cu acest baiat...dar e prea tarziu... Sper ca si el s-a indragostit de mine, sper sa ma iubeasca si sa fiu fericita... pentru ca nu stiu daca mai pot indura inca o palma de la viata....

~ dimineata ~

Dimineata sunt trezita de razele soarelui care imi mangaie usor pleoapele, facandu-le sa se deschida usor. Incerc sa ma ridic, dar cad inapoi pe pat. Itachi a stors toata viata din mine noaptea trecuta. A fost cea mai lunga noapte, dar a fost de neuitat. Ca tot mi-am amintit de brunet... ma intorc pe cealalta parte, insa brunetul nu e langa mine. Ma ridic in sezut tinandu-mi cearcaful la piept si arunc o privire prin camera. Nimic. Ma ridic din pat si merg spre masa, caci observasem ceva alb pe suprafata ei.
- Un bilet? Am spus incet ingrijorata. Am luat bucatica de hartie, am despaturat-o si am inceput sa citesc.
" Plec in turneu. Ma intorc peste 2 luni. Mersi pentru noaptea fierbinte. Ne mai auzim. Itachi." Lacrimile au inceput sa-mi intepe ochii. Turneu?! Dar credeam ca este liber o saptamana, doua... Deja imi lipseste... Rasuflu, dand afara toata tensiunea, apoi merg sa ma imbrac. Visul s-a incheiat, iar printul meu a plecat la munca. Totusi am sa-l astept..
Dupa ce m-am imbracat, am aranjat patul si am parasit camera brunetului. Pe drumul meu spre iesirea din casa, am dat peste doamna Misao. I-am multumit pentru ospitalitate apoi am plecat. Taxi-ul ma astepta "dornic" in fata casei lui Itachi. Ma urc in masina, apoi ii spun soferului adresa mea si-o pornim spre casa. Dupa cateva minute, realizez ca nu mi-am luat geanta. "Doamne, Sakura! Uituca poti fi!" Mi-am spus mie insami, apoi i-am spus soferului sa faca cale intoarsa. In 20 de minute ajungem, iar eu ii spun soferului sa ma astepte. Bat la usa, iar aceasta se deschide incet.
- Domnisoara Haruno! Credeam ca a-ti plecat! Imi spuse doamna Misao, dupa ce-mi deschise usa.
- Mi-am uitat geanta! Scuze Misao-chan! Am spus grabindu-ma spre scari.
- Asteptati! Domnisoara Haruno! Stati! Nu puteti urca sus! Am auzit-o pe Misao strigand in urma mea. De ce sa nu urc? Ce se intampla? De ce e ea asa speriata ca ma indrept spre camera brunetului? Hotarata sa aflu ce se intampla, am grabit pasul si ajungand la usa brunetului am deschis-o.
- N-nu! Itachi...
SSSSSSSSSSSSSSussssspans!

Aceasta a fost partea I din capitolul VII.
Sper sa va placa!
Va astept cu pareri.
Va pup!
Mady.

Subiect: Re: Music Sisters Sam 09 Aug 2014, 00:43

Ceeee?! Deci nu cred!!! Nu se poate!!
Intrebari/discutie:
Pentru Sakura: Mai fata,de ce ma dezamagesti tu pe mine? Cat de tuta sa fi sa te culci cu unul ca el? Saku,te credeam si eu mai desteapta.
Pentru Itachi: Ba pe tine te bat rau de tot. Cum poti sa iti bati joc de ea intr-un hal si acum trebuie sa o faci sa si sufere din cauza ta?
Astept next!
Ja nee!!:D

Subiect: Re: Music Sisters Lun 01 Sept 2014, 17:09

Discutie:
1. Sakura: Mai fata,de ce ma dezamagesti tu pe mine? Cat de tuta sa fi sa te culci cu unul ca el? Saku,te credeam si eu mai desteapta.
Raspuns: Nu stiu... Nu-ti pod da un raspuns...
2. Itachi: Ba pe tine te bat rau de tot. Cum poti sa iti bati joc de ea intr-un hal si acum trebuie sa o faci sa si sufere din cauza ta?
Raspuns: Ce ai patit fato'?! Nu i-am facut nimic fara sa vrea! *Evil smile* Si ce sa sufere?! Nici nu ma cunoaste inca!...

Si acum continuare....

Partea II.

- N-nu! Nu se poate! Itachi! Am rostit numele brunetului cand l-am vazut in camera. Credeam ca ai plecat deja in turneu! Am continuat usurata, apoi imbratisandu-l.
- Defapt, mi-am uitat portofelul! Spuse acesta amuzat, raspunzandu-mi la imbratisare. Sunt atat de penibila... Abia ce ne-am cunoscut, iar eu m-am si indragostit de el. Mi-am dat seama de acest lucru, din momentul in care inima mi-a stat in loc cand l-am vazut in camera, iar acum imi bate atat de tare incat simt ca o sa-mi iasa din piept. Dar, oare, el ce simte defapt pentru mine? Oare, el ma place?...

Din perspectiva Hinatei.

- Ne vedem dupa ce vin din turneu! Ai grija de tine, da? Imi spuse blondul sarutandu-mi apoti fruntea.
- Bine! Si tu la fel! I-am raspuns zambind subtil si rusinoasa, rasfatandu-mi simturile cu mireasma parfumului sau, eu fiind cu nasul la pieptul lui. Acelasi parfum de acum doi ani... Parfum ce i l-am cumparat cadou de ziua lui, ce cu greu l-a acceptat, caci nu-i placea "sa-mi stric banii pe el", vorba lui. Dar fiind de la mine, eu facand atunci presiune pe el ca sa-l accepte, l-a luat. Cand a simtit mirosul parfumului, i-a placut instant. De atunci tot parfumul acesta il foloseste... Si imi place...
- Hey, Naruto! Ce faci daca firma ce produce acest parfum, v-a da faliment? L-am intrebat amuzata, chicotind apoi incet.
- Atunci v-a trebui sa-mi cumperi alt parfum! Replica acesta zambindu-mi bland. I-am zambit si eu, apoi m-am retras din bratele sale calduroase. Ne privim in ochii, dar nu spunem nimic. Ii adoram ochii aceia albastrii, care exprimau atata iubire, caldura si blandete si in care ma oglindeam perfect. Am observat ca acei ochii safirii se apropie din ce in ce mai mult de mine, pleoapele acoperindu-i incet incet. Buzele noastre se unira intr-un sarut dulce, dar pasional. La finalul sarutului, Naruto ma mai strange o data in brate, ma saruta pe frunte si pleaca, dar nu inainte sa-mi spuna ca turneul se va incheia in data de 7 peste trei luni. Zambesc, il salut si inchid usa. Rasuflu usurata, caci de fiecare data cand suntem singuri, emotiile ma invaluie si-mi creeaza mici fluturi in stomac, ce nu-mi dau pace nici o secunda. Merg apoi in camera mea si-mi caut tigarile. Le gasesc, imi aprind o tigara, apoi deschid fereastra, caci imi paruse ca imi auzisem numele. Ies pe geam si-l vad pe blond. Acesta cand m-a vazut, si-a dus mainile la gura si a strigat:
- Te iubesc, Hinataaa! Am zambit smechereste si i-am aratat degetul din mijloc, apoi am plecat de la geam. M-am intors in sufragerie, mi-am luat telefonul de pe masa si am sunat pe cineva...

