Sa stiti ca e un fel de Vampire Knight in varianta mea


Capitolul 1. – Amintirea unei nopti de iarna .

Tot ce imi amintesc este casa aceea in flacari.Urasc ziua aceea , cand i-am pierdut pe toti cei dragi si tot ce puteam sa fac era privesc . Apoi siroaie de lacrimi au inceput sa cada din ochii mei si l-am vazut ! Avea ochii insetati de sange , parul castaniu , iar coltii erau manjiti de sange.


Ma uitam in ochii lui rosii si ma intrebam : ,, De ce ? ‘’, iar el ca raspuns disparuse in negura noptii . Preotul ii numeste vampiri , creaturi ale noptiii care se hranesc cu sangele oamenilor , iat pt mine erau si mai periculosi .
As vrea ca ziua aceea san u fi venit niciodata.Cand incerc sa imi aduc aminte cum aratau , ceata pune stapanire pe amintirile mele .Nu mai aveam pe nimeni, eram singura.
Apoi preotul m-a luat si m-a dus la manastire. Doar ce plecasem de acolo si nu as fi vrut sa raman acolo pt restul copilariei mele .Din nefericire n-am stat acolo decat pana s-a sfarsit iarna, apoi niste domni cu palarii negre au venit si l-au mintit pe preot ca acolo unde ma vor duce ei va fi mult mai bine.Apoi a intrat la mine in camera si imi zice :
Lidia , te vei duce cu domnul acesta .
Si am plecat cu ei .Doar preotul stia secretul meu , asa ca trebuia sa am grija .
Dup ace am mers mult cu trasura , am intrat intr-un sat.Imi placea , oamenii zambeau si erau foarte prietenosi. Unul din domnii cu plalarie care statea langa mine spuse vizitirului sa opreasca. Cand am coborat , ma aflam in fata
unui turn inalt.

Nu stiam ce cautam acolo , dar aveam un presentimest ca nu se va termina bine .
Am intrat si am urcat pe scarile care duceau sus. De fapt duceau la o camera in care nu era decat un pat , o masa si o harpa .Si o alta usa care ducea catre baie .
Omul cu plalarie mi-a spus ca o sa stau aici pana o sa imi creasca aripile si o sa invat sa imi controlez puterile.Si ca trebuie sa cant la harpa in fiecare noapte sis a nu las pe nimeni sa ma vada .
Apoi pleca si incuiase usa. Eram socata si speriata. ,, Ce avea de gand sa faca cu mine? Si mai ales de unde stia el ca sunt jumatate inger jumatate vrajitoare ?’’




Cpitolul 2 .O noua infatisare !

Invatasem sa cant la harpa si imi placea . Iar cand am inceput sa cant , oamenii de afara erau foarte bucurosi :
-Ingerul , s-a intors!
-Ce bine !
Toti erau fericiti, cu exceptia mea , dar nu intelegeam de ce . Dup ace toti satenii s-au dus la culcare am iesit la geam si ma uitam la stele .Si mi-au venit in minte cuvintele preotului :
-Asa cum stelele sclipesc , parintii tai te iubesc!
Apoi uitandu-ma in jos, am vazut un baietel.Cu parul alb ca zapada , cu privirea sincera si cu un semn pe gat pe partea stanga. Ma privea , iar eu la randul meu il priveam.

Dar glasul omului cu palarie imi rasuna in cap:,,Sa nu lasi pe nimeni sa te vada ‘’ . Si m-am retras dupa perete .
Am stat un an in turnul acela si le-am cantat oamenilor si ma uitam pe furis la cat de fericiti erau copii care topaiau si alergau pe afara. Iar intre timp am invatat si multe vrajii datorita unei carti pe care am gasit-o sub pat .

Intr-o zi ,cand stateam pe scaun si asteptam sa vina sa imi aduca de mancare o durere groaznica ma apuca de spate . Nu stiam ce sa intampla .Parca ceva din interiorul meu vroia sa iasa afara si nu putea .Am cazut in genunghi de pe scaun batand cu pumnii in podea de durere . Fara sa vreau am inceput sa plang si sa tip .Iar in secunda urmatoare …….
Niste aripi minunate mi-au aparut in spate .
Dar nici nu am apucat sa ma opresc din plans ca domul cu palarie a intrat sa imi aduca de mancare ,iar cand ma vazut a scapat tava din mana . M-a luat imediat , a pus o patura pe mine , ma urcat in trasura si am plecat spre munti .
Eram slabita si fara vlaga , stateam si numaram picaturile de sange ce se curgeau din aripile mele in timp ce ma uitam pe geam .Mi-era teama sa-l intreb unde ma va duce , stiind ca se va uita iar la mine cu privirea aceea rece si plina de ura .De altfel nu l-am intrebat nici de ce ma tinut inchisa in turn atata timp, de ce as incepe acum .Stateam cu ochii indurerati spre cer , rugandul in sinea mea sa opreasca caruta si sa ma lase la umbra unui copac . Dar ce era mai rau deabea acum avea sa se intample .





Capitolul 3. Noi prieteni si dusmani !


Intrasem intr-o padure , auzeam izvoarele cum spuneau povesti , vedeam muschiul gros ca o blana care acoperea brazii si trilul pasarelelor .Era minunat .Apoi trasura s-a oprit .Cand am coborat , ma aflam la intrarea unei pesteri .Cand m-am uitat spre stanga am vazut satul peste care se revarsasera zorii .Apoi omul cu palarie ma dus in pestera . Dar pe dinauntru nu arata asa cum ar fi trebuit. Arata ca o sala a tronului dintr-un palat .Pe jos era un covor rosu , iar de o parte si de alta alti oameni cu palarii .Atunci chear m-am speriat .Vroiam sa plec de acolo cat mai repede . Dar un alt om a venit si ma apucat de maini in timp ce omul cu palarie care ma adusese se apropia cu o masca.Atunci a fost pt prima data cand am spus ceva in prezenta lor .I-am rugat sa se opreasca dar degeaba.
-NU, oprestete , nuuu !Apoi am inceput sa plang , iar cand mi-a pus masca , marginile acesteia au retinut lacrimile si nu le-au mai lasat sa cada .
Dupa aceea magia ma inconjurat si ma transformat .Aveam parul lung de culoarea smaraldului , prins in 2 codite , o rochie lunga neagra si in mana dreapta un sceptru si bineinteles masca pe fata .Atunci am devenit rea si am inceput sa fac tot ce imi cerea omul cu palarie .In cele din urma i-am aflat si numele :Aizen ! Aveam atat de mult ura in mine . O simteam ,dar mai ales ii uram pt ce mi-au facut .Desi incercam sa ma opun urii , aceasta castiga . Si am ajuns si am facut lucruri pe care le-am regretat si le regret si acum . Apoi mi-au schimbat numele in Miku .
Intr-o zi Aizen mi-a adus o fetita .
-Cei asta ? am intrebat eu pe un ton mai rastit .
-In profetie se spune ca un baiat va venii si te va dobora . Se spune ca el are o sora, sunt gemeni , asa ca i-am cautat si l-am despartit de sora lui .Unde sa o ascundem ?
-Du-o in grota dragonului !Si oricum nu-mi fac prea multe griji in seara asta orasul va arde , ha ha ha !

Apoi , in seara aceea, am iesit afara .Luna stralucea deasupra mea , iar vantul adia usor .Priveam satul , peste care se asezase linistea .Toti dormeau , iar vampirii le vedeau visele . Era o noapte perfecta .
-Aizen , dezleaga dragonul ! spun eu cu un zambet diabolic si intorcand usor capul spre el .
La auzul acestor vorbe Aizen si-a dat seama imediat ce planuiam .Dragonul iesise din grota gata sa asculte comenzile mele .Doar i-am aratat orasul si a inteles ce aveam de gand .Apoi s-a last jos si ma lasat sa urc in spatele lui .Apoi s-a inaltat spre oras si a scuipat flacarii peste case .Ma gandeam la baietelul pe care il vazusem din turn si speram sa nu il omor .Spre mirarea mea , chear daca Miku nu ma asculta totusi nu a distrus ssi turnul in care am fost inchisa .Apoi dragonul cobora incet pe pamant.Oamenii fugeau si tipau .Erau ingroziti de dragon si de faptul ca le distruse satul .Am coborat de pe dragon si am inceput sa ii ucid pe toi cei care mi-au iesit in cale .Mi-au ramas intiparite chipurile lor , era sange peste tot ,iar oamenii cadeau ca spicele unii dupa altii. Dupa ce i-am omorat pe toti locuitorii satului m-am intors cu dragonul la pestera. Aizen era incantat .Se putea vedea asta pe chipul lui .Iam spus sa duca dragonul inapoi in pestera , iar eu am mai ramas afara. Ma gandeam la baietelul acela , dar ceva imi spunea ca era in viata .
Au trecut multi ani de atunci , pana cand fratele geaman al lui Rin a inceput sa o caute .
Aizen : Baiatul a fost vazut in satul pe care l-ai distrus cu 10 ani in urma . Se zvoneste ca numele lui ar fi Len !
Miku : Rin si Len ! Doua jumatati ale aceluiasi intreg ! Va fi amuzant !
Aizen : Nu va mai fi daca te gaseste si te distruge ..
Miku [ sarind la gatul lui Aizen si strangandul de gamasa ] : Sa nu te mai indoiesti vreodata de mine sau de puterile mele , sau no sa mai vezi rasaritu ! Oricum sunt invincibila asa ca nu-ti face tu probleme !
Aizen : Am inteles maiestate !

Intorcandu-ne in partea cealalta , Len nu mai stia pe unde sa mearga sa-si caute sora .
Len : Incercand sa gasesc un fragment din inima mea , voi merge mai departe .Nu ma voi oprii pana nu te voi gasi , Rin !
Len avea 2 tovarasi foarte buni : Kaito fiind un fel de Robin Hood , mintea ii era agera si era foarte bun in lupta si Gakupo un fel de doctor magician . Nu-ti puteai dorii prieteni mai buni ca ei . Len scotocea impreuna cu prietenii lui prin toate satele si pe oriunde mergeau , dar nu le lera usor caci Miku rapise 4 fete si le transforma in sclavele ei care sa le incurce planurile baietilor . Prima era Luka , ordinele lui Miku erau lege pentru ea si nu iesea niciodata din cuvantul ei , a dpua era Ruko , la fel de puternica ca Luka si de nedespartit , a treia Azeria , la fel de ascutita la minte ca sabia in lupta iar la final Aikome cea mai buna prietena a lui Azeria.

Dar ceea ce ele nu stiau era ca baietii aveau un mesager secret care le spunea pe unde se afla si acela era Aikome , pana cand intr-o zi Miku a aflat si a omorat-o fara sa le spuna nici macar ,, de ce '' celorlalte .
Apoi peste vreo cateva zile Gakupo trebuia sa se intalnesca cu Aikome pt noile informatii , dar in seara aceea aceasta a aparut in visul lui Len si ia spus ca a fost prinsa si omorata si sa il opreasca pe Gakupo pt ca va fi prins de Luka. Dar cand Len se trezi era prea tarziu Gakupo plecase deja .Il trezi repede pe Kaito si plecara dupa el .
Asa cum spusese Aikome , Gakupo a fost prins .
Luka : Se pare ca am prins un soarece ! Nu trebuie decat sa asteptam si ceilalti vor cadea in plasa.
Gakupo se uita la ea plin de ura si strangand din dinti fiind pus la pamant de Ruko . Dar Len se furisa incet in spatele ei si ii puse sabia la gat .
Len : Da-i drumul sau te-omor ! tipa el .
Dar fara nici un efort , cu o vraja , Luka ii arunca sabia din mana .Len ramase uimit.Apoi sari si Kaito la Ruko si incepura sa se lupte. Din intuneric aparu Azeria , care isi scoase sabia .
Azeria : Ridic-o , tu cu mine te vei lupta !
Asa ca lupta incepe .
Azeria : Mai bine renunta, nu vrei castiga ! Bietul baietel plange dupa surioara lui !
Len [infuriat la culme] : O voi gasii , chear daca e ultimul lucru pe care-l fac !
Azeria: Spuneti rugaciunea!!!
Apoi il arunca pe Len in spate si se pregati de atac . Len porente in viteza si tipand :
Len: Prietena ta a murit incercand sa ma ajute , nu imi permit sa mor acum !
Azeria este socata la auzul acestor vorbe .
Len :De ce o asultati pe Miku ? Daca ai fi fost in locul meu nu ai facut la fel ? Prietena ta a putut sa faca diferenta intre bine si rau , daca era aici nai fi facut la fel ?
Azeria isi aduce aminte de zilele in care se jucau amandoua in gradina si cat de fericite erau . Apoi se auzira 2 ciocnituri se sabii , iar ea se trezii si ii arunca sabia din mana lui Len punandul la pamant si sabia la gat .
Luka : Ce mai astepti , omoaral !
Azeria [ strangand din dinti] : Mai bine te-as omora pe tine ! si isi indrepta sabia spre Luka. Dar Ruko sarii imediat si , iar cele 2 incepura imediat sa se lupte. Apoi Len , Azeria , Kaito si Gakupo fugira . Dar Luka ii raporta imediat lui Miku cele intamplate si Miku ii sterse tot ce stia despre locul unde era ascunsa Rin , asa ca Len nu putu afla prea multe.


