Jurnalul unei fete

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 14 Feb 2015, 17:56

Frumoasa poveste,vreau next kiss

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 14 Feb 2015, 18:00

Bună!
Am venit imediat cum ai postat capitolul.
N-am să comentez mult pentru că trebuie să termin un anime, dar spun repede ce am de spus.
A fost mult mai bine decât celălalt capitol, în care n-am putut să-mi dau seama ce se întâmplă.
Nu am decât să te felicit Jurnalul unei fete - Pagina 2 Riko_clapping_icon_by_magical_icon-d7pqfbc

Adu repede capitolul următor și dacă se poate, fă-l mai lung!
Ja nee woaaaa

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 21 Feb 2015, 15:45

Buna dragele mele am adus...insfarsit next-ul pe care sper ca il asteptati, cat de cat. De data asta il voi face mult mai lung decat cel de dinainte.Spor la citit ^-^:

Capitol XI

Intalnirea..

Sakura point of view:

"Timpul trece mai lent ca un melc pe scoarta unui copac. Secundele mi se par ani, minutele decenii, iar orele secole. Ma simt oribil. Scoala a inceput de acum 2 luni si deja nu mai rezist. Ce e bine e ca nu l-am mai vazut pe...brunetul ala. Tot ce pot spune e ca IL URASC!! De fiecare data cand vorbesc despre el imi tremura vocea si lacrimile incep a curge pe oraji, ca si acum..." Inchid jurnalul pe care l-am udat a mia oara cu lacrimi amare. De-abia daca mai am. Lumea mea s-a sfrasit de mult. Sunt doar un lucru pe Pamant, fara sentimente fara actionari, doar ganduri, care niciodata nu au fost puse in practica.
Ma ridic din pat si ma uit la ceas: 22:02. Fata mea nu exprima absolut nimic. Ramaneam treaza in pat, scriind chiar si pe la 2/3 noaptea. Merg la dulap. Ma schimb de pijamale in niste blugi negri, stramti, un tricou transparent, alb, lung pana peste fund si jacheta neagra cu gluga. Parul roz mi-l las pe spate, iar bretonul mi-l prind intr-o parte cu doua clamite negre si imi pun gluga de la jacheta.
Merg spre usa de la intrare unde ma incalt in niste bascheti albi cu cateva scrieri pe ei. Asa aeste am de gand sa merg la o plimbare de seara, ma rog, de noapte. Sunt iar singura asa ca ca ati vrea sa fac?
Ies din scara si pornesc pe trotuarul umed, caci a plouat mult in ultima vreme.

**Dupa ceva vreme de mers**

Simt cum picioarele imi furnica. Am obosit. Norocul meu este ca am ajuns in dreptul unei cladiri, iar in spate se afla parcului central. O iau la fuga intr-acolo pentru a ajunge mai repede. Cand ajung la punctul de reper ma asez pe o banca de culoare maro-inchis, iar de-asupra are un fel de copertina din plastic de culoare galbena. Se vedea foarte bine deoarece banca era sub un felinar care stralucea, dar nu asa tare. Doar banca o vedeam, nu si ce era in parti. Parca eram intr-un glob de lumina in mijlocul unei mari de intuneric.
Disting, cu greu, o silueta care se indrepta spre mine, era din ce in ce mai aproape. Ssilueta era a unui barbat, tanar si puternic din cate se vede. Ma alarmez si ma ridic de pe banca ca arsa. O iau la fuga catre iesire, dar nici nu fac 2 pasi ca o mana puternica ma apuca de brat. Incerc sa o trag, dar degeaba asa ca incep a tipa dupa ajutor. Cealalta mana a lui si-o pune pe gura mea si imi sopteste la ureche "Shh".
-Calmeazate ca nu vreau sa te ranesc, spune o voce cunoscuta, prea cunoscuta...Sasuke!
-Ce vrei de la mine? spun eu cu disperare in glas.
-Stai jos si o sa iti spun.
-Lasa-ma nemernicul dra**lui! ii spun cu scarba.
Ochii sai negri acum se vad foarte bine. In ei se vede dragostea pe care mi-o poarta, dar si nervozitatea care ii curge prin vene, iar mie cum imi curge adrenalina.
Ii simt cum mainile lui puternice imi inconjoara talia. Ma imbratiseaza? Dupa ce l-am facut in halul ala? Nu ma pot abtine si il imbratisez atat de tare, caci, cred ca l-am lasat fara aer. Perle mi se preling pe obraji ajungand pe ceaca lui neagra de piele.
-De ce imi faci asta? ma intreaba el.
-Ce anume?ii raspund eu cu o intrebare, cred ca incepe sa imi placa lucrul acesta.
-De ce ma faci sa ma gandesc mereu la tine? Ma innebunesti, zice el mai bland ca niciodata.
-Mnu stiu. Spune-mi tu.
-Deci vrei?
-Ce sa vrea? am comis-o din nou.
-Inceteaza! zice el.
-Ce anume? zic eu stiind ce vrea sa zica, iar el de asemenea.
-Vrei sa fi agent, spune el devenind serios.
Oftez.
-Nu stiu mai da-mi o zi.
-Bine. O zi. Doar atat, zice el intrand din nou in intuneric.
Ma asez din nou pe banca analizand cele intamplate. Ce ar trebui sa fac? Aceasta intrebare imi fulgera in minte. Instinctiv ma ridicai de pe banca si porni spre casa.

**In casa, dupa un timp**

Deschid usor usa de la intrare. Inauntru intuneric, afara intuneric, asa ca aprind lumina. Linistea inmormantala ma nelinisteste. Din gura imi iese un "mama ai venit?" dar nimeni nu imi raspunde. Incep sa ma alarmez din ce in ce mai tare, iar dupa cum zice ceasul : 00:03, mama trebuia sa vina de multa vreme cam pe la 23. Ma duc in camera mamei. Deschis usa si intru inauntru.
Ochii imi sunt atintiti catre patul mamei, acum plin de sange. Lichidul sangeriu provine de la corpul, acum fara suflet a celei care mi-a dat viata.

Gata ^-^. Sper sa va placa. E putin mai lung, dar promit ca urmatorul v-a fi mai bun. Sper ca va placa povestea acestui fic. Va pup!! :*

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 21 Feb 2015, 20:40

Wow..m-ai lasat fara cuvinte,vreau next:)

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 28 Feb 2015, 17:48

Capitolul XII

Cand Soarele imi va zambi?

Sakura point of view:

Perle argintii mi se preling pe obrajii rosiatici. Simt cum ceva se sparge in bucati in mine, sufletul meu. Ochii mei inecati in apa sarata privesc corpul fara viata a mamei mele. Cine ar fi putut sa faca asa ceva. De ce tocmai unei bucatele din mine, acum rupta si transformata in praf, nicte particule oarecare asezate pe mobila mult mai improtanta, macar se vede. Cel mai rau este ca nu pot face nimic in privinta asta. Doare mai tare decat si-ar fi putut imagina orice persoana normala, care a mai trecut prin asa ceva. Ce voi face acum, cand nu mai am pe nimeni.

Picioarele incep a-mi tremura facandu-ma astfel sa cad pe parchetul rece. Incep a plange mai tare decat o faceam pana acum. Stau cateva minute, apoi imi ridic capul din pamand cu niste ochii imensi. Mi-a venit o ideea. Ma ridic de jos si fug pe hol dupa telefonul pe care l-am uitat in bucatarie. Tropaitul picioarelor mele este singurul lucru care se aude prin caut.

De cinci minute caut si telefonul meu nu e pe nicaieri. Unde ar pute fi? Aaa...gata. E in geaca, pe care o am pe mine. Of! Sakura esti o aeriana.
Deschid telefonul, intru in lista cu apelanti. Am gasit. Apas pe respectivul numar si....suna.
Dupa cateva secunde de asteptat raspunde.
-Alo? intreaba vocea care ma face dintr-o data se lacrimez.
-S-S-Sasuke....
-Ce este Sakura, Sakura raspunde....SAKURA.

Cad pe jos de la atata varsat de lacrimi, cu mobilul la ureche. Ochii mi se inchid incetul cu incetul. O voce se aude parca din departare care ma striga. Smaraldele mi se inchid de tot.

Sasuke point of view:

Strig la telefon ce 2 minute dupa cea care m-a sunat , dar nimic. Simt cum frica incepe sa creasca in mine. Nu mi s-a mai intamplat asta , de cand eram un copilas neajutorat.
Gata!! Merg dupa ea.
-Naruto!! tip ca prietenul meu care se uita la mine de pe banca din parc , destul de confuz.
-Da sefu'!
-Hai! Mergem la Sakura.

***La locul cu pricina***

Aici este. Blocul fetei neajutorate , care-ia i s-a intamplat... nu stiu inca dar sper ca nu ceva foarte rau.
Intru in scara , Naruto urmandu-ma cu mana la pantaloni, unde avea un cutit. Etajul unu: Bezna. Zici ca am fi intr-un film de groaza, doar ca e real. Da, viata mea este ca un film horror care nu se mai termina. Urasc s-o spun dar, nu imi prea place, uneori, doar uneori.
Etajul doi: Un beculet slabut palpaia intr-un colt, trezindu-mi fiori pe sira spinarii. Ma intorc la ,,Vulpea'' din spatele meu. Este ingrozit. Nici nu ma mira. Lui Naruto i se face greata cand vede un cadavru, de ce nu ar lesina chiar acum.
Etajul Trei: Locul asta e ingrozitor, stiind ca la ultimul apartament a acestui etaj se afla Sakura, acum vi****a, dau mai rau. Acest gand ma face sa accelerez pasul.
Ajung la locul cu pricina. E atat de ingrozitor. Mi-e frica sa deschid usa...Hai Sasuke! Fi barbat.
dau cu pumnul in usa spargand-o. Intru in incapere si raman stana de piatra in mijlocul holului. Iubirea mea era pe podea incostienta, cu lacrimile uscate pe obraz si cu telefonul in mana. Ziceam ca mi-a frica....sunt ingrozit.

Naruto pont of view:

Vad o fata frumoasa , cu parul roz , incostienta pe podeaua din bucataria ei. La inceput , pe la etajul unu , eram bine, linistit, dar acum sunt ingrozit .
Imi las prietenul sa se apropie de ea, eu mergand in camera de alaturi.Aceasta era luminata, usa fiind inredeschisa. Intru inauntru si Dintr-o data simt senzatia de a varsa, asa ca fug la baie.
Am simtit mirosul unui cadavru.

_____Va urma____

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 07 Mar 2015, 20:50

Buna copilasi. Am adus nextul dupa un timp mai indelungat. Nu ati mai pus comentarii O_O . In fine. As vrea sa incep mai intai prin a va cere niste scuza, dar am un motiv: am inceput un nou fic si m-am concentrat pe acela. Acum e randul astuia. Spor la citit .

Capitolul XIII

O noua dorinta

Naruto point of view :

Priveam ingrozit catre corpul neinsufletit al femeii care se ineca intr-o balta de sange. Corpul era era plin de vanatai mari si zgarieturi adanci, exact ca celorlalte victime facute de Yanu . Un aer rece venea din partea aceea a patului. Simturile mele dezvoltate ating intepatorul miros de hoit, ceea ce ma face sa ametesc instantaneu . Nu ma mai pot controla. Picioarele o iau la goana de unele singure pana la camera din capatul holului. Incaperea nu prea am reusit sa o observ -nu sunt genul ala de persoana- caci am sarit drept peste closet, scotand cu greu ramenul mancat la cina ce trecuse de mult.
Ma ridic de pe jos si , imi indrept privirea catre chiuveta . Aceasta era micuta, de culoare albastra si mici floricele gravate pe ea, orhidee ar vrea sa fie. Dau drumul la apa, aceasta facand spuma, si imi clatesc gura. Ma stopesc putin pe fata, picurii facand urme pe obraji. Imi privesc zgarieturile, acum absorbind apa. Stiu nici eu nu stiu cum reusesc. Culoarea tenului meu ma face sa par ca am fost la solar, cu toate ca nici nu am trecut pe acolo de vreo...10 ani. Ochii albastri , hipnotizatori-cate odata si pentru mine- erau conturati de cearcane adanci si urate, avertizandu-ma ca trebuie sa dorm.
-Naruto! se aude vocea prietenului meu , care pare a fi un ecou pe holul lung si ingust.
Ies din baie si ma duc spre bucatarie. Imi vad prietenul cum ma priveste intrebator , tinand viitoarea noastra coechipiera in brate. Nu v-a spus Sasuke? Lasa ca va spun eu. Fata asta ,Sakura, trebuia sa fie in echipa noastra daca accepta provocarea, acum sigur o va face.
-Tre' sa vezi asta bro! spun oftand si aratand cu degetul cel mare spre dormitor.
Brunetul se uita suspicios la mine si imi inmaneaza ga**ca. Arata bestial , dar dupa privirea pe care mi-a aratat-o Sasuke cand ma holbam la s**ii ei , am renuntat la gandurile care imi intrau in cap.

Sasuke point of view:

Plec in directia aratata de Naruto, adica dormitorul. Ajung in fata usii, apasand pe maner, usa fiind inchisa. Ceea ce vad inauntru nu ma ingrozeste, dar nici nu ma sperie, ciudat fiind. Eram nervos. Imi venea sa arunc cu scaunele din camera pe fereastra , dar nu o fac, imi pastrez calmul. Singulul lucru pe care il fac e sa injur, si nu de alt ceva , decat de Dumnezeu. Acum trebuie sa ma spovedesc. Nu pot sa cred! A facut-o din nou , iar eu eram chiar la cateva strazi distanta. Dau un pumn zravan in perete. Firisoare de sange mi se scurgeau pe degete, ajungand pe covorul alb, patandu-l .
Ies din camera, trandind usa de perete si intru inapoi in bucatarie. Prietenul meu blond se uita ciudat la mine cu rozalia in brate. Corpul fetei era cu un centimentru distanta de abdomenul lui , lucrul acesta facandu-mi partea stanga a gurii sa se arcuiasca usor intr-un zambet . Vulpea isi atinteste privirea la mana mea lovita, apoi ma priveste intrebator.
-Nu mai conteaza, spun revenindu-mi la seriozitatea care te face sa ti se ridice parul in cap. Stiam ca v-a intreba " Ce ai patit la mana?" sau ceva de genul.
-Ce facem acum? spune el inmanandu-mi comoara.
-Prima oara dam o fuga la spital.
-Ok. Si dupa aceea? Anuntam politia?
-Noi suntem politia idiotule ! spun eu putin ironic .
-Aaa..da. Corect.
-Dupa aceea mergem la tata.ii spun iesind pe usa de la intrare, Naruto urmandu-ma si fara a mai scoate un sunet.

***La spital. Dupa 2 ore***

Sakura point of view :

Simt ceva rece ce imi atinge pielea firava . Acel ceva era destul de fin. Mana era prinsa e el . Acel ceva era un cearsaf.
Ochii mi se deschid usor, dar se inchid instinctiv din cauza luminii puternice. Clipesc usor pentru a ma acomoda. Vad mai clar acum. Sunt intr-o camera de spital.
-Sakura...esti in regula?
-Sasuke? intreb eu indreptand usor capul spre persoana din dreapta mea.
-Esti ok fetito? ma intreaba o alta persoana din stanga mea.
-Mhm, spun eu privind in mijloc pentru a le raspunde la amandoi.
-Hey eu sunt Naruto, sau Vulpea . Tu esti??zice un blond cu niste ochi albastri superbi .
- Sakura...mama ta. Spune Sasuke trist.
-Stiu si vreu sa stiu cine a facut asta. Aa..da eu sunt Sakura. Ii spun lui Naruto cu un zambet, asa il cheama, nu?
-Aici te vom ajuta noi, daca vrei sa fii agent. Spune Sasuke cu un zambet dulce pe buze.
-...Bine. A-accept. Apun entuziasmata.
-BINE. LA DRUM!! spune Naruto iesind din salon.
Mergem sa ma externez . Sper sa nu mai faca asa "Vulpea".

____VaUrma____

~~Sorry !! Capitol necorectat~~ . Gata

Love you Guys !!! >_< :* <3

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 07 Mar 2015, 21:48

Dragut capitol :3 Scuze ca nu am comentat capitolul trecut dar am revenit. Asa deci,Naruto avea ganduri perverse,ha? Mai Naruto,rau mai esti,da totusi hazul lui a mai inveselit capitolul si in sfarsit Sakura a acceptat propunerea de a fi agenta :3 :))))

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Dum 08 Mar 2015, 19:38

andreea.stefania50 a scris:: Love you Guys !!! >_< :* <3

Bună!
Am venit si eu pe aici, cu întârziere din cauza temelor! ( mersi de mesaj, piticot

)
Am citit tot, cu o oarecare curiozitate ( pe bune, ce-i cu mine (D)

)
și per total, ca să n-o mai lungim, mi-a plăcut. Mi-a plăcut la fel de mult ca porția de măcinici calzi. Sakura a acceptat să fie agent, ce bine!
Înseamnă că o să apară ceva acțiune/lupte?
GOD, deja îmi imaginez ce se întâmplă!
Postează cât mai repede, c-o să fiu în comă până o faci tu!
Ja nee kiss

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Lun 30 Mar 2015, 00:52

Hello copii! Uitati next-ul si o pupatura mare de la mine. Spor la citit:

Capitolul XIV
Adevarata poveste
Autor point of view:

Vantul batea cu putere dinspre Est. Iarna rautacioasa ne batea la usa si imaginea era posomorata, mai posomorata decat de obicei.

Pentru unele persoane, era o zii oarecare, dar pentru o fata ca un inger - asa parand in acest moment- isi conducea mama pe ultimul drum, ultimele ei clipe in care o mai poate vedea pe cea care i-a dat viata. Doar ca fata nu plangea, defapt , fata ei alba nu exprima nimic, parca era absenta la ceea ce se intampla. In gandurile ei planuia ceva, ce doar ea stia .

Ajungand la casa tuturor sufletelor, multimea adunata la pomenirea de veci a femeii o duc pana spre moermantul sapat la marginea cimitirului.

Cu totii o plangeau pe biata femeie, unii din nacaz, altii pentru ca asa trebuie. Unii pareau neinteresati, de parca nu ar trebui sa fie aici.

Rozalia noastra se afla in fata gropii privind in interiorul acesteia, cu mult dispret. Nu e prima data cand se afla aici, a mai avut parte de aceasta "placere" si inainte, la inmormantarea tatalui ei, un erou pentru acel oras, iar acest lucru nimeni nu-l stia , poate doar 2 oameni bine cunoscuti de voi.

Kakashi si Fukacu au fost o echipa candva, odata cu tatal raposat. Acestia trei rezolvau cazuri, inchideau hoti, ucideau criminali psi****ti .
Toata lumea crede ca domnul Haruno a murit dincauza unei boli, sau un accident de masina, cand defapt doar colegii sai stiu intreaga poveste..aproximativ.

Adevarata poveste incepe cam cu 3 saptamani inainte de moartea tatalui. Era o zi oarecare, Yano plecase de la sediu si mergea inspre casa. La un moment dat acesta vede ceva...mai pe scurt pe cineva in cafeneaua din apropiere. Acesta intra in bar, iar de acolo nu se mai stie nimic.
Multi cred ca ar fii vorba de un criminal sau poate un psiho*** periculos.

Pana la urma se vor arata cartile pe fata si poate mai curand devat ai crede. Stiti cum se spune: "Aschia nu sare departe de trunchi". Totul are un scop in viata, iar povestea adevarata abia acum incepe...

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Lun 30 Mar 2015, 20:09

Vreau next repede :3 e frumoasa povestea,una dintre preferatele mele,scuze ca nu ti-am mai scris la ea,te :*:Ja ne!Spor la scris!

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Mar 31 Mar 2015, 20:20

Bună seara!
Mulțumesc de mesaj in love

Cât despre capitol, îți spun că e prea scurt. Atât de scurt încât nu am ce zice. Așa că îl iau ca pe un capitol „prevestitor” . Ultima frază din capitol m-a ofticat la culme =)
Iar stau și mă gândesc la ce se va întâmpla, cum va decurge acțiunea și ce personaje noi vor apărea în ficul tău. Cred că faci intenționat asta =))
În fine, îl aștept și pe următorul, de data asta cu sufletul la gură, nervii întinși la maxim și cu o curiozitate de necontrolat =)
Cam atât am avut de spus, momentan. Tu scrie, adu capitole lungi și, de ce nu, descriere sentimentală mai multă, că nu prea am văzut crying

Spor la scris, idei, mâncat, dormit, postat și la ce mai vrei tu =))
Ja nee woaaaa

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 04 Apr 2015, 01:10

Capitolul XV

Treaba se schimba...

Sakura point of view:

Priveam in jos la picioarele incaltate in tenisii mei albi, miscandu-se in continuu formand mersul meu incet si umpic stramb.
Calcam usor pe strada umeda, mai ceva ca parul meu , acum pleostit pe spate . Afara tocmai plouase cu galeata, cam de vreo jumatate de ora. Vedeam usor oamenii care alergau pe unde puteau pentru a se feri de picarurile de apa . Insa eu nu. Nu imi pasa daca ma ud pana la piele sau daca ma calca masina. Eram in afara Pamantului, in alta dimensiune, locul in care am gasit singuratarea, viata asta, prima pe care o traiesti, o suferi si o accepti cu chiu cu vai . De ce? Stiti bine...
Multi apropiati imi spuneau, dupa moartea tatei, ca va fi bine , ca totul va fi in regula , ca o sa avem un sfarsit minunat s.a. ...Da , asa credeam si eu...Pana cand totul s-a sfarsit intr-o jumatae de ora plecata de acasa. Cea care mi-a dat o parte din fiinta ei putea fi acum in viata , iar eu in cea de apoi. De fapt si de drept acea persoana venise dupa mine , de fapt , dar in schimb , de ciuda ca nu m-a gasit acasa , a transa*-o pe mama. Va intrebati de ce? , ce om neintreg la minte a vrut sa-mi faca mie rau si altele?. Nici eu nu stiam pana la un momentdat...

*** Flash back***

- Esti sigura ca vrei sa faci asta?, ma intreaba Sasuke privind indurerat la bandana neagra de la par.
- Nu Sasuke , sunt foarte sigura!, ii spun eu dand val vartej in biroul sefului F.B.I.
- Vreau sa stiu de ce ma căutau domnule " profesor" . , spun eu tratindu-mi palmele de biroul din lemn negru al domnului Uchiha .

Vroiam o explicatie la tot ceea ce s-a intamplat , la toate minciunile pe care le-am crezut in tot acest timp. Vroiam ceva si cu siguranta nu mai multe secrete. M-am saturat sa fiu fata aceea timida , vesnic draguta si naiva. Nu mai vreau!

Il priveam cu sila , dar in acelasi timp cu admiratie, fiind cel mai mare om si...tatal viitorului meu iubit. Intr-un fel eram fascinata de acest barbat care , acest moment, ma privea ca si cum as fii o fantoma , dar in altul ma amuza pozitia lui la birou, cu degetele-i incrutisate, lipite de gura. Isi inchide pentru cateva secunde ochii si ii deschide spunand:
- Sakura mai bine stai jos sa discutam..., spune rece si cu jumatate de gura.
- Stau bine mersi, ii zic tot pe acelasi ton rece si nepasator.
- ...Parca ai fi taica-tu..., zice el zambind in coltul gurii.
- De unde il stiti pe tata? Il intreb eu privindu-l cu un ochi inchis.
- Cred ca vrei sa spui " de cand il stiti pe tata" ., spune el cu ochii inchisi.
Dau din cap afirmativ , iar acesta, parca simtind asta incepe sa imi spuna o poveste lunga si complicata:
- Totul a inceput in liceu, l-am intalnit pe tatal tau la un club de carte ( tatei ii placea mult sa citeasca). M-a fascinat asa de mult modul in care povestea intamplarile, ma facea sa imi doresc ca citesc cartea. Am continuat sa vorbim so sa tinem legatura...am trecut prin facultate apoi...a aparut si Kakashi...
- Cine era Kakashi?, il intreb eu bland asezandu-ma incet pe scaunul surprinzator de confortabil.
-Vei afla cand il vei cunoaste. , spune el parca mai bland. Deci sa continuam: am devenit cei mai buni prieteni si , cum am dres-o , cum am sters-o si asa am ajuns la F.B.I. Pot spune ca a fost apogeul carierei noastre. Timpul a trecut , ne-am facut familiile noastre, Kakashi ramanand burlacul nostru neinteles. Totul a decurs cum trebuia, am ajuns sef al sediului, precum tata , si cei doi , tatal tau si Kakashi, cei mai cunoscuti in tot sectorul. Doar ca intr-o zi tatal tau a plecat de la munca , ca de obicei , dar a doua zi nu s-a mai intors. , spune aceata inclinand capul in jos , acelasi lucru facand si eu.
Acum stiu adevarul si , chiar mai mult, stiu si ce voi face.
- Sakura imi pare rau din cauza Marey ( mama mea) , am o vaga banuiala cine ar putea face asta..., la auzul cuvintelor acelea am ridicat capul din pamant, ochii umplundu-mi-se de speranta ca voi putea sa ma razbuna...

***End Flash Back***

Asa am ajuns sa cad in alta dimensiune, gandindu-ma la cele intamplate. Acea persoana stia ca o sa ajung sa il vanez pentru ceea ce a facut cand voi afla adevarul, asa ca a ales sa scape de mine, fara succes insa.
Stiam ce trebuie facut , dar o luam usor , ordonat. Nu ma grabea nimeni , de ce sa o iau la fuga?
Aud cativa pasi in spatele meu. Cred ca un intarziat vrea sa se grabeasca la munca. Simt cum o mana calda estenpusa pe umarul meu ud .
- Esti nebuna?, ma intreaba persoana grabita, aceasta fiind defapt un el...Sasuke.
- Poate..., zic eu fara sa il privesc.
Aud cum se misca pe langa mine. Isi scoate jacheta de piele si o pune pe umerii mei goi si reci ca gheata.
-Hai vino , spune el luandu-ma in brate si ducandu-ma la o masina neagra , parcata aproape de noi.

Ce o avea in gand brunetul??....

Hei puiutilor iata next-ul....sper ca e bunicel. V-am cam lamurit cu adevarata poveste ,nu? Imfine....astept pareri si comuri multe :).
Paaa fetele!!

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 04 Apr 2015, 14:44

~~Dau edit la 16:00 !~~

Neatza!
Scuză-mi întârzierea de mai bine de 6 ore :(
Am avut probleme cu tastatura, dar acum e bine, mi-a înviat din morți =))
Sper că mă poți ierta, soarta nu ține cu mine.
Acum revenit la capitol, care e unul superb din toate punctele de vedere.
Nu știu cum și în ce fel de momente îți vin așa idei de mă dau pe spate.
Sakura e răvășită, ce trist a fost.
Mi-a plăcut că în momentul ăla a apărut Sas'ke-kuun și i-a dat geaca lui și a dus-o la mașină :3
A fost atât de cute și frumos gestul lui.
Nu prea mai am ce comenta în plus, că văd că o să-ți întrec capitolul la lungime, cât de curând =))
Data viitoare, nu o să mai vin așa târziu :(
Spor la scris, idei, mâncat!
Numai bine!

P.S. Sunt prima! =)))

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Sam 04 Apr 2015, 23:14

Ale-chan a scris:: Dau edit la 16:00 !

Mda....e 23 -_- . Oricum nu conteaza !! :)

Capitolul XVI
I'm not weak , but I need your protection
Part one:

Sakura Point of view:

Ma ajuta sa urc in intunecatul Ford , inchizand usa dupa mine . Urca de asemenea si el in partea dreapta , la volan , intoarce cheia in broasca si isi pune centura, in timp ce eu ma fac comoda in scaun si imi infasor la randul meu bucata de banda . Sunetul asurzitor si putin enervant al motorului distruge toata simfonia dintre noi.
Calca pe micuta pedala si , ca printr-o clipire iesim din locul de parcare in strada. Motorul se mai calmase . Sasuke conducea lin cu toate ca limba ce arata viteza era trecuta de 100 km. Nu puteam intelege de ce ma satisfacea acest lucru.
Ma uit la el. Pare serios, prea serios, fapt ce ma cutremura pana in adancul oaselor.
Imi intorc privirea catre geam. Afara incepuse a ploua, din nou, de data asta cu "lacrimi" mari si rotunde smulse parca din sufletul meu. E adevarat. Sufeream, si inca tare. Probabil credeati ca sunt o fire dura , fara a schita macar un gest de indurerare in fata "patului" rece si vesnic al mamei. Mormantul acela pare acum negru si neexpresiv de e sa treci pe langa , cand de fapt , acolo inchisa , ea a fost si va ramane cea mai calda si luminoasa faptura din Univers. Nu voi plange, nu imi voi consuma energia pe ceva ce nu poate ajuta la nimic. Plange cerul destul , de ce nu si pentru mine.

~¤~

Tacere ingrijoratoare tot drumul...dar care drum? Ma trezesc brusc la realitate si incep a ma uita imprejur...porumbul inconjura masina care mergea pe un "drumulet" ingust asezat monoton in mijlocul unui camp. Viteza scazuse pana la 50. El nu facea nici o miscare, era cu ochii la poteca.
Imi scot telefonul din jacheta...bine, telefonul lui si apas pe butonul din mijloc. Stiti butonasul acela de la Samsung?...Ei bine pe mine ma amuza mereu. E foarte util. Ecranul de aprinde, creand o lumina puternica, atragandu-i astfel atentia brunetului, dar nu ii dau atentie parand ca nu il observ. Ma uit la cifrele de pe ecran care indicau ora: 02:15...Destul de tarziu, dar cui ii pasa.
Il simteam cum imi cerceta fiecare miscare. Ii pun usor telefonul de unde il gasi, si imi aranjez parul -fara motiv-, iar abia atunci imi indrept toata atentia catre sofer. Acesta ma privea de parca ar vrea sa imi dea fiecare haina jos de pe mine.
Simt instantaneu cum ma inrosesc , si pentru a fi si mai "bine" , brunetul imi arunca un zambet larg la vederea obrajilor mei. Fara a mai sta mult pe ganduri incep sa ii pun mii si mii de intrebari:
-Unde mergem ?Ce cautam in mama pustietatii, si ce n***a ai de gand sa faci daca se termina benzina., ma rastesc la el , la ultima parte aratand catre acul ce arata rezervorul aproape gol.
-Calmeaza-te ca am totul sub control! se rateste el la randul sau devenind dintr-o data serios.
Nu apuca sa termine ce avea de spus ca se aude o pocnitura din spatele masini. brusc masina se opreste in mijlocul pustietatii.
Eram speriata?Ei bine nu. De fapt radiam de fericire. Un zambet larg isi facu amaritia pe fata mea cand il auzi pe Sasuke cum injura si da in volan. Acesta iese din vehicul eu urmandu-l.
-Am uitat sa aduc aminte de asta! zic ue in culmea fericirii, Sasuke inca injurand pe infundate.
-Super! s-a spart o roata si am uitat sa aduc una de rezerva...,spune el privind la roata sparta.
-Da ai uitat...stai ce??? fac eu revenind la realitate.
-Hai trebuie sa mergem pe jos...face el dand cred ca pentru a 10 - a oara in roata.
Trecem in fata masinii si pornim pe poteca in fata, masina lasand-o in urma.
-Deci...unde ziceai ca mergem? ma trezesc eu a spune .
-Lasa ca vezi tu., zice el luandu-ma de mana.

~¤~

Incepusem sa obosesc . Drumul parca nu se mai termina si rasaritul soarelui incepea sa apara, transformand porumbul uscat in aur. respiram greu si abia mai puteam sa ma tin pe picioare. Vazand asta, sasuke ma ia in brate ca pe o mireasa , eu punandu-mi capul pe umarul sau. Ma mai uit inca o data in fata si imi dau seama ca ieseam din lanul de porumb, infatisandu-se in fata un deal aproape la fel de verde ca ochii mei...aproape.

Mergem ce mai mergem si dam in varful dealului de o casuta...o vila ce sa mai. era de culoare crem, geamurile avand la termopan negru. Avea 3 etaje si cred ca vreo 10 dormitoare, plus bai si bucatarie.
Ma uitam nedumerita la brunet, acesta zambindu-mi in continuu cu privirea-i perversa...ce o avea da gand? Aceasta intrebare imi fu instalata in minte, dar nu pentru mult timp caci vocea brunetului mi-o ”dezinstala” imediat.
-Cred ca e timpul sa te prezint restului familiei mele...,zice acesta pornind catre casa.
Inghit in sec si il urmez . Intram in curte- avea si ea gard ca orice casa- si pornim pe o potecuta facuta din pietre albe, frumos slefuite. Ajungem in fata usii unde Sasuke bate la usa. Acel sunet imi strapunge inima.
usa se deschide si in fata noastra se arata o fat cu parul blond, frumos ondulat , cu niste ochii caprui de iti fura inima. Parea o femeie de 30 de ani.
-Buna dimineata Maya! spune Sasuke zambindu-i femei.
-Duna dimineata domnule. Conasul va steapta inca de aseara.
”Conasul?” zic in mintea mea studiind-o pe femeie.
-Am avut ceva...probleme., spune Sasuke indreptandu-si privirea catre mine.
Maya, se uita la mine schitandu-mi un zambet larg si ne pofteste inauntru. Sasuke ma lasa sa intru prima , el dupa mine bineinteles. Maya inchide usa din lemn negru si ne roaga sa o urmam catre living. Trecem pe langa niste picturi minunate, fiind absorbita de frumusetile lor. Ma trezesc langa o usa mare, dubla , din pile , de culoare maro inchis, asortandu-se cu peretii. Nu am spus-o niciodata dar imi place sa vad lucrutile puse la locul lor si aranjate dupa forma, marime, aspect.
Maya ne deschide usa, noi intrand in livingul urias ce se prezinta in fata noastra. Ajungem la o canapea , acompaniata de 3 fotolii , toate din piele de culoare crem. Un covor de culoare rosu inchis asezant in mijloc si tot acolo o masuta de cafea din portelan. Pe unul dintre fotolii statea asezat ,precum o papusa de plastic, un om bine facut , cu parul brunet ca al lui Sasuke, dar mai lung, acesta prins in coada si cu ochii negrii ca de onix.
-Itachi! ma bucur ca te revad dupa atatia ani. spune Sasuke zambindu-i barbatului.
-Si eu ma bucur fratele meu mic! zice Itachi ridicandu-se de la locul in care se afla si mergans sa isi inbratiseze fratele.
Eram buimacita, nu stiam ce sa mai spun . Il vad pe Itachi cum isi indreapta privirea catre mine. Era tot un zambet, la fel ca si restul familiei sale.
-Sakura, ma bucur ca te cunosc in sfarsit! zice Itachi luandu-ma in brate ca si cum as fi sora lui.
-Si eu ma bucur sa te cunosc Itachi. Sincer Sasuke nu mi-a spus sa aibe vreun frate.
-Stiu...de asta esti aici. Luati loc sa mai povestim si noi. Zice gazda, noi facand cum ni se spune asezandu-ne pe canapea.

~¤~

Dupa o discutie lunga de cel mult 3 ore cu fratele lui Sasuke , Maya ne duce in camerele noastre, a mea fiind exact langa a brunetului.

Dupa o baie de 15 minute , merg inapoi in camera - baia era personala deci nici o problema- pentru a ma schimba. Mi-am adus aminte ca nu am cu ce ma schimba. Cat de tam**** pot fi cate o data! Dar daca ma gandesc mai bine nu e vina mea , ci a brunetului. El poate are cu ce sa se schimbe , imprumutand de la fratele lui , dar eu? Sud ca cineva bate la usa si zic un „intra” timid. Maya isi face aparitia cu o camasa de noapte in mana.
-Pot intra? zice femeia.Eu nu zic nimic doar dau in cap afirmativ, continuand sa i privesc.
-Ti-am adus asta...a fost Doamnei...
-A „Doamnei”? fac eu privind-o suspicios.
-Da...mama celor doi conasi. Saraca a murit acum mult timp.
Pentru cateva minute raman blocata.
-...Si, si ce vreti sa fac eu cu ea.
-Sa o imbracati conita! zice femeia chicotind.
„Conita? sau asa zici ca suntem in era medievala” , gandesc eu privind-o.
-Nu as putea sa port ceva de-a doamnei..., spun ripostand.
-Dar conasul cel mic a zis. Ba chiar a insistat.
La auzul acestor cuvinte am oftat lung si am luat camasa, multumind. Femeia pleaca din camera lasandu-ma sa ma schimb.
imi inchei si ultimul nasture si ma privesc in oglinda pozitionata in fata patului-eu aflandu-ma chiar intre ei. Aratam chiar... bine.
-Esti frumoasa, zice o voce dinspre usa, care acum era deschisa. Acesta vine spre mine si ma ia de talie, facandu-ma sa zambesc.
Era chiar.....Suspanssss!!!!!!!!!

___Va Urma___

Hei dragilor....capitolul asta e soo huge !! asa ca am decis sa il pun pe parti. Sper sa il acceptati si ca n v-ati plictisit de la citit!
Thanks everyone!!!
Daca am greseli le indrept mai tarziu.
Scuzati asteptarea!
Pwp and Bye!!

Prima!

Bună, bună, BlueSky!
Mersi pentru mesaj și că mi-ai dat privilegiul să aflu prima de nextul tau. Asta chiar mă bucură.
Capitolul a fost S-U-P-E-B din toate punctele de vedere!
Mi-a plăcut, mi-ai satisfăcut imaginația și mi-ai potolit pofta de citit pentru o jumătate de oră ^^
Sasuke e atât de pervers încât îmi vine să leșin. Nu-l prea suport în anime, dar tu m-ai făcut să-l plac puțin XD.
În fine, aștept capitolul să aflu cine e ăla care a luat-o pe Sakura de talie și... și... altele =)
Spor la scris/imaginație și să mă anunți, ok?
Ja nee!

DeeaBlueSky a scris:: Capitolul XVI
I'm not weak , but I need your protection
Part one:

Sakura (Sakura's) Point of view:

Ma ajuta sa urc in intunecatul Ford(fără space) , inchizand usa dupa mine(fără space) . Urca de asemenea si el in partea dreapta(fără space) , la volan(fără space) , intoarce cheia in broasca si isi pune centura, in timp ce eu ma fac comoda in scaun si imi infasor la randul meu bucata de banda("bucată de bandă", pe bune? Este o centură de siguranţă, nu e ca şi când vii cu o bandă adezivă şi te înfăşori în ea. Am înţeles că nu ai vrut să te repeţi, dar te puteai exprima altfel: "(...) îşi pune centura, urmându-i şi eu exemplul după ce mă fac comodă.". Parcă sună mai bine, nu?). Sunetul asurzitor si putin enervant al motorului distruge toata simfonia (Simfonie? Dar unde te crezi? Puteai spune "liniştea", căci cu siguranţă între ei nu era o simfonie, nici la propriu, nici la figurat.) dintre noi.
Calca pe micuta pedala (Nu e chiar aşa de micuţă. De ce nu puteai spune că pur şi simplu calcă pedala de acceleraţie?) si(fără space) , ca printr-o clipire (,) iesim din locul de parcare in strada. Motorul se mai calmase(fără space) . Sasuke conducea lin(,) cu toate ca limba ce arata viteza era trecuta de 100 km(Exprimare proastă din nou; puteai spune pur şi simplu că viteza era mare.). Nu puteam intelege de ce ma satisfacea acest lucru. (Nici eu nu prea înţeleg, sincer.)
Ma uit la el. Pare serios, prea serios, fapt ce ma cutremura pana in adancul oaselor.
Imi intorc privirea catre geam. Afara incepuse a ploua, din nou, de data asta cu "lacrimi" mari si rotunde smulse parca din sufletul meu. (Ce dramatic...)E adevarat. Sufeream, (NICIODATĂ nu se pune virgulă înaintea lui "şi".) si inca tare. Probabil credeati ca sunt o fire dura(fără space) , fara a schita macar un gest de indurerare in fata "patului" rece si vesnic al mamei. Mormantul acela pare acum negru (nu pare, chiar e)si neexpresiv (sună mai bine "inexpresiv")de e sa treci pe langa(fără space), cand de fapt , acolo inchisa , ea a fost si va ramane cea mai calda si luminoasa faptura din Univers(univers). (Fraza asta, pe care ţi-am subliniat-o, e una din cele mai proaste pe care le-am citit. Are sens dacă mai adaugi şi mai scoţi nişte cuvinte, dar altfel nu. Nici nu îmi dau seama cum ai putea reformula; poate ceva de genul: "Dacă la prima vedere mormântul este inexpresiv şi lipsit de importanţă, odată ce mă apropii, totul se individualizează, mama mea fiind cea care stă acum la doi metri sub pământ, ea, cea care împărtăşea numai căldură şi lumină.")Nu voi plange, nu imi voi consuma energia pe ceva ce nu poate ajuta la nimic. Plange cerul destul(fără space) , de ce nu si pentru mine. (nu plânge pentru ea, pur şi simplu plouă pentru că apa s-a evaporat din râuri, lacuri, oceane, etc, apoi s-a condensat şi s-a transformat în picături, care au căzut pe pământ; pot să jur că apa nu s-a evaporat pentru că a murit cineva)

~¤~

Tacere ingrijoratoare tot drumul... (virgulă, nu puncte de suspensie)dar care drum? Ma trezesc brusc la realitate si incep a ma uita imprejur... (Punct sau punct şi virgulă)porumbul inconjura masina care mergea pe un "drumulet" (de ce ai pus ghilimele?) ingust asezat monoton in mijlocul unui camp. Viteza scazuse pana la 50(cincizeci de kilometri). El nu facea nici o (nicio) miscare, era cu ochii la poteca.
Imi scot telefonul din jacheta... (virgulă, nu puncte de suspensie)bine, telefonul lui si apas pe butonul din mijloc. Stiti butonasul acela de la Samsung?(No, noi suntem proşti.)...(fără puncte de suspensie)Ei bine pe mine ma amuza mereu. E foarte util. Ecranul de (se) aprinde, creand o lumina puternica, atragandu-i astfel atentia brunetului, dar nu ii dau atentie ("acord importanţă", ca să nu te repeţi) parand ca nu il observ. Ma uit la cifrele de pe ecran care indicau ora: 02:15...Destul de tarziu, dar cui ii pasa. (?)
Il simteam cum imi cerceta fiecare miscare. Ii pun usor telefonul de unde il gasi, (fără virgulă)si imi aranjez parul -fara motiv-, iar abia atunci imi indrept toata atentia catre sofer. Acesta ma privea de parca ar vrea sa imi dea fiecare haina jos de pe mine.
Simt instantaneu cum ma inrosesc (fără virgulă), si pentru a fi si mai "bine" , brunetul imi arunca un zambet larg la vederea obrajilor mei. Fara a mai sta mult pe ganduri incep sa ii pun mii si mii de intrebari:
-Unde mergem ?Ce cautam in mama pustietatii, (fără virgulă) si ce n***a (naiba, nu e nevoie să cenzurezi) ai de gand sa faci daca se termina benzina., (cine te-a învăţat că după punct poţi să mai pui un semn de punctuaţie?) ma rastesc la el(fără space) , la ultima parte aratand catre acul ce arata (că) rezervorul (este) aproape gol.
-Calmeaza-te ca am totul sub control! se rateste el la randul sau(,) devenind dintr-o data (dintr-odată) serios.
Nu apuca sa termine ce avea de spus ca se aude o pocnitura din spatele masini(maşinii). brusc (Brusc -> Orice enunţ începe cu majusculă) masina se opreste in mijlocul pustietatii.
Eram speriata?(space)Ei bine nu. De fapt radiam de fericire. Un zambet larg isi facu amaritia pe fata mea cand il auzi (eu nu îl aud, cred că tu îl auzi)pe Sasuke cum injura si da in volan. Acesta iese din vehicul(,) eu urmandu-l.
-Am uitat sa aduc aminte de asta! zic ue (eu) in culmea fericirii, Sasuke inca injurand pe infundate.
-Super! s-a (majusculă) spart o roata si am uitat sa aduc una de rezerva..., (DOAR VIRGULĂ)spune el privind la roata sparta.
-Da(,) ai uitat...stai (,)ce??? (un singur semn al întrebării este mai mult decât suficient) ~~fac~~ (spun) eu revenind la realitate.
-Hai (,) trebuie sa mergem pe jos...(virgulă, nu puncte de suspensie) ~~face~~ (zice) el dand cred ca pentru a 10 - a (a zecea) oara in roata.
Trecem in fata masinii si pornim pe poteca in fata, masina lasand-o in urma.
-Deci... (fără puncte de suspensie) unde ziceai ca mergem? ma trezesc eu a spune .
-Lasa ca vezi tu., zice el luandu-ma de mana.

~¤~

Incepusem sa obosesc(fără space) . Drumul parca nu se mai termina si rasaritul soarelui incepea sa apara, transformand porumbul uscat in aur. (Du-mă şi pe mine acolo, că mă îmbogăţesc dacă porumbul s-a transformat în aur.) respiram (majusculă) greu si abia mai puteam sa ma tin pe picioare. Vazand asta, sasuke (Sasuke, substantivele proprii se scriu MEREU cu majusculă) ma ia in brate ca pe o mireasa(fără space) , eu punandu-mi capul pe umarul sau. Ma mai uit inca o data in fata si imi dau seama ca ieseam din lanul de porumb, infatisandu-se in fata un deal aproape la fel de verde ca ochii mei...aproape.

Mergem ce mai mergem si dam in varful dealului de o casuta...o vila ce sa mai. (Ce e cu exprimarea asta de parcă eşti la colţul blocului?) era (majusculă) de culoare crem, geamurile avand la termopan negru. Avea 3 (trei)etaje si cred ca vreo 10 (zece) dormitoare, plus bai si bucatarie.
Ma uitam nedumerita la brunet, acesta zambindu-mi in continuu cu privirea-i perversa...ce o avea da gand? Aceasta intrebare imi fu instalata (drivere, ceva?) in minte, dar nu pentru mult timp(,) caci vocea brunetului mi-o ”dezinstala”(a scos driverul repede, hm?) imediat.
-Cred ca e timpul sa te prezint restului familiei mele..., (CINE ŢI-A SPUS ŢIE CĂ POŢI PUNE DOUĂ SEMNE DE PUNCTUAŢIE, UNUL DUPĂ ALTUL, CU EXCEPŢIA "?!" ?!) zice acesta pornind catre casa.
Inghit in sec si il urmez(fără space) . Intram in curte- avea si ea gard ca orice casa- si pornim pe o potecuta facuta din pietre albe, frumos slefuite. Ajungem in fata usii unde Sasuke bate la usa. Acel sunet imi strapunge inima.
usa (majusculă) se deschide si in fata noastra se arata o fat cu parul blond, frumos ondulat , cu niste ochii (ochi) caprui de iti fura inima. Parea o femeie de 30 (treizeci) de ani.
-Buna dimineata(,) Maya! spune Sasuke zambindu-i femei (femeii).
-Duna dimineata(,) domnule. Conasul va steapta inca de aseara.
”Conasul?” zic in mintea mea studiind-o pe femeie.
-Am avut ceva...probleme., spune Sasuke indreptandu-si privirea catre mine.
Maya, (NICIODATĂ VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ŞI PREDICAT) se uita la mine schitandu-mi un zambet larg si ne pofteste inauntru. Sasuke ma lasa sa intru prima(fără space) , el dupa mine bineinteles. Maya inchide usa din lemn negru si ne roaga sa o urmam catre living. Trecem pe langa niste picturi minunate, fiind absorbita de frumusetile lor. Ma trezesc langa o usa mare, dubla(fără space) , din pile (fără space) , de culoare maro inchis, asortandu-se cu peretii. Nu am spus-o niciodata(,) dar imi place sa vad lucrutile (lucrurile) puse la locul lor si aranjate dupa forma, marime, aspect.
Maya ne deschide usa, noi intrand in livingul urias ce se prezinta in fata noastra. Ajungem la o canapea(fără space) , acompaniata de 3 (trei) fotolii (fără space) , toate din piele de culoare crem. Un covor de culoare rosu inchis asezant (aşezat) in mijloc si tot acolo o masuta de cafea din portelan. (unde e predicatul?) Pe unul dintre fotolii statea asezat (fără space),(space)precum o papusa de plastic, un om bine facut(fără space) , cu parul brunet ca al lui Sasuke, dar mai lung, acesta (fiind) prins in coada si cu ochii negrii (negri; virgulă) ca de onix.
-Itachi! ma bucur ca te revad dupa atatia ani. (virgulă, nu punct)spune Sasuke zambindu-i barbatului.
-Si eu ma bucur (,)fratele meu mic! zice Itachi ridicandu-se de la locul in care se afla si mergans (mergând)sa isi inbratiseze (îMbrăţişeze)fratele.
Eram buimacita (buimacă), nu stiam ce sa mai spun . Il vad pe Itachi cum isi indreapta privirea catre mine. Era tot un zambet, la fel ca si restul familiei sale.
-Sakura, ma bucur ca te cunosc in sfarsit! zice Itachi luandu-ma in brate ca si cum as fi sora lui.
-Si eu ma bucur sa te cunosc(,) Itachi. Sincer (,)Sasuke nu mi-a spus sa aibe (aibă) vreun frate.
-Stiu... (virgulă, nu puncte de suspensie)de asta esti aici. Luati loc sa mai povestim si noi. (virgulă, apoi minusculă) Zice gazda, noi facand cum ni se spune(,) asezandu-ne pe canapea.

~¤~

Dupa o discutie lunga de cel mult 3 (trei) ore cu fratele lui Sasuke(fără space) , Maya ne duce in camerele noastre, a mea fiind exact langa a brunetului.

Dupa o baie de 15 (cincisprezece) minute (fără space) , merg inapoi in camera - baia era personala (,) deci nici o problema- pentru a ma schimba. Mi-am adus aminte ca nu am cu ce ma schimba. Cat de tam**** (nu e nevoie să cenzurezi) pot fi cate o data (câteodată)! Dar daca ma gandesc mai bine(,) nu e vina mea(fără space) , ci a brunetului. El poate are cu ce sa se schimbe(fără space) , imprumutand de la fratele lui (fără space) , dar eu? Sud (Aud) ca cineva bate la usa si zic un „intra” timid. Maya isi face aparitia cu o camasa de noapte in mana.
-Pot intra? zice femeia.(space)Eu nu zic nimic(,) doar dau in cap afirmativ, continuand sa i (o)privesc.
-Ti-am adus asta...(virgulă, nu puncte de suspensie)a fost Doamnei...
-A „Doamnei”? ~~fac~~ (spun)eu privind-o suspicios.
-Da...(virgulă, nu puncte de suspensie) mama celor doi conasi. Saraca a murit acum mult timp.
Pentru cateva minute raman blocata.
-...Si, si ce vreti sa fac eu cu ea. (?)
-Sa o imbracati(,) conita! zice femeia chicotind.
„Conita? sau asa zici ca suntem in era medievala” (nu are sens pentru mine...) , gandesc eu privind-o.
-Nu as putea sa port ceva de-a(l) doamnei..., (m-am săturat să tot repet) spun ripostand.
-Dar conasul cel mic a zis. Ba chiar a insistat.
La auzul acestor cuvinte am oftat lung si am luat camasa, multumind. Femeia pleaca din camera lasandu-ma sa ma schimb.
imi (majusculă) inchei si ultimul nasture si ma privesc in oglinda(,) pozitionata in fata patului-eu aflandu-ma chiar intre ei(care "ei"?). Aratam chiar... bine.
-Esti frumoasa, zice o voce dinspre usa, care acum era deschisa. Acesta vine spre mine si ma ia de talie, facandu-ma sa zambesc.
Era chiar.....Suspanssss!!!!!!!!! (suspans? cine e suspans?)

Titlul: Nu pot să spun decât că este lipsit de imaginaţie şi intrigă. În primul rând, am mai întâlnit acest titlu de cel puţin douăzeci de ori, iar în al doilea rând, nici nu mi-a venit să citesc ficul după ce l-am văzut. Îţi spun sincer că, dacă nu eram nevoită să îl critic, nu m-aş fi atins niciodată de el. Nu are pic de farmec, nu mă face curioasă, nu îmi produce decât plictiseală. În plus, deja am văzut care e treaba cu el din primul capitol, aşa că, dacă aş fi avut de ales, eu nu aş mai fi continuat să citesc. Te sfătuiesc ca măcar la sfârşit să îl schimbi.
Ideea: Nu îţi exagerez când îţi spun că nouăzeci la sută din ficuri sunt bazate pe intrarea personajelor în viaţa de liceu. Nu ştiu de ce, dar am impresia că ai început să scrii acest fic şi pe parcurs ţi-ai dat seama că ideile tale nu sunt deloc interesante, aşa că ai băgat chestia cu F.B.I.-ul, altfel nu văd cum de ai ajuns aici. Adică ai venit cu un nou capitol şi boom, el era agent sub acoperire, când cu două capitole în urmă, era doar un puşti fiţos, care se lingea cu Karin. Nu ştiu dacă îmi displac ideile sau modul în care le dezvolţi tu, dar înclin să cred că este a doua variantă. Pe parcursul acestei critici îţi vei da seama şi de ce.
Descrierea: Descrierea ta se află la două extreme: fie este complet absentă, fie încerci să descrii fiecare prostie în cel mai mic detaliu, iar atunci când vine vorba de sentimente, faci totul să pară foarte dramatic şi de prost gust. Adică şiroaie de lacrimi, serios? Nimeni nu poate plânge atât de mult. Sau plângea cerul şi pentru ea, care e faza? Înţeleg că ai vrut să aduci puţină plasticitate textului, dar ai încercat atât de tare, încât ai dat-o în penibil. Atunci când descrii sentimentele, nu te gândi la lucruri fantastice, gândeşte-te numai la trăirea în sine, la ceea ce a declanşat-o şi la cum se manifestă corpul, descrie doar asta. Nu mai descrie lucruri inutile, precum ce culoare avea termopanul, sau cum se balansa indicatorul pentru benzină, că nu ne pasă. Ne pasă de reacţiile personajelor, de ceea ce se întâmplă între ele şi de întâmplările care le produc aceste reacţii. Când nu trebuie, tu descrii, dar când trebuie, fie nu o faci, fie exagerezi. Alege-ţi nişte cuvinte simple şi dă-le tu valoare, expresivitate şi astfel vei declanşa nişte sentimente sincere, nu trase de păr.
Dialogul: Mie nu îmi place absolut deloc. Uneori ai replici prea lungi, alteori ai replici scurte, dar inutile. Încearcă să găseşti un echilibru. De asemenea, dialogul este un mod important de expunere, la fel de important ca descrierea, din punctul meu de vedere; în acelaşi timp, mi se pare şi cea mai simplă metodă de a-ţi individualiza personajele. Prin dialog reuşeşti să prezinţi în jur de şaptezeci la sută din caracterul personajelor tale, să ştii, asta dacă ai nişte replici bune, potrivite ca lungime, într-o cantitate potrivită. Atunci când îţi construieşti dialogul, gândeşte-te dacă are rost să scrii nişte replici, dacă ne sunt folositoare, dacă ne transmit ceva important sau dacă, dimpotrivă, pot fi excluse. Multă atenţie.
Acţiune: Extrem, dar extrem de grăbită, dar şi previzibilă. Nu m-ai surprins în niciun moment şi, sinceră să fiu, ai avut ocazii. Nu ma ţii absolut deloc în suspans, mai ales atunci când, la sfârşitul capitolului, îţi laşi enunţurile neterminate. Nu aşa se face. Gândeşte-te la nişte întâmplări mişto, dinamice, imprevizibile şi pune-le în scenă. Eventual te poţi opri atunci când totul ia o întorsătură neaşteptată, dar numai nu-mi scrie la sfârşit "era...suspans!" că deja eu ştiu cine e acel suspans. Să nu mai spun că peste două, trei capitole o să mă trezesc că au câini, copii, nepoţi şi cinci fraţi pierduţi. Treci peste întâmplări foarte repede şi asta din cauză că descrii numai lucruri inutile, aşa cum ţi-am spus şi mai sus.
Exprimare: Exprimarea ta lasă de dorit. Metaforele tale extrem de clişeice se combină cu un limbaj de cartier, ceea ce nu e deloc bine. Nu au ce căuta sintagme de genul "face el la mine". NU! Aşa vorbeşti când îi povesteşti prietenei tale ceva, nu când scrii un fic. Alege-ţi cu atenţie cuvintele, citeşte ce scrii de o sută de ori, până te asiguri că totul este okay şi că nu dai din lac în puţ. Nu ai multe greşeli de gramatică sau de scriere, dar exprimarea este la pământ. Ai uneori nişte fraze care pot fi scrise atât de simplu, iar tu te complici, amesteci şi nu se mai înţelege nimic. Ai în capitolul corectat de mine nişte exemple. Ah, încă ceva: am observat că ai tendinţa de a vorbi cu cititorii, nu mai face asta niciodată. Pe deasupra, dacă nu eşti sigură de scrierea unui cuvânt, caută pe net sau înlocuieşte-l, nu te trezi să îmi scrii în paranteză "(parcă aşa se scrie, nu?)". Am observat că odată chiar ai scris că ai căutat pe Google. De ce m-ar interesa pe mine, ca şi cititor? Eu vreau să văd ce se întâmplă cu personajele, nu să mă întrerupi să îmi spui că ai căutat nu ştiu ce cuvânt.
Estetică: Îţi separi prin space paragrafele, ceea ce este okay, însă scrii textul centrat şi nu e prea bine. Dacă nu vrei să foloseşti alineatul, poţi doar să laşi paragrafele aşa şi să le separi în continuare prin space. Îţi schimbi estetica de la un capitol la altul şi este obositor pentru ochi. Alege-ţi un font, scrie cu size 14 şi foloseşte size 16 sau 18 pentru titlu. Îţi recomand următoarele fonturi: Arial, Cambria, Calibri, Verdana.
Punctuaţie: Nu pot să zic că stai bine aici, dar nici prea rău. Se pune întotdeauna virgulă înaintea conjuncţiilor "dar, iar, însă, ci" şi niciodată înaintea lui "şi". M-am enervat foarte tare când am văzut că ai pus virgulă între subiect şi predicat, este inadmisibil. De asemenea, nu poţi pune punct şi apoi virgulă, nu are pic de sens. Foloseşti un singur semn de punctuaţie, nu mai multe. Nu folosi punctele de suspensie decât atunci când vrei sa accentuezi sentimentul de tristeţe sufletească, melancolie, etc, nu oricând ai tu chef. Foloseşte virgula sau punctul pentru toate celelalte momente. În plus, vorbirea directă de cea indirectă se separă prin virgulă. Pune space numai după semnul de punctuaţie, nu şi înainte.

Cam asta ar fi. Dacă ai vreo nelămurire sau orice altceva, îmi poţi trimite un mesaj privat. Îmi cer scuze pentru întârziere.

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Vin 11 Sept 2015, 01:18

Blocat din cauza inactivității.

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Dum 11 Oct 2015, 18:52

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris.

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Dum 11 Oct 2015, 21:04

Chapter XVII

I'm not week but i need your protection

Part tow:

Ma intorc cu fata la frumosul meu print fermecator . Acesta imi zambea tandru . Se apropie de urechea mea si imi sopteste: "Esti superba de fapt", apoi imi musca urechea facandu-ma sa gem.
Ma arunca in pat cu dorinta scanteind in inimile noastre. Amandoi stiam ca asta se v-a intampla intr-o zi.
Acea zi va veni dar nu acum, caci vad o lacrina cazand pe obrazul lui alb. Imi ridic capul de pe perna cea roz si moale. Ii sterg lacrima si il intreb ce a patit. Acesta oftand imi spune:
-Mi-am amintit de momentele cand eram mic si mama ma tinea pe ea. Era imbracata in camasa pe care o ai tu acum. Imi aduci asa de mult aminte de ea , si abia acum mi-am dat seama, privindu-te acum asa. Imi pare rau.
-Nu ai de ce sa iti ceri iertare. Nu ai facut nimic gresit. Ii spun si ii sarut fruntea.
-Scuze dar trebuie sa ma ocup de niste treburi de familie.
-Okey.
Acesta se ridica de pe mine si pleaca din camera. Ma ridic la randul meu din pat pentru a stinge becul si sar repede inapoi de unde am plecat ca sa nu ma prinda "monstrii". Imi dau seama ce am facut si incep sa rad pe infundate sub perna. Dupa jumatate de ora adorm insfarsit "scufundata" in imensele perne.

Sasuke :

Ajung in birou unde fratele meu se afla acolo de 2 minute:
-Ai intarziat. zice el serios.
Itachi este genul de persoana caruia ii place sa isi schimbe comportamentul dupa tipul de situatie sau subiect de discutie in care se afla. Sau cum ii spun eu maimutoi cu 50 de fete. Nu vreau sa dramatizez acum dar e prea prins cu fetele astea . Ori e prea serios , ori e prea enervant, ori e prea prost , ori prea amuzant. Adevarat imi iubesc fratele dar uneori isi arata fata aia de macho man si imi vine sa ii dau un punm in gura.
-Scuze am avut ceva de... rezolvat spun eu zambind vrand sa ii dau impresia ca am facut-o, dar stim cu totii ce sa intamplat.

*NextDay*

Ma trezesc inconjurat de foi si documente de tot felul. Ma doare capul si simt ca o sa-mi explodeze creierul daca nu iau o pauza . Imi ridic de pe scaun ametit. Imi revin si imi dau seama ca sunt singur intr-o camera imensa. Nesimtitul de Itachi m-a lasat aici . Ce nemernic!
Plec din birou si ma duc glont in camera rozaliei mele.
-Sak...nu e aici? zic si ies din camera. Incep sa o caut prin conac disperat. Nu o vad pe nicaieri. Unde s-o fi ascuns?
Umblu incolo si incoace buimac, facand-o pe Maya sa ma observe . Femeia se apropie de mine punandu-si mana rece pe umarul meu. Racoarea trece prin tricoul meu nu chiar asa de subtire, fapt ce ma face sa tresar .
-Domnule cautati ceva, sau pe cineva? zice ea zambindu-mi dulce

Maya este ca o a doua mama pentru mine si fratele meu. Dupa ce mama a murit ea a fost cea care a avut grija de noi , ne-a protejat. As face orice sa o vad fericita si dupa spusele ei si citez: "Tot ce vreau pentru a fi fericita este sa va vad pe voi doi cu fetele pe care le iubiti" . Zis si facut...bine din punctul meu de vedere caci Itachi inca nu si-a gasit dragostea. Ca venind vorba de dragoste...
-Da o caut pe Sakura ai vazut-o cumva??
-Da domnule e in gradina sta sub cires si printre trandafiri.
-Multumesc Maya, spun si plec catre gradina .

E placut aici . Parca esti intr-un basm. Imi aduc aminte ca imi petreceam cam tot timpul in gradina si ma jucam de-a printul pe cal alb si salvam o printesa frumoasa. Si...aa...iata printesa.
-Sakura!! Strig cu putere.
Se afla cam la 15 metri de mine, era la poalele copacului . Aceasta isi ridica privirea sa vada cine o striga. Era asa de draguta. Obsevandu-ma , se ridica de jos si alearga spre mine.
-Sasukeee!!! Zice ea alergand apoi imi sare in brate. Vino sa te plimbi cu mine spune ea cu un zambet de copil inocent pe fata.Ii raspund printr-un clatinat din cap in semn ca "da" .

VaUrma...

Gata si asta scuze pentru intarziere dar am fost ocupata..in fine. App multumesc TARE MULT pentru critica RAin. Esti super pwp.
Astept si alte pareri...cred .

Subiect: Re: Jurnalul unei fete Dum 04 Sept 2016, 00:10

Fanfic blocat din cauza inactivității.