Din perspectiva lui Naruto.

Am pufnit in ras cand am vazut gestul brunetei. Eu ii spun ca o iubesc - defapt strig in gura mare - iar ea imi arata degetul din mijloc. Tipic. Totusi imi place... E nebuna ca dracu'... Dar e nebuna mea.... Sunt intrerupt din gandurile mele de catre telefonul meu ce dansa silentios la mine in buzunar. Il scot, si fara sa ma uit cine ma suna, raspund:
- Da?
- Si eu te iubesc, nebunule! A raspuns o voce familiara, apoi a inchis. Am zambit. Nu ma asteptam la asta... Buna miscare, brunetica mea! Mi-am spus mie insumi - gandindu-ma la ea- apoi m-am urcat in masina si am pornit la drum. Ma indrept spre hotelul unde sunt cazat, iar dupa un timp ma opresc la semafor. Telefonul meu imi da iar de stire ca cineva ma cauta... Raspund din nou:
- Da?
- Unde naiba esti, Naruto?! Se auzi vocea lui Itachi, care se pare ca din nou e nervos.
- Sunt pe drum, omule! Ai rabdare, ca ajung imediat, dattebayo'! I-am raspuns rastit si cu putin amuzament.
- Misca-te! A replicat acesta, apoi a inchis. Ce puii mei e cu tipul asta?! Zici ca i-a intrat o albina in pantaloni... Nu inteleg.. Cu mine si cu Shika e dur, dar cu blondina vocalista e foarte calm si intelegator... Ciudat!
Am pornit din nou la drum, ajungand apoi la destinatie in cinci minute. Parchez masina, o incui si ma indrept spre lifturi. In cuteva minute ajung in camera principala, unde cloegii mei de trupa ma asteptau. Shikamaru - ca de obicei - era trantit pe canapea cascarind, Ino isi aranja parul in oglinda, iar Itachi...eh, nu-l vad, dar nici nu vreau.
- Ah, Naruto-kun, ai ajuns! Spuse blondina intorcandu-se spre mine si zambindu-mi. Atmosfera din camera a devenit instantaneu mai tensionata cand Itachi ma fixa cu privirea.
- Pe unde ai umblat?! Ai idee cat e ceasul?! Vom intarzia din cauza ta! Misca-te si ia-ti lucrurile! Imi striga el in urechi, facandu-mi apoi semn spre camera mea. Fac intocmai, nevrand sa-l enervez mai tare si sa ma asurzeasca cu urletele lui. Asta va fi un turneu lung... De ce doamne, m-am bagat in trupa asta?! Am gandit in timp ce imi impachetam lucrurile. Brusc imi aparuse in minte imaginea iubitei mele, Hinata... Acum imi amintesc de ce.. Totusi cu Itachi pe capul meu, imi este destul de greu sa-mi duc la indeplinire scopul, dar e pentru ea, asa ca nu voi renunta! Am spus-o soptit, zambind. Am ramas asa - cu ochii inchisi si zambind - gandindu-ma la ea, la zambetul ei, la rasul ei, la nebuniile ce-i treceau uneori prin minte si mi le spunea, la-... Ahhhh! Am tipat ca o fetita auzid o bubuitura urata in usa.
- Misca-te, Naruto! Vom intarzia! Se auzi din nou vocea brunetului, care cred ca imi lovise usa cu piciorul. Cum am mai spus: O sa fie un turneu luung!...

Din perspectiva Hinatei.

Cu asta sigur l-am surprins... Rareori il sun sa-i spun "Te iubesc!" caci prefer s-o fac personal, insa de data asta am facut o exceptie. Ne cunoastem destul de bine unul pe celalalt, nu ne suparam din orice mizilic si ne intelegem reciproc, iar asta ne face relatia puternica. Totusi, nu-mi vine sa cred cat a slabit in acesti doi ani... Probabil ca nici nu a mancat cum trebuie, ceea ce ma ingrijoreaza. Nu vreau sa pateasca ceva. Oricat de mult m-a ranit cand a plecat, tot tin la el, tot m-am gandit la el in fiecare zi, tot il iubesc. Daca as putea, l-as aduce inapoi in trupa mea. Nu-mi place faptul ca melodiile pe care le scrie sunt cantate de sclifosita aia blonda (chiar daca ea canta bine). Vreau ca el sa scrie piese doar pentru mine. Vreau ca el sa fie al meu in totalitate. Dar e practic imposibil. Nu ai cum sa fac o persoana sa iti apartina, nu e omenesc. Si totusi...
- Buna, Hina! Spuse rozalia intrand in casa si intrerupandu-ma din gandurile mele profunde despre blond.
- Buna, Saku! Pe unde ai umblat, hmm' ?! O intreb ridicand amuzata o spranceana. Aceasta roseste instant, apoi merge in camera ei. Imi sting tigara si o urmez.
- Hai, da tot afara! Cine-i norocosul? O intreb din nou, zambind si fiind curioasa asupra persoanei care i-a furat inima celei mai bune prietene ale mele.
- I-Itachi! A raspuns timid si scurt. Am ramas traznita. M-a sunat ieri dimineata si m-a invitat in oras! Vroia sa se revanseze ca a plecat asa repede alaltaieri seara! Asa ca m-am dus! Ne-am plimbat prin oras, apoi am luat cina la el acasa! Inainte de cina bausem amandoi vin si uitasem sa-mi iau bani la mine, asa ca am ramas la el peste noapte! Dimineata nu a stat mult caci pleaca in turneu! Insa mi-a spus sa-l astept caci ma v-a cauta de indata ce turneul e gata! A continuat Sakura povestindu-mi tot. A cazut in capcana lui. Nu pot sa cred ca s-a indragostit de tipul asta, desi i-am spus ce fel de persoana este. Si stai...a si dormit la el, e clar ce s-a intamplat. Nu credeam ca rozalia e asa usor de dus de nas... Asa naiva.
- Eh, nu stiu ce sa zic! M-ai cam luat prin surprindere! Am spus eu fara sa gandesc inainte.
- Stiu! Si cu toate ca mi-ai spus ce fel de baiat e, nu m-am putut controla! Cu mine e foarte dragut si calm si intelegator si romantic... Pur si simplu mi-a placut! A replicat rozalia cu sinceritate. Am inteles cum sta treaba... Nu de multa vreme a parasit-o Sai, deci se simtea singura. O inteleg, caci asa m-am simtit si eu cand Naruto a plecat. Totusi asta nu m-a determinat sa ma arunc in bratele altui baiat. In fine, conteaza ca o inteleg, si am sa o sprijin chiar daca a ales baiatul gresit.
- Ei bine, sper sa va mearga bine relatia! Si sa sti ca orice ar fi, eu sunt langa tine! I-am raspuns intelegatoare, zambindu-o bland.
- Multumesc, Hinata! Nu credeam ca ma vei sustine, dupa ce mi-ai spus cum e Itachi! A replicat Saku, vizibil usurata si zambind.
- Hey, eu te sprijin doar pe tine! De el nu-mi pasa! I-am spus zambindu-i si facandu-i cu ochiul. Radem copios, apoi ne imbratisam strans. E dusa rau, dar e prietena mea. Radem ce radem si ne asezam la masa sa mancam
Dupa vreo 30 de minute, terminam de mancat si de povestit, iar eu merg in camera mea pentru a ma schimba. Aveam repetitii de la 14:30. Trebuie sa exersam cat mai mult, doar asa vom ajunge in top. Mi-am luat geaca de piele, tigarile si bricheta, telefonul, chitara si cheile. Iesim din apartament - caci Saku ma rugase s-o iau cu mine - si ne intdreptam spre lift. Nu am de gand sa cobor iarasi scarile, nu cu nebuna asta in preajma... Cam intr-o jumatate de ora ajungem la sudio. Baietii ne asteptau deja.
- Hey, Hina, Sakura-chan! Ne saluta Gaara zgomotos. Il salutam si noi, apoi observ ca Sasuke nu e nicaieri.
- Unde-i Sasuke?! Ii intreb autoritar pe frati.
- A plecat dupa o sticla de suc si tigari! Raspunse Kankuro, Gaara fiind ocupat cu o revista a celor din trupa "1Rose & 3Guns". Intr-un final apare si brunetul cu o punga in mana dreapta.
- Ah, buna, Sasuke-kun! L-a salutat rozalia zambindu-i. Astia doi ar face un cuplu perfect! Am gandit in sinea mea, imaginandu-mi-i impreuna.
- Sakura-chan! Buna! Cum de ai venit si tu? O intreaba el vzibil - pentru mine - rusinat. Stai... Sasuke a rosit putin in obraji?! Nu cred! M-am imrat in sinea mea, nedand atentie convorbirii lor. Sasuke, ce ascunzi tu? Am gandit privindu-i si zambind invingatoare. Itachi, esti invechit! Hahaha! Am ras eu cu voce tare, atragand atentia asupra mea. Ups!
Suspans!....