Capitolul 4 . Un nou inceput !




Luka si Ruko erau pe urmele lor .Nu se mai puteau ascunde in sat asa ca fugira in padurea intunecata .Mergeau inainte , iar de fiecare data cand intrau intr-un sat armata lui Luka venea si distrugea satul , iar oamenii ii izgoneau .Spuneau ca din cauza lor satele sunt distruse asa ca singurul loc unde se puteau refugia era padurea .
Dar norocul era departea lui Len caci intr-o zi se gandisera sa ii urmareasca pe soldati . Se tinura dupa ei ceva vreme pana cand la lasarea serii incepura sa urce pe munte . Si mersera ei asa pana cand vazuta intrarea in pestera. In acel moment Len stia ca acolo o va gasi pe sora lui si au asteptat pana ce soldatii au adormit . Atunci au atacat si au intrat in pestera .
Zgomotul sabiilor era amplificat de ecoul din pestera , iar Miku i-a auzit. Garzile ei fusesera doborate .
Apoi aparu Len .
Len : Te-am gasit ! Avea atata furie si manie in ochi . In cele din urma reusise . Era atat de aproape de sora lui . Un singur lucru ii despartea , eu ! Dar nu m-am lasat intimidata de povestea asta induiosatoare si am invocat niste spirite malefice care sau luptat cu ei .
Len : Sunt prea multe !
Gakupo : Du-te Len , te acoperim noi !
Len se indrepta cu viteza spre mine . Sceptrul meu si labia lui s-au lovit una de cealalta .
Miku: N-o vei vedea niciodata !
Len: Am sa te ucid !
Miku: Poti doar sa incerci ! Dar apoi m-am ,,trezit '' ! Ce faceam ? Ce se intamplase cu mine ? Raul prisese radacini inauntrul meu incat nu ma mai puteam controla, devenisem un monstru ! Trebuia sa opresc asta !
Apoi Miku ii daduse o lovitrura lui Len care il pusese la pamant si s-a intors cu spatele spre el.
Lidia [ din interiorul lui Miku ] : Te rog ajuta-ma !
In acel moment Len facuse ochii marii . Nu stia ce se intamplase . Cea care il doborase acum ii ceruse ajutorul , era confuz . Apoi isi dadu seama ca in interiorul acelui trup mai era un suflet si nu se putea da batut cand era atat de aprope . Toti facusera sacrificii ca sa il ajute si toti contau pe el . Asa ca plin ce taieturi pe corp si cu umarul drept fracturat se ridica in picioare .
Miku : Ce?!
Len : Am s-o gasesc !
Miku era foarte puternica intradevar , dar Len avea ceva ce nici chear putreile ei nu puteau oprii . Len avea dragostea pentru sora lui si curajul de a-si da chear si viata pentru ea . Miku nu avea de unde sa stie cat de puternic e acest sentiment , pentru ca ea nu-l simtise niciodata .
Len alerga spre Miku .
Miku : Nuu , oprestete ..!
Len ii sparse masca de pe fata .Iar lacrimile ce au zacut inchise in interiorul ei au fost insfarsit eliberate .
Lidia : Multumesc , Len !
Apoi Len cu lacrimi in ochi isi imbratisa sora . Apoi am plecat . Stiam ca pestera nu va mai rezista mult fara Miku . Acum Len si Rin erau fericiti ca puteau fi alaturi unul de celalt si plecara impreuna cu Kaito , Gakupo si Azeria .
Acum ca cosmarul acesta se terminase pornisem prin padure .La un moment dat ceva magic ma inconjurase si ma transforma la loc .Acum puteam sa vad lumina soarelui cu proprii mei ochi . Am vrut sa vad cum arat asa ca m-am dus la un rau . Nu-mi venea sa cred ca trecusera saisprezece ani . Imi vedeam refexia in apa a aripilor . Rul isi lasase amprenta asupra mea , caci la sfarsitul aripei stangi penele nu mai erau albe si negre . Ce sa fac , unde sa ma duc ? Nu aveam nici un ban , nu stiam unde m-as putea duce . Asa ca m-am decis sa merg intr-un sat din apropiere . Asa ca mi-am micsorat aripile si le-am strans inauntrul spatelui meu si am pornit la drum .
Acum tot ce vroiam era sa-l gasesc pe Kaname si sa-l distrug . Pe vremea aceea erau multe lucruri pe care nu le intelegeam si poate unele pe care nu le inteleg nici acum . Nu am reusit sa ajung in sat pana la caderea noptii asa ca m-am oprit langa un copac . Am facut focul si mi-am vrajit o patura . Stateam sub clar de luna
uitandu-ma la stele . Pe cer erau doua stele , foarte apropiate care straluceau mai tare decat toate celelalte , erau parintii mei care ma vegheau de sus . In cele din urma am adormit cu ochii la stele .
Dimineata am pornit spre sat . Era frumos , tarabele erau pline cu merinde , oamenii zambeau , dar stmacul meu ghiortaia asa ca m-am dus in centru unde era o fantama mare .
M-am asezat langa ea si am ineput sa cant , era un cantec pe care il invatasem cat timp am stat la manastire :
Star of Bethlehem, Star on high
Miracle of love of midnight sign
Let your luminous light from heaven
Enter our hearts
Star of happiness, Star of wonder
You see everything from afar

Fill with love the age of man
Oh light oh holy light
Oh light divine
Oamenii erau incantati , iar eu stransesem suficienti bani pentru mancare si un cal . Apoi dupa ce mi-am cumparat ceva deale gurii am mers la un domn si mi-am ales un cal alb , frumos si l-am intrebat unde puteam gasii o scoala prin zona . El mi-a spus ca cea mai apropiata scoala era la trei zile de calarit spre miazazi . I-am multumit pentru cal si informatii , m-am suit in sa si am galopat . In sfarsit ma simteam libera si stiam ce aveam de facut .







[b][i] Va rog frumos sa imi lasa-ti comentariu daca va place sau ce anume nu va place . Si daca vreti sa imi mai dati unele sfaturi . Va multumesc mult !

imi pare rau ca primul capitol si ultimul nu se vad .


Capitolul 1. – Amintirea unei nopti de iarna .

Tot ce imi amintesc este casa aceea in flacari.Urasc ziua aceea , cand i-am pierdut pe toti cei dragi si tot ce puteam sa fac era privesc . Apoi siroaie de lacrimi au inceput sa cada din ochii mei si l-am vazut ! Avea ochii insetati de sange , parul castaniu , iar coltii erau manjiti de sange.


Ma uitam in ochii lui rosii si ma intrebam : ,, De ce ? ‘’, iar el ca raspuns disparuse in negura noptii . Preotul ii numeste vampiri , creaturi ale noptiii care se hranesc cu sangele oamenilor , iat pt mine erau si mai periculosi .
As vrea ca ziua aceea san u fi venit niciodata.Cand incerc sa imi aduc aminte cum aratau , ceata pune stapanire pe amintirile mele .Nu mai aveam pe nimeni, eram singura.
Apoi preotul m-a luat si m-a dus la manastire. Doar ce plecasem de acolo si nu as fi vrut sa raman acolo pt restul copilariei mele .Din nefericire n-am stat acolo decat pana s-a sfarsit iarna, apoi niste domni cu palarii negre au venit si l-au mintit pe preot ca acolo unde ma vor duce ei va fi mult mai bine.Apoi a intrat la mine in camera si imi zice :
Lidia , te vei duce cu domnul acesta .
Si am plecat cu ei .Doar preotul stia secretul meu , asa ca trebuia sa am grija .
Dup ace am mers mult cu trasura , am intrat intr-un sat.Imi placea , oamenii zambeau si erau foarte prietenosi. Unul din domnii cu plalarie care statea langa mine spuse vizitirului sa opreasca. Cand am coborat , ma aflam in fata
unui turn inalt.

Nu stiam ce cautam acolo , dar aveam un presentimest ca nu se va termina bine .
Am intrat si am urcat pe scarile care duceau sus. De fapt duceau la o camera in care nu era decat un pat , o masa si o harpa .Si o alta usa care ducea catre baie .
Omul cu plalarie mi-a spus ca o sa stau aici pana o sa imi creasca aripile si o sa invat sa imi controlez puterile.Si ca trebuie sa cant la harpa in fiecare noapte sis a nu las pe nimeni sa ma vada .
Apoi pleca si incuiase usa. Eram socata si speriata. ,, Ce avea de gand sa faca cu mine? Si mai ales de unde stia el ca sunt jumatate inger jumatate vrajitoare ?’’

Capitolul 4 . Un nou inceput !




Luka si Ruko erau pe urmele lor .Nu se mai puteau ascunde in sat asa ca fugira in padurea intunecata .Mergeau inainte , iar de fiecare data cand intrau intr-un sat armata lui Luka venea si distrugea satul , iar oamenii ii izgoneau .Spuneau ca din cauza lor satele sunt distruse asa ca singurul loc unde se puteau refugia era padurea .
Dar norocul era departea lui Len caci intr-o zi se gandisera sa ii urmareasca pe soldati . Se tinura dupa ei ceva vreme pana cand la lasarea serii incepura sa urce pe munte . Si mersera ei asa pana cand vazuta intrarea in pestera. In acel moment Len stia ca acolo o va gasi pe sora lui si au asteptat pana ce soldatii au adormit . Atunci au atacat si au intrat in pestera .
Zgomotul sabiilor era amplificat de ecoul din pestera , iar Miku i-a auzit. Garzile ei fusesera doborate .
Apoi aparu Len .
Len : Te-am gasit ! Avea atata furie si manie in ochi . In cele din urma reusise . Era atat de aproape de sora lui . Un singur lucru ii despartea , eu ! Dar nu m-am lasat intimidata de povestea asta induiosatoare si am invocat niste spirite malefice care sau luptat cu ei .
Len : Sunt prea multe !
Gakupo : Du-te Len , te acoperim noi !
Len se indrepta cu viteza spre mine . Sceptrul meu si labia lui s-au lovit una de cealalta .
Miku: N-o vei vedea niciodata !
Len: Am sa te ucid !
Miku: Poti doar sa incerci ! Dar apoi m-am ,,trezit '' ! Ce faceam ? Ce se intamplase cu mine ? Raul prisese radacini inauntrul meu incat nu ma mai puteam controla, devenisem un monstru ! Trebuia sa opresc asta !
Apoi Miku ii daduse o lovitrura lui Len care il pusese la pamant si s-a intors cu spatele spre el.
Lidia [ din interiorul lui Miku ] : Te rog ajuta-ma !
In acel moment Len facuse ochii marii . Nu stia ce se intamplase . Cea care il doborase acum ii ceruse ajutorul , era confuz . Apoi isi dadu seama ca in interiorul acelui trup mai era un suflet si nu se putea da batut cand era atat de aprope . Toti facusera sacrificii ca sa il ajute si toti contau pe el . Asa ca plin ce taieturi pe corp si cu umarul drept fracturat se ridica in picioare .
Miku : Ce?!
Len : Am s-o gasesc !
Miku era foarte puternica intradevar , dar Len avea ceva ce nici chear putreile ei nu puteau oprii . Len avea dragostea pentru sora lui si curajul de a-si da chear si viata pentru ea . Miku nu avea de unde sa stie cat de puternic e acest sentiment , pentru ca ea nu-l simtise niciodata .
Len alerga spre Miku .
Miku : Nuu , oprestete ..!
Len ii sparse masca de pe fata .Iar lacrimile ce au zacut inchise in interiorul ei au fost insfarsit eliberate .
Lidia : Multumesc , Len !
Apoi Len cu lacrimi in ochi isi imbratisa sora . Apoi am plecat . Stiam ca pestera nu va mai rezista mult fara Miku . Acum Len si Rin erau fericiti ca puteau fi alaturi unul de celalt si plecara impreuna cu Kaito , Gakupo si Azeria .
Acum ca cosmarul acesta se terminase pornisem prin padure .La un moment dat ceva magic ma inconjurase si ma transforma la loc .Acum puteam sa vad lumina soarelui cu proprii mei ochi . Am vrut sa vad cum arat asa ca m-am dus la un rau . Nu-mi venea sa cred ca trecusera saisprezece ani . Imi vedeam refexia in apa a aripilor . Rul isi lasase amprenta asupra mea , caci la sfarsitul aripei stangi penele nu mai erau albe si negre . Ce sa fac , unde sa ma duc ? Nu aveam nici un ban , nu stiam unde m-as putea duce . Asa ca m-am decis sa merg intr-un sat din apropiere . Asa ca mi-am micsorat aripile si le-am strans inauntrul spatelui meu si am pornit la drum .
Acum tot ce vroiam era sa-l gasesc pe Kaname si sa-l distrug . Pe vremea aceea erau multe lucruri pe care nu le intelegeam si poate unele pe care nu le inteleg nici acum . Nu am reusit sa ajung in sat pana la caderea noptii asa ca m-am oprit langa un copac . Am facut focul si mi-am vrajit o patura . Stateam sub clar de luna
uitandu-ma la stele . Pe cer erau doua stele , foarte apropiate care straluceau mai tare decat toate celelalte , erau parintii mei care ma vegheau de sus . In cele din urma am adormit cu ochii la stele .
Dimineata am pornit spre sat . Era frumos , tarabele erau pline cu merinde , oamenii zambeau , dar stmacul meu ghiortaia asa ca m-am dus in centru unde era o fantama mare .
M-am asezat langa ea si am ineput sa cant , era un cantec pe care il invatasem cat timp am stat la manastire :
Star of Bethlehem, Star on high
Miracle of love of midnight sign
Let your luminous light from heaven
Enter our hearts
Star of happiness, Star of wonder
You see everything from afar

