Salut! M-am gandit sa incep un fic nou si voi incerca sa-l termin pe celalalt.Ei bine, uitati ce a scormonit mintea mea geniala.




                                                            Capitolul I : Inceputurile
 


             Sasuke's point of view:


                  ,,Iar sangele-i cadea din incheietura ca nisipul din nemiloasa clepsidra a timpului. Si ,astfel, sfarsitul tragic al Elenei a fost facut de ea insasi. Oare?'' Si astfel mi-am finalizat volumul al doilea din triologia ,,X'' , ,,X-un criminal in serie si dupa moarte''. Imi place cum a iesit, e chiar reusit.
                    Imi ridic capul din foile mele doar ca sa fiu dezamagit. Lumea reala e chiar mai necrutatoare decat cea creata de mine, iar a mea e diabolica. In stanga mea se afla toti idiotii acestei scoli: toti ceilalti inafara de mine. Rad, glumesc, se saruta, vorbesc, pe scurt , orice activitate de adolescent normal de 17 ani. Doar ca eu nu sunt normal. In dreapta mea este un hau ce asteapta sab fie umplut cu ceva strain lui. Asta, pe limba mea, inseamna ca ploua. Oare ce sa alec: idiotii sau prapastia?
                    Ma intorc cu tot corpul spre geam, imi bag castile in urechi si privesc ploaia de lacrimi. Doamne, da' sentimentalist mai sunt! In urechi imi rasuna ,,Sweet Sacrifice'' a celor de la Evanescence si dintr-odata imi dau seama de ceva":nu m-am prezentat! Eu sunt arhicunoscutul Sasuke Uciha, cel ce are 10 pe linie, nenumarate cupe de la olimpiade si 0 popularitate. Am 17 ani, locuiec in minunata Anglie, intr-un satuc foarte comfortabil, am parul negru, matasos si stralucitor (macar cu atat sa ma mandresc ), ochi negri, care sunt ascunsi de o pereche de ochelari ca a celor care le considera la moda si le poarta din prostie. Ce pot sa mai spun...imi plac hanoracele, mai ales cele de la ,,Lee Cooper'', imi place sa citesc, sa scriu si urasc cam orice persoana care nu e ca mine.
              Cand eram la jumatatea cantecului ,,Family portrait'' de P!nk, s-a sunat. Si aveam psihologie! Profesorul nostru, Morgan, era si prof de istorie, deci majoritatea orelor sunt o amestecatura de psihologie prost predata si istorie si mai prost predata. Mi-am luat rucsacul si m-am tarat corpul pana in clasa. M-am asezat in banca mea obisnuita, langa geam. Ma uitam chinuit spre usa si speram sa nu se mai deschida pana la sfarsitul orei. Dar, cu tot cu rugamintile mele, Morgan intra pe usa. Peruca parea si mai falsa ca oricand, iar fata-i zbarlita ii era intinsa la maxim de un zambet.
         -Buna ziua clasa! Azim am onoarea de a va o prezenta pe noua voastra colega. Elevi, salutati-o pe Sakura Haruno!
          Si pe usa aparu o persoana foarte ciudata. Avea parul roz, drept ca orizontul la rasaritul soarelui, ochii-i verzi ca iarba cruda erau ascunsi in spatele unei perechi de ochelari ca ai mei, iar pielea parea sa-i fie facuta din mii de perle la ce alba si catifelata parea. Era imbracata cu un hanorac, blugi si adidasi Nike. Aceasta parea total indiferenta, chiar plictisita de toata mascarada. Isi baga mainile in buzunare si se aseza langa mine, caci acolo era singurul loc libber. Nu ne spunem nimic, iar eu continui sa ma uit pe fereastra.
            -Deci, copii, astazi va voi prezenta psihologia in criminalistica. Cred ca vom face asta toata luna, deci sper sa fiti atenti ca sa puteti pricepe.
           Si toata ora a tinut o prelegere absolut ingrozitoare, plictisitoare si terifianta despre acest tip de psihologie. Si eu care credeam ca psihologia criminalistica e interesanta! La final, Morgan ne-a rugat sa nealegem un caz al politiei criminaliste si sa explicam cum a gandit politistul ce s-a ocupat de caz sau ce l-a dus pe criminal sa ucida.
       -Si da, trebuie sa fie reale, nu din carti, domnule Uciha.
          Toata lumea incepe sa rada, inafara de noua coolega. Ea doar se uita in caiet si isi noteaza ceva. Ma aplec putin si vad ca scrie ,,Carrie White''. Ma intreb cine-o fii si asta, dar nu sunt atat de curios sa caut pe net. Apoi inchide caietul si ,fiindca s-a sunat, se grabeste sa plece.
        -Aveti la dispozitie o saptamana! urla domnul Morgan in ultima clipa.
       Imi iau rucsacul si ma indrept spre arta. Oare despre ce sa mai scriu? Cred ca pana la urma imi voi continua seria cu X. Ce spuneti de ,,Sfarsitul lui X?'' sau ,,Nemuritoarul moare''? Imi place.
      Cand intru in clasa, de cine dau oare? Chiar de geamanul Sakurei, chiar daca nu par atat de gemeni. Asta a sunat ciudat. Ma rog, nu are parul roz, ci de culoarea caramelului, nu poarta ochelari si nici hanorac sau adidasi. Singurul lucru pe care il au in comun si aceea trasatura dupa care am afirmat ca e geamanul Haruno este ochii verzi inconfundabili. Ma asez langa el si ,cum ma vede, isi intinde mana.
    -Buna!Sunt Erick Haruno.
    -Buna, Sasuke Uciha. Incantat.
    -Idem. Ia stai, tu esti tocilarul scolii, asa-i?spuse acesta razand.
     -Da, eu sunt.
    Vazand ce mutra am facut, Erick izbucni in ras.
     -Scuze, n-am vrut sa te jignesc. Spuneam doar fiindca ma gandeam ce prieten bun ai fii cu sor-mea.
     -Sakura, nu?
     -Da, ea, spuse el facand ochii mari. Ai cunoscut-o deja?
      -Am stat impreuna la psihologie. Oricum, nu ne-am spus nimic.
       -Ea n-a spus nimic fiindca astepta sa-i spui tu ceva.
       -Ei bine, va trebui sa astepte caci sunt foarte timid.
       -Stiu, pun pariu ca daca nu ti-as fi spus nimic nu m-ai fi bagat in seama.
        In semn de raspuns am zambit. Toata ora am vorbit cu el caci Erick e un tip foarte de treaba. Tinand cont de hainele pe care le poarya ai fi crezut ca e un increzut narcisist, dar e total opus fata de lumea asta. ,,Nimic nu e ceea ce pare a fi.''. Mi-a povestit ca s-au mutat din Los Angeles aici, in Anglia, fiindca parintii lor s-au despartit si au ramas cu tatal lor care a gasit aici repede un studio disponibil de cunmparat. Acesta e regizor, producator, actor, scenarist iar mama acestora e model, scriitoare, editor si desinger, o familie de mondenitati. El, Sakura si Shikamaru , varul lor care a ramas orfan, erau apropiati de amandoi, dar mama lor, Elza, umbla foarte mult in scopul serviciului si nu se poate ocupa de ei, asa ca au ramas cu tatal lor. Cand am auzit ca maica-sa e editor m-am gandit sa-i spun lui Erick despre cartile mele.
         -Oau, par a fii geniale. Imi dai te rog primul volum? Eu sunt cel care trebuie sa verifice genul asta de carti. Daca mie imi plac, atunci peste doua luni vor aparea in librarii.
       Stiu ca nu e frumos sa profit de oameni, da' serios acum! O astfel de sansa intalnesti odata in viata! 
          -Mersi, amice!
         Pana la sfarsitul zilei descopr mult mai bine cine e acest Erick Haruno si singurul lucru care nu-mi place la el e ca nu asculta rock. Ii sugerez sa asculte Evanescence caci nu e chiar rock dur, dar acesta izbucneste in ras.
          -Esti exact ca sor-mea. Si ea tot rock asculta, iar asta e trupa ei prefetata.
          -Apropo, de ce am fii buni prieteni? 
           -Pentru ca si ea era tocilara scolii oin L.A. Pa!
           -Pa!
          Si astfel ma lasa cu gura cascata noul si singurul meu prieten. Pentru o secunda mi s-a parut ca aud rau. Cineva e la fel de tocilar ca mine? Asculta acelasi gen de muzica si , mai ales, are aceeasi trupa preferata ca mine? Raman perplex dar apoi imi dau seama de situatie si-mi vine sa-mi dau pumni. "Pe bune Sasuke? E doar o coincidenta." Ma urc in Nissanul meu negru. Orice ati crede despre mine , sa stiti ca nu sunt sarac deloc. Tata e medic chirurg iar mama legist , deci am mai multi bani decat am nevoie. Nirvana rasuna in masina iar eu conduc ingandurat spre casa.






       Ok, asta e primul capitol. Sper sa va placa si voi incerca sa povestesc mai mult din perspectiva lui Sasuke, mi se pare mai interesant. Acum am o intrebare legata de fic(cred ca va fii cate una la fievare capitol): Ce intelegeti voi prin titlu si ce legatura este intre el si continut, chiar daca e primul capitol. Am pus intentionat intrebarea la inceput cand totul e in ceata. Ok, sa aveti o zi frumoasa!        

Buna scumpa :D Titlul ficului m-a atras aici si am fost curioasa sa citesc capitolul,care mi se pare chiar interesant. Deci se pare ca Saku in acest fic e chiar indiferenta,la fel ca Sasuke. Imi place ideea si sper sa o faci cat mai originala. Sper sa ma anunti cand bagi next.
Ja nee !! :*

Deci am revenit cu un capitol nr 2. Vad ca nimeni nu mi-a raspuns la intrebare, asa ca voi raspunde eu prin urmatorul capitol, dar doar la jumatate.



                           Capitolul II: Nu dezvalui vasul cu rose-partea I


 
           Sasuke's point of view




              -Inca nu l-ai descoperit, nu-i asa,fiule?
          Tata ma intreaba asta in fiecare zi, si in fiecare zi raspunsul e ,,nu''. Apoi ofteaza, imi spune ca sunt o dezamagire si ca la Iatchi a aparut la 14 ani, doar ca Itachi nu era un tocilar, avea prieteni si se distra, ceea ce eu nu am si nu fac. Dupa ce oftez, ma lasa sa intru in camera,dar astazi e o exceptie.
             -Astazi are loc reuniunea ,,Dezvaluirii vasului cu rose''. Chiar daca e o intalnire unde toata lumea ar trebui sa marturiseasca tot din viata lor, nimeni nu face asta. Deci sa nu suflii o vorba despre faptul ca inca nu esti un Fiu al Intunericului, altfel ne-am face  de rusine. Ai inteles?
            Ii raspund sec ca ,,da", apoi urc scarile camerei mele, clocotin de ura pe care am acumulat-o de-a lungul timpului. Imi urasc familia cu un tata razbunator si srict, care nu accepta greselile, cu o mama indiferenta si un frate mai mare irascibil si nemernic. Ei m-au obligat sa ascund monstrul din mine, sa fiu altcineva in public, sa urasc pe toata lumea, sa nu fiu om si totusi sa fiu. Iubirea este ura, dar intr-un invelis mai atragator, iar bunatatea este ura ce a pierdut un razboi...sau cel putin asa mi s-a spus. Nu am voie sa am constiinta proprie, sa gandesc singur sau sa am control absolut asupra mea. Eu sunt marioneta tatei, nimic mai mult. Degeaba imi spune ca sunt o dezamagire fiindca nu l-am descoperit pe monstrul din mine, eu stiu adevarul. Si am sa vi-l spun si voua, daca aveti rabdare sa ascultati o poveste.
            A fost odata ca niciodata un sat. Dar nu era un sat obisnuit, era un loc in care toti oamenii cu puteri deosebite, cu daruri speciale de la Dumnezeu si cu vise mari isi construiau familii. In satul asta existau , la inceput, magi,iele , vampiri, oameni-lup, demoni si ursitoare. ,,Pheonix" , caci asa se numea satul, era condus de o Mare Preoteasa a religiei stravechi si un zeu. Un timp indeleungat, cu totii au trait in pace si iubire. Marea Preoteasa, pe care o chema Genesis si zeul Zamorxis au avut gemeni, Merlin si Morgana. Si astfel au aparut vrajitorii si zanele. Pentru ca si eu am fost confuz cand mi s-a povestit va voi raspunde la intrebarea: Care e diferenta dintre magi, vrajitori si zane? Sa luam magii si vrajitorii: magii sunt fiinte magice cu puteri supranaturale minime, dar care poseda o putere de vindecare uriasa, se spune ca magii pot vindeca orice rana si pot scula oamenii din morti; vrajitorii au poseda puterea de a misca lucruri,de a folosi oamenii in scopuri proprii si de a fermeca fiintele folosind gandul si arhicunoscutele ,,cuvinte magice", dar nu hocus-pocus sau abracadabra. Cu totii cred ca stiti de Harry Potter, dar nu cred ca stiati ca povestea e inspirata din legenda noastra. Oricum, ,,abracadabra" chiar este vraja suprema, omorand pe cineva imediat si fara a lasa urme. Revenind la povestea noastra, zanele au puterea de a se metamorfoza, de a folosi telekinezia si de a vorbi cu animalele. Dupa cum vedeti, magii, vrajitorii si zanele au cateva lucruri in comun, cel mai important si pe care am uitat sa il mentionez este ca folosesc magia in orice fac, dar sunt diferiti. In acest timp de pace, au aparut specii noi, ce astazi sunt foarte cunoscute: din magi si iele au iesit sirenele, din vampiri si oameni lupi au rezultat varcolacii. In aceasta adunatura  exista si o femeie demon, singura din lume. Toti se temeau de ea, de puterea ei, de energia ce era in permanenta in jurul ei. Pe aceasta femeie o chema Serafina iar puterea ei era atat de mare incat putea muta soarele si luna dupa placul ei, sau ar fi putut daca nu tinea atat de mult la oamenii din acel sat, caci daca ar fi facut-o i-ar fii speriat prea tare. Genesis era foarte geloasa si ar fi dat-o afara din sat daca nu s-ar fi temut ca s-ar razbuna, iar nimeni nu era mai puternic decat ea. In schimb, Zamorxis se indragostise de fata alba si blanda, de parul ei lung si negru, de ochii ei infintiti, dar si Serafina se indragostise de zeul frumos, cu par aramiu si ochi ciocolatii. Asa ca in curand Serafina era insarcinata cu copilul ilegitim al lui Zamorxis. Cand a aflat Genesis, s-a infuriat atat de tare incat se spune ca a facut sa se crape cerul in doua iar pamantul s-a cutremurat atat de tare incat lava din centrul pamantului a iesit la suprafata. I-a declarat razboi sotului ei si oricarui barbat din sat, din tara, din lume. Zeul nu s-a lasat mai prejos si a spus ca orice femeie care se incumeta sa i se impotriveasca , va muri de mana lui. Si astfel s-au format Fii Intunericului si Fiicele Luminii. Lupta a durat ani intregi, nici barbatii si nici femeile nu vroiau sa renunte. Pana intr-o zi, cand Genesis a murit, Zamorxis s-a sinucis, iar Morgana a preluat conducerea. Aceasta a dat ordin ca femeile sa renunte, iar barbatii au hotarat sa incheie razboiul. Astfel s-a instalat iarasi pacea, dar Noua Mare Preoteasa, Morgana, a considerat ca o varianta mai buna este sa desfiinteze satul. Acum Fii Intunericului si Fiicele Luminii care mai traiesc sunt imprastiati prin lume. Dar ce s-a intamplat cu Serafina? Ei bine, ea nu s-a putut impaca cu ideea ca este razboi din cauza ei si a plecat impreuna cu bebelusul. Chiar daca era foarte puternica, copilul era mult mai puternic decat ea, avand puterea unui demon si a unui zeu. In clipa in care trebuia sa nasca, ea a simtit ca moare si astfel va muri si copilul. Dar atunci aparu Merlin, cel mai puternic vrajitor din toate timpurile si ii spuse ca pentru a trai copilul, trebuie sa devina muritor, dar ca pentru ea nu mai exista scapare. Ea incuviinta si, cu ultimele puteri, ii spuse ca daca va fii baiat, copilul se va numi Arthur, iar daca va fii fata,  Sabrin si il facu pe Merlin sa promita ca va avea grija de copilul ei. Merlin, care avea atunci 20 de ani, promise apoi se nascu copilul iar fratele vitreg al lui Merlin se nascu cu numele de Arthur Uciha Pendragon.
                Merlin l-a pacalit pe regele Uther Pendragon ca Arthur e fiul sau, iar acesta a devenit regele Britaniei(a Angliei de astazi). Arthur Uciha Pendragon este cunoscut de toata lumea ca Arthur Pendragon, deci familia Uciha si-a putut pastra numele de familie adevarat, neputand fiind identificati si neputand indentifica alti supranaturali.
                ,,Dezvaluirea vasului cu rose" reprezinta asa-zisa intalnire amicala intre familiile supranaturale si se desfasoara anual in diferite colturi ale lumii. Anul trecut am fost in Franta si cred ca a fost cea mai misto intrunire la care am fost. Am fost la toate obiectivele turistice si am mancat atatea dulciuri incat am fost nevoit sa port marimea L o luna. De departe cea mai cool tara si cea mai frumoasa limba. Oricum, anul asta se desfasoara la tata si ce vom face e surpriza, deci ma astept la ce e mai rau. Inafara de familia Namikaze si Hyuga, anul asta isi face aparitia o noua familie. Sincer, nu mai vreau sa-si bage cineva nasul in treburile noastre, dar daca sunt supernaturali, atunci nu avem nici un drept sa spunem ceva. Sunt atat de plictisit de reuniunile astea incat m-as impusca numai ca sa se intample ceva. Defapt, sunt plictisit de viata mea, in general. Am o viata sociala de ra**t, familia ma uraste, singurul meu prieten om este un bogatan, cel din viata mea normala un excentric cu niste parinti minunati, puterile mele de demon-zeu nu vor sa apara fiindca starea mea emotionala e aceeasi:plictisit. Ca sa-ti poti activa aceste puteri, trebuie sa fii zdruncinat emotional: sa te indragostesti nebuneste astfel incat sa nu poti trai o zi fara sa auzi macar aceea persoana, sa fii ranit tot din cauza iubirii pe care o porti cuiva, majoritatea cazurilor se invart in jurul cuvantului ,,iubire'', de care tata m-a ferit tot timpul pentru a ramane sa stau cu el, sa nu ma eliberez din ordinul lui, sa fiu pentru totdeauna marioneta lui, sa nu am viata mea. Asta e adevarul, vrea sa fiu prizonierul lui, iar asta nu se poate intampla decat daca nu ma voi transforma intr-un Fiu al Intunericului.
            -Sasuke, au venit ceilalti. Imbraca-te frumos si vin-o jos!
       Asta a fost mama mea cea scumpa si indiferenta. Imi iau o camasa, blugi si cobor. In hol erau Minato, Kushina, Naruto, Hyashi,Hinata, un om necunoscut, o femeie frumoasa , Erick si Sakura. Ia stai,ERICK si SAKURA???!!!!!










Ok,cam atat pentru azi. Intrebarea din capitolul asta: Ce puteri supranaturale credeti ca are Sasuke?

Un capitol tare interesant,dar nu stiam ca ficul o sa fie supranatural. Deci se pare ca urmeaza o intalnire amicala,dupa cum a zis brunetuln...Cat despre puterile lui Sasuke,pai momentan,sunt in ceata rau de tot,dar posibil sa fie ceva legat de iubire,cred..Oricum pana nu ma lamuresc in next nu pot da un raspuns clar,ci doar o posibilitate de raspuns. Astept nextul!
Ja nee!! :D

Hei!
Ma uitam pe la ficuri si l-am vazut pe al tau. Titlul mi s-a parut interesant si m-a atras. 
Nu pot sa spun decat ca imi place foarte mult si mi se pare chiar mai diferit de ceea ce am citit pana acum. Majoritatea ficurilor sunt prezentate din perspectiva Sakurei, dar de data asta Sasuke povesteste. Un fic unde Sasuke este retras si pe deasupra mai scrie si carti este o idee super.
Cat despre intrebarea capitolului, chiar nu prea stiu ce sa spun. Cred ca poate citi gandurile celorlalti, poate intra in mintile lor si sa-i faca isi schimbe sentimentele. Sunt foarte curioasa sa aflu ce puteri poseda.
De abia astept momentul cand Sasuke va vorbi cu Sakura. 
Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next! Spor la scris! 

Salutare! Am adus al treilea capitol si cu el si mai mult mister. Cartile despre care am scris in primul capitol, triologia ,,X", sunt scrise de mine si sunt absolut macabre,misterioase si pline de suspans...cel putin asa mi-au spus persoanele care le-au citit. Imi voi da toata silinta sa fie si ficul astfel, sper sa-mi iasa, si din aceasta cauza veti fii foarte in ceata. Imi cer scuze de pe acum. Legat de intrebarea din capitolul trecut: da va fii ceva legat de iubire (apropo, si eu iubesc ,,Amurg" :3 ) si ceva mai legat de ganduri, poate telekinezie, simturi ascutite, etc. Oricum veti afla pe parcurs. Nu va mai retin, sper sa va placa noul capitol!




       Capitolul III:[size=32]Nu dezvaluii vasul cu rose-parta a-II-a[/size]


                   Sasuke's point of view: 


                         Erick si Sakura... Dar nu, n-are cum... De ce tocmai ei? De ce nu pot avea si eu prieteni oameni normali? De ce trebuie sa fie diferiti de ceilalti? De ce sa fie ca mine? De ce sa indure ce indur eu? Stiu ca suna cam egoist, narcisist si par a fi increzut, dar eu chiar imi fac griji pentru ei. De ce? Nici eu nu stiu. Ei nu isi fac griji pentru mine, pentru unii ca noi asta e normal. Sa ne chinuim prin simpla existinta, prin simplul fapt ca noi consumam oxigen. Oamenii ar vrea sa fie diferiti, sa aiba ce avem noi, sa fie puternici, dar nu stiu ca puterea aduce cu ea mult chin. Oamenii sunt idioti. Dar ma intreb... Ce sunt Erick si Sakura?
                         Se pare ca nu sunt singurul surprins de intalnirea aceasta. Erick avea ochii bulbucati, gura intredeschisa, o mutra lunga si statea ca si cum ar fi cazut din avion. Ceva imi spune ca sa ma uit la el, ori la o oglinda, nu e nici o diferenta.
                           Doar Sakura statea dreapta, zambind invingatoare si stapana pe sine. Si atunci mi-am dat seama ce e ea. M-am indreptat si am coborat scarile, salutandu-i ca si cum pozitia mea de mai-nainte a fost doar o iluzie a celorlalti. Atunci si-a reveni si Erick iar vocea lui taraganata a fost un motiv de amuzament pentru adolescentii din incapere, aici punandu-se la socoteala si parintii lui Naruto. Pe bune, Minato si Kushina nu pot fii numiti adulti. 
                            In timp ce mama ne conducea la bucatarie, care e in partea opusa a casei fata de locul in care ne aflam initial, Naruto ne-a povestit, mie si lui Erick, fetele vorbeau deoparte, de noua lui masina fitoasa pe care a fost nevoit sa si-o cumpere singur din banii din alocatie si primiti de la rude, dupa ce si-a busit Porche-ul portocaliu cadou de majorat. Se pare ca n-a fost atent si a intrat intr-un pod. Da, intr-un pod, o chestie mai apocaliptica de atat nu puteai gasi. Nici daca i-ar fii vomitat un zombi-extraterestru pe masina nu ar fii fost mai infricosator de intratul cu Porche-ul intr-un pod. Daca s-ar face un film pe tema asta, ar castiga Oscarul si premiile Emmy.
                              Ocupat cu datul repliciilor inteligente si ironice, nu am vazut cand Sakura s-a detasat de grup, a inaintat, a apucat vaza cu trandafiri rosii si a aruncat-o jos. Nu mi-am dat seama ce-a facut decat dupa ce am auzit portelanul spargandu-se de podea si nu am vazut cioburile din vaza preferata a mamei. Oooo, o va uri pe Sakura pentru asta. Imediat dupa ce a dat cu vaza de pamant, aceasta a spus:
                             -Va rog, aveti putin respect pentru noi. Cu totii stim ca trebuie sa ne tinem gura la intrunirea asta, chiar daca se numeste ,,Dezvaluirea vasului cu rose". Nu se poate sa fim putin mai discreti cand vine vorba de incalcarea regulilor?
                              A vorbit atat de calm, cu atata incredere, cu atat finete, eleganta si delicatete, dar totusi a parut atat de impunatoare incat a trebuit sa-mi opresc impulsul de a ingenunchea in fata ei. Acum nu mai am nici o banuiala, stiu exact ce este si totusi nu-mi vine sa cred. Specia asta e atat de rara si presupune sa ai atata putere incat ti-ar fii greu sa crezi ca o asemenea putere poate intra intr-un trup atat de mic si firav ca al ei. Si specia mea e rara, suntem doar familia mea in toata lumea, dar la ea...cred ca e ea e singura de pe Planeta.
                             Apoi am spus ceva,dar nu mai tin minte ce caci cel mai frumos lucru pe care il poti vedea in tot universul mi s-a aratat. Cred ca Sakura a luminat toata incaperea cu zambetul ei, daca nu, cel putin m-a luminat pe mine. Sunt sigur ca aratam ca un idiot si ii multumesc lui Dumnezeu ca l-a pus pe Naruto sa ma inghionteasca. Atunci mi-am revenit si m-am asezat si eu la masa.
                             Am avut o dicutie foarte placuta cu mesenii, parintii Sakurei si ai lui Erick erau foarte de treaba si cat a durat toata seara m-am intrebat de ce s-au despartit, iar la final am primit si raspunsul: ,,Plictisiti". Ei doi sunt vampiri, deci puteti trage singuri concluzia plictiselii lor. Eu am avut o discutie lunga pe tema muzicii cu Sakura, fiind singura perasoana pe care o cunosc care asculta rock.
                              Acum vine partea bizara a serii. In timp ce ma contraziceam cu Sakura intr-un subiect legat de Nirvana, o ciftea venea cu o viteza relativ egala cu 160 km/h spre fata ei. Atunci s-a intamplat un lucru ciudat: parca bucata aceea de carne a incetinit si aproape statea pe loc. N-am mai ezitat si am prins-o. Am pus chifteaua intr-un servetel si m-am uitat la familia mea care statea cu gura deschisa. Atunci mi-am dat seama de ce s-a intamplat, dar, spre surprinderea mea, am ramas la fel de indiferent ca si cum un om ar prinde o minge ce diabia a saltat-o cativa cm si o prinde inapoi. Eram sigur ca tatal Hinatei, si poate si Hinata insasi, ne citesc acum gandurile, dar nu-mi pasa daca afla ca nu sunt inca un Fiu al Intunericului. 
                             M-am reintors la discutia cu Sakura, care parea la fel dwe netulburata ca si pana atunci, si mi-am petrecut seara in cel mai normal mod, harjonindu-ma cu Naruto, facand glume cu Erick, vorbind despre cartile mele care  vor fii publicate cat mai curand si gratis cu doamna Haruno, afland ca Shikamaru e un Non, adica nu are puteri magice (J.K.  luand denumirea de la noi), vorbind cu toti si nebagandu-i in seama pe ai mei.
                            Ne-am despartit in parcul meu preferat unde primavara miroase a flori de cires, vara a iarba proaspat cosita, toamna a mere si gutui si iarna a ciocolata calda si turta dulce. A fost destul de dragut la intrunire, mi-a depasit asteptarile de 0%. La plecare, Sakura mi-a spus:
                             - Sper sa faci ceva interesant pentru proiectul la psihologie! Eu l-am terminat deja!
                              Si atunci mi-am adus aminte de tema de la psiholgie si am scapart o injuratura gandindu-ma la cat de mult am de muncit.
                               Ajuns acasa, ii spun tatei:
                              -Acum mai sunt o dezamagire pentru familie, tata?
                               -Maine incepem pregatirea. Nu mai mergi la scoala pana nu-ti  descopar puterile supranaturale. Pana atunci, stai in camera ta.
                                -Asta o sa dureze ceva timp, sper ca esti pregatit sa gasesti scuzele potrivite pentru chiul, ii spun inainte sa-mi intoarca spatele si sa plece.
                                 Urc scarile si imediat intru in coma fiindca ma lovesc de coltul pernei.








       Ok, cam atat pentru capitolul asta. Intrebarea capitolului: Ce credeti ca e Sakura? Dar Erick, Naruto si Hinata? Ne revedem data viitoare, pana atunci v-am pupat! (Acum trebuia sa pun si un #CodrinBradeaBani, nu? :))))))) )

Cat de dragut a fost!  Sasuke a vorbit toata seara cu Sakura despre muzica rock. Vreau si eu!
Ok, capitolul a fost genial. Se pare ca puterile lui Sasuke s-au activat. Asta pentru ca simte ceva pentru Sakura? 
Oricum, referitor la intrebarea capitolului, cred ca Sakura are puterea a 10 oameni sau ceva de genul asta, iar despre ceilalti nu stiu ce sa spun.
Iti multumesc mult de anunt. Spor la scris! 

Frumos capitol...Se pare ca Sasuke si Sakura se inteleg foarte bine,dar in legatura cu ceea ce sunt ei. Hina am impresia ca e vampir,iar restul,nu imi pot face o idee clara. Oricum astept next.
Ja nee!! :D

Ok, deci vorbeam cu o prietena despre anime si m-am gandit ,,Mno, hai ca mere un capitol nou.". Asa ca uite next-ul. Nu stiu ce-o sa iasa ca nu m-am gandit de inainte la subiect, dar cum sunt o fire spontana, o sa meara treaba. Deci:
  


                     [size=32]  Capitolul IV- Inca nu...[/size]




             Sasuke's ponit of view




           Auzeam aceea voce ca un tunet indepartat, dar nu imi puteam da seama de unde vine. Ii auzeam injuraturile, cuvintele jegoase pe care le arunca cu venin in mine, dar capul imi vuia atat de tare incat nu ma puteam concentra. Mi-am pus mana la ceafa si am simtit ceva cald. Mana mea avea o culoare inchisa si mi-am putut doar imagina ca era sange, caci nu-mi mai puteam focaliza privirea. Vedeam ca prin ceata si nu ma puteam tine pe picioare. Biciul imi facuse rani adanci din care siroia sangele, dar nu mi-am putut da seama de asta decat dupa ce i-am simtit mirosul de rugina iar gura mi s-a umplut cu fiere.
          Degeaba imi tot striga tata sa ma ridic, sa ma port ca un barbat, sa nu ma dau batut. Degeaba pocnea din bici si-mi sfarteca pielea, ma lovea cu piciorul in abdomen si imi lovea fata. Degeaba, caci eu nu ma mai puteam ridica din balta de sange pe care alunecasem si ma lovisem la cap. Eu nu puteam decat sa stau si sa ma zbat sa ma ridic, dar cu tot cu zbuciumul meu nu imi puteam tine ochii deschisi. Se inchideau incet-incet, iar simturile mele slabeau cu fiecare secunda. Inainte sa-mi inchid ochii pe veci, mi-a venit in minte imaginea persoanei care tine cel mai mult la mine. In cele 5 zile de antrenament mi-a trimis in fiecare zi mesaje intrebandu-ma cum ma simt si vorbind pur si simplu. A fost singura persoana careia i-a pasat cel mai mult de mine. Nu mama, nu alta ruda care ar fi trebuit sa  fie langa mine, ci Sakura. Ultima imagine inainte de a inchide ochii a fost ea zambind. Si-am zambit si eu odata cu ea si astfel am ramas, zambind, cu pulsul inimii incetinind mereu.
             .............................................................................................................pauza de cafea..............................................................................................................................


            M-am trezit, dar nu mi-am dat seama de asta pana ce o voce nu-mi spuse ,,Hei, Sasuke. Ma bucur ca te-ai trezit. Esti in viata". Mi-am intors obosit capul catre directia din care venea vocea si am vazut-o acolo pe Sakura care-mi zambea si schima melodiile de pe telefon. M-am uitat ciudat la ea, ma gandeam ca am murit si-am ajuns in Rai, dar daca asa se intamplase, nu vroiam sa stiu, doar sa ma bucur de perfectiune. Apoi am zambit si eu si am dat sa ma ridic, dar Sakura ma oprise, incrunrandu-se. M-am asezat cuminte la loc, bucuros caci ma dureau toate cele si m-am uitat prin imprejurimi. Nu se vedea nici urma de ai mei, dar ma asteptasem, chiar imi parea bine ca nu sunt aici. Mai ales tata...
          -Sasuke, am vorbit cu ai mei si stim ca tatal tau te-a lovit asa, nu te-ai fi batut niciodata cu nimeni doar din distractie. Daca preferi poti sta la noi...
         -Multumesc, Sakura. Stiu ca asta ar fi cea mai buna alegere pentru mine, dar nu. Daca tata afla ca voi ma ajutati si ma ascunde-ti, va va rani si nu mi-as ierta asta niciodata. Nu, ma intorc acolo oricat de periculos ar fii.
         -Stiam ca vei spune asta, spuse ea oftand. Doar...doar ai grija, ok? 
         -Nu cred ca pot face ceva in privinta asta, am spus eu indiferent. E nervos ca nu mi s-au aratat mai multe puteri. Doar agilitate si rapiditatea supraomeneasca, care sunt si ele pe duca. Si, dupa ce am oftat, am continuat rusinat pe o voce joasa : La tine cum s-au aratat atat de repede? Cum ai facut sale ai?
        -Asta e problema: nici mie nu mi s-a aratat decat o singura putere: telekinezia. Cand am facut ochii mari, a continuat razand: Ce, credeai ca eu sunt o Fiica a Soarelui? Telekinezia mi s-a aratat abia dupa ce am ajuns acasa, dupa intrunire, cand fratele meu mi-a scapat telefonul. L-am prins inultimul moment.
        M-am uitat mirat la ea, iar cand ea m-a intrebat ce s-a intamplat i-am spus ca eu tot in ziua aia mi-am descoperit puterea. Ne-am uitat unul la altul un moment, apoi am intors capul, rusinati. Inainte ca tacerea apasatoare sa devina prea bizara, am intrebat-o ce a facut pentru proiectul de la psihologie. Atunci fata ei s-a luminat si apoi a inceput sa-mi povesteasca, vizibil fericita ca am intrebat-o si interesata de subiect.
      -Am scris despre o fata, Carrie White. S-au scris multe cartipsihologice si s-au facut multe cercetari legate de ea, eu am citit o carte scrisa de Stephen King si am aflat despre ea, apoi am citit si cercetarile. Carrie e o fata de 16 ani a carei mama e genul ala care isi dedica viata lui Dumnezeu si care nu permite incalcarea vreunui lucru sfant. Tatal ei, care era la fel ca mama ei, murise intr-un accident la locul de munca. Carrie avea sangele unei persoane cu puteri telekinetice, iar cu timpul, crescand sub cele mai dure educatii facute de catre mama si batjocora celorlalti, isi dezvolta aceasta putere. Ajunsa la varsta de 16 ani, ea o speriase pe cea careia ii daduse viata, facand-o sa se teama de ea. Tot dezastrul care va urma a inceput dupa o ora de sport, la dusuri, cand lui Carrie ii venise prima data ciclul. Bineinteles, toate fetele au inceput sarada de ea, dar profesoara a incercat sa o ajute. Cea care incepuse scandalul, care a degenerat, a fost o fata pe nume Chris. Sussanei, o fata care paricipase si ea la nebunia generala, incepuse sa ii para rau ca a jignit-o, asa ca l-a rugat pe iubitul ei sa mearga cu Carrie la balul de absolvire. Acesta a acceptat, iar pentru Carrie, ziua in care el a invitat-o a fost cea mai frumoasa din viata ei, caci si ea il placea pe el. Chris, care a fost pedepsita din cauza rautatii de care a dat dovada prin luarea dreptului de a merge la bal, a vrut sa ii joace o farsa lui Carrie impreuna cu iubitul sau. A stran doua galeti cu sange de porc, le-a pus deasupra tronurilor pentru incoronarea regelui si reginei si a aranjat ca Tommy,iubitul Sussanei, si Carrie sa fie alesi castigatorii. Intre timp, Carrie si mama ei au avut o cearta care a hotarat destinul mamei. La bal, imbracata cu o rochie rosie, Carrie s-a simtit bine si si-a facut prieteni, iar Tommy a inceput sa o placa din ce in ce mai mult. Acum urmeaza momentul decisiv: incoeronarea. Bineinteles, Carrie si partenerul ei au fost alesi regina si regele, iar in timp ce ei se asezau, galetile au fost rasturnate. Galeata cu sange a lui Tommy l-a ucis, iar pe Carrie a improscat-o toatat.
           Aceasta a inceput sa coboare scarile, cu oamenii razand in jurul ei, iar ea era complet terifiata: toate astea au fost doar o pacaleala. Totusi, momentul in care Carrie s-a enervat si a innebunit complet a fost cel in care profesoara de sport a venit la ea si a intrebat-o daca e bine. Atunci Carrie a traversat camera, a ajuns in dreptul usii si a deschis-o si a fugit. In apropierea cargului s-a impiedicat si si-a dat seama ca daca s-ar duce la mama ei va avea aceeasi viata ca pana atunci. Asa ca s-a ridicat, razand isteric la gandul ca ea are PUTEREA, a izbit usile salii, apoi a inchis toate iesirile inafara de cea de incendiu, cei care au iesit pe acolo au supravietuit, si a pornit stropitorile de incendiu. Sala a inceput sa se umple de apa iar formatia ce canta a lasat aparatura in priza. In clipa in care doua din putinii supravietuitori au iesit, un fulger lumina incaperea. Toti cei ramasi acolo au  murit 453 de elevi, plus profesori. Acest bal a ramasa in istorie sub denumirea de ,,Balul Negru". 
          Dar Carrie nu si-a terminat razbunarea. S-a dus si si-a omorat mama, a dat foc unei benzinarii, apoi s-a dus sa o omoare si pe fata care i-a jucar festa. Dar iubitul acesteia a reusit sa ii bage un cutit in spate. Carrie a luat-o la fuga si a fost gasita de Sussan pe jumatate moarta. Si asa a murit Carrie, cu sufletul usor, tinanad mana lui Sussan. De atunci nimeni nu mai locuieste in localitatea aceea.
          -Wow, ce poveste incredibila. Iar tu ai studiat motivul pentru care Carrie a ajuns sa omoare atatia oameni: prea multa suferinta.
           -Exact, incuviinta aceasta zambind. Vreau sa le demostrez celorlalti ce poate face rautatea celorlalti,carora li se pare un joc, comportamentul familiei fata de respectiva persoana si lipsa unei persoane de care sa te sprijini. 
          -In concluzie, nu a fost vina ei
          -Nu,nu a fost. Asta crezi si tu, nu?ma intreaba ea ranjind.
          -Cu siguranta.
           Ne-am privit adanc in ochi si atunci am auzit doua inimi batand la unison, la fel de repede, am auzit doua pulsuri accelerate si am simtit acelasi nod din gat pe care l-am simtit ca il avea si ea. Vara sa-mi iau ochii din ochii ei, mi-am intins mana dupa mana ei si i-am strans mana micuta intr-a mea. M-am ridicat incet, inca neindraznind sa-mi iau privirea de la ea, in timp ce ea se apleca la fel de incet ca mine. I-am atins cu buzele mele  buzele ei si am simtit un fior strabatandu-mi tot corpul. Buzele noastre se pregateau pentru ce urma si atunci am auzit vocea omului pe care il uram cel mai mult in acel moment: Erick. Ne-am despartit rapid si am incercat din rasputeri sa nu tip la el.
           Eu si Sakura am incercat sa purtam o conversatie cat mai normala cu el si asteptam sa plece, fie fiindca vroia la baie sau ii era foame, dar parca ne-a simtit si nu a plecat de langa noi pana nu i-au sunat parintii sa vina acasa. Inainte sa plece, Sakura se mai intoarse odata si se uita in ochii mei si-mi spuse ,,Inca nu...dar va venii si ziua aia". Am dat sa raspund, dar mi-am dat seama ca nu-si miscase buzele. I-am zambit si m-am adresat in gand ei ,,Cu siguranta!". Se pare ca si ea isi gasise o noua putere azi: telepatia. Micuta viitoare Mare Preoteasa se indragostise de demonul-zeu, si viceversa. Am chicotit amintindu-mi de legenda, dar mi-a trecut repede si pana am adormit m-am rugat sa am parte si eu de o poveste din asta.



   Ok, cam atat pentru capitolul asta. De data asta, nu mai pun eu intrebari, ci voi. Daca aveti sa ma intrebati ceva legat de fic, nu ezitati. Multumesc ca cititi fic-ul asta! V-am pupat!

OMFG, ce capitol GENIAL! Sasuke si Sakura s-au sarutat! Cat de dragut! 
Saracul Sasuke! Cat a trebuit sa indure. Si a fost foarte frumos din partea Sakurei sa-i trimita mesaje si sa-l intrebe cum se simte.

Acum, cateva intrebari pentru personaje. 
Pentru Sasuke:
Ia spune, ti s-au aprins rau calcaiele dupa Sakura?
Ce ai simtit cand ai sarutat-o?
Crezi ca ati putea fi impreuna?
Pentru Sakura:
De ce ii trimiteai mereu mesaje lui Sasuke si il intrebai daca se simte bine? Te-ai indragostit cumva de el?
Ce voiai sa-i faci lui Erik cand va intrerupt "discutia"?
Ce simti cu adevarat pentru Sasuke?
Pentru Erik:
Inainte sa intri in camera lui Sasuke, ai simtit ceva neobisnuit inauntru?
De ce ai stat asa de mult in camera lui Sasuke si nu i-ai lasat pe cei doi singuri?
Ti s-a activat pana acum vreo putere?

Cam atat pentru moment. Mersi mult ca m-ai anuntat.
Te pup! 

A fost foarte interesant capitolul. Ce rau e tatal lui Sasuke. Sa il bata in halul,nu e normal. Deci Sakura e telepata. Astept nextul repede:))) Sunt chiar foarte curioasa sa stiu ce se mai intampla.
Ja nee!! :D

Hey! Ce mai fac pufosii mei? Intai cred ca meritati niste explicatii, dar nu mi-am dat seama de asta decat atunci cand Madalina mi-a dat mesaj privat ca e in ceata. Asa ca aici este explicatia pe care i-am dat-o la o intrebare:da, Sakura este descendenta Marii Preotese Genesis, a treia care are insusirile necesare sa fie Mare Preoteasa. Ca sa poti fii o Mare Preoteasa trebuie sa ai atitudinea potrivita unei conducatoare si sa ai acel ceva ce ii face pe oameni sa ingenuncheze ( prima parte din Nu dezvaluii vasul cu rose, momentul in care a spart vaza). Marea Preoteasa are defapt puterea magilor, a vrajitorilor, a zanelor si a sirenelor, 4 in 1 :) , dar si o putere deosebita ce le face pe Marile Preotese sa fie diferite una de alta. Si, nu, telekinezia nu e specifica doar Marilor Preotese, telekinezia e o caracteristica generala a celor cu puteri supranaturale. In schimb, telepatia se regaseste doar la magii si vrajitorii alfa, adica cei mai puternici, dar exista doar un mag alfa, un vrajitor alfa si Marea Preoteasa care poseda puterea aceasta.
    Sasuke e descendent direct al lui Zamorxis, doar ca la ei e putin diferit tipul de a alege care va fii demon-zeu sau nu. Daca la Sakura se transmitea ereditar feminin, cred ca am uitat sa precizez, la Sasuke se transmite pe cale masculina. La 3 luni dupa ce copilul descendent al lui Zamorxis s-a nascut,e insemnat cu un fier rosu in forma de dragon, adica reprezinta puterea lumii, iar daca copilul face altceva inafara sa planga, inseamna ca e potrivit pentru a fi un Demon-Zeu. Sasuke si Itachi au inceput sa rada, dar Sasuke e mult mai puternic decat Itachi pentru ca ai sa vezi in capitolele urmatoare, cred ca in 6 sau 7. Agilitatea si puterea supranaturala nu sunt specifice doar demonilor sau zeilor, ci si varcolacilor si vampirilor. Auzul supranatural, adica si mai supranatural decat supranaturalul :)))), e specific doar demonilor-zeu, in special demonilor, pentru ca ei trebe sa simta pulsul si locul cel mai...incitant :) sa spunem asa, a celorlalti pentru a-i omori mai repede si mai putin dureros, doar ca Sasuke al nostru il va folosi in alte scopuri ;) #perv .
      Oricum, toate aceste puteri sunt doar inceputul a ce urmeaza, aparand puteri tot mai rar intalnite,am de gand sa inventez si eu cateva ;)  Si va urma si alegerea si insemnarea oficiala a Marii Preotese, dar mai incolo.
      Acum raspunsurile la intrebarile tale Kymiko:
        Pentru Sasu-bubu (Nu-mi mai spune asa!)
    1. Ia spune, ti s-au aprins rau calcaiile dupa Sakura?
         Da, parca merg pe jar de cate ori o vad, caci mi-s fierbinti calcaiele. Nu, acum pe bune, e o fata foarte kawaii si scumpa, cumsa n-o iubesti?
     2. Ce ai simtit cand ai sarutat-o?
         Am simtit un fior strabatandu-mi sira spinarii, un soc si apoi un vulcan erupand in mine. Da...cred ca e o metafora destul de buna...
      3. Crezi ca ati putea fi impreuna?
          Da, pentru ca iubire adevarata si pentru ca indiferenta fata de ceilalti. Orice-ar fi, voi face cumva sa fiu cu ea. Mai bine as murii in bataie decat sa nu stiu ca e a mea si ca inimile noastre nu mai bat la unison decat in momente ca alea de la spital. Nu vreau sa traiesc asa.
      Pentru Saku :
     1. De ce ii trimiteai mereu mesaje lui Sasuke si il intrebai daca e bine? Te-ai indragostitcumva de el?
         Ii trimiteam mesaje fiindca eram ingrijorata...si aveam de ce! Barbarie, nu alta! Sincer, nu am mai fost indragostita pana acum si nu stiam ce inseamna pana ce nu aproape m-a sarutat. Cand te indragostesti ai senzatia aia de zbor, de gol in stomac si de fericire maxima? Atunci, da m-am indragostit! :)
     2. Ce vroiai sa-i faci lui Erik cand v-a intrerupt ,,discutia"?
         Vroiam sa-l strang de gat, sa-i sparg capul si sa-l azvarl cat colo sa stiu ca nu ne va mai intrerupe vreodata din nimic :)
     3. Ce simti cu adevarat pentru Sasuke?
          Iubire... *lacrima
           Pentru Erick :
      1. Inainte sa intri in camera lui Sasuke, ai simtit ceva neobisnuit inauntru?
          Hey, hey! Yeah, era ceva ciudat in aer. Plus ca in asta consta puterea mea speciala :) Pot simtii sentimentele oamenilor. Am simtit ceva la Sasu si la Saku inca din seara aia... Dar acum era ceva mult mai profund, mai pasional...am fost un magar cand i-am intrerupt...
     2. Ti s-au activat pana acum vreo putere?
         Defapt, sunt un Fiu al Intunericului plin :) Sunt ca supranatural vrajitor :)

P.S.: This is for Kymiko :)


                                         Capitolul V- E timpul...
                                                                  ( dupa cum v-ati obisnuit, by Sasuke )






             Am iesit din spital deabia azi. Am avut hemoragie interna, capul spart, membrele fracturate si buza sparta. Medicii s-au cam prins ca nu m-am batut eu de capul meu la scoala, tinand cont de urmele de bici de pe spatele meu, dar nu pot face nimic deoarece tata e cam seful lor. Oricum, nici nu-mi pasa ce vor face ei, nu-mi pasa decat ca va mai trebuii sa stau mult si bine acasa, si asta inseamna mult fara Sakura. Nu-mi vine sa cred ca voi mai sta fara Saku inca cel putin o saptamana, fara caldura corpului ei, fara sa-i vad lumina din ochi, zambetul ei radiant, fara sa-i simt mana intr-a mea, fara pielea ei catifelata si mai ales fara buzele ei moi, calde, peste ale mele...
             M-am cutremurat la amintirea rasuflarii ei si a buzelor ei presate peste ale mele si mi-am muscat inconstient buza inferioara. Am simtit privirea tatei fixandu-ma si mi-am ridicat ochii. Se uita la mine cu o nemarginita ura, vrand parca sa ma ucida acolo pe loc, fara sa-si mai bata capul cu mine. Cum tata poate sa simta emotiile celorlalti, am lasat ura sa ma inunde si i-am zambit diabolic. I-am auzit pulsul accelerandu-i si inima batandu-i mai tare, apoi am vazut o picatura de transpiratie cum se prelinge pe fata lui. Ii e frica de mine, ii e frica de ce pot face... ''Si asta e doar inceputul, tata..." 
           O asistenta se uita atenta la noi, dar cand mi-am intors capul, s-a cutremurat, frica trecandu-i prin vene.
           -Ochii lui... a murmurat asistenta.
           Si bineinteles ca doar eu am auzit-o, dar se pare ca si tata si-a dat seama de ce e vorba. Aproape ii auzeam rotitele miscandu-i-se si mi-am dat seama ca e ceva ciudat la ochii mei. Tata a scos repede din geanta o pereche de ochelari de soare, fumurii. Se grabi sa plece si inainte sa-mi dau seama ce se petrece, eram deja in masina, cu tata vorbind atat de repede, incet si inteligibil incat nicieu nu mi-am dat seama ce spune. Parea furios, nimic nou, nervos si aproape ingrijorat. El nu a fost niciodata ingrijorat si credeam ca nu stie ce sunt alea sentimente omenesti, dar se pare ca nu e atat de prost pe cat m-am asteptat.
           Cand am ajuns acasa, mama si Itachi ma asteptau in usa. Mama era la fel de indiferenta ca intotdeauna, cu o fata de ,,De ce nu m-am sinucis cand am aflat?" , dar era ceva ciudat la Itachi. Zambea, dar nu cu zambetul lui ironic, ci cu unul plin de o adevarata bucurie si usurare iar fata lui avea ceva ce ma facea sa vreau sa il strang in brate... Nu mai era Itachi, ci Itachi, bro-ul meu mai mare. Apoi, spre totala mea umire, tata a spus:
            -Sasuke, se pare ca puterile tale se intensifica si se maresc pe zi ce trece, deci va trebui sa te dau pe mana unui cunoscator adevarat al puterii unui Demon-Zeu. Deci Itachi va fii profesorul tau pana vei devenii un Fiu al Intunericului complet, el iti va stabili programul antrenamentelor iar eu nu ma voi baga deloc in treaba voastra. Apropo, te poti reintoarce la scoala de maine.
            Cred ca pe fata mea s-a putut citi o bucurie poate prea mare, fiindca Itachi a inceput sa rada iar tata s-a intors nervos cu spatele. Itachi mi-a spus ca de la 19 incepem lectiile, deci am timp destul sa ma odihnesc. M-am urcat in camera si-am sunat-o pe Sakura. Am vorbit 3 ore incontinuu, dar apoi mi s-a taiat firul si m-am trezit zgaltait de fratele meu.
             Indreptandu-ne spre sala in care am fost batut mar de tata, Itachi imi explica:
           -Cum ai sange de demon, e normal ca si culoarea ochiilor sa ti se schimbe. De aceea ii ai acum rosii, dar dupa ce vei invata sa-ti controlezi puterea care activeaza Sharinganul, iti vor redevenii negri. Pana atunci va trebui sa porti lentile. Cum ma uitam la el nedumerit, acesta continua, zambind: Nu ai vazut ca ochii iti sunt rosii, nu-i asa? Cum sa ii vezi cand vorbeai cu o asa frumusete la telefon?! Nu te uita asa la mine, Sasuke, n-am degand sa ma dau la ea, oricum e prea indragostita de tine sa mai vada pe altcineva.
           Obrajii imi luasera foc si nu puteam face altceva decat sa zambesc ca un idiot la speranta ca Sakura chiar e indragostita de mine... Prea frumos sa fie adevarat. Itachi pufni si schimba subiectul:
          -E un lucru bizar ca ti s-au facut ochii rosii atat de repede. Vezi tu, Sharinganul reprezinta avantajul de a stii punctele slabe ale celorlalti, precum te ajuta sa si incetinesti timpul. Iti ofera o gramada de avantaje, dar e foarte greu sa-l capeti. Trebuie sa simti o emotie profunda...
          Antrenamentul de azi a constat in a-mi descoperii puterile deja aparute si progresele pe care le fac la celelalte. Precum deja stiam, superforta, superauzul si superagilitatea mi s-au aratat in toata splendoarea lor, dar fac progrese in puterea de a poseda pe ceilalti si telekinezie. Daca la telekinezietrebuie sa ma concentrez la maxim ca sa ridic un creion la 2 milimetri fata de masa, la posedarea trupurilor e mai usor. Deja pot sa fac oamenii sa faca mici chestii pe care vreau eu sa le faca doar gandindu-ma la asta. Itachi spune ca probabil asa l-am facut pe tata sa ma lase la scoala. Hehehe. 
           Deci bro-ul meu nu e asa de rau pe cat as fii crezut, doar ca n-am stat eu niciodata mai mult cu el sa pot sa-mi dau seama ce persoana e. A fost cel mai frumos antrenament de pana acum, fara indoiala.
           M-am trezit dimineata cu cea mai minunata idee pe care as putea-o avea vreodata. M-am dus la scoala dupa ce m-am dus sa-l salut pe Itachi si sa-i spun ca voi intarzia putin. El imi zambi si dadu din cap in semn de aprobare. I-am ranjit si m-am dus la scoala mai vesel ca niciodata.
           Ca deobicei, nu am bagat pe nimeni in seama si m-am dus direct la banca mea pentru ora de engleza, facand o mica oprire pe drum. Langa mine s-a pus Erick , care parea mai fericit ca niciodata, si ma anunta ca si-a gasit sufletul pereche. Se pare ca iubirea pluteste in aer. Doamna Kurenai intra in sala si incepe sa predea. Pentru prima oara mi s-a facut observatie ca nu sunt atent la lectie, dar pur si simplu nu puteam sta locului. Parca aveam un lup in mine care vroia sa fuga, sa intre in padure si sa urle cat de tare putea, apoi sa intre inapoi in scoala, sa intre in clasa de biologie si sa insface o anumita persoana cu par roz si ochi verzi si sa fuga undeva departe, sa nu mai stie nimeni de ei. Dar cum nu sunt lup, a trebuit sa stau si sa indur 3 ore pana la pranz, cand o voi vedea. Clocoteam in mine, nu-mi mai gaseam linistea si incercam sa patrund pana la ea cu auzul meu.Am reusit pana la urma sa-i aud respiratia si bataile inimii, iar cand am auzit ca si ale ei sunt la fel de rapide ca ale mele, mi s-au intetit. Nu mai suportam sa stau departe de ea, totul era doar o pura tortura, fiecare secunda care trecea facandu-ma sa vreau sa urlu.
         Cand insfarsit am auzit soneria sunand de pranz, am iesit valvartej din clasa si am intrat in sala de mese. Acolo o fata cu parul ca a florii de cires, cu ochii verzi stralucitori si cu buzele apetisante intredeschise. Ne-am privit ranjind si amandoi aveam un plan. Eu m-am dus sa apas butonul de incendiu iar Sakura a lovit cu biste mingi de foc incaperea. Apoi am inceput sa tipam la unison ,,Foc! Scoala ia foc!" si am iesit din scoala inainte ca altcineva sa ne poata oprii. Am fugit pana in mijlocul unei poiene, unde ne-am trantit pe iarba, razand greoi.
          -A fost misto, dar...incepu ea.
          -Dar nu putem sa facem asta de cate ori vrem sa ne vedem, termin eu.
          -Asta ar insemna sa dam foc la scoala in fiecare ora.
         -Ora? Secunda, mai bine zis.
         Si ne-am oprit amandoi dintr-odata din ras. Ne uitam adanc unul in ochii celuilalt si parca tot Universul a disparut iar ea era singurul lucru real. Ea si zambetul ei inocent, cu fata rosie si cu capul plecat. Am zambit si i-am ridicat capul. Mi-am lipit buzele de-ale ei si i-am spus:
         -Te iubesc, Sakura. Te iubesc mai mult decat poate iubii cineva vreodata, intr-o eternitate. Vreau sa te am, sa te simt, sa stiu ca nu poti fii a altcuiva , ca zambetul acesta nu il vei mai adresa altcuiva, ca nimeni nu iti va mai simti aroma buzelor, ca...
          Dar aici m-a oprit Sakura cu un sarut. Gura i se presa perfect pe a mea si ma saruta ca si cum nu vroia sa se mai opreasca vreodata, iar eu o sarutam ca si cum nu vroiam sa se mai opreasca vreodata. Bratele i se incolacisera in jurul gantului meu iar cu o mana imi rascolea parul. M-am ridicat in sezut iar ea si-a incolacit picioarele in jurul taliei mele. Eu am lipit-o si mai tare de mine, cu o mana mangaindu-i spatele iar cu cealalta in parul ei moale. Inimile noastre iar bateau la unison, cu pulsurile accelerate si cu aceeasi dorinta de a prelungi clipa aceasta intr-o eternitate. Printe micile pauze pentru respiratie, Sakura imi soptise:
           -Si eu te iubesc, Sasuke.
           Atunci chiar m-am bucurat si mai tare iar acest mic " Te iubesc." a facut momentul mai perfect decat orice altceva.

Dragut,dar mi se pare ceva ciudat. Nu s-au cam grabit unpic lucrurile intre ei? Suflet-pereche,huh? Imi aduce aminte de ceva:>
Intrebari/discutie:
Pentru Sasuke: 1.Ok deci da,o placi la nebunie,asta inteleg,dar totusi nu ti se pare ca voi doi grabiti relatia asta? Adica de la o pasiune
sa se treaca asa repede la iubire?
2. Deci acum sa inteleg cu poti controla si lumea din jur cum ai facut cu tatal tau?
Pentru Sakura: O sa iti pun aceeasi intrebare care i-am pus-o iubitelului tau,Sasuke..Il placi mult de tot,dar nu vi se pare ca va grabiti relatia? Adica de la o simpla pasiune sa se ajunga asa repede la iubire?
Pai cam atat si astept nextu!!!
Ja nee!! :D

OMFG, cat de dragut a fost capitolul. Nu ma pot opri din chicotit.
Mi-a placut foarte mult ideea cu incendiul si acum cateva intrebari pentru personaje.

Pentru Sasuke:
Sakura te atrage fizic, adica te gandesti la ceva pervers de fiecare data cand o vezi? (Nu m-am putut abtine.)
Ce trupe rock asculti si care sunt sunt melodiile tale preferate?
Cum saruta Sakura?
Pentru Sakura:
Iti voi pune aceleasi intrebari pe care i le-am pus si lui Sasuke:
Sasuke te atrage fizic, adica te gandesti la ceva pervers de fiecare data cand il vezi?
Cum saruta Sasuke?
Ce trupe rock asculti si care sunt melodiile tale preferate?
Pentru Itachi:
Arata bine rozalia, nu? Ai vrea sa fie iubita ta?
Pentru Erik:
De cine te-ai indragostit?

Cam atat pentru moment. Mersi mult pentru anunt.
Te pup! 

Nu mai fac nici o introducere, trec direct la întrebări și apoi la capitol. So, let's do that!

     Piticania Ta Dulce <3 
      Pentru Sasuke:
     1. Ok, deci da, o placi la nebunie, asta inteleg, dar totusi nu ti se pare ca voi doi grabiti relatia asta? Adica de la o pasiune sa se treaca asa repede la iubire?
          Da, bună întrebare... Păi nu știu exact cum să-ți explic, cred că a fost ceva gen ,,Am iubit-o de la început, dar nu mi-am dat seama" sau ceea ce spun vârcolacii ( Autoarea: Da, din ,,Amurg" , nu m-am putut abține) ,,suflet-pereche". E pur și simplu o atracție irezistibilă, nu există cuvinte pentru a explica asta.
     2. Deci acum să înțeleg că poți controla și lumea din jur cum ai făcut cu tatăl tău?
        Da, dar deocamdată doar într-o mică măsură. Cum mi-a explicat Itachi, pot controla în acest moment sentimental și moral, apoi va urma fizic și verbal. Deși mi s-au trezit puterile târziu, e prea rapidă creșterea aceasta de putere, dar asta e o altă mâncare de pește...

    Pentru Sakura:
    Îți voi pune aceeași întrebare care i-am pus-o  iubițelului tău, Sasuke... Îl placi mult de tot, dar nu vi se pare că vă grăbiți relația? Adică de la o simplă pasiune să se ajungă așa repede la iubire?
     Păi...dacă eram oameni, da, ar fi fost cam repede, dar nefiind oameni, nu... Defapt, e cam târziu, fiindcă se spune că Marile Preotese și Demonii-Zeu sunt atrași reciproc unul de celălalt în mod natural... Nu știu, poate chiar suntem suflete-pereche :)

     Kymiko
   
      Pentru Sasuke:
  1. Sakura te atrage fizic, adică te gândești la ceva pervers de fiecare dată când o vezi?
      Hahahahahahahaha... Yeah :) Din păcate, sau din fericire, am dirty mind. Până la urmă am 17 ani, e normal...
  2. Ce trupe rock asculți și care sunt melodiile tale preferate?
      În primul rând, Evanescence , îmi plac toate dar prefer ,,Going under" și ,,Good enough", apoi Guns n Roses, la fel, toate, dar în special ,,Civil war" și ,,November rain", Iron Maiden, ,,The number of the beast în special și ,,The Trooper", etc... Nu am chef să le înșir acum.
  3. Cum  saruta Sakura?
     Mmmm... Pe o scara de la 1 la 10 primeste lejer 30 :))
     
       Pentru Sakura:

   1. Sasukete atrage fizic, adica te gandesti la ceva pervers de fiecare data cand îl vezi?
       Puținn...mai mult :> Dar să nu-i spuneți.
   2. Cum sărută Sasuke?
       Destul de bine încât să nu vreau să se mai oprească.
   3. Ce trupe de rock ascuți și care sunt melodiile tale preferate?
       Evancescence, Iron Maden, Nirvana, Paramore, The Nightwish, Guns 'n' Roses, Pink Floyd, Aerosmith, 30 Seconds to Mars, Queen, My chemical romance... Și ca melodii preferate ,,Lithium"- și a celor de la Evancescence și Nirvana-, Ignorance de la Paramore, ,,Rainmarker" de la Guns n Roses, ,,Sweet Sacrifice" iar de la Evancescence... (Autoarea: Mai bine scriu in alte capitole mai multe melodii, fiindca daca scriu le scriu pe toate  aduc next in 2017) 

      Pentru Itachi:

    Arată bine rozalia, nu? Ai vrea să fie iubita ta?
    Da și da, dar dacă Sas'ke e fericit cu ea, pot să suport asta.
    Sasuke: Ok, nu mă așteptam să spui asta... 
    Sakura: Ce moment frumos!
    Itachi: Hey, parcă nu aveați voie să ascultați declarațiile celorlalți!
    Sasuke: Cine crezi că mai face asta? Până și Andra ne asculta.
    Andra: Sasuke! Mi-ai promis că nu spui! Pentru asta o să vezi că capitolul ăsta îl va povestii Sakura, fiindcă ea n-a spus nimic.
    Sakura: Nu cred că ar trebui, dar Yupiii!
    Erick: Hei, eu când mai intru?
    Andra: Acum! Voi trei, discutăm în culise.

    Pentru Erick:

  De cine te-ai îndrăgostit?

   Dacă vă zic vă dezvălui capitolul acesta. Deci veti vedea.




      Capitolul VI: Deci în capitolul ăsta Sakura, adică eu, vă va povestii...


   




       Hey! Capitolul ăsta va fii foarte special fiindcă va fii printre foarte puținele în care vă povestesc eu, fiindcă Andra spune că nu știu să povestesc ca Sasuke, care are un dar aparte. Și fiindcă îmi face semne disperate să încep odată, voi face cum spune.
        În urmatoarele zile de când ne-am sărutat, mi-au aparut puteri noi. Se pare că dragostea chiar te ajută uneori. Acum pot controla cele patru elemente ale naturii, pot vindeca răni și pot face mai multe lucruri deodata. Chiar dacă nu pare, acest lucru e mai greu decât credeți, trebuie să deții o putere de concentrare foarte mare.
       În ultimul timp am mai renunțat la masca mea indiferentă, dar e foarte greu să nu te porți urât cu toți idioții de oameni. Aș vrea să le trimit câte o ghiulea de foc de fiecare dată când deschid gura. Dar cu trecerea timpului te obișnuiești. Deja a trecut o lună de la primul nostru sărut, așa că am hotărât să sărbătorim uitându-ne la filmul nostru preferat: ,,Grave encounters". Va fii super!
      Am început să facem antrenamente împreună dat fiind faptul că Itachi știe unele lucruri despre ale mele pe care Erick nu le știe... Abia acum mi-am dat seama ce-am spus, dar vă dați voi seama despre ce e vorba. Mă rog, și viceversa. E incredibil cât de puternic e Sasuke. Pe lângă cele din înainte, acum se poate metamorfoza, citi gândurile și poate poseda pe oricine. Lecția aia a fost pedeparte cea mai amuzantă. Itachi se dădu-se la mine, iar când Itachi l-a pus să-l posede, să vadă dacă poate, Sasuke l-a pus să-și puna gheață în pantaloni, să o sune pe fata care-l plăcea și să-i spună că o iubește. Săraca fată, cred că a avut orgasm pe loc.
      Aranjam lucrurile prin cameră pentru film când am auzit niște voci. Vorbeau prea încet să-i pot auzii, aveam auz puternic, dar nu așa puternic să-i pot înțelege. Dar știu cine poate... Mi-am luat telefonul și le-am întregistrat convorbirea. Mă gândeam să plec și să-i spun lui Sasuke să ne întâlnim în parc, dar Erick m-a oprit înainte să pot duce măcar la capăt gândul acesta.
        -Surioară, nu cred că te superi dacă aduc pe cineva ,nu? 
      Și înainte să pot răspunde, se auzi soneria. Erick fugi la ușă și pe ea intră o blondă. Avea părul lung prins într-o coadă, ochii albaștrii sticloși și un corp de gimnastă. Mi-am amintit că o mai văzusem undeva și atunci mi-am dat seama că suntem partenere de laborator la fizică. Există în școală doar trei persoane bune la fizica: eu, Sasuke și Ino, persoana care stă în fața mea. Adică ea e cea de care s-a îndrâgostit Erick? Mă surprinde pe zi ce trece.
        Înainte să poată face prezentările, i-am spus lui Erick că ne cunoaștem. Apoi, Ino m-a surprins cu o întrebare ciudată:
      -De ce acum nu ti-ai prins părul? La școală întotdeauna ți-l ții prins.
      -Pentru că lui Sasuke îi place să-și treacă mâna prin parul meu și asta îl relaxează, îi răspund eu fără să gândesc.
       -Sasuke? Ce treabă are Sasuke?
      -Sasu e iubitul ei de o lună și astăzi își serbează  ziua.
        -Atunci nu cred că e bine să stăm cu ei, Erick. Hai să mergem altundeva.
      -Da, da ,te rog, Erick.
         Văzându-mi fața de cățeluș, Erick s-a înmuiat și a plecat în parc cu Ino. Dacă a-ți știi cum se uită unul la celălalt, nu cred că v-ați putea uita la ei și nu v-ați întoarce capul. Pur și simplu se uita unul la celălt cu atât de multă trandențe încât...încât.
         În momentul în care încercam să găsesc o comparație potrivită, a sunat iar la ușă. Am deschis și în prag stătea Sasuke cu cel mai mare buchet de trandafiri pe care l-am văzut și mă sărută. Senzația aceea de gol în stomac, de fericire și de beție a revenit. Nu mai eram conștientă decât de el, cu brațele strânse înjurul meu și de buzele lui moi și atât de...mmmm. Într-un final, ne-am despărțit și după ce i-am dat un pupic pe obraz în semn de mulțumire pentru flori, acesta a făcut o față tristă. Am chicotit și am spus cuvintele magice:
     -Nu acum, vreau să-ți arăt ceva. Cred că e foarte important.
        Atunci s-a încordat și i-am dat să asculte, în căști bineînțeles, convorbirea. La final, îmi spune:
     -Sakura, asta e...






     Heheheheh, pot să fac și eu suspans de să crape pietrele, Nico. Razbunare :)) Oricum, sper că va plăcut și acum am și eu o întrebare: Ce se afla în înregistrare? Pe data viitoare! V-am pupat!

Andrusca, Andrusca, ai facut un suspans de mi-a crapat mie capul. Referitor la intrebare, cred ca tatal lui Sasuke vorbea la telefon cu tatal Sakurei legat de cei doi amorezati sau chestii de genul asta.
Dar stii ceva? La sfarsitul capitolului am simtit ceva ciudat. Stii din ce cauza? A fost scurt, dar ca de obicei mi-a placut la nebunie. 
Deci, mi-a placut foarte mult faza cand Sakura i-a spus pe fata lui Ino de ce ea nu si-a prins parul.
Mersi mult de anunt si de abia astept next.
Te-am pupat! 

Ce?! Cine e?! Baga nextul ala nenorocit cat mai repede ca te sparg:))) Cine e in inregistrarea lui Sakura? Next repede!!!:)))
Ja nee!! :D

Ce fac pufoseniile mele? Vor next? Uite ca a venit si el! :) Dar nu mai scriu cu diacritice, n-am destula rabdare pentru asta. Apropo, in capitolul asta va fii si mult NaruHina.



                     Capitolul VII- Imposibilul devine posibil




    Sasuke e iar pe receptie:
 
     Ma uitam la Sakura, neviindu-mi sa cred ce-am auzit. Asta nu se poate intampla... Dar totusi se intampla. Vocile lor erau prea serioase si ingrijorate ca sa fie o farsa, dar cine ar face o farsa pe tema asta pana la urma, nu? Sakura era agitata fiindca nu stia ce se intampla si o enerva cumplit ca o tin in suspans. As zambi daca ar fii cazul, dar nu e...
     -Asta e o invitatie la razboi, Sakura. Am vazut ca se uita nedumerita la mine si am continuat pe un ton indiferent: Sakura, tatal meu a declarat razboi alor tai sub pretextul ca imi faci rau. Va mai fii un razboi intre Fii Intunericului si Fiicele Luminii, doar ca de data asta se va numii Lupta dintre clanuri. Si li se alatura toti supranaturalii.                                     
    Am stat un timp in liniste, gandindu-ne la ceea ce urma sa se intample. Urma sa moara si mai multi supranaturali, mai multe vieti curmate pentru ce? Pentru nimic. In acel moment s-a strans in mine atat de multa ura, incat mi s-a incetosat privirea si nu mai puteam gandi coerent. Apoi, cand vulcanul din mine era gata sa erupa, Sakura ma lua in brate.
    -Sasuke...te rog, opreste-te...
    Imediat ura mi s-a risipit si in loc a aparut ingrijorarea. Ce ne vom face? Nu putem lupta impotriva tuturor, oricat de puternici am fii.
   -Ba putem, fiindca ei nu au ce avem noi. Arma noastra secreta. Vazandu-mi expresia fetei, Sakura afisa jumatate de zambet. Puterea de a iubi, iubirea in sine, Sasuke. Noi stim cel mai bine cum functioneaza asta.
    I-am zambit inapoi si am sarutat-o usor pe varful buzelor. Da, avem puterea asta, dar ce putem face cu ea? Nu-i putem opri sau ucide aruncand cu praf de curcubee si sclipici in ei. Sakura rase, apoi lumea devenii iarasi mai senina.
    -Trebuie sa luptam impotriva lor, trebuie sa le aratam ca iubirea noastra e mai puternica decat puterea lor. Dar nu putem face asta singuri, ne trebuie o armata, oricat de mica ar fii ea.
    -Cred ca putem rezolva asta. Stiu cateva persoane care ne-ar ajuta.
    -Da...asa e...


                                                                      *******


    In seara aceea am cerut ajutorul a mai mult de 20 de persoane, dar doar 6 ne erau cu adevarat prieteni. Nu le-am spus tot deoarece ne puteau trada, dar i-am intrebat doar daca ne pot ajuta intr-o treaba de 1000% importanta. Iar cei ce au raspuns afirmativ au fost familia Namikaze, Hinata, Erik si Itachi. Am hotarat sa ne intalnim la resedinta Namikaze, un loc mult mai sigur decat orice alta locuinta. Acestia locuiau in Franta, destul de departe, dar nu imposibil de departe. Fiind vineri, puteam sa chiulim usor de la scoala iar parintilor le puteam spune ca mergem la cumparaturi. Si chiar asta am facut, desi a fost nevoie sa il acceptam pe Itachi drept tutore. 
    Acum Itachi se poarta ca un frate mai mare si chiar ii pasa de mine, dar tot ma enerveaza felul in care se uita la Sakura. Stiu ca n-are degand sa-i faca ceva sau sa-i spuna ceva nepotrivit, dar se uita prea insistent la ea, de parca ar avea raze X... Ia stai putin!!!!!! Trebuie sa vorbesc cu Itachi! Drogat pervers stafidit, ii arat eu lui, se ia de Sakura mea... Dupa ce se termina tot, ii fac rost de-o iubita la care sa se uite cat vrea, poate cumpar una de pe Mercador.
   Trecand peste, Itachi ne va insotii pe mine, Sakura si Erik in Franta la ,,cumparaturi". Hinata va lua un avion din Rusia, mai exact de la St. Petersburg. 
   Sincer, ma bucur enorm de mult sa merg din nou la Fulgerul Galben, sunt familia pe care mi-am dorit-o mereu. Dar Naruto ii merita, iar Minato si Kushina il merita pe el. Ca sa fac o descriere complexa a lui Naruto, pot spune ca e un geniu, are un suflet mai mare ca pofta lui la mancare (si asta e ceva), nu lasa pe nimeni balta si, chiar daca suna foarte yaoi sau gay, e aratos. Chiar daca nu pare a fi cine stie ce inteligent, Naruto are o gandire complexa si matura, in plus are un IQ de 170. Daca ajungi sa-l cunosti mai bine, iti dai seama ca el se ascunde in spatele unei masti si ti-e foarte greu sa-i distingi caracterul adevarat de cel pe care-l afiseaza mereu. Naruto e Minato si cu asta am spus tot.
   Dupa 16 ani, am reusit sa descopar si fata adevaratei Hinata, una de luptatoare. Ea si Naruto se completeaza perfect, formeaza o echipa. Defapt sunt putin gelos pe Naruto ca el se poate bucura in pace de perechea lui, in vreme ce eu si Saku suntem obligati sa ne luptam pentru fericirea noastra.
   Rozalia a adormit pe umarul meu iar parul ei cade valuri peste bratul meu. Ma uit la fata ei si ma mir cat de frumoasa poate fii, perfecta. Doar un detaliu strica puritatea chipului ei: o mica cuta intre sprancene. Netezesc cuta, iar fata ei se relaxeaza automat la atingerea mainii mele. Rad usor si o iau in brate. Itachi si Erick vorbesc cu un scaun in spate despre jocuri video si gameri. Cateodata sunt apoape sigur ca Itachi e gay, dar gandul asta se risipeste cand il vad cum se uita la Sakura, iar in momentul ala imi doresc din tot sufletul sa fie gay.
   O prind pe Sakura de mana si ii acult bataile inimii atat de linistitoare. Sakura, orice ar crede ceilalti, e o luptatoare. Indura multe, isi ascunde sentimentele, iarta, se lupta cu puterea gigantica pe care o are, e batjocorita, zambeste, merge mai departe, ii face pe ceilalti sa se simta bine, desi pe dinauntru e tot atat de vesela si de bine ca o gasca ce se uita la cutitul cu care va fii taiata. Nu imi dau seama cum rezista iar cand am intrebat-o a raspuns zambit ,,Tu". Ea pare la suprafata un mielusel, dar ar putea omori cu sange-rece cam toata populatia lumii. E un fel de Xena, doar ca Sakura arata mai bine.
   Se zvarcoleste putin, se incrunta din nou si murmura ceva. Atunci o iau si o pun in brante si incep sa-i cant un cantec de leagan pe care mi-l amintesc din copilarie. Auzindu-ma, Itachi se oprii din vorbit si ma asculta. Sakura se relaxa si ii aparu pe buze un zambet. Am sarutat-o usor pe frunte, apoi am inceput sa-i mangai parul moale ce mirosea a caramel. L-am auzit pe Itachi murmurand ,,Ti l-ai amintit". Apoi am adormit si eu.
    

                                                                             *******

    Am  fost trezit de Itachi care ma scutura de mana, caci trebuia sa aterizam. Am trezit-o incet pe Sakura si apoi ne-am pregatit de aterizare. Era ora 5:05, iar soarele rasarea lenes, lasand o dara rosiatica in urma lui. Am coborat si l-am sunat pe Naruto. Acesta dormea si m-a injurat ca l-am trezit, pana si-a amintit ca trebuia sa fie cu o masina in aeroport. Atunci l-am injurat eu, fiindca trebuia sa asteptam o jumatate de ora in frig.
     -Cateodata nu-mi vine sa cred ca nu e retardat, spun eu inciudat.
     -Nu e?se mira Erik. Deci totul e doar o minciuna, nu-mi voi putea relua viata, nu voi mai putea trece peste...copii mei vor stii ca sunt facuti in minciuna. De ce?!
     Am izbucnit in ras inainte sa poata termina. A fost atat de ciudat!
     -Mi-ar placea sa fiu eu cel insarcinat, nu sotia mea...
     -Ceeee?! Itachi, esti dus?
     -Nu, sunt transexual.
    -Acum toata viata mea a fost o minciuna. Dupa ce am aflat ca fratele meu e gay, acum mai aflu ca e si transexual! Deci esti yuri nu yaoi, nu?
     -Hahaha, foarte amuzant, Sasuke. Buna gluma. N-o mai fa.
    -Intai am fost singura fata din grup, acum sunt si singura normala. 
     -Sakura, numai normala nu esti.
     -Erik, taci sau le spun despre visul tau din copilarie.
     -Ok! Da nu spune la nimeni! Nicimacar lui Sasuke...
     -Vai, sunt flatat! Ce onoare imi faci, domnule Haruno! Cum pot merita eu sa fiu numit special de dumneavoastra!
      -Azi suntem sarcastici, Sasuke?
     -Nu, doar eu... Nu-mi place sa fiu bagat in aceeasi oala cu tine.
     -Ok, incetati! A venit Naruto.
  Avea dreptate. Un Porche negru opri chiar in fata noastra si o claie de par blond se ivi de dupa un geam fumuriu. Ne zambi strengareste si ne spuse:
   -Urcati sau asteptati aici in frig?
  Am urcat toti ca la comanda, iar eu m-am asezat in fata. Naruto era in pijamele si purta papucii lui cu iepurasi. Avea ochii impaienjeniti de somn si tot mormaia injuraturi si amenintari. Arata ca un mosneag scos cu forta din fata telenovelelor. Conducea cu 160/h, o viteza mica pentru el, astfel ca am ajuns imediat acasa la el.
  In usa ne asteptau Minato si Kushina, stand imbratisati si uitandu-se in directia noastra. Ne-au invitat in casa si ne-au intrebat daca ne e somn. Astfel a inceput povestea. 
  Eu si Sakura am relatat continutul casetei. Cum tata s-a hotarat ca nu putem sa fim impreuna, ca am distruge iar ritmul supranaturalilor, cum l-a ,,rugat" pe domnul Haruno sa plece, cum acesta a refuzat si cum a fost facuta o declaratie de razboi. Apoi le-am spus ca eu si Sakura suntem hotarati sa luptam contra lor si i-am intrebat daca ne ajuta. Minato se uita la Kushina, apoi la Naruto si apoi dadu din cap zambind. Atunci mi se lua o piatra de pe inima. Fulgerul Galben si familia lui ne va ajuta in razboi, nu vom fii 
singuri. Nu suntem singuri...



Ok, nu e atat de lungpe cat vroiam sa fie, dar na. Sper ca va placut si iata intrebarea din capitolul asta: Nu-i asa ca Minato e cel mai frumos si mai bun din Naruto :3 ?

Awww cat de draguti sunt :3 Sakura e asa o simpatica, iar Sasuke e asa protector cu ea,se vede ca o iubeste. Imi pare rau ca o urmeze acum si un razboi intre clanuri. Aiureaa... In fine,astept next :D
Ja nee!! :*

Scuze ca vin asa de tarziu.
Deci, mi-a placut mult momentul cand Sasuke si-a dat seama de ce Itachi se uita la Sakura. A fost prea tare. Si se pare ca am zis bine ca tatal lui Sasuke vorbeste cu tatal Sakurei despre cei doi indragostiti. In sfarsit am nimerit si eu raspunsul la o intrebare. 
Sasuke este asa de protector cu Sakura. Momentul cand a luat-o in brate a fost asa de awww. 
Mersi pentru anunt, Andrusca!
A si sa nu uit de intrebarea capitolului. Da Minato este foarte dragut, dar parca tot il prefer pe Sasuke.
Te-am pupat! 

Hey! Ce mai faceti? Imi pare foarte rau ca am introdus razboiul, dar nu atat de rau incat sa nu ma bucur ca urmeaza sa fac un razboi. Deci sunt super incantata de razboiul asta si deabia astept sa omor cateva personaje. Sunt o criminala. Pregati-va sa fiti dezamagiti pe unul din personaje deoarece acest capitol se numeste:


               Capitolul VIII (cred)- Everybody lies
 


     Sasuke e cel mai tare din parcare, doar ca parcarea e goala...


 M-am trezit dimineata, la o ora matinala, ora 12:30. Aseara am stat cu Minato, Itachi, Erik, Naruto, Sakura, Kushina facand planuri pentru razboi. Ne-am hotarat sa facem cateva grupari, modul in care vom ataca si cei care vor veni in locul persoanelor daca vor muri. Erik, Minato si Itachi vor lupta in defensiva. Eu, Sakura si Kushina ii vom acoperi pe ei, iar Naruto si Hinata vor fii cercetasi deoarece se pot face invizibili.Oricat de tare m-am zbatut, m-am impotrivit si m-am imbufnat, nu am putut schimba acest aranjament. Minato e demon, Naruto e varcolac, iar Kushina e zana, aceasta e una din familiile in care din doua soiuri diferite iese un copil si mai diferit decat acestia. 
 Desi sunt puternici, nu sunt mai puternici decat mine si Sakura. Cand mi-am exprimat acest gand cu voce tare, Minato zambi, iar Naruto raspunse:
 -Daca e sa moara cineva, mai bine sa moara cei slabi.
 M-am uitat la el, iar un val brusc de manie puse stapanire pe mine. M-am uitat fix in ochii lui, cu o privire rece, si i-am raspuns:
 -Cel mai slab de aici sunt eu. Voi sunteti pe departe, mult mai puternici decat mine. Puterea nu se masoara in forta, ci in puterea de ierta. Eu inca nu mi-am putut ierta parintii, deci sunt mai slab ca voi.
 Si in aceea clipa, cu totii s-au oprit din vorbit. Naruto vroia sa-mi raspunda ceva, dar m-am ridicat mai repede decat a putut el deschide gura si m-am dus la culcare, murmurand un ,,Noapte buna si multumesc!".
 De atunci mi s-a rupt firul si nu mi s-a legat pana acum. Vad ca Sakura s-a culcart langa mine si, in momentul asta, ma bucur tare mult ca dormeam caci nu cred ca as fi putut rezista tentatiei de a... Stiti voi...niho-niho. 
 In timp ce analizez incaperea, toti dorm, se pare ca s-au culcat mai tarziu ca mine, aud pe cineva vorbind in soapta in camera de alaturi. Ratez prima parte a convorbirii fiindca sunt prea obosit, dar apoi ma concentrez si il aud pe Erik vorbind in soapta. Ma gandeam ca vorbeste cu Ino, asa ca am inceput sa-mi las simturile sa se relaxeze si sa adorm la loc, pana aud un ceva ce ma pune in alerta.
 -Da tata, asta am spus. Minato, Itachi si cu mine ne vom lupta direct cu voi, in timp ce Sasuke, Sakura si Kushina ne vor apara, iar Naruto si Hinata vor fii spionii. In prima parte vor sa va posede, sa foloseasca telekinezia si sa va ucida sub forma de animale, nu vor sa foloseasca magia, cred ca va fii prea evident. Dar au si o arma secreta...o necromanta. O necromanta foarte puternica, din Austria, Anne Seraf, are puterea de a ucide doar imaginandu-si asta. Minato spune ca a asistat la o maifestare de acest gen, iar Anne nu a facut decat sa-si imagineze inimile dusmanilor pocnind, iar in secunda urmatoare asta s-a intamplat. Vor sa va omoare pe toti, unul cate unul in acest fel, defensiva nu e decat o momeala, apararea are ca scop real apararea acesteia, iar spionii doar ii fac treaba mai usoara necromantei.......... Da tata, trebuie sa puneti voi mana pe ea inainte sa vina la noi...... Trimite-o pe Ino, ea poate sa bage frica in orice da vrea....... O sa-ti dau mai multe detalii cand o sa le aflu si eu, tata........ Pa!
 Ma uitam ca prostit spre usa de la camera de unde venea vocea, dar apoi i-am auzit pasii apropiindu-se. L-am simtit cum se punea pe vine si imi sopti la ureche:
 -Se pare ca nu vom mai fii cumnati, Sasuke. Dar te poti bucura de idioata de sora-mea in Rai.
 Apoi pleca, lasandu-ma in ceata si dezamagire. Nu ma asteptam ca tocmai Erik sa faca asta, de la Itachi m-as fii asteptat poate, dar nu de la Erik.... Nu pot sa cred. Mi-am ridicat capul si l-am vazut pe Minato uitandu-se la mine. Atunci intre noi s-a format o alianta si, pana la inceperea razboiului, aveam doua misiuni: eliminarea lui Erik si pazirea Annei.
 Acum nu mai puteam fii siguri de nimeni, cu totii puteau fii cartite. Itachi e probabil si el un spion, dar el e mai inteligent si nu ar vorbi la telefon cu tata sau cu nu stiu ce mafie a supranaturalilor care se numeste Unicornul Roz sau Pisicuta Dolofana, sau mai stiu eu ce nume din astea.
 Minato pleca sa vorbeasca la telefon cu unul, Eremitul Pervers parca, nu v-am spus ca au nume de supereroi din carti XXX? Ei bine, va spun acum. Sakura se misca si am vazut-o uitandu-se la mine cu ochii ei mari si verzi. Inatinte sa apuce sa-mi citeasca gandurile, am sarutat-o pasional, nu vroiam sa stie inca, dar probabil ca dupa ce terminam imi va citi gandurile oricum. Chiar daca eram dezamagit, trist si furios, sarutul m-a facut sa uit pentru un moment de toate. Actiona ca un drog, adrenalina si fericirea fancandu-ma sa uit de toate. Nu cred ca voi inceta vreodata sa simt fiorul acela de fiecare data cand o sarut pe Sakura.
 Saku imi prinse capul in maini si se uita la mine concentrata. Atunci mi-am deschis mintea si am lasat-o sa asculte toata conversatia si sa-mi citeasca toate emotiile de dupa. Imi da drumul si se uita in continuare la mine. O mangai incet pe fata, iar ea se tremura sub atingerea mea, facandu-ma sa chicotesc. Eram ca doi copii care descopera pentru prima data dragostea de cate ori ne uitam unul la altul, simt totul profund, cu placere si fara sa se sature.
 -Trebuie sa scapam de Erik, spuse Sakura hotarata.
 -La asta se gandeste si Fulgerul, dar eu nu-i vad rostul. Adica de ce sa-l omoram cand putem sa-l legam, sau sa-l inchidem, sau...
 -Pentru ca Erik se poate teleporta, citi gandurile si poate transmite scurte mesaje celorlalti. Nu putem sa permitem sa ne descopere si planul de atac cand va fii stabilita locatia...
 -Da, dar majoritatea lucrurilor importante le-a transmis deja... Iar tu esti pregatita sa-ti pierzi fratele?
 -Tu ai renunta la Itachi daca ai afla ca ne-a tradat?
 *greieri imaginari* Vezi?! Sunt mai multe vieti in joc, nu pot sa risc lasandu-l pe R° in libertate. 
 -Stii ce nu inteleg? De ce sunt trei armate? Adica suntem noi, armata tatei si a tatalui tau? De ce ne mai complicam sa luptam noi cand ii putem lasa pe ei sa se omoare intre ei si sa ne luam noi o barcuta si sa mergem sa...
 -Stii, la asta nu m-am gandit. Minato veni cu Naruto in camera pe nesimtite. Tatii vostrii sunt prea orgoliosi ca sa formeze o alianta si sa ne atace. Dar totusi situatia de fata ii pune la grea incercare... Ar trebui sa asteptam sa ne sune si...
 Atunci suna telefonul. Minato raspunse si se pare ca la telefon era tata care ne-a transmis ca....




Okey, okey... Don't kill me! E un capitol de ra**t, dar nu prea am avut avant si idei. Am sa discut cu voi, adica Kym si Pitic, in particular pentru inceputuri de idei si apoi va voi pastra ideia dar ii voi adauga alta palarie. Am pus ° la R pentru ca ,,R" vine de la Erik, trebuie sa fii Sherlock Holmes ca sa descoperi asta *sarcastic*, vroiam sa spun Er, dar daca pronunti asat se aude R, deci R e. Ca L de la DN. Oricum, imi cer iertare pentru lunga mea lipsa si penteru capitolul asta....

Ce a transmis??? Bai,deci omul ala e prea de tot,dar sa lasam asta deocamdata. Sa interogam personajele:
Pentru Erik:Deci eu pe tine te urasc!! Cum poti sa ii tradezi? Dupa tot ce s-a intamplat,tu ii lasi balta? Cred ca meriti o bataie buna.
Pentru Sasuke:1.Asa multe ganduri perverse ai tu cu Sakura?
2. Cat de mult o iubesti si cate ai risca pentru ea? :3
Pentru Sakura:1. Ce parere ai despre fratele tau,acum ca v-a tradat?
2. Crezi ca vei supravietui tu cu Sas'ke in razboi?
Cam atat cu intrebarile si astept next !
Ja nee!! :D

Bun, deci, deci, deci, Sasuke este mortal. S-a abtinut sa nu faca S*X cu Sakura. OMFG, prea de tot! xD
Si Erik e un mic, mic gandac care se strecoara sub piele si te devoreaza din interior. Si eu credeam ca este un baiat bun. Pacat!
Aaaa si suspansul. Mai nou este la moda nu?
Mersi de anunt, sis! Te pup!