Cam atat pt azi.
Maine, poimaine vine si partea III.
Enjoy and comm.
Pupici.
Mady.

Subiect: Re: Music Sisters Lun 01 Sept 2014, 17:33

Cat de draguti si haiosi sunt Naruto si Hinata:))) Dar intrebarile sunt de baza:
Pentru Sakura: Sper sa ai o relatie fericita cu Itachi. Scuze ca fusesem asa. Ingrijorarea,ce sa-i faci?:))))
Pentru Itachi: Scuza-ma omule,credeam ca urma sa faci o mare greseala,dar tot raman valabile injuraturile daca o ranesti in vreun fel.
Pentru Hina&Naruto: Mamaa ce relatie frumoasa aveti :3 Sa va reziste mai mult!!

Subiect: Re: Music Sisters Sam 25 Oct 2014, 00:00

Buna tuturor!

In primul rand, vreau sa-mi cer scuze pt lunga perioada in care nu am mai postat. Am avut niste probleme cu PC-ul, apoi am inceput anul III la scoala de asistente + serviciul + viata personala... Stiti voi >.O

Acum am dat in sfarsit de o perioada mai "linistita", fiind libera si de la serviciu, asa ca m-am gandit sa-mi postez in continuare povestea, care incet, incet, am tot continuat sa o compun. [[pe tel. :P]]

Fara alte retineri, sa vedem ce mai fac eroinele noastre in drumul lor spre indeplinirea viselor.

Enjoy!

Partea III.

- Ce-i asa amuzant, Hina? Ma intreba roscatul, privindu-ma confuz. Am dat din mana, in semn de "las-o balta", apoi i-am privit din nou pe porumbeii care inca isi purtau conversatia, deloc auzita de mine. M-am bucurat ca nu m-au auzit razand ca o idioata. Sakura poate fi extrem de insistenta, mai ales cand imi arunca privirea aceea de "spune-mi si mie", cu ochii mari si verzi. Am rasuflat si m-am indreptat spre microfonul care m-a astepta drept si mandru, in fata celorlalte instrumente, asemeni unui razboinic ce asteapta porunca reginei lui. L-am atins. Pentru o clipa m-am simtit din nou pe scena, in lumina reflectoarelor, cu multimea nesfarsita aclamandu-ma si rugandu-ma sa cant. Am zambit. Eram fericita. Cu prietenii alaturi, cu blondul meu revenit in viata mea si cu Sakura langa mine, ce altceva sa-mi mai doresc? Mi-am gasit in sfarsit locul, casa, caminul. In sfarsit puteam si eu sa raspund din toata inima "Merg acasa!" cand cineva m-a intreaba despre asta. Am rasuflat din nou si mi-am deschis ochii. Gaara si frate-sau inca mai rasfoiau revista cu formatia rivala, in timp ce Sasuke si Sakura radeau. Am zambit din nou.
Dupa inca catea minute, convorbirea brunetului si a rozaliei lua sfarsit, apoi ne-am inceput repetitiile. Dupa cam o ora si jumatate am luat o scurta pauza.
- Hina, ce-ar fi sa repetam noi cu Sakura, pana ce iei tu o mica pauza? Vreau sa spun ca in curand, domnul Kakashi, v-a dori s-o asculte! Deci v-a trebui sa fie pregatita, nu? Spuse Sasuke, pe un ton putin serios, incercand sa-si ascunda emotiile. Ii aprob ideea, iar Sakura inceme sa-si caute o melodie din caietul ei "special", cum ii spune ea. Dupa ce isi alesese melodia, acestia incep repetitiile. Sakura incepe sa cante. Vocea ei e superba, dar e prea timida...
- Stop! Am strigat, pentru a acoperi sunetul instrumentelor si pentru a le atrage atentia. Acestia au facut in tocmai si m-au fixat cu privirea.
- Sakura, canti bine! Dar gresesti cu tonul si mimica! Esti timida! Incearca din nou cu mai multa incredere! Am spus autoritar, asemenea unei profesoare. Aceasta imi urma sfatul si incerca din nou. E ceva mai bine, dar tot nu-mi place. Nu e ca si cand am auzit-o prima data... Atunci a cantat cu atata forta si emotie, incat m-a facut sa-i simt durerea, s-o inteleg... A cantat ca si o profesionista. Acum, nu mai e la fel. Zici ca-i amatoare. Am atentionat-o din nou, iar ea a incercat iarasi de la inceput. Fara folos.
- Haide, Sakura! Ce s-a intamplat?! Cand te-am auzit eu prima data, cantai asa de bine, iar acum... Nu stiu! M-am adresat rozaliei pe un ton autoritar, avand in voce o nuanta de dezamagire combinata cu tristete. Vreau ca ea sa cante la fel de frumos ca atunci...

~ dupa un timp ~

Rozalia nu excela deloc. Ma gandeam intruna cum sa fac sa o determin sa cante la fel ca atunci... Sa o determin sa elibereze acea forta si acea emotie. Tot stand asa pe ganduri, imi veni o idee. Ea a fost singura cand a cantat atunci... Probabil ca are emotii, si desi se straduieste sa iasa bine, tot nu e la fel.
- Hey, baieti! Haideti putin afara! Sa-i dam Sakurei o mica pauza! Am spus increzatoare, indreptandu-ma spre iesire, urmata baietii mei. Dupa ce am ajuns afara, baietii nu-mi dadeau pace nici o secunda. Ma intrebau incontinu de ce am iesit, iar Sasuke imi tinea vesnica morala cum ca eu caut orice motiv doar sa nu "muncesc". Imi dau ochii peste cap, apoi ma opresc brusc din a face orice miscare, privirea mea fiind indreptata in fata, dar uitandu-ma in gol. Auzeam o voce, un cantec, o melodie. O piesa atat de energica si frumoasa... Stai, stiu versurile astea, stiu vocea asta...
- Cat mai stam afara?! Ma intreaba Gaara vizibil plictisit.
- Gura! Faceti liniste! Le-am spus autoritar baietilor. Am decis sa intram. Le-am facut semn sa pastreze linistea si sa ma urmeze. Am intrat in studio cat de silentios am putut. Am pornit microfonul de dinauntru - la care canta rozalia - ca sa auzim de dupa geam. Avea o voce grozava, iar baietii au ramas muti si cu gurile cascate, uimiti de-a dreptul de cata forta si emotie emana Sakura cand canta "cu adevarat". O priveam cu mandrie, zambindu-i. Melodia ce-o alesese, pentru a se prezenta in fata lui Kakashi este excelenta. Asta canta ea acum, si o facea perfect. Observasem ca se apropie de finalul melodiei, asa ca am intrat cu totii in camera de inregistrari - unde canta ea - la fel de silentiosi. Desi eram aproape in fata ei, ea nu se oprise. Canta in continuare. Sasuke ne putand sa se stapaneasca, i se alatura in cantec. Vocile lor se completau reciproc. Am simtit cum lacrimile - de fericire si mandrie - imi inteapa ochii. Momentul acesta nu-l voi uita niciodata. Stergandu-mi lacrimile si amintindu-mi ca finalul avea o nota mai lunga, am mijit ochii dorind s-o aud pe Saku ca reuseste s-o cante perfect. Gaara vroia sa spuna ceva, dar l-am oprit punandu-i mana la gura. Nota lunga se terminase si melodia la fel, cu ei doi avand mainile impreunate si privindu-se in ochii. Am inceput toti trei sa-i aplaudam, fapt ce le intrerupse legatura ivizibila, facandu-l pe Sasuke sa ni se alature si el cu aplauze, si facand-o si pe Sakura sa verse lacrimi de fericire, in timp ce zambetul ii acapara tot chipul.
- Asa te vreau! Stiam ca poti! Sunt mandra de tine, Saku! Am spus incantata, neputand sa ma opresc din zambit. Aceasta vine si ma imbratiseaza, multumindu-mi pentru sfaturi. Ii raspund si eu la imbratisarea calda, apoi o indemn sa incerce din nou cu baietii. Sakura aproba si incep sa cante. Stiam ca ideea mea o v-a ajuta. Acum canta perfect. Am dat aprobator din cap, dandu-i de inteles rozaliei, ca acum e foarte bine si ca nu mai am nici o obiectie. Dupa ce au terminat, am preluat microfonul, si ne-am continuat repetitiile.

Din perspectiva lui Naruto.

Ajunsesem deja in primul loc unde trebuia sa sustinem concertul. Ne-am cazat la un hotel din apropiere, pentru a ne odihni. Orele de relaxare au trecut in zbor, eu pregatindu-ma acum pentru concert. Dupa ce sunt gata, ies din camera me si ma indrept spre lifturi. Inainnte sa trec de coltul coridorului, aud niste voci. Fiind curios din fire, merg tiptil sa vad cine se afla la etajul nostru. Pandesc de dupa colt si ii observ pe Ino si Itachi. El ii spunea niste vorbe tandre si dulci, ea raspunzandu-i la fel, apoi liniste. Mai pandesc o data si raman socat cand ii vad sarutandu-se pasional. Ii inregistrez video, chicotesc invingator, caci eu aflasem primul, si ma dau cativa pasi inapoi. Tusesc zgomotos, pentru a le atrage atentia intentionat, apoi merg incet spre ei, dandu-le timp sa se indeparteze unul de celalalt. Trec de colt si ii salut. Acestia nu banuiesc nimic si pornim spre sala unde se va tine concertul. Ha! Nu asa prost pe cat de blond sunt, Itachi! Dattebayo! Am gandit stapanindu-mi rasul "malefic" din interior.
Pe drum am decis sa-i arat Hinatei ce am descoperit, asa ca ii trimit videclipul printr-un mesaj. Ce mi-ar placea sa-i vad fata brunetei mele cand il vde pe Itachi spunandui "Te iubesc" si vorbe dulci blondei...hehe!

Din perspectiva lui Itachi.

Era cat pe ce sa fim vazut de blond. Noroc ca prostul a tusit, astfel in cat l-am auzti si m-am indepartat de blonda. M-a cucerit. Blonda asta zambareata si copilaroasa m-a cucerit. E singura care nu mi-a cazut la picioare. Oricate avansuri i-am facut - de cand am format trupa - ea le-a luat in gluma si m-a refuzat tot timpul. O cunosc de cand eram in liceu. Ea m-a placut din prima, dar pe atunci, eu am considerat-o ca o sora mai mica. Totusi eram confuz, apoi am intalnit-o pe rozalie. E frumoasa, da, si se misca bine, dar nu e genul meu. Credeam ca ma voi indragosti de ea, daca o voi face a mea din prima, avand in vedere ca e frumoasa foc, dar m-am inselat. In tot timpul "actului" doar blondina imi bantuia minte, chiar daca incercam sa ma stapanesc si s-o alung din gandurile mele. Apoi cand a venit la mine in camera de hotel, ma socat putin ce mi-a spus.
Flashback:
- Scuze daca te deranjez, Itachi! Dar vroiam sa-ti spun ceva ce e important pentru mine, si ce cred cu tarie ca ar trebui sa sti! Spuse ea abordand o expresie serioasa pe chip.
- Nu-i niciun deranj! Spune! I-am raspuns indiferent, stand cu spatele la ea si privind afara prin fereastra mare.
- Vroiam sa sti ca acele sentimente, ce le aveam pentru tine, pe vremea cand eram in anii de liceu, nu au disparut! Nu s-au stins! Inca le pastrez, daca conteaza..! Spuse ea, coborand putin tonul la ultima parte din ultima propozitie, uimindu-ma total. Ma intorc socat cu fata spre ea, care acum isi afunda privirea in podea, cu mainile impreunate la piept. Am privit-o socat, ca un idiot, pret de cateva minute bune. Vazand ca nu spun nimic, se intoarce rapid si da sa iasa din camera mea, dar o opresc. Am prins-o de mana, facand-o sa-si intoarca privirea spre mine, spre ochii mei. Am privit-o in ochii albastrii, asemeni cerului senin. Spunea adevarul. M-am bucurat. In momentul urmator am prins-o cu o mana de talie, apropiind-o de mine, iar cu cealalta ii mangaiam obrazul in timp ce mi-am lipit buzele de ale ei.
End of flashback.
Atunci am stiut. Ma indragostisem de ea. Rozalia n-are decat sa ma uite, sau sa faca ce-o vrea ea, pentru ca inima mea nu va fi niciodata a ei. Poate ca o voi suna, dar doar atunci cand voi avea nevoie de putina actiune si relaxare. Oricum nu-mi prea pasa de ea.

Din perspectiva Sakurei.

Dupa cateva ore de repetitii, am pornit spre casa. Hotarasem sa mergem toti la apartamentul meu si al brunetei, pentru putina relaxare. Cand am iesit din studio, Hina ma rugat sa ma intorc inauntru dupa telefonul ei, caci il uitase.
- Dar pe tine te dor picioarele sa mergi, Hina? O intreba Sasuke autoritar.
- Dar tie iti e cald cu dintii in gura, Sasuke? I-a intors-o bruneta cu tupeu.
- E in regula! Nu va certati! I-am oprit eu, vazandu-mi apoi de drum. Am intrat in studio si pentru o clipa am ramas intepenita privind microfonul. Momentul acela dintre mine si Sasuke... a fost atat de unic, de neasteptat si de frumos. Am zambit, lasandu-ma cuprinsa de un val mare de fericire si emotie. Amintindu-mi brusc de ce intrasem inapoi in studio, am inceput sa cercetez atenta incaperea. In scurt timp gasesc telefonul, acesta incepand sa-mi vibreze in mana, provocandu-mi mici furnicaturi in palma. Bruneta primise mesaj de la Naruto. Curiozitatea si nerusinarea ma invaluie subit si neputand sa ma controlez, arunc o privire mesajului:
"Ceao, iubita! N-ai sa crezi ce am vazut acum cateva minute! Am filmat ca sa poti vedea si tu! Dar nu mai spune nimanui! Sunt singurul care stie, ma rog, si tu dupa ce-l vezi! Vizionare placuta! Hehehe!"
Asta e ciudat... Dau mai jos si pornesc filmarea. Un val imens de dezamagire pune stapanire pe mine. Itachi... Cum a putut?! Nu-mi vine sa cred ca m-a tradat asa, dupa ce-i luasem apararea in fata prietenilor mei... Cat de naiva am putut fi... Dar poate asa e mai bine. Doar Hina stie ce am facut, iar ea nu v-a spune nimanui, nu-i asa? Sunt asa o idioata. A avut dreptate in legatura cu el. Si totusi, cum am putut sa cred ca il voi cuceri asa?! Iubirea nu se demonstraza astfel. Dar oare, eu intradevar il plac? Sau caut doar o scuza pentru ce am facut?... Ma simt atat de prost, atat de dezamagita de mine insami... Gata! Imi jur ca nu voi mai lasa pe nimeni sa se atinga de mine, pana ce nu sunt 110% sigura ca ma iubeste cu adevarat! Altfel voi fi fraierita de orice baiat cu care o sa ies. Nu! Am spus increzatoare, apoi indreptandu-ma spre iesire cu zambetul pe buze. Poate e mai bine asa! Cu siguranta e mai bine! Macar am scapat de acea piatra ce mi se asezase pe inima, si pot in sfarsit sa-mi indrept atentia unde trebuia de la inceput. Asupra cuiva, mai exact.
Cand am ajuns afara, Hina si Sasuke inca se certau. Imi dreg vocea, pentru a le atrage atentia si ii inapoiez brunetei telefonul.
- Ce ti-a luat atat, Saku? Ma intreba aceasta, zambindu-mi apoi bland.
- Frumos mod de a spune "multumesc", Hina! Replica brunetul scurt, exac cand eu vroiam sa raspund.
- Ce-ar fi sa taci, cap tepos! Io taie Hina rapid.
- Nu va mai certati si haideti sa mergem! Am spus intr-un final. Astia doi se poarta exact ca doi frati. Niciunul nu renunta pana nu are ultimul cuvant. Am pornit inainte fiind urmata de cei doi. Hina arunca o privire pe telefon si se opreste. Imi e foarte teama de cand va vedea acel video... V-a fi atat de dezamagita de mine...

Din perspectiva Hinatei.

Primisem un mesaj de la blond, asa ca m-am oprit ca sa-l citesc. Foarte ciudat mesajul... Dau mai jos si pornesc mica filmare. Raman stupefiata. Imi ridic privirea si o atintesc spre Sakura. Speram atat de mult sa nu am dreptate in legatura cu Itachi si sa le mearga bine...dar uite ce s-a intamplat... Sakura, oare esti bine?

Cam atat deocamdata..
Urmeaza capitolul VIII "Sentimente"
Astept pareri.
Va pup! :-*:
Mady.

Poza acestei parti:

Ok deci nu am cuvinte sa exprim cat de mult mi-a placut capitolul dar raman la intrebari:
Pentru Sakura:
Ooof mai Sakura da prostanaca ai mai fost,cum ti-am spus atunci si ca te-a mancat undeva rau,dar tu ciu ciu:)))))
Pentru dragul meu fratior Naruto: Ma,sincer tu esti la fel de imatur in unele situatii:)))) Tu si adult cum esti ai o minte de copil,dar ai putea sa imi fi de ajutor Dattebayo:))))
Pentru surioara mea Hinata: Ce ne facem noi cu Sakura-chan,Hinata? Poate Sasuke o va face sa il uite pe Itachi,ceea ce ar fi un lucru bun dar si draguu :3

Eu una m-am plictisit rau de începuturile plictisitoare a comentariilor, cum ar fi "am trecut și eu pe aici, etc etc..." așa ca am sa trec direct la subiect: foarte frumos. Desi ideea nu este chiar originală (ai mai schimbat puțin la ea, știu din ce anime e) îmi place cum ai conturat-o. Și personajele mi se par ok, dar totuși mi-ar fi placut dacă acțiunea se petrecea intre Sasu și Saku, nu Hina și Naru, dar e ok. Mie îmi place.
Acum, dacă nu te superi, nu am sa mai pun întrebări, imi place sa stau în ceata. Dar mai am o dorinta: mă poți anunta și pe mine când pui next? Merci anticipat și spor la tastat, deși nu cred ca ai nevoie ^.^

Capitolul VIII "Sentimente"

Din perspectiva Hinatei.

Ajunseseram deja la apartament, dar nu ma puteam linisti deloc. Ma gandeam intruna la acel mesaj si la Sakura, care se pare ca se simte bine in compania prietenilor mei. Am decis sa parasesc incaperea, indreptandu-ma spre camera mea. Ajunsa la "destinatie", ma asez pe marginea patului si continui sa ma gandesc la cum sa-i spun rozaliei despre mesaj. Incercam sa gasesc o solutie la aceasta problema, dar fusesem intrerupta de Sasuke, care intra in camera mea, inchizand apoi usa dupa el.
- Ce s-a intamplat? Ma intreaba el ingrijorat, asezandu-se langa mine.
- Nimic! Ii raspund sec, nestiind daca sa-i spun despre Sakura si Itachi.
- Haide, spune-mi, Hina! Lasa-ma sa te ajut! Insista brunetul, in voce simtindu-i-se ingrijorarea instensificata. Nu stiam daca este o idee buna sa-i spun despre aceasta "problema", avand in vedere sentimentele lui pentru rozalie. Stiu ca o place si nu doar ca pe o simpla prietena, si nu vreau sa-l ranesc. Dar daca, in viitori, destinul ii va aduce impreuna pe el si pe Saku, ar avea dreptul sa stie, nu? Am gandit pe moment, apoi rasufland. Am facut o pauza scurta apoi am inceput sa-i povestesc tot, la final aratandu-i si videoclip-ul. Dupa ce am terminat, am observat ca expresia fetei brunetului s-a schimbat. Inca se vedeau urme de ingrijorare, dar tristetea si nervozitatea ii dominau privirea. Imi doream sa stiu ce gandeste in momentul asta, imi doream sa stiu ca nu e suparat pe mine. Mi-am asezat incet palma pe umarul sau, privindu-l ingrijorata.
- N-as fi crezut niciodata ca Sakura-chan e asa naiva! Cum a putut sa... Nu-mi vine sa cred! A spus el dezamagit, intr-un final.
- Hai sa nu ne grabim, Sasuke! Sa privimi si din perspectiva ei! Iti aduci aminte cum am fost eu cand Naruto a plecat? Am spus calma.
- Singura! A replicat calm si trist. Dar tu nu ai facut ce a facut ea! Tu te-ai tinut tare si ai continuat sa zambesti si fara prieten! A continuat acesta ridicand putin tonul, vizibil dezamagit si nervos in acelasi timp, strangandu-si pumnii si privind drept inainte.
- Da, dar eu v-am avut pe voi, pe tine si pe Gaara! Ea nu a avut pe nimeni, caci abia se ma cunoscuse pe mine de cateva zile! Am replicat rapid si calm. Brunetul se calma instant, desfacandu-si pumnii, relaxandu-si umerii si coborandu-si privirea din nou spre podea.
- Poate ca ai dreptate! Dar m-ar ajuta mai mult sa stiu ce simte ea! Sa stiu daca sa fac primul pas pre ea sau sa uit de sentimentele astea! A raspuns el inca trist. Eram optzeci la suta sigura ca rozalia il place, dar nu aveam de gand sa-i spun asta. Sakura ar fi dezamagita de mine si in plus trebuie sa se apropie singuri unul de celalalt. Deci tot ce am facut a fost sa-l bat usurel pe umar, sa-i spun ca totul v-a fi bine si sa-i zambesc. Sasuke imi raspunse si el cu un zambet, dar de fatada, caci stiam ca e inca "tulburat" in sinea lui.
Dupa un moment de liniste, se auzi un ciocanit in usa camerei mele, urmat de o voce cunoscuta ce-si cerea voie sa intre. Am recunoscut imediat vocea ca fiind a prietenei mele Sakura. Brunetul se ridica de pe pat si deschise usa. Ii oferi rozaliei un zambet - fals, dupa parerea mea - apoi iesi din camera, inchizand usa dupa el. Sakura se aseza automat langa mine, dar privind inca spre usa.
- Sasuke-kun e bine? Intreba ea ingrijorata, obrajii ei capatand o nuanta de rozaliu inchis.
- E bine... Am spus calma, lasand la iveala o urma evidenta de tristete in tonul vocii mele. Ea m-a privit in continuare ingrijorata. Am oftat.
- Sakura, trebuie sa-ti arat ceva! Am spus ingrijorata scotandu-mi telefonul din buzunar. Nici nu apucasem sa-mi termin propozitia, ca rozalia isi aseza rapid mana peste a mea, oprindu-ma din actiunea pe care vroiam s-o fac. O privesc mirata si nedumerita, intreband-o prin gestica mainilor "care e problema?"
- Daca ai de gand sa-mi areti porcaria aia cu Itachi si Ino, atunci te rog sa n-o faci! Am vazut filmuletul! Nu vreau sa-l mai vada inca o data! A spus aceasta calma, cu un ton putin dur si cu niste ochii tristi. Raman din nou socata de ce aud, holbandu-ma la rozalie ca la masini straine.
- Dar, atunci inseamna ca nu mai sunteti impreuna? V-ati despartit?! Am reusut eu sa spun intr-un final.
- Pai, am incercat sa-l contactez, dar ori imi da ocupat ori isi inchide telefonul. Prin urmare, eu asa cred, ca ne-am despartit! A replicat rozalia vizibil usurata, zambind apoi.
- Si nu esti macar putin suparata sau nervoasa, ca te-a tradat? Am intrebat-o uimita, realizand abia apoi ce tampita intrebare am putut pune.
- Bineinteles ca sunt nervoasa, dar prefer sa ignor senzatia asta de iritare! Am realizat ca l-am placut doar pentru ca e o celebritate, iar eu sunt o fana de-a lui. Nu am si nici nu am avut genul "acela" de sentimente pentru el! M-am lasat cuprinsa de emotiile cunoasterii unei celebritati, si nu m-am mai controlat! A raspuns rozalia sincera, razand apoi de prostia ei. Dupa nici cateva secunde, se opreste din ras, iar zambetul ii disparuse. Ai spus si altcuiva despre mine si Itachi? A continuat ea ingrijorata.
- Ah, scuze! I-am spus lui Sasuke! Am raspuns sincer dintr-o suflare. Ochisorii ei verzui s-au intristat si mai tare.
- Oh, nu! A exprimat Saku, lasandu-si capul in jos, parui rozaliu scurgandu-se usor pe langa chipul ei.
- Imi cer scuze, nu credeam ca v-a fi asa mare problema din moment ce, asa cum sti, Sasuke mi-e ca un frate si m-a vazut ingrijorata din cauza acelui mesaj si n-am putut sa-i ascund nimic si -... Insa nu apuc sa termin, caci rozalia ma intrerupse brusc.
- Nu-i nimic, inteleg! Sper sa nu fie prea dezamagit de mine! Spuse ea incet, in timp ce o micuta lacrima ii evada din ochisorul ei drept, cazandu-i pe dosul palmei asezata pe genunchi. Imi asez mainile pe umerii ei si-i ii spun ca "v-a fi bine", apoi ii zambesc duios.
- Sper! A raspuns ea incet. Ma ridic in picioare, ma asez in fata ei si ii intind mana dreapta, indemnand-o din priviri sa ma ia de mana si sa se ridice. Rozalia face intocmai si continua sa ma priveasca de parca mi-ar spune: "si acum, ce?".
- Haide, sa ne distram si noi putin! Ii spun tragand-o de mana, iesind din camera mea. I-am zambit, ea procedand la fel si ne-am indreptat spre baietii care radeau in hohote din nu-stiu-ce motiv. Ii intreb despre ce este vorba, dar ei refuza sa ne spuna, abtinandu-se din greu sa nu rada. Sasuke ii acompanie, afirmand ca nu este nimic important, iar in clipa urmatoare Kankuro izbucni in ras, fiind urmat apoi de frate-sau. Imi intorc privirea spre rozalie, iar ea ridica din umeri. "Aiuriti!" mi-am spus in gand si am luat sticla de lichior de pe masa. Brusc baietii se oprira din ras, linistea facandu-si loc printre noi. Am desfacut dopul si cand sa duc sticla la gura, constat ca e goala. Rasul se starni din nou in camera, Sasuke fiind cel care i-a dat startul.
- In momentul asta mergi sa-mi cumperi o sticla de lichior! Am spus nervoasa, intinzand sticla goala spre el. Acesta se straduie sa se opreasca si intinse mana dupa bani. Ma duc rapid in spatele lui si-l imping afara din apartament. Gaara facuse acelasi lucru cu rozalia, spunandu-i ca Sasuke e cam "ametit" de la alcool si sa aiba grija de el. Roscatul ii inmaneaza rapid si niste bani pentru un pachet de tigari, apoi inchide usa.

Din perspectiva lui Sasuke.

Ma opresc din ras, rasuflu si pornesc spre magazin. Abia cand am iesit din scara blocului am realizat ca si rozalia e cu mine. Nu ma intelegeti gresit, nu din cauza alcool-ului, caci nu bausem atat de mult, ci pur si simplu ea era prea tacuta, iar eu prea concentrat la faza cu lichiorul. Ii zambesc vesel, iar ea roseste putin in obraji si-mi raspunde cu un zambet timid. Pe tot parcursul drumului a fost liniste. Nu puteam gasi niciun subiect de discutie pe care sa-l abordam, gandurile mele fiind indreptate spre intamplarea ei cu ticalosul de frate-meu. Sunt sigur ca Hina i-a spus ei ca eu am aflat despre micul ei secret, altfel nu-mi explic de ce rozalia ar fi asa suparata, tacuta, evitandu-mi constant privirea. Tot holbandu-ma la bauturi - cautand lichiorul preferat al brunetei - gasesc un mic subiect de discutie cu care sa incep o conversatie cu rozalia. Simteam nevoia sa aflu de ce este asa abatuta. Inainte era asa energica si vioaie... Totusi cand sa incep, Sakura nu era langa mine. O caut printre rafturi si o gasesc intr-un colt al magazinului, uitandu-se la un poster. Ajung langa ea, arunc o privire spre poster si observ ca acesta arata noul film ce a aparut de curand: Fast & Furious 7.
- Super! A aparut in sfarsit! Vrei sa mergem sa-l vedem, Sakura-chan? Am intrebat-o serios, zambindu-i in acelasi timp. Aceasta roseste din nou si accepta. Am stabilit aceasta intalnire pe sambata seara. Apoi, dupa ce am cumparat ce trebuie am pornit inapoi spre apartament. Am inceput sa avem o conversatie foarte placuta, razand uneori cand mai faceam eu cate o gluma. Imi place de ea. E atat de draguta cand rade, e frumoasa, talentata... dar prea naiva.

~ intre timp - la apartamentul fetelor ~

- Punem pariu ca nu se mai intorc? Vor merge direct la apartamentul lui Sas'ke!
- Punem! Eu zic ca te inseli, Gaara! Ei vor veni aici si cand vor intra, se vor tine de mana!
- Eu tin cu Gaara, Hinata-san! Pe cat pariem?
- Ce ziceti de o mie de yeni, baieti?
- S-a facut, Hina!
- Scuze, dar vei pierde, Hinata-san!

~ revenim la SasuSaku ~

Parcursesem deja jumatate din drum, iar conversatia noastra ajunsese intr-un punct mort si se sfarsise, acum fiind liniste. Singurele zgomote auzite erau cele facute de pasii nostri si de vantul slab ce lovea punguta de plastic ce o tineam eu in mana stanga.
- Multumesc! Se auzi brusc vocea rozaliei. Ma intorc spre ea, constatand instant ca se oprise din mers. Privirea ei era undeva in stanga, tinandu-si totodata capul putin aplecat. Ramasesem nedumerit si tacut. Pentru ce imi multumea? Nu facusem nimic deosebit.
- Multumesc ca vorbesti in continuare cu mine! Continua aceasta, vizibil ingrijorata, abatuta.
- De ce sa nu vorbesc cu tine? N-am motiv sa te ignor sau sa nu-ti vorbesc! Nu mi-ai gresit cu nimic, asa ca stai linistita! Ii raspund calm, zambindu-i duios. Aceasta isi intoarce brusc privirea spre mine, privindu-ma mirata.
- Dar, am gresit! Stiu ca ai aflat despre mine si Itachi, ceea ce probabil te-a ranit! Si imi pare rau! Replica aceasta, mutandu-si apoi din nou privirea in alta directie. Am fost avertizata in legatura cu el, dar nu am ascultat! Am fost o idioata, iar acum ca ai aflat si tu, imi era teama ca nu imi vei mai vorbi niciodata! Continua ea incet, vorbind calma, tristetea simtindu-i-se in tonul vocii.
- Noi nu avem nicio legatura, decat cea de prietenie, asa ca nu trebuie sa-ti faci griji in legatura cu aceasta mica problema! Eu nu am nicio legatura cu ce s-a intamplat intre tine si Itachi, prin urmare, nu imi cere scuze, cere-ti tie insati! Ai fost naiva si l-ai crezut! Tu pe tine trebuie sa te ierti, daca poti! I-am spus serios, cautandu-i ochisorii verzui.
- Ai dreptate! Credeam ca te-am ranit fara sa vreau si astfel nu aveai sa mai vorbesti cu mine! Imi spune ea, privindu-ma intr-un final, zambindu-mi cu ochii inlacrimati.
- Si tu ai dreptate, Sakura-chan! Insa doar dintr-un singur punct de vedere: m-ai ranit! Dar chiar si asa, nu am sa incetez sa-ti vorbesc, caci nu as putea! Nu mi te pot scoate din gand, daramite sa nu iti mai vorbesc! Am spus sincer, lasandu-ma purtat de sentimentele puternice care vroiau sa evadeze din interiorul meu. Ii atrasesem atentia, rozalia privindu-ma uimita in ochii. O micuta lacrima ii scapa din ochisorul ei drept si se prelinse pe obrazul inrosit. Ii prind lacrima cu palma, in timp ce ii mangaiam duios obrazul, privind-o in ochii cu dragoste... Oricat am incercat, nu pot sa nu ma gandesc la tine! La zambetul tau, ce te face sa radiezi si sa stralucesti, la rasul tau vesel ce aduce bucurie tuturor ce il aude, la privirea duioasa ce mi-o ofereai de fiecare data cand ne intalneam si ma salutai! Dar mai ales, momentul acela fantastic cand am cantat impreuna, vocile noastre completandu-se reciproc, formand o conexiune indestructibila! M-am indragostit! De tine, de zambetul si rasul tau, de privirea ta, de tot ce tu reprezinti! Si cu fiecare zi, sentimentele mele au tot crescut! Am fost atat de nervos cand am auzit ce s-a intamplat... Tu trebuia sa fi a mea! Vroiam sa fi a mea! Dar nu stiu ce simti tu... Am continuat eu confesandu-mi dragostea si sentimentele mele pentru ea.
- Imi pare rau! Am auzit-o strigand. Sunt o persoana oribila, iar tu ai inceput sa ma idealizezi, asa ca te-ai indragostit de mine! Daca ai sti la ce m-am gandit tot timpul dupa acea intamplare cu Itachi, n-ai mai fi asa sigur de sentimentele tale! A continuat ea, coborand mult tonul vocii la ultima afirmatie si coborandu-si privirea in pamant.
- Atunci, spune-mi! Spune-mi la ce te-ai gandit, si fa-ma sa-mi uit sentimentele, caci nu stiu ce altceva as putea sa mai fac sa mi te scot din gand! I-am replicat serios, cu o expresie trista pe chip.
- Eu...eu nu... Eu nu vroiam sa afle nimeni de acea intamplare! Nu vroiam sa afli TU! Astfel ca o puteam da uitarii, si sa-mi urmez sentimentele spre tine, caci mi-ai placut de mult, dar credeam ca ma vei respinge, avand in vedere ca te purtai cu mine ca si cu o simpla prietena! Nu vroiam ca tu sa afli... Vroiam sa fi al meu... Mi-a replicat rozalia - la inceput tonul voceii ei fiind accentuat, apoi slab si incet la final - lasandu-ma complet uimit. Nu am mai suportat si am luat-o in brate. Mi-am sprijint fruntea pe umarul ei, ascunzandu-mi fata, tragand putere sa-mi opresc lacrimile de fericire sa-mi scape din lacasul lor. Aceasta imi raspunde si ea la imbratisare, dar spre deosebire de mine, ea isi da frau liber sentimentelor si incepe sa planga in hohote, inganand cate un "imi pare rau" cu fiecare ocazie. O strang din ce in ce mai tare si mai afectuos pentru a o linisti.
Cand in sfarsit plansul ei se reduse la suspine, am rupt incet imbratisarea, dar tinandu-i fata in palme. Era rosie ca focul, cu ochii injectati si inlacrimati. O privesc trist, dar cu duiosie, iar in clipa urmatoare imi inchid ochii strans si o sarut brusc. O explozie de emotii, sentimente si fiori mi-au strabatut tot corpul. Dulceata buzelor ei, imi amintea de prajitura cu ciocolata pe care obisnuia mama sa mi-o pregateasca. Am adancit sarutul, nevrand sa-l opresc, introducandu-mi incet limba in lacasul ei umed. Sarutul devenise pasional si nu-mi doream sa-l opresc. Ea imi raspundea la fiecare miscare. O adoram! Acum nu mai exista nimic in jurul nostru: nici orasul, nici prietenii, nici Itachi, nimic. Eram doar noi si imi placea. Cum sa fie ea o persoana oribila?! E grozava! E fantastica, frumoasa, dulce, inocenta si mai presus de toate, e a mea! Si nu am sa o las nimanui!... Printre sarutarile dulci, rozalia imi sopteste un "te iubesc" dulce si inocent, lasand inca doua lacrimi sa i se prelinga pe obrajorii rosiatici. Opresc sarutul, o privesc in ochii si-i spun:
- Nu putem continua asa! Trebuie sa te gandesti la ce simti cu adevarat! Nu vreau sa ma confunzi cu fratele meu! Nu vreau sa ma imbratisezi sau sa ma saruti gandindu-te ca sunt el! Pune-ti ordine in ganduri si in sentimente, apoi cauta-ma! Pentru tine, usa mea v-a fi mereu deschisa, Sakura-chan!
- Sasuke-kun... Imi sopteste dulce numele, afirmand apoi ca imi v-a lua in considerare spusele si asigurandu-ma ca nu v-a dura mult. Ne putand sa ma abtin, o sarut din nou scurt dar dulce, apoi o imbratisez strans. Dupa ce am rupt domol imbratisarea, am pornit din nou la drum, de data aceasta tinandu-ne de mana. In scurt timp ajungem la destinatie si intram in lift. Eram tacuti amandoi. Eu eram fericit, confident ca o voi face sa fie a mea. Intr-o zi, ea v-a deveni iubita mea, ea v-a fi a mea... si odata ce asta se v-a intampla, nu o voi lasa sa plece de langa mine.
Am intrat in apartament tinandu-ne in continuare de mana, dar odata ce am fost zariti de ceilalti, bruneta nebuna a inceput sa strige in gura mare:
- Am castigat! Da! Platiti-va datoria, fraierilor! A spus ea punand un picior pe scaun si intinzand mana spre cei doi frati. Sakura izbucni intr-un ras gingas dar copios cand observa mutrele celor doi invinsi. Nu pot sa-mi dau seama despre ce este vorba, si sincer nici nu vreau sa stiu. Veselia se starnise din nou in incapere si ne-am continuat mica petrecere. Totul era perfect. Am zambit...

Scuze de intarziere!! Ramasesem cu povestea intr-un punct mort (la acest capitol) si n-am mai stiut cum sa finalizez acest capitol. Dar acu doua ore m-a lovit inspiratia si de aceea postez la ora asta. Haios nu?!
Bine, sa lasam palavrageala asta...
Sper ca v-a placut!
Va astept cu comm :-*:
In continuare urmeaza capitolul IX "Probleme in paradis?!"
Va pup!
Mady.

Poza acestui capitol:

Subiect: Re: Music Sisters Vin 26 Dec 2014, 15:29

Imi amintesc de Nana atunci când iti citesc fic-ul.
Il ador! CU fiecare cuvânt pe care il citeam imi dream tot mai mult sa aduci next-ul :)) :*
Te-am pupat :* :))

Subiect: Re: Music Sisters Lun 29 Dec 2014, 23:50

Scuze prieteni. Am cam ramas fara inspiratie. Dar o sa ma straduiesc mult maine sa fac next-ul si o sa-l postez, poate poimaine. Va pup!
Sarbatori fericite!

FanFic blocat din cauza inactivității. Dacă dorești să îți redeschizi fic-ul, poți anunța oricând un moderator sau critic.