Fill with love the age of man
Oh light oh holy light
Oh light divine
Oamenii erau incantati , iar eu stransesem suficienti bani pentru mancare si un cal . Apoi dupa ce mi-am cumparat ceva deale gurii am mers la un domn si mi-am ales un cal alb , frumos si l-am intrebat unde puteam gasii o scoala prin zona . El mi-a spus ca cea mai apropiata scoala era la trei zile de calarit spre miazazi . I-am multumit pentru cal si informatii , m-am suit in sa si am galopat . In sfarsit ma simteam libera si stiam ce aveam de facut .

[b]

wow,mai incet!uite,apreciez ca ai pus mai multe capitole,dar lucrezi prea mult cu actiunea si descrierea ai uitato in pod!insista pe descriere in general si mai ales pe sentimente...ar fi de aprciat si dak nu ai mai scri
Xmmn:blah blah blah
ex:X a spus asa,sau blah blah blah,a continuat X
as,si ar fi mai usor de citit dak ai scrie mereu doar cu alb
as...dialogul-vad ca te descurci...dak vrei sa asculti sugestia pe care ti-am dato....ok,dak nu...tot aia...
asa....acum in urmatorul capitol ar fi bine dak ai preznta parerile de rau ale lidiei...sentimentele ei mai amanuntit....in celelalte capitole nu te-ai prea omorat...plus ca ea sub forma lui miku a facut lucruri ingrozitoare!chiar nu o afecteaza deloc?nu are niciun cosmar,pic de remuscari,pareri de rau,nimik?si len,lidia.rin si cn mai era pe acolo...nu ii descri mai bine?eventual pune niste poze cu ei!
asa....acum ca am terminat cu critica.....abia astept nextu!dak iei putin in seama ce spun eu aici...nu cred ca la urmatoarele capitole voi avea ce comenta....

Pai sa vad ce pot spune:

In primul rand nu trebuie sa pui ataea capitole. Trebuie sa postezi primul capitol apoi sa lasi sa treaca o zi sau doua ca sa primesti comuri apoipui next-ul. Tu ai pus unul dupa altul capitolele si e greu sa le citeste pe toate.

Ideea: E foarte originala. Chiar daca nu e sasusaku mie imi place foarte mult. Bravo!

Titlul: mi s-a parut adecvat cand Lidia dorea sa se razbune dar parca acum ar trebui sa gaseste ceva mai bun.

Descrierea: Nu prea o ai. Daca descri imprejurarile nu rezolvi nimic. Aia nu e descriere. Descrierea trebuie sa fie mai ampla sa transita sentimentele personajelor. Cum a zis si HellGirl, sentimentele Lidiei nu le descri. Si nici pe a celorlalti. Ce a simtit Len cand si-a gasit sora cat de mult s-a bcurat sa o vada. Lidia nu are nici un resentiment pentru lucrurile groazinece pe care le-a facut? Nu ii pare rau ca a distrus satul si ca a omorat atati oamnei?
Eu zis ca ar trebui sa te axezi mult mai mult pe descrierea sentimentela.

Dialogul: Uite aici nu imi place deloc dar absolut deloc. Nu e buna asezarea, seciteste greu greu si abea daca inteleg ceva. Nu trebuie sa pui la inceput numele personajului care spune aea replica poti sa spui la final ca" x a spus ceva in timp ce face nu stiu ce"

Exemplu: -De ce o asultati pe Miku ? Daca ai fi fost in locul meu nu ai facut la fel ? Prietena ta a putut sa faca diferenta intre bine si rau , daca era aici nai fi facut la fel ? spune Len

SI un lucru si mai important trebuie sa folosesti linie de dialog. Ai mare neoie de linie de dialog. Si inca ceva legat tot de dialog: Nu il mai face asa lung si sec. In unele parti e chiar sec.
Poti sa introduci dialogul in naratiune cand povestescti. Sa spui ca X a vorbit cu Ydespre ce a facut Z si cum a reactionat O. Sa spui ca Y i-a zis ceva lui F.. si tot asa.
Mai renunta la dialog.

Estetica: Ai evoie de mai multe alineate.
Incearca sa fai asezarea in pagina mai frumoasa astfel incat sa fie mai usor de citit. Ar trebui sa renunti la culori. Poti scrie normal cu alb. Sau daca scri in culori nu mai folosi culoarea albastra.

Ai si greseli dar nu chiar foarte grave. Le poti corecta cu un edit.
Inainte sa postezi un capitol ar trebui sa il recitesti de 2 ori macar.

Asa pai cam asta a fost tot. Sper ca nu am uitat nimic.
Mult spor la scris si sper sa aduci next-ul.
Sunt tare curioasa sa vad ce se mai intampla

E foarte frumos. Chiar ma bucur ca l-ai pus pe forum dar, exact cum ti-am spus si pe mess: ai nevoie de descriere sentimentala. Dar asculta-i pe critici , mai exact pe Aniska.
Deci, oricum haide cu nextul pentru ca neabea astept.
Roxy te pupaceste!

Capitolul 5 .Tipatul umbrelor !

E ciudat , cand ma gandesc la cat rau am facut , cati oameni am ucis , cate sate am distrus . Si cu toate astea , nu am nici un fel de remuscari . Nu imi mai amintesc chipurile celor pe care i-am omorat , nu imi mai rasuna in cap tipetele si strigatele lor dupa ajutor . O data cu disparitia lui Miku parca o parte din memoria mea s-a sters .Am stat in interiorul lui Miku si ea in al meu cam 10 ani , la un moment dat am simtit acea bucurie pe care Miku o avea cand ucidea . Nu intelegeam placerea ei de a ucide si dorinta ei de a face rau . Cu toate ca practic suntem surori . Simt ca o umbra ma urmareste pas cu pas , o umbra care ma insoteste ceas cu ceas si ma imtreb cine-o fi , cine-o fi ? Acestea sunt doar cateva din multele ganduri care imi veneau in timp ce calaream prin padure .

Fara a-mi da seama Artemis nu mai galopa si incepuse sa mearga la trap . Deacum se lasase intunericul . Am descalecat si am facut focul . I-am dat calului cativa morcovi si un mar dupa care m-am asezat langa un copac . Vantul adia usor printre ramurile copacilor , iar animalele noptii incepura sa se faca auzite . O bufnita era pe stejarul de mai incolo si ma privea cu ochii ei mari si parca scosi din orbite , iar un liliac sosise pe o creanga din mesteacanul din fata mea . Ochii ii sclipeau , parca gata sa se infrupte din sangele meu . Artemis simtii un pericol si se asezase langa mine . Deodata se facuse racoare . Mi-era frig , pricioarele imi inghetasera si o ceata deasa aparu . Bufnita si liliacul zburara imediat .

Apoi am auzit mii de oameni tipand .Vroiam sa ma ridic si sa ma duc sa vad despre ce e vorba dar nu ma puteam misca .Umbre de pestetot au inceput sa apara , se plimbau prin fata mea si tipau ca si cum nici nu as fi fost acolo . Parca ii cunosteam de undeva , dar nu stiam exact . Apoi o voce imi soptea la ureche si un fior rece ma trecut pe sira spinarii .Aveam aceeasi senzatie ca atunci cand umbra ma urmarea : Sunt aici , voi fi mereu , nu poti fugii si nu te poti asunde , nu de mine ! Eram speriata , caci vocea imi era foarte familiara , aveam o idee despre cine putea fi , dar imi era teama sa nu cumva sa am dreptate . Am inghitit in sec si am intors incet capul . Aveam dreptate , spiritul lui Miku era langa mine : Ii vezi ? Tu i-ai omorat ! imi spuse ea cu zambetul pe buze . Ma uitam la umbre si nu-mi venea sa cred ca eu facusem sa ceva . I-ai omorat , iar acum te urasc ! Nu , nu poate fi adevarat ! ii spuneam eu cu lacrimi in ochi . E vina ta ! Tu i-ai omorat ! Apoi umbrele s-au oprit din mers si su inceput sa se indrepte catre mine . Te rog oprestete ! Baiatul meuu! Oprtestete ! Lasa-l in pace ! tipau umbrele . Eram ingrozita , nu-mi venea sa cred ce auzeam si vedeam . Nu , nu-i adevarat ,mi-am pus mainile la urechi si am inchis ochii si am tipat : Iesi din mintea mea ! Voi fi mereu o parte din tine , char daca tu nu vrei , apoi a inceput sa rada si totul revenise la normal .Artemis probabil se speriase de tipatul meu , caci acum era in picioare langa mesteacan . Am inceput sa plang si sa spun ca imi pare rau in continu .

Apoi cand m-am trezit Artemis ma impinge cu botul ca si cum ar fi zis E dimineata , scoala-te , cat ai de gand sa mai dormi ? L-am mangaiat pe bot si s-a asezat langa mine . Razele soarelui strabateau ramurile copacilor , iar trilul pasarelelor se auzea de peste tot . Raza dreapta se intretaie si fara a-si anunta destinatia trece prin orice . Imaginea neclara mi-o imprastie in ochi . Intr-o zi , char si cu pasii mei atat de mici , voi putea oare sa ajung de cealalta parte a norilor ? Apoi m-am ridicat , am pus saua pe Artemis si am inceput sa merg mai departe ratacind prin padure .

http://light.sunphoto.ro/photos/normal/31043801_TEZWDQKEN.jpg -- Lydia


http://fc06.deviantart.net/fs41/f/2009/009/0/4/kuran_kaname_deskop_by_MisaNoUta.png = Kuran Kaname



http://1.bp.blogspot.com/_x5BKETLCw_s/TH6s10oNh1I/AAAAAAAAAG8/h34WGwKKExE/s1600/synchronicity+-+4.jpg = Miku vs Len


http://farm4.static.flickr.com/3296/2540841060_9f14d09518.jpg = parintele [ de la manastire ]

kuran kaname si parintele dela manastire,adik pozele cu ei sunt din vampire knight,nu?
asa...deci,vad ca ai citit commurile noastre....ceea ce e bine.....chiiar imi place si vad ca te pricepi!felicitai!acum ficu tau e perfect!!!siii...abia astept nextu!

Capitolul 6 .Fata in fata cu dusmanul

Si merg eu asa pana dau de un lac . Era splendid , inconjurat din toate partile de brazi ,iar in fata se vedeau muntii printre care se strecurau razele soarelui . Si mai in colo ce sa vezi , o casuta din lemn cu un mic leagan pe veranda . Hei , Artemis cred ca in noaptea asta vom inopta aici . L-am legat de o creanga a unui copac din apropiere si am mers sa vad daca locuieste cineva acolo . Spre norocul nostru , casuta era abandonata desi in interior era foarte frumos . Avea o singura camera cu o masuta cu 2 scaune , un pat , o noptiera si o usa care ducea catre baie . Apoi am gasit o matura si am inceput sa fac curat . De acum se facuse dupamiaza asa ca am iesit si ma dadeam in leagan .Dar uitandu-ma la cer m-am intristat si am inceput iar sa ma gandesc la ce am facut si ca ar trebui sa fiu inchisa . Dar mai intai aveam de terminat o chestiune personala . Pentru fiecare gest sangeros am sa ma razbun inmiit .Apoi a inceput sa ploua asa ca m-am dus sub copac cu Artemis . Stateam rezemata de copac uitandu-ma la soarele care apunea : Vei fi alaturi de mine pana la sfarsit , Artemis ? Candva va veni timpul sa spunem ,, adio '' ! Dar , orice va fi , anotimpurile vor continua sa se schimbe . Chear daca ne vom rataci uneori , vom merge impreuna . Nu-i asa ?! Acesta sa fie singurul lucru care sa nu se schimbe ! Acesta dadu din cap in semn de aprobare . Am inebunit , am inceput sa vorbesc cu calu ! dar in sinea mea stiam ca ma intelege .Apoi am intrat in casa si m-am culcat .
Adoua zi m-am trezit inainte de rasarit . Staream in pragul usii , roua se asezase pe flori ,iar cerul era plumburiu . Am iceput sa gandesc cu voce tare : Zilele imi incurca dimineata gasita cu greu . In loc sa ma indrept spre viitor , urmaresc trecutul . Amintirile nemiloase ma incoltesc si nu vor sa ma ierte . Usor , usor supararea se agata oarba de obrajii mei obositi . Oare cand se va opri ploaia necontenita , mi-e frig . Oare de ce m-a ales ploaia pe mine ? Poate e bine sa ma invaluie ea ! Nestiind sa se opreasca , ploaia va cadea si azi din cer .Lumina straluceste chiar inainte de rasarit si naste curcubeul . Merg mai depare , iar cand vantul se va opri , voi privi cerul cautandu-te .
Am pus saua pe Artemis si am plecat mai departe pe un drum din padure . La scurt timp am ajuns intr-un oras .Inca ploua , locurile mi se pareau foarte cunoscute , dar nu stiam de unde . Nu mai stiam pe unde sa merg si am intrebat o doamna . Aceasta mi-a aratat pe unde sa o iau si apoi am vazut-o . Era asa de mare . Un domn cu ochelari ma vazut la poarta si ma intrebat daca caut pe cineva . Eu i-am raspuns ca doream sa vorbesc cu directorul scolii . Apoi acesta ma condus la casa directorului . L-am lasat pe Artemis langa un com si am intrat inauntru cu domnul acela .
- Nu m-am prezentat , eu sunt Lidia !
- Ma bucur sa te cunosc , Lidia , eu sunt Kaien Cross , directorul academiei Cross , spuse el poftindu-ma in sufragerie .
- Domnule , am venit sa ma inscriu la academie !
- Prea bine , dar puteai sa vii si maine , ce s-a intamplat de ai venit pe ploaie ?
-Domnule , daca va spun promiteti sa pastrati seretul ?
-Daca ai stii cate secrete ascund , nu-ti face griji il voi putea pastra si pe al tau . Si asa am inceput si iam povestit directorului ot ce mi se intamplase pana in prezent . Directorul incepuse saplanga .
- Nu-ti face griji , poti sta la mine , o sa am grija de tine si poti sa-mi spui tati ! Atunci mi-am dat seama ca directorul era putin sarit de pe fix.
- Nu, nu vreau sa va deranjez , nu va face-ti gtriji o sa gasesc un han unde sa stau ...
- Insist ! O sa ramai la mine si o sa ii cunosti si pe noii tai fratiori ! Osa fim o familie fericita ! Da ! Era clar , directorul o luase razna ! Apoi cineva deschise usa de la intrare .
- Ce-o fii cu calul acela afara ?
- A , se pare ca au ajuns ! zise directorul .
Apoi pe usa intrara un baiat si o fata . Ramasesera nemiscati in fata usii . Fata mi se parea foarte cunoscuta . Nu stiam de ce dar incepusem sa ma simt un pic nervoasa . Apoi m-am uitat la baiat . Ochii lui mi-au captat atenita . Mi-erau cunoscuti , apoi mi-am amintit de baiatul pe cate il vazusem in turn in urma cu 11 ani . Nu se schimbase deloc . Cat ma bucuram ca nu il omorasem . Directorul si cu mine ne ridicasem de pe scaune .
- In seara asta am vesti bune pentru voi doi . O sa aveti o noua surioara ! Cei doi erau uimiti .
- Cati copii ai de gand sa mai adopti ? spuse baiatul .
- Va rog sa va purtati frumos cu ea . Ea e Lidia . Lidia ei sunt Kiryu Zero si Cross Yuki .
- Ma bucur sa te cunosc Lidia , zise Yuki vesela . Si imi strange mana . Atunci am avut un sentiment de ura , la fel ca cel pe care il aveam pentru Kaname . Ceva nu era in regula .
- Zero , vrei te rog sa ii arati casa Lidiei ? Si Yuki te rog adui niste haine curate pana pregatesc eu cina .
- Sigur , urmeazama !
- Imeidat , zambi Yuki si fugii sa le aduca .
Zero mi-a aratat toate incaperile , apoi eu m-am oprit la una .
- Ce e aici ? intreb eu .
- A , e camera mea !
- Pot sa intru ? il intreb eu . Era ceva acolo care ma atragea .
- Da ...
Am deschis usa si m-am apropiat de geam . Parca o forta ma atragea . Apoi am vazut doua stele , erauparintii mei . Stelele lor straluceau mai tare ca oricand . Fara sa vreau am izbucnit in plans .
- Hei , ce s-a intamplat ? imi zice Zero ingrijorat .
- Nimic , zic eu incet printre lacrimi .
- Nimeni nu plange degeaba , zice el mangainduma pe cap . Trebuie sa fie vrun motiv . Poti avea incredere in mine !
- Parintii mei au murit ! i-am spus eu plangand la pieptul lui . Apoi nu a mai zis nimik si m-a strans in brate .
- Stiu cum te simti . Si eu mi-am pierdut parintii .Au fost ucisi de un vampir cand eram mic .
- De la el ai semnul de pa gat ? il intreb eu suspinand si uitandu-ma in ochii lui . Zero era socat .
- De unde .... ,dar acesta nu apuca sa termine fraza caci glasul lui Yuki se ude de pa hol :
- Lidia , unde esti ? Apoi mi-am sters repede lacrimile , iar Yuki intra pe usa .
- Aici erai ! Vino , esti un pic mai inalta ca mine dar cred ca iti vor veni hainele mele . Asa ca ma lua de mana si ma du-se in camera ei sa imi aleg niste haine . Bineinteles ca ura mea din interior fusese iar starnita si nu intelegeam de ce .
La masa directorul le povestise , povestea vietii mele , dar fara a mentiona numele vampirului lucru care mi-a atras atentia . Dupa masa Zero si cu mine am strans farfuriile si le-am dus la bucuatarie . Acum era momentul Zero se abtinuse la masa sa ma intrebe ceva , dar eu i-am lut-o inainte desi imi era putin rusine , mi-era teama sa nu se gandeasca la altceva .
- Zero , pot sa dorm in seara asta cu tine ? intreb eu serioasa si cu capul in pamant .
- Daca imi raspunzi la o intrebare ! D.. , dar i-am luat-o inainte .
- De unde stiu de semn ? Sarcu il lasase-m masca .
- Da !
- O sa iti povestesc intre patru ochi .
- A , am uitat ceva foarte important . Unde o sa doarma Lidia ? Zise directorul , in timp ce-si tregea sufletul pt ca alergase pe hol .A stiu poti sa dormi cu Yuki .
- Nu-ti face griji , Lidia o sa doarma cu mine in camera in noaptea asta , ii zise Zero .
Directorul e socat .Il eas pe Zero deoparte si ii zice ceva la ureche . Probabil s-o fi gandit la altceva pt ca Zero se inrosise si ii trase un pumn in cap directorului . Apoi ne-am dus toti la culcare . Eram singura cu Zero in camera lui . Ne-am asezat amandoi pe marginea patului .
- Iti amintesti ca in urma cu 11 ani , intr-o noapte erai in alt sat , langa un turn inalt si cand te-ai uitat in sus ai vazut o fetita ?
- Tu erai ?
- Da ! Atunci am vazut semnul de pe gatul tau , iar azi mi-am dat seama imediat ca erai . Am citit ceva despre el in cartea de vraji pe care o gasisem sub pat . Doar muscatura unui vampir pursange poate lasa un astfel de semn , iar pentru a scapa de el trebuie sa bei din sangele vampirului care te-a muscat . [ De fapt mai era o cale dar imi era prea rusine sa ii spun . Gasisem o vraja prin care as fi putut elimina semnul , dar nu aveam de gand sa ii spun inca . ]
- Zimi ceva ce nu stiu ! Si totusi de ce ai vrut sa dormi cu mine ?
- In timp ce dormi pot sa ma lupt cu demonul din interiorul tau si sa iti scad pofta de sange .
- Am inteles . Dar tu no sa dormi ?
- Nu-ti face griji , no sa ma lupt toata noaptea cu el . Apoi ne-am culcat .
Eram in interiorul lui , fata in fata cu bestia . Doar niste gratii ne desparteau . Era imensa , cu flacari in ochi , dornica de sange . Am trecut prin gratii si lupta a inceput . Bineinteles ca la final eu am castigat . Dimineata Zero se trezise inaintea mea . Isi daduse seama ca eram obosita asa ca m-a lasat sa dorm . Dupa vreo jumatate de ora m-am trezit si eu . Mam imbracat si m-am dus in sufragerie , acolo erau Kaien , Yuki si Zero .
- Bunadinineata , mica mea raza de soare ! A dormita bine fetita tatei ? zise directorul zambitor .
- Bunadiminteata , am dormit foarte bine . Trebuia sa ma treziti .
- Ai batut drum lung pana la noi si nu ne-am indurat sa te trezim , zise Yuki vesela ca de obicei .
- Ti-am pregatit uniforma si azi te vei alatura in corpul de paza alturi de Yuki si Zero , zice directorul .Apoi imi explica cum ca Scoala de imparte in Day Class si Night Class , iar cei din sunt Night Class vampiri si elevii din Day Class nu trebuie sa alfe . Am fost deacord , mai ales fiind vorba de vampiri , poate il gaseam si pe Kaname si in plus le eram datoare fiindca ma lasau sa stau la ei . Inainte sa plecam , am prins un moment singura cu Zero .
- Cum te simti ? il intreb eu .
- Nustiu ce ai facut dar imi e mai bine , multumesc !
- Ma bucur sa aud asta , zic eu zambind .
Apoi dupa terminarea orelor , am mers imreuna cu Zero si Yuki ca sa le tinem pe admiratoarele vampirilor cat mai departe de ei . Nu-mi venea sa cred , toate fetele din soala erau acolo . Cand , insfarsit se deschisesera portile ,iar vampirii trebuiau sa mearga de la dormitoarele Luna la scoala . Mii de tipete , au iesit vampirii . Si eu care credeam ca tipetele umbrelor au fost asurzitoare . Ei bine fetele astea le intreceau . Toata lumea incepea : Aido ! Vai de dragut ee ! Ichij ! Shiki ! Dar apoi am auzit un nume pe care asteptam cu nerabdare sa-l aud : Kaneme -sempai ! Am uitat imediat si l-am vazut . Nu se schimbase deloc . Ce-as fi vrut sa sar la gatu lui si sa-l omor . Flacara razbunarii ardea mai tare ca niciodata in inima mea. Cata ura stransesem in acesti 10 ani . Insfarsit ma puteam razbuna . La um moment dat s-a uitat la mine si ma privit cateva secunde . Cred ca-si daduse seama . Apoi s-a apropiat de noi.
- Kaname-semempai , ea e Lidia noua noastra colega ! zice imediat Yuki .
- Ma bucur sa te cunosc Lidia ! Eu sunt ..
- Kuran Kaname , zic eu foarte serioasa si incruntandu-ma la el .
- Vad ca imi stii numele .
- Invat repede !
- Ba bucur ca te-am cunoscut !
- Placerea e de partea mea ! Apoi pleca .
- Care-i problema cu fata aia ? ii sopteste Aido lu Akatsuki . Apoi elevii clasei de zi s-au indreptat catre ore . Nu-mi dadusem seama dat Yuki se uita la mine ca la felu 14 .
,, De ce Lidia avea acea privire rece cand l-a vazut pe Kaname ? Na-m mai vazut acea privire de cand directorul la adus pe Zero dupa ce parinitii lui au fost atacati de un vampir. '' , gandea Yuki .
Apoi eu si Zero am plecat catre grajuri . Trebuia sa il vizitez pe Artemis .

ai facut confuzie intre night class si day class...iar aidou si hanabusa sunt aceeasi persoana...in rest e ok,desi in mod normal lidia dupa tot ceea ce a trebuit sa infrunte nu ar trebui sa se increada atat de usor in cei de la academie...a,da si vad ca totul a inceput sa semene cu vampire knight!o sa fie zeroxlidia?

inca nu pot sa iti raspund la aceasta intrebare dar vei afla pe parcurs iti multumesc ca imi citesti povestea . Arigato !

E superb!
Deabea astept sa vad ce se mai intampla.
Haide repede cu nextuu'
Roxy te pupaceste!

Capitolul 7. Dezgroparea trecutului !


Nu-mi vine sa cred , insfarsit am ocazia sa ma razbun , gandeam eu in sinea mea .
- Lidia , ce este intre tine si Kuran ? Il cunosti ? ma intreba Zero pe drum .
- Din nefericire il cunosc , iar intr-o zi am sa-l omor !
- Nu inteleg ! Dar ma bucur sa am pe cineva care il uraste lal fel de mult ca mine , zice el in timp ce deschide usa grajdului .
Apoi eu ma uit sa vad daca era cineva prin preajma si inchid usa .
- Sti ca de ziua mea parintii mei au fost ucisi de un vampir !
- Da !
- Numele lui e Kuran Kaname ! Si insfarsit am sa ma razbun ! Si am sa-i omor pe toi cei din familia Kuran si tot ce are Kaname mai de pret pe lume !
- Acum inteleg !
- Dar tu de ce il urasti ?
- Parintii mei erau vanatori de vampiri ! Ma bucur sa am un aliat !
- Am inteles ! A, ce iapa frumoasa ! Si m-am dus si am mangaiat-o .
- Ea e Lily ! De obicei nu lasa pe mineni s-o atinga cu exceptia mea . Cred ca te place !
- Si eu pe ea ! Apoi se auzi un nechetat . Neata Artemis ! Stai linistit n-am uitat de tine ! Caii sunt minunati !
- Asa e ! Lily mie cea mai buna prietena .
- La fel eu si Artemis ! Parca te intelege , e oparte din tine !
Desi nu prea imi placea sa admit eu si Yuki semanam in unele parti . Toata dupamiaza am stat la grajd cu Zero si aflasem mai multe despre el si Yuki . Spre seara ne-am intors acasa .


- Voi n-ati simtit un miros dulce cand neam indreptat spre ore ? zise Aido .
- Ba da , raspunse Ichijo .
- Kaname-sempai de unde va stia fata aia numele ? zise Ruka .
- Nu stiu ! raspunse scurt Kaname .
- Te referi la Lidia , pun pariu ca de la ea venea mirosul ! Ce sange gustos ! zice Aido .
- Pote ai dreptate , zice Rima .




- Pe unde ati umblat voi doi , mi-am facut griji ! Mai ales ca Lidia nu prea cunoaste locurile si
se putea ratacii , zice Yuki imediat ce am intrat pe usa .
- Nu-ti face griji am fost cu Zero .
,,Cu Zero ? Dar Zero nu lasa pe mineni sa se apropie de al atat de mult si mai ales sa stea cu el toata dupamiaza . A reusit sa se apropie de le mai mult decat mine si intr0un timp atat de scurt .Eu incerc asta de mult '' , isi zicea Yuki in sinea ei . Apoi am plecat sa-l ajutam pe director cu masa .
- Lidia , m-am gandit si acum 11 ani la marginea satului a ars un conac , zise directorul .
- Unde ? Te rog , du-ma acolo !
- Acum e tarziu o sa mergem maine .
Deabea asteptam sa vina ziua urmatoare . Si iata ca razele soarelui au rasarit , eram prima in picioare . M-am dus si am pregatit micul de jun si am pus masa si ii asteptam pe toti sa se trezeasca . Pimul care s-a trezit a fost directorul apoi Yuki si Zero lenesul .
- Vad ca esti foarte entuziasmata , zise directorul zambind .
- Dar , Lidia daca nu este casa ta ? zise Yuki pe un ton ingrijorator .
- Atunci o sa mai caut pana am s-o gasesc . Nu renunt !
- Bine , daca suntem gata cu totii atunci sa mergem , zise directorul .
Am mers pe jos si nea luat ceva sa ajungem . Am vazut-o si m-am oprit cateva clipe ca s-o privesc . Brusc amintirea noptii cand casa era in flacari mi-a revenit in minte . Apoi am fugit spre casa .
- Lidia , asteapta ! striga Kaien .
Am deschis poarta si am inceput sa caut printre ruine . Nu stiam de se intamplase . Parca corpul meu se misca singur . Iar apoi , am gasit o sabie si o carte vraji . Eram sigura ca erau ale tatei . M-au coplesit amintirile si am inceput sa plang .
- Bunaziua ! se auzi o voce din spate foarte familiara .M-am intors si ...
- Ne scuzati noi ... , zise directorul .
- Lidia !
- Parinte ! Am fugit si l-am imbratisat . Apoi am plecat la manastire .
- Nu credeam ca am sa te mai vad vreodata , zise preotul .
- Unde sunt ingropati mama si tata ? intreb eu .
- In cimitirul din apropiere . Dar spune-mi ce sa intamplat cu Aizen ?
Apoi iam povestit toul dupa care am plecat la cimitir . Acolo erau ingropati parintii mei si toti cei loiali lor . M-am dus mai aproape de piatra si acolo erau Rosette Carlton si Yuri Carlton , ceea ce insemna ca eu eram Lidia Carlton . Apoi i-am rugat sa ma lase un pic singura , asa ca directorul , Yuki si Zero au plecat la scoala , iar Zero urma sa se intoarca mai tarziu ca sa ma ia . Aveam sabia si cartea tatei , imi gasisem parintii , iar tot ce mai trebuia acum era sa devin mai puternica pentru a-mi invinge dusmanul . Am stat acolo un timp apoi m-am dus acasa am lasat cartea si sabia , iar pentru ca era timpul cand vampiri trebuiau sa mearga catre ore m-am dus sa ii ajut pe Yuki si Zero .
Aceasta este Academia privata Ceross unde toti studenii au dormitoare .
- Inapoi ! S-a dat stingerea studentilor din clasa de zi ! Intorceti-va in camerele voastre ! striga Yuki .
- Nu incerci doar sa ii pastrezi pe studentii cursurilor de noapte pentru tine , dra Cross ?
- Doar pentru ca esti fiica directorului ! Nu e corect !
- Te inseli ! Etreaba mea ca prefect sa ... , incerca Yuki sa le explice . Apoi se deschisera portile . Iar nu le-am dus de aici la timp . Apoi fetele de aliniara singure .
Cand am ajuns eu fetele erau in extaz , semn ca vampirii iesisera .
- Buna dimineata , doamnelor ! striga Aido .Sunte-ti energice si dragute ! Apoi se prefacu ca o impusca pe o eleva si toate au sarit ca vor si ele sa fie impuscate si au daramat-o pe Yuki din picioare .
- Yuki , esti bine ? sari imediat Kaname .Multumec pentru munca depusa .
- Nu e.. Desigur e datoria mea ca prefect !
- Nu fi suparata ma face sa ma simt singur .
- Nu , eu doar .. Tu mi-ai salvat viata , Kaname . Apoi Kaname se apropie de ea si o mangaie pe cap .
- Nu-ti mai fa griji pentru asta . A fost acum multa vreme . Apoi aparu Zero imediat si ii lua mana de pe Yuki .
- Incep cursurile , Kuran .
- Esti infiorator , domnule prefect .
Apoi pleca , dar isi intoarse capul putin spre dreapta si ma privi cu coada ochiului , stiind ca-i urmaream . Trebuia doar sa astept pana deveneam mai puternica . Acum cu sabia si cartea tatei sigur il puteam invinge . Oricum era sub naul meu si nu mai trebuia sa-mi fac griji de unde ar putea fi . Torusi mie parea ciudat , faptul ca el si Yuki semanau atat de mult , acel sentimesnt pe care il am in preaja lui Yuki care e la fel ca atunci cand Kaname e prin preajma , iar acum grija lui deosebita pentru Yuki. Imi dadusem seama ce se perecea .
- Hei voi intoarceti-va spre dormitoare , striga Zero la niste eleve . Trebuie sa am deaface cu insectele astea zilnic ..
-Ai intarziat ! Nu fa pe seful ! Edatoria noastra ca prefecti , ai mai mult respect ! zise Yuki .
- As putea spune la fel . Esti prea usor de citit . Desi nu are nimic deaface cu dragostea ta pentu el . Intelegi , nu ?
- Taci ! Stiu asta !
Apoi m-am apropiat de ei .
- Lidia ! Cum te simti ? Zero trebuia sa o aduci inapoi de la cimitir !
- Asta intentionam sa fac char acum !
- E in regula ! Sunt bine ! Scuzati-ma 1
- Crezi ca e bine ? il intreba Yuki ingrijorata pe Zero.
- Nu stiu .
Stiam ca nu voi putea dormi la nesfarsit alaturi de Zero asa ca trebuia sa gasesc o vraja sau ceva care sa-i aline durerea cand nu eram alaturi de el . M-am intors in dormitorul meu rasfoind caretea de vraji si gasisem ceva interesant . Se numea Lacrimile Zeitei . In noptile cu luna plina trebui sa pang si sa-mi adun lacrimile intr-o sticluta , apoi la miezul noptii rosteam o incantatie zi o lasam la fereastra pana dimineata . Nu imi venea inca sa plang asa ca m-am dus sa vorbesc ceva cu directorul .
- Pot sa intru ?
- Sigur Lidia intra ! Cum te simti ?
- Sunt bine . Ma bucur ca i-am gasit si va multumesc mult ca mi-ati aratat casa .
- N-ai pentru ce ! S-a intamplat ceva ?
- Nu tocmai . Ma intrebam doar de ce nu ati spus numele vampirului atunci cand le povesteati lui Yuki si Zero trecutul meu .Apoi de diecare daca cand Yuki se apropia de mine aveam acel sentiment de ura ca si cum Kaname ar fi fost in locul ei , iar faptul ca ei doi seamana atat d emult mi-a atras atentia . Iar azi grija lui Kaname pentu Yuki mi-a confirmat banuielile . Veroiam sa va intreb de ce ascunde-ti un vampir printre oameni ?
- Scuze nu inteleg !
- Stiu ca Yuki e sora lu K aname . Acela a fost un moment socant pentru director .
- E greu sa-ti explic , dar te asigur ca Yuki nu e vampir .
- Dar totusi prin venele ei curge acelsi sange ca prin venele lui Kuran Kaname .
- Te rog sa ii spui lui Yuki sau lui Zero . Sa nu spui nimanui .
- Stati linistit , secretul lor e in siguranta . Dar va spun doar un lucru . Intr-o zi o sa-l omor pe Kaname si tot ce are el mai grag pe lume asa ca va rog sa nu-mi stati in cale sau nustiu ce-as fi in stare sa fac . Apoi m-am intors si chear inainte sa ies pe usa :
- Incearca sa traiesti si pentru aaltceva , nu doar pentru razbunare .
- O sa ma gandesc la asta . Noapte buna !
Apoi m-am indreptat spre camera mea si am pregatit potiunea pentru Zero .



Scuze nu prea am avut inspiratie la capitolul acesta .

Capitolul 7. Dezgroparea trecutului !


Nu-mi vine sa cred , insfarsit am ocazia sa ma razbun , gandeam eu in sinea mea .
- Lidia , ce este intre tine si Kuran ? Il cunosti ? ma intreba Zero pe drum .
- Din nefericire il cunosc , iar intr-o zi am sa-l omor !
- Nu inteleg ! Dar ma bucur sa am pe cineva care il uraste lal fel de mult ca mine , zice el in timp ce deschide usa grajdului .
Apoi eu ma uit sa vad daca era cineva prin preajma si inchid usa .
- Sti ca de ziua mea parintii mei au fost ucisi de un vampir !
- Da !
- Numele lui e Kuran Kaname ! Si insfarsit am sa ma razbun ! Si am sa-i omor pe toi cei din familia Kuran si tot ce are Kaname mai de pret pe lume !
- Acum inteleg !
- Dar tu de ce il urasti ?
- Parintii mei erau vanatori de vampiri ! Ma bucur sa am un aliat !
- Am inteles ! A, ce iapa frumoasa ! Si m-am dus si am mangaiat-o .
- Ea e Lily ! De obicei nu lasa pe mineni s-o atinga cu exceptia mea . Cred ca te place !
- Si eu pe ea ! Apoi se auzi un nechetat . Neata Artemis ! Stai linistit n-am uitat de tine ! Caii sunt minunati !
- Asa e ! Lily mie cea mai buna prietena .
- La fel eu si Artemis ! Parca te intelege , e oparte din tine !
Desi nu prea imi placea sa admit eu si Yuki semanam in unele parti . Toata dupamiaza am stat la grajd cu Zero si aflasem mai multe despre el si Yuki . Spre seara ne-am intors acasa .

- Voi n-ati simtit un miros dulce cand neam indreptat spre ore ? zise Aido .
- Ba da , raspunse Ichijo .
- Kaname-sempai de unde va stia fata aia numele ? zise Ruka .
- Nu stiu ! raspunse scurt Kaname .
- Te referi la Lidia , pun pariu ca de la ea venea mirosul ! Ce sange gustos ! zice Aido .
- Pote ai dreptate , zice Rima .


- Pe unde ati umblat voi doi , mi-am facut griji ! Mai ales ca Lidia nu prea cunoaste locurile si
se putea ratacii , zice Yuki imediat ce am intrat pe usa .
- Nu-ti face griji am fost cu Zero .
,,Cu Zero ? Dar Zero nu lasa pe mineni sa se apropie de al atat de mult si mai ales sa stea cu el toata dupamiaza . A reusit sa se apropie de le mai mult decat mine si intr0un timp atat de scurt .Eu incerc asta de mult '' , isi zicea Yuki in sinea ei . Apoi am plecat sa-l ajutam pe director cu masa .
- Lidia , m-am gandit si acum 11 ani la marginea satului a ars un conac , zise directorul .
- Unde ? Te rog , du-ma acolo !
- Acum e tarziu o sa mergem maine .
Deabea asteptam sa vina ziua urmatoare . Si iata ca razele soarelui au rasarit , eram prima in picioare . M-am dus si am pregatit micul de jun si am pus masa si ii asteptam pe toti sa se trezeasca . Pimul care s-a trezit a fost directorul apoi Yuki si Zero lenesul .
- Vad ca esti foarte entuziasmata , zise directorul zambind .
- Dar , Lidia daca nu este casa ta ? zise Yuki pe un ton ingrijorator .
- Atunci o sa mai caut pana am s-o gasesc . Nu renunt !
- Bine , daca suntem gata cu totii atunci sa mergem , zise directorul .
Am mers pe jos si nea luat ceva sa ajungem . Am vazut-o si m-am oprit cateva clipe ca s-o privesc . Brusc amintirea noptii cand casa era in flacari mi-a revenit in minte . Apoi am fugit spre casa .
- Lidia , asteapta ! striga Kaien .
Am deschis poarta si am inceput sa caut printre ruine . Nu stiam de se intamplase . Parca corpul meu se misca singur . Iar apoi , am gasit o sabie si o carte vraji . Eram sigura ca erau ale tatei . M-au coplesit amintirile si am inceput sa plang .
- Bunaziua ! se auzi o voce din spate foarte familiara .M-am intors si ...
- Ne scuzati noi ... , zise directorul .
- Lidia !
- Parinte ! Am fugit si l-am imbratisat . Apoi am plecat la manastire .
- Nu credeam ca am sa te mai vad vreodata , zise preotul .
- Unde sunt ingropati mama si tata ? intreb eu .
- In cimitirul din apropiere . Dar spune-mi ce sa intamplat cu Aizen ?
Apoi iam povestit toul dupa care am plecat la cimitir . Acolo erau ingropati parintii mei si toti cei loiali lor . M-am dus mai aproape de piatra si acolo erau Rosette Carlton si Yuri Carlton , ceea ce insemna ca eu eram Lidia Carlton . Apoi i-am rugat sa ma lase un pic singura , asa ca directorul , Yuki si Zero au plecat la scoala , iar Zero urma sa se intoarca mai tarziu ca sa ma ia . Aveam sabia si cartea tatei , imi gasisem parintii , iar tot ce mai trebuia acum era sa devin mai puternica pentru a-mi invinge dusmanul . Am stat acolo un timp apoi m-am dus acasa am lasat cartea si sabia , iar pentru ca era timpul cand vampiri trebuiau sa mearga catre ore m-am dus sa ii ajut pe Yuki si Zero .
Aceasta este Academia privata Ceross unde toti studenii au dormitoare .
- Inapoi ! S-a dat stingerea studentilor din clasa de zi ! Intorceti-va in camerele voastre ! striga Yuki .
- Nu incerci doar sa ii pastrezi pe studentii cursurilor de noapte pentru tine , dra Cross ?
- Doar pentru ca esti fiica directorului ! Nu e corect !
- Te inseli ! Etreaba mea ca prefect sa ... , incerca Yuki sa le explice . Apoi se deschisera portile . Iar nu le-am dus de aici la timp . Apoi fetele de aliniara singure .
Cand am ajuns eu fetele erau in extaz , semn ca vampirii iesisera .
- Buna dimineata , doamnelor ! striga Aido .Sunte-ti energice si dragute ! Apoi se prefacu ca o impusca pe o eleva si toate au sarit ca vor si ele sa fie impuscate si au daramat-o pe Yuki din picioare .
- Yuki , esti bine ? sari imediat Kaname .Multumec pentru munca depusa .
- Nu e.. Desigur e datoria mea ca prefect !
- Nu fi suparata ma face sa ma simt singur .
- Nu , eu doar .. Tu mi-ai salvat viata , Kaname . Apoi Kaname se apropie de ea si o mangaie pe cap .
- Nu-ti mai fa griji pentru asta . A fost acum multa vreme . Apoi aparu Zero imediat si ii lua mana de pe Yuki .
- Incep cursurile , Kuran .
- Esti infiorator , domnule prefect .
Apoi pleca , dar isi intoarse capul putin spre dreapta si ma privi cu coada ochiului , stiind ca-i urmaream . Trebuia doar sa astept pana deveneam mai puternica . Acum cu sabia si cartea tatei sigur il puteam invinge . Oricum era sub naul meu si nu mai trebuia sa-mi fac griji de unde ar putea fi . Torusi mie parea ciudat , faptul ca el si Yuki semanau atat de mult , acel sentimesnt pe care il am in preaja lui Yuki care e la fel ca atunci cand Kaname e prin preajma , iar acum grija lui deosebita pentru Yuki. Imi dadusem seama ce se perecea .
- Hei voi intoarceti-va spre dormitoare , striga Zero la niste eleve . Trebuie sa am deaface cu insectele astea zilnic ..
-Ai intarziat ! Nu fa pe seful ! Edatoria noastra ca prefecti , ai mai mult respect ! zise Yuki .
- As putea spune la fel . Esti prea usor de citit . Desi nu are nimic deaface cu dragostea ta pentu el . Intelegi , nu ?
- Taci ! Stiu asta !
Apoi m-am apropiat de ei .
- Lidia ! Cum te simti ? Zero trebuia sa o aduci inapoi de la cimitir !
- Asta intentionam sa fac char acum !
- E in regula ! Sunt bine ! Scuzati-ma 1
- Crezi ca e bine ? il intreba Yuki ingrijorata pe Zero.
- Nu stiu .
Stiam ca nu voi putea dormi la nesfarsit alaturi de Zero asa ca trebuia sa gasesc o vraja sau ceva care sa-i aline durerea cand nu eram alaturi de el . M-am intors in dormitorul meu rasfoind caretea de vraji si gasisem ceva interesant . Se numea Lacrimile Zeitei . In noptile cu luna plina trebui sa pang si sa-mi adun lacrimile intr-o sticluta , apoi la miezul noptii rosteam o incantatie zi o lasam la fereastra pana dimineata . Nu imi venea inca sa plang asa ca m-am dus sa vorbesc ceva cu directorul .
- Pot sa intru ?
- Sigur Lidia intra ! Cum te simti ?
- Sunt bine . Ma bucur ca i-am gasit si va multumesc mult ca mi-ati aratat casa .
- N-ai pentru ce ! S-a intamplat ceva ?
- Nu tocmai . Ma intrebam doar de ce nu ati spus numele vampirului atunci cand le povesteati lui Yuki si Zero trecutul meu .Apoi de diecare daca cand Yuki se apropia de mine aveam acel sentiment de ura ca si cum Kaname ar fi fost in locul ei , iar faptul ca ei doi seamana atat d emult mi-a atras atentia . Iar azi grija lui Kaname pentu Yuki mi-a confirmat banuielile . Veroiam sa va intreb de ce ascunde-ti un vampir printre oameni ?
- Scuze nu inteleg !
- Stiu ca Yuki e sora lu K aname . Acela a fost un moment socant pentru director .
- E greu sa-ti explic , dar te asigur ca Yuki nu e vampir .
- Dar totusi prin venele ei curge acelsi sange ca prin venele lui Kuran Kaname .
- Te rog sa ii spui lui Yuki sau lui Zero . Sa nu spui nimanui .
- Stati linistit , secretul lor e in siguranta . Dar va spun doar un lucru . Intr-o zi o sa-l omor pe Kaname si tot ce are el mai grag pe lume asa ca va rog sa nu-mi stati in cale sau nustiu ce-as fi in stare sa fac . Apoi m-am intors si chear inainte sa ies pe usa :
- Incearca sa traiesti si pentru aaltceva , nu doar pentru razbunare .
- O sa ma gandesc la asta . Noapte buna !
Apoi m-am indreptat spre camera mea si am pregatit potiunea pentru Zero .

Imi place foarte mult.
Ai talent ! (sa nu te mai aud pe mess ca-mi spui ca n-ai inspiratie )
Nextuu'
Roxy te pupaceste!

la cat rau a facut lidia sub forma lui miku,plus promisiunea ca orice rau ar fi facut il va rascumpara inzecit,trb sa ti cont ca razbunarea nu prea are ce cauta in cadru...poti de exemplu sa spui ca ce a mai ramas din miku vroia razbunare,ca sa rezolvi problema...in rest e ok...deeeeeci...NEXT!!!

Capitolul 8. Astept un strigat din umbra ca sa ingroape trecutul !

Nu te poti ascunde ! Sunt aici ! Mereu voi fi ! Ha ha ha ! Apoi m-am trezit tipand in clasa .

- Domnisoara Lidia , iar ati adormit in timpul orei ? zise suparat profesorul de mate .
- Imi pare rau ! Miku se juca din nou cu mintea mea , dar nu aveam de gand s-o las .
Am hotarat sa devin mai puternica asa ca ma trezeam in fiecare zi foarte devreme si mergeam si ma antrenam . Alergam , imi punream greutati la picioare , in rucsac si incepeam si alergam , apoi mergeam la cursuri , le tineam pe fetele din clasa de zi departe de vampiri , mergeam cu Zero la grajd , iar seara imi exersam puterile magice . Si bineinteles cand n-aveam chef de scoala sau eram deprimata ma duceam la cimitir . Singurul care stia unde dispaream in astfel de momente era Zero .
Dupa cateva luni .

Eram in casa directorului . Era dimineata , din nou Zero se trezise inaintea mea . M-am imbracat si m-am dus in sufragerie .
- Lidia ! Bunadimineata ! Imi zice directorul
- Neata , domnule Kaien , ii raspund eu . Privire-mi fiind atrasa de o persoana cu palton lung negru de langa director .
- E aici un bun prieten de al tau care e nerabdator sa te cunoasca , zise directorul . Apoi Zero venii de la bucatarie cu o tava cu 2 cafele. Domnul se ridica , iar cand iam vazut chipul ....
- Ma bucur sa te revad , Lidia !
- Nu ! Ce cauti aici ?
- Lidia, esti bine ? ma-ntreba Zero . Dar eu nu-l mai auzeam si nu-l mai vedeam decat pe Aizen .
- Am venit sa te vad ! zise el zambind si facand un pas in fata . Atunci toate amintirile imi navalira in cap . Oamenii ucisi cu sange rece , casele in flacari , tipetele umbrelor .
- Nu te apropia ! Stai departe de mine ! Apoi am fugit cat ma tineau picioarele spre cimitir .
- Nu-ti face griji directore , o aduc eu inapoi , zise Zero nelinistit .
- De ce so fi speriat asa cand v-a vazut ? Doar sunte-ti unchiul ei ?! zise Kaien neintelegend ce se intampla .
- Probabil o fi crezand ca toate rudele ei sunt moarte si deaceea o fi fugit , zise imediat Aizen .

- Lidia asteapta ! striga Zero in urma mea , dar nu-l auzeam . Nu.. se intampla din nou !
Sunt aici ! imi soptea Miku la ureche . Nu ! Te-am gasit ! zise ea razand . Nu ! Pleaca ! tipam eu ingenunchind in fata mormantului parintilor mei si punandu-mi mainile la urechi . Tu esti femeia care a ucis cu sange rece atatia oameni si se asunde de viata. Mainile tale sunt acoperite de sange . Apoi ma lua de mana . Vezi ? Nu ! Nuuu! Lacrimile au inceput sa-mi cada , iar doua brate puternice m-au cuprins .
- E in regula ! Totul va fi bine ! Sunt aici ! imi zicea Zero . Apoi mi-am cufundat lacrimile in haina lui si l-am strans in brate . Vazand ca se apropia ploaia , ma ridica usor si mersesem sub un copac .
- Esti bine ? ma intreba el .
- Te rog sa nu-l lasi sa ma ia ! Nu mai vreau !
- Despre ce vorbesti ? Nu te ia nimeni ?!
- Aizen a venit ca sa ma duca inapoi , sa fiu iar Miku . Nu mai vreau !
- Stai , acela era unchiul tau ... nea spus ..
- Nu ! Era Aizen , crede-ma ! Te rog sa nu-l lasi sa ma ia ! Nu vreau sa plec !
- Atata timp cat sunt aici n-o sa te ia nimeni de langa mine ! Totul o sa fie bine , ai sa vezi ! Si ma stranse la piepul lui . Am ramas acolo pana ce ploaia s-a oprit , iar o data cu ea si lacrimile mele . Apoi am mers acasa la director .
-Nu vreau sa ma intorc !
- Stiu , dar trebuie ! Nu-ti face griji o sa te protejez !
Dar cand am ajuns Aizen plecase .
- Lidia , ce bine ca esti teafara ! Ce s-a intamplat ? zise ingrijorat directorul.
- Acela nu era unchiul meu , era Aizen .
- Nu ma mir ca ai fugit .Imi pare rau n-am stiut ! Daca as fi stiut cu siguranta nu l-as fi primit .
- Nu-i nimic ! Unde s-a dus ?
- A zis ca o sa stea la un hotel si ca poate vine maine sa te vada . Dar stai linistita , portile academiei nu i se vor mai deschide .
- Multumesc !
Apoi eu si Zero am plecat spre dormitoarele noastre . Pe drum ne-am intalnit cu Yuki care ne mustrase fiindca nu am fost sa o ajutam ca sa le tina pe fete departe de vampiri .
- Aizen a venit dupa Lidia ! Asa ca nu ne-am mai gandit la vampiri , zise Zero serios .
- Imi pare rau n-am stiut ! zise Yuki trista .
- Dar nu-ti face griji totul e bine acum ! zic eu repede . Imi pare rau ca nu te-am ajutat , dar maine o sa fim acolo la timp ! Promit ! Apoi ii dau un ghiont lu Zero .
- Da vom fi acolo !
- Nu va face-ti griji ! Ma bucur ca esti bine Lidia !
- Nu-ti face griji !
- Voi doua merge-ti si sa culcati stau eu de paza ! zise Zero .
- Multumim ! am zis eu eu si Yuki .
,, Zero si Lidia petrec atat de mult timp impreuna . Habar naveam ca Aizen venise dupa Lidia . Se pare ca au devenit foarte buni prieteni . '' se gandea Yuki in timp ce mergeam spre dormitoare .
- Noapte buna , Yuki !
- Noapte buna , Lidia !
Apoi am inchis usa si m-am prabusit in spatele ei . ,, Aizen nu va renunta pana nu va obtine ceea ce isi doreste . Credeam ca a pierit cand pestera s-a prabusit . Cum ma gasit ? Trebuie sa il omor ca sa pot fi libera ? '' Apoi m-am ridicat si m-am dus langa fereastra . Ma uitam la luna si la reflexia ei in lac , nu puteam sa dorm asa ca am mers sa ma plimb pe langa lac . ,, Ha , ha , ha ! '' se auzea in mintea mea rasul lui Miku . ,, Nu din nou . Te-am gasit ! zise ea razand . Ti-am zis ca nu te poti ascunde ! Iesi din mintea mea ! si am inceput sa fug pe langa padure pana am juns la lac . Nu poti fugii la nesfarsit ! Nu te poti ascunde de mine ! Esti pare din mine ! Nu ! Te inseli ! Eu nu sunt ca tine ! tipam eu . Ai ucis o data si o s-o faci din nou ! Libertatea are pretul ei , plus ca doar asa o sa poti sa te razbuni !
- Lidia ? Ce face acolo ? zise Zero .
Apoi mana mea stanga fu apucata de cineva .
- Ce mireasma imbietoare plutete in aer , domnisoara Lidia ! zise Aido zambitor apoi imi duse mana aproape de gura lui . Sangele tau miroase excelent , imi dai voie sa gust ?
Nu stiam ce vroia sa zica cu sangele meu , dar dupa , uitandu-ma la mana mea am vazut ca ma zgariasem . Probabil cand am fugit prin padure . Naveam nici un chef de el asa ca il priveam cu indiferenta . Apoi am simtit o intepatura , Aido imi deschise rana si gusta putin din sangele meu .
- Delicios ! Mai bun ca orice sange . Imi dai voie sa gust si de la gat ? zise Aido incantat .
Nu-mi pasa de nimic in acel moment . Eu ma uitam la reflexia lunii in apa , priveam in gol. Apoi s-a apropiat si a tras un pic de gulerul de la gamasa mea . Eram atat de prinsa de treburile mele si de faptul ca Aizen urma sa vina a doua zi dupa mine , de faptul ca trebuia sa ucid din nou , poate Miku avea dreptate .
- Heii , eu uncerc sa iti beau sangele aici , chear n-ai de gand sa ripostesti deloc ? zise el iritat . Eu eram pierduta in gandurile mele . ,,Autor ! Sa ne ajute cineva ! Te rog lasa-mi copilul in pace ! Monstrule ! Mama , tata ! Te rog lasa-mi copilul in viata ! '' Miku nu inceta sa imi reaminteasca tot raul pe care l-am facut , iar lacrimile mele au inceput sa cada .
- Ce s-a intamplat ? Esti bine ? Imi pare rau ! Aido intrase in panica .
- Aido , pleaca de langa ea ! zise Zero .
- Nu am facut nimic , vorbeam si .. apoi a inceput sa planga .
- Aido , ce cau-ti aici Kaname te cauta ! zise Kaien .
- Sa mergem ! Apoi Aido si Kaien au plecat .
- Esti bine ? ma intreba Zero in timp ce-si desfacea cravata . N-ar trebui sa umbli singura .
- Nu-ti face griji sunt bine .
- Atunci de ce plangi ? zise Zero in timp ce-mi infasura mana . Hai sa plecam de aici miroase numai a sange .
- Iti multumes Zero !
- Pentru ce ?
- Pentru tot . Si mai ales pentru ca imi esti prieten . Atunci mi-am dat seama .
- N-ai pentru ce . Acum dute si culcate .
- Bine . Noapte buna ! Apoi l-am pupat pe obraz si am plecat in camera .
Miku , mai esti aici ? zic eu dupa ce am intrat in camera mea . Apoi parca eram intr-un univers paralel .Miku aparu din spatele meu si se aseza pe pat : Ti-am spus ca nu poti scapa de mine , nu ? Chiar asa ? Poate ai dreptate ... Mainile mele pot fi acoperite cu sange , iar la un moment dat s-ar putea sa devin ca si tine . Dar mai e mult timp pana atunci . Deocamdata asta e viata mea si nu voi mai omora oameni . Apoi Miku zambi usor . Sti pana acum nu intelesesem cum de puteai sa ii omori pe acei oameni si te simteai bine , dar acum cred ca am inceput sa inteleg . Tu nu ai vaut nici o data prieteni , sa vezi cum e sa iti pese de cineva . Nu te-a iubit nimeni , ai fost mereu singura . Ce acum esti si psiholog ? zise Miku un pic trista fiinca in sinea ei stia ca aveam dreptate . Dar toate astea pot sa se schimbe . Daca vrei ai putea sa traiesti inauntrul meu , daca imi promiti ca vei fi o persoana mai buna . Chiar m-ai lasa ? Dupa tot ce am facut ? zise Miku cu larimi in ochi . Da ! Practic suntem surori ! zic eu si imbratisando . Multumesc , suriora ! Apoi Miku disparu . Apoi m-am dus si i-am spalat lui Zero cravata cu care ma bandajase si m-am culcat .

http://www.zerochan.net/183670 - mainile Lidiei patate de sange

in sfarsit nextu!!!deci..trebuie sa faci mai bine diferenta dintre...uh...cand vorbeste lidia si cand vorbeste miku?si aidou si hanabusa sunt aceeasi persoana...hanabusa e numele de familie al lui aidou...cel despre care vrei sa ne spui ca e cu aidou cred ca e kain...
in rest e ok...chiar mi-a placut...lidia sa se inteleaga cu miku?DAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!desi am impresia ca aizen nu o sa se lase usor,nu?ei......VREAU NEXT!!!!!!!!!si nu cred ca sunt singura!

Capitolul 9. Izumi


Ziua urmatoare dupa exercitiile mele zilnice m-am dus si i-am dat cravata lui Zero .
- Bunadimineata Zero !
- Neata Lidia !
- Ti-am adus cravata .
- Mersi !
- Eu ar trebuii sa iti multumesc .
- Cum te simiti ?
- Sunt bine , nu-ti face griji !
Apoi am intrat la ore .
Dupamiaza am mers la casa directorului . Cum am intrat pe usa am dat peste director .
- Bunaziua domnule Kaien ! zic eu .
- Sti ca poti sa-mi zici tata si asta e valabil si pentru tine Zero .
- Asta nu se va intampla niciodata ! zcise incet Zero .
- Va pregateati sa plecati undeva ? intreb eu .
- Vroiam sa merg sa cumpar ceva pentru cina .
- Stai linistit . Ma duc eu ! zic eu zambind si uitand de Aizen .
- Poftim lista !
- Am plecat !
Nu stiam de ce , dar ma trezisem foarte bine dispusa si vesela . Uitasem de toate grijile . Am alergat pana la piata si am luat tot ce era pe lista .


- A mai venit azi Aizen dupa Lidia ? il intreba Zero pe Kaien .
- Nu . Apoi li s-au aprins becurile la amandoi . Zero dute dupa Lidia , daca Aizen e in oras s-ar putea intalni cu el .
- Am plecat !

Ma plimbam prin oras , imi placea , toti zambeau si erau fericiti . Nimeni nu stia nimic , erau ca niste copii nestiutori , nestiind faptul ca printre ei se ascundeau vampiri .
Am facut cumparaturile si m-am indreptat spre casa. La un moment dat ceva a pulsat in interiorul meu , iar printre multimea de oameni am zarit capul lui Aizen care-mi zambea . Deodata am inceput sa respir greu . Stiam ca trebuia sa plec de acolo dar imi spimteam corpul greu asa ca m-am asezat pe o banca din apropiere .

- Lidia ?! zice Zero gafaind . Apoi am scapat cumparaturile din mama . Esti bine ? zice el adunand fructele care cazusera pe jos.
- Da ... Aizen pe prin preajma . Apoi Zero se ridica in picioare si cerceta zona cu privirea . Hai sa mergem acasa . Apoi m-am ridicat si am plecat .

- Zero , Lidia ce bine ca v-ati intors ! zise Kaien .
- Lidia esti bine ? zise Yuki ingrijorata.
- Nu va face-ti griji sunt bine ! zic eu cu un zambet fals .
In seara aceea iam cerut directorului sa ma lase sa dorm acolo iar dupa ce a plecat Yuki , Zero a zis ca va veni si el dupa patrulare . Seara am iesit afara si m-am dus in spatele casei . Respiram din ce in ce mai greu , ceva pulsa in interiorul meu si parca vroia sa imi strapunga spatele . Sfarsita de durere am cazut in genunghi si am inceput sa tip de durere . Nu stiam ce se intampla cu mine ..apoi ... Aripile de inger au iesit la iveala . Ma dureau . Apoi am auzit pasi venind spre mine . Pierdusem controlul aripilor in clipa in care l-am vazut pe Aizen in piata . Apoi Zero aparu in stanga mea foarte uimit . Ma uitam la el cu ochii plini de lacrimi .
- Te rog , ajuta-ma!
- Nu-ti face giji sunt aici ! Apoi veni si directorul . Apoi l-am rugat pe Kaien sa imi aduca cartea cu vraji si dupa ce am facut o vraja totul a revnit la normal . Apoi m-au dus in casa si eu m-am schimbat doarece spatele hainei era distrus . Ma uitam in oglinda si vedeam locul pe unde aripile ieseau la iveala . Dupa care am luat cina si ne-am culcat cu totii . Ziua urmatoare aveam de gand sa merg sa-l caut pe Aizen si sa termin o data si pentru tot deauna povestea asta .

- Bunadimineata !
- Bunadimineata Lidia ! Cum te simti ? intreba directorul .
- Nu va face-ti griji sunt bine ! Vroiam sa va rog sa imi permite-ti sa lipsesc azi de la scoala . Vreau sa ma duc sa-l caut pe Aizen .
- Atunci vin cu tine ! zise Zero hotarat .
- Preabine . Sa aveti grija de voi .
- Zero nu trebuie sa vii cu mine !
- Nu te pot lasa sa umblii singura . Sa mergem !
- Multumesc !
Apoi am plecat si am intrebat pe la toate hotelurile , dar nimeni nu auzise de el .
- Nu cred ca-l vom gasi ! Imi pare rau !
- Nu-ti face griji sigur se asunde pe undeva pe aici , zise Zero .
Ceva mai in colo langa o fantana era o fetita care plangea .
- Esti bine? Ce s-a intamplat ? o intreb eu .
- N-o gasesc pe mami !zicea ea plangand .
- Nu-ti face griji te ajutam noi sa o gasesti ! Eu sunt Lidia ,iar el e Zero . Pe tine cum te cheama ?
- Izumi !
- Hai sa mergem sa o cautam .
Am luiat-o de manuta si am intrebat pe toata lumea daca a vazut-o pe mama ei , daca a venit vreo doamna sa zica ca si-a pierdut fetita dar nimeni nu stia nimic .
- Ce ne facem Zero ?
- Se pare ca nu-i gasim parintiii si nici pe Aizen !
- Dar nu o putem lasa aici ! Asa ca am hotarat sa o luam cu noi . Era amiaza si vamprii trebuiau sa iasa asa ca am mers sa o ajutam pe Yuki .
- Aido-sempai !
- Kame-sempai !
- Va rog sa va intoarce-ti la dormitoarele voastre ! striga Yuki .
Apoi portile s-au deschis si au iesit vampirii . Ca de obicei eu si Zero stateam deoparte si ne uitam cu ura la ei . Neobservand , i-am dat micutei drumul la mana. Apoi Kaname si Aido s-au aproiat de noi .
- Cum te simti Lidia ? ma intreba Kuran .
- Sunt bine ! zic eu pe un ton apasat .
- Atunci e bine . Aido ar vrea sa iti spuna ceva !
- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat la lac ! Eu si Zero eram uimiti .
- Nu-i nimic .
- Si micuta aceasta cine e ? intreba Kaname aplecandu-se usor spre Izumi.
- Ea e Izumi ! Apoi aceasta il lovi in picor pe seful caminului. Eu si Zero muream de ras .
- Ei stii cum se spune copii si cainii stiu cel mai bine cine esti ! zic eu razand cu gura pana la urechi .
- Nu-i frumos ! Imi pare rau Kaname-sempai ! zice imediat Yuki .
- Nu-i nimic ! Apoi vampririi plecara si elevii clasei de zi se indreptara spre dormitoare .
- Iubesc fetita asta ! zic eu .
- Sa stii ca nui frumos sa lovesti oameni , ii zise Yuki .
-Las-o in pace Yuki poate te loveste si pe tine ! zic eu razand impreuna cu Zero . Yuki ea e Izumi .
- Ma bucur sa te cunosc micuta Izumi ! ii zise Yuki . Dar imediat aceasta se ascunse in spatele meu .
Apoi am mers acasa la director si i-am povestit totul .

Imi cer mii de scuze ca nu am dat comm la celalat capitol!
Deci.. Capitolu' e super.
Il iubesc!
Hai repede cu nextu'
Mi-a placut partea in care Lidia a spus ca iubeste fetita aia, Izumi parca?
Super
Roxy te pupaceste!

capitplu e grozav,deci da next!

Capitolul 10 . Sapte umbre



- Maine o sa merge-ti sa ii cauta-ti parintii ! In seara aceasta va ramane aici , zise directorul . In timp ce se uita la micuta Izumi care isi legana picioarele inainte sinapoi pe scaun .
- Bineinteles ! zise Zero .
- Imi pare rau ca nu l-ati gasit pe Aizen , Lidia ! zise Kaien care se uita la mine . Dar eu eram cu gandul in alta parte si nu avuzeam ce vorbeau ei . Apoi Zero imi dadu un ghiont.
- Ce?! A .. da...! Scuze ma gandeam , ce-ar fi daca as intra in mintea ei si as vedea cum aratau parintii ei si poate si unde sta !
- Esti sigura ca poti face asta ? ma intraba Zero .
- Da !
- Preabine ! Atunci fao ! zise directorul .
- Izumi ! Vreau sa inchizi ochii si sa te gandesti la parintii tai , bine ?
- O sa ma doara ?intreba ea speriata .
- Deloc . Apoi micuta a inchis ochii iar eu miam apropiat fruntea de a iei si i-am pus mainile la tample . Apoi ... am patruns in mintea ei . Era ceata . Nu vedeam nimic . Toate amintirile pe care le avea era cele cu mine si Zero . Nu are nici un sens .
- Ce ? intreba Yuki mirata .
- Singurele amintiri pe care le are sunt cele de azi !
- Ce ?! se mirara toti .
Apoi m-am uitat la micuta Izumi . Ea parea sa nu aiba nici o problema cu asta , se uita la noi cu drag iar noi ne uitam la ea ca la un extraterestru . Apoi am mers in camera mea din casa directorului si i-am cantat un cantec de leagan lui Izumi iar aceasta adormise . Dupa care m-am intors in camera in care erau Zero, Yuki si Kaien .
-Ce ne facem ? N-o putem lasa pe strazi si nici aici nu poate sta ! Nu inteleg e ca si cum n-ar exista .
- O sa am inca o fica ! zicea directorul bucuros .
- Termina ! Il pocni in cap Zero .
-Sa o dam la un centru de adoptat copii ? zic eu foarte serioasa si suparata .
- Nici gand ! zise Yuki sarind de pe scaun .
-Nu avem alta varianta ! Crezi ca mie imi convine ?
- Tu si Zero merge-ti maine si mai cauta-ti ! Daca totusi pana seara nu se intampla nimic poimanine o vom duce la un centru e adoptie ! zise directorul .
-Am avea nevoie de un miracol ! zice Zero .
Apoi imi fura atrasi de semnul de pe gatul lui . Apoi ne-am dus toti la culcare . M-am asezat incet langa micuta si ma gandeam la vraja care l-ar putea ,, vindeca '' pe Zero .
,, Atentie !
Odata vraja facuta cei doi vor fi ca si cum ar fi casatoriti , dar daca vreunul din ei se indragosteste de altcineva celalalt va muri . ''
Eram oare pregatita sa imi asum acest risc ? Ma intreb oare cum ar reactiona daca ias spune despre vraja ? Apoi gandurile imi fura intrerupte de mana stanga a lui Izumi care ma mangaia pe cap .
- Totul va fi bine ! zise micuta in somn .
- Stiu !
A doua zi am plecat impreuna cu Zero .

- Ave-ti grija ! zise directorul .
- Nu-ti face griji ! zise Zero in timp ce o lua pe micuta in brate .
- Ce draguti sunte-ti ! Parca voi ati fi parintii lui Izumi ! zise Yuki zambind . Apoi eu si Zero ne-am uitat unul la altul in acelasi timp si ne-am inrosit .
- Am plecat ! zic eu deschizand usa .
Apoi am hoinarit iar prin piata . Uneori intalneam oameni pe care ii intrebaseram si ieri despre Izumi dar acum nici nu isi mai aminteau ca o mai vazusera inainte . La un moment dat Zero isi iesise din fire , dar l-am luat de mana si vazand ca ma uitam in jos s-a calmat . Apoi ne-am asezat pe o banca .
- Imi pare rau Izumi !
- Nu-ti face griji ! imi zise micuta si ma imbratisa cu un zambet ca si cum nimik nu s-ar fi intamplat .
- Se face ora pranzului ar trebuii sa ne intoarcem ! zise Zero .
- Iao pe Izumi cu tine eu vreau sa ma duc mai intai intr-un loc si dupaceea o sa vin si eu .
- Izumi merge cu Lidia ! zise mizuta .
- Dar nu ti-e foame ?
- Nu !
- Preabine .
Apoi Zero pleca la scoala , iar eu ma indreptam cu Izumi spre cimitir .
Ajunsesem la mormintele alor mei si ma pusesem jos iar Izumi era prin apropiere .
- ,, Buna tata ! Ma gandesc la tine si mama in fiecare zi . Si la ziua in care a fost sfarsitul lumii tale si inceputul lumii mele . E ca o usa in mintea mea. Nu o pot inchide pana cand .. nu il voi omora . '' Apoi tipatul lui Izumi imi intrerupse gandurile . Izumi !!
- Tanara domnisoara pot sa gust din sangele tau ?
- ,, Un vampir ! '' Izumi inchide ochii !
- Da !
- Suflet scaldat in pacat , n-ai vrea sa mori ? Apoi cu un semn din mana vampirul se facu cenusa . Dar vampirul isi infipse deja coltii in gatul micutei si ii lasae un semn . Izumi esti bine ?
- Da ! zise micuta fosrte speriata . Sperietura ca sperietura dar sa ma fi vazut ce socata am fost cand am vazut ca din rana micutei nu curgea pic de sange . Era ca si cum .. ar fi fost goala pe dinauntru .
- Nu-ti face griji totul va fi bine ! Ii spusesem eu cu o oarecare neliniste in suflet . Hai sa mergem acasa .
Odata ajunse acasa i-am pregatit de mancare lui Izumi . Parea pe ganduri si nu scosese un sunet tot drumul spre casa .
- De ce m-am nascut asa ?
- Ce ?
- De ce nu imi amintesc nimic ? Eu de ce nu am parinti ca ceilalti copii ? Nu inteleg ! zicea micuta cu lacrimi in ochi .
Apoi fara sa imi dau seama Zero si Yuki intrasera pe usa . Ne vazura suparate si se gandira sa stea sa asculte .
- ,, In acele momente mi se rupea inima in doua . '' Cand te distrezi , distreaza-te si cand te enervezi ,enerveaza-te . Si cand vrei sa plangi , plangi cat de mult poti . Dupa ce ai plans , te simti mai bine , nu ? Sunt sigura ca ai sa poti sa zambesti din nou . Cand tii problemele in tine si te fortezi sa zambesti , persoanei careia ii este cel mai greu , esti tu .
Apoi Izumi a inceput sa planga . Apoi a venit Yuki si i-a dat o batista , iar Zero si-a facut si el aparitia dupa colt .
Apoi a venit si directorul si cand nea vazut si-a dat seama ca nu iam gasit parintii , dar mie imi venise o idee .
- Il mai tineti minte pe parintele de la manastire ? Ma putea sa o lasam pe Izumi la el .
- Sa stii ca nu e o idee rea ! Zise imediat directorul .
Dupa care am dus-o pe micuta in camera mea si am putut vorbii despre cele petrecute la cimitir . Toti eram socati si nu stiam ce se intampla . Pana la urma am lasat-o asa sperand sa descoperim curand ce se petrecea si ne-am dus sa ne odihnim. In schimb eu nu m-am culcat asa de repede si mi-am luat jurnalul si am inceput sa scriu in el catea ganduri deale mele . Intre timp s-a intamplat ceva ciudat , lumina lunii a inceput sa patrunda pe fereastra luminand trupul parca neinsufletit al micutei . Apoi aceasta s-a ridicat si si-a deschis ochii , dar ochii ei nu mai erau caprui . Parca insasi luna era in ochii ei . S-a uitat pe fereastra si apoi a deschis usa camerei , parca nici nu eram acolo . Apoi a iesit afara din casa . L-am trezit repede pe Zero si i-am zis sa vina urgent cu mine , apoi am iesit afara si am urmarit-o pe Izumi . Aproape de cimitir pe un colnic izvorasc din adancuri , umbrele fratilor morti . Erau 6 oameni , toti cu pelerine negre .
- Noi suntem Umbre ! Ne-am salvat spiritul in aceste corpuri . Ai dreptate suntem ca un vas de lut , gol pe dinauntru . Un singur lucru e acolo , sufletul nostru . Suntem cativa care au resusit sa se salveze dupa ce Kaname ne-a ucis . O sa te astepam pana in ziua in care o sa ni te alaturi , imi zise micuta Izumi apoi ca un fulger aparu pe colina alaturi de celelalte umbre . - Asteapta ! Am o multime de intrebati sa iti pun ! strigam eu in urma ei . ,, Sapte umbre trec pe colnic , Chipurile-s ca de lemn , Ochii lor tot cata-n sus , Dupa o stea care-a apus . Sapte morti tot dorm mereu ...'' Mortii toti sunt numai eu ....
- Ce ? zise Zero nedumerit , neintelegand despre ce vorbeam . Sincer nici eu nu stiu daca stiam ce ziceam . Apoi se transformara in nisip si vantul le purta cine stie unde .
Apoi ne-am indreptat spre casa . Am mai ramas o clipa si m-am uitat inapoi dupa care am plecat amandoi .

Suuuperrr! Super super!
Iubesc capitolu' asta extrem de mult.
Nextu', nextu', nextu'!
O sa explodez de nerabdare
Dabea astept!
Roxy te pupaceste!