Perfection.

Subiect: Perfection. Mier 04 Mar 2015, 15:25

Cum am mai spus si in descriere,acest fic l-am mai postat pe alt forum,doar ca acolo este +18 ,dar aici nu o sa postez scenele +18 . Sper sa va placa. ^^

Capitolul 1 : "Acasă"

- Deci te-ai hotărât să mi te alături? Bună alegere. Zise ea în timp ce işi dădea aere de superioritate . Am murmurat un "Da" , gândindu-mă dacă auzise .

Mă uitam în ochii ei roşii, văzând un mare "nimic". Tot ce simţea era ura, dorinţa de a chinuii orice fiinţa parcă vrând să aducă purgatoriul pe Pământ. Dorea să mă facă să fiu ca ea, iar asta nu imi surâde deloc, deşi ştiam că nu va dura mult pana ce îi voi fii copie fidelă. Buzele îi dezveliră dinţii ascuţiţi care acum formau acel zambet diabolic care mereu imi dădea fiori pe şira spinării. Preţ de câteva momente mă analiza din cap până-n picioare, arătându-se mulţumită de viitoarea ei elevă, adică eu.

- Bun venit in lumea de care aparţii, zise ea cu ironie, gesticulând. Să mergem "acasă" , iar după ce te instalezi, nu-mi pasă ce faci, dar mâine te vreau ca nouă la antrenament şi dacă nu vei fii, atunci...destul de rău pentru tine. După ce spuse toate aceste chestii , vrând să pară foarte "ospitalieră", preţ de o clipă mă privii satisfăcută. Pornise la drum înaintea mea, făcându-mi "cunoştiinţa" cu spatele ei. " Minunat..." . Privesc înapoi, uitându-mă la tot ce aveam să las în urma şi parcă nici nu imi venea să cred ce făceam acum. Toată viaţa mea , trăita aici, se derula în mintea mea ca un film cu final trist. M-am întors, privind cu sfială înainte. Încep să fac paşi mărunţi, urmând-o pe femeia care avea să îmi fie maestra. Ea arăta destul de diferit faţă de fosta mea maestra. Tsunade-sama avea părul blond, frumos, lung, aranjat cum trebuie, iar ochii ei căprui îmi dădeau mereu încredere. Mă simţteam binecuvântata că i-am fost eleva. În schimb, cu Kyoko era altă treabă. Arăta ca o savantă nebună. Ochii ei,cum am mai spus, nu exprimau nimic înafara de sadism. Deşi ,pe moment, vroiam să mă întorc înapoi, ştiam că nu mai e cale de întoarcere, mi-am făcut-o cu mâna mea.

Am ajuns la ascunzătoarea ei, iar când am intrat, eram şocată să constat că pereţii , holurile, podeaua erau exact ca cele din ascunzătoarea lui Orochimaru, ceea ce era destul de ciudat. Kyoko mă plimbase ca pe un câine , din tuneluri în tuneluri, de la stânga la dreapta şi tot aşa, până ce ajunsesem în faţa camerei care avea să fie camera mea de-acum încolo. " O să-mi ia ceva până ce o să învăţ tot traseul spre cameră... "

-Odihneşte-te, mâine o să ai o zi grea. Lăsase vorbele să dispară în neanţ , timp în care izbise uşa camerei "mele". Nu era nevoie să mă întorc şi să îi văd faţa ca să îmi dau seama că zise acele cuvinte în timp ce purta zâmbetul acela înfricoşător pe faţă, şi-aşa nu aveam nevoie de coşmaruri noaptea asta. " În ce m-am băgat ? "

Am inceput să despachetez, fiind absentă din cauza miilor de întrebări care puse stăpânire pe creierul meu epuizat. Mă întrebam ce o să zică toţi când o să vadă că am plecat? Care va fi reacţia lor? Ce va crede Naruto despre mine, mai ales după ce i-am promis că voi lupta cot la cot cu el, pentru a-l aduce pe Sasuke înapoi. Îi promisesem lui Naruto asta când Kyoko îşi însemnase ura pe mine. Blondul luptase împotriva lui Kyoko pentru mine, fără ca el sa ştie că în timp ce eram sechestrată de ea, această nebună făcuse fel si fel de experimente pe mine, lăsându-mă cu un sigiliu pe antebraţul drept. Gândul că ea ar fii singura care ar putea creea perfectiunea, o făcuse să işi piardă din luciditate. Credea şi înca crede că eu pot fi perfecţiunea care o căuta, asta făcându-mă să meditez la felul in care îmi propuse această "ofertă"

~Flashback~

- Vei avea toată puterea de care ai nevoie, vei fii invincibila si o să te poţi răzbuna pe cel care ţi+a nenorocit copilăria şi familia. Vei fii ca zăpada, zise ea cu hotărâre privindu-mă într-un fel aproape sadic.

- De ce aş vrea să fiu ca zăpada?

- Zăpada...e frumoasă, dar rece şi ştiu că şi tu îţi doreşti la fel. Cauta-mă când ştii că o să faci faţă trecutului.

Plecase precum venise : Nevăzută.

~Endflashback~

Mult timp de-acum încolo va trebuii să mă antrenez cu ea. Va trebuii să ucid fiecare sentiment care m-ar putea face vulnerabilă în faţa inamicului,altfel nu voi putea niciodata să îl ajut pe Naruto să scape de toate împovărările.
Cu toate aceste gânduri negre, am adormit parca vrând să scap de lumea asta care era mai rea ca iadul.

Am fost trezită instantaneu de către noua mea maestra care mă privea nervoasă arătându-mi rama cu poza fostei mele echipe.

- Ce e cu asta? Am intrebat dezinteresata frecându-mi ochii obosiţi.

- Asta să îmi spui tu! O să scapi de tot ce e legat de trecutul tău! Nu tu ai vrut să devii mai puternică? Nu tu ai vrut sa renunţi la satul ăla imbecil pentru putere ca sa termini odată pentru totdeauna cu slăbiciunile tale tâmpite??

-B-ba da...I-am răspuns cu o voce stinsă evitându-i privirea rece ca gheaţa.

- N-aud! Începea să urle doar din cauza acelei poze. Parcă în acel moment vroiam să mă întorc acasă la Naruto, Tsunade-sama, Hinata şi chiar şi Ino. Nu, nu, nu n-am nevoie de acel sat.

- Ba da! Am zbierat ca din gură de şarpe luându-i rama din mana si aruncând-o de toţi pereţii, spărgand sticla care ,pana acum, îşi făcuse datoria bine, protejându-mi amintirea cea mai de preţ . Kyoko mă privea cu satisfacţie, muşcandu-şi buza , spunându-mi că peste o ora va începe antrenamentul. Ieşise val vârtej din cameră, trântind uşa dupa ea. Mă las uşor pe patul moale, încercând să mă calmez. Eram nervoasă şi stresată, nu vroiam să fiu aici, dar nu aveam altă opţiune aşa că am început să mă pregătesc de antrenamentul dur de care o să am parte.

Mă îndrept spre şifonierul care era în celălalt colţ al camerei, din el alegându-mi nişte haine destul de monotone, pentru că şi-aşa, o să se murdărească din cauza antrenamentului dur. Mă îmbracsem cu hainele alese, mai apoi prinzându-mi părul roz , într-o coadă de cal, ca să nu mă încurce. Mergeam cu paşi mărunţi spre uşă, dar înainte de a ieşi, mă uit în camera în care nici saă fii vrut, nu mi+aş fii putut găsii liniştea, fiind destul de sobră.

-Hmph..."Home sweet,home" ... Am rostit cu ironie şi scârbă în glas, îndreptându-mă spre ieşirea din aceste tuneluri în care îmi asfixiam sufletul. " Am uitat pe unde era ieşirea..."

Subiect: Re: Perfection. Mier 04 Mar 2015, 20:29

Buna, buna happy2

. Am citit capitolul acesta, prea multe nu prea pot zice , caci e primul capitol si totul e putin in ceata . Prima oara cand ai descris-o pe viitoarea maestra a Sakurei, puteam sa jur ca e Karin think

. Astept urmatorul capitol, si sper ca ma vei lamuri ;;)

.
TE

si sa ma anunti si pe mine . Bye $rainbow :\$

Subiect: Re: Perfection. Vin 06 Mar 2015, 16:52

Capitolul 2 : Aliaţi

Stăteam lipită cu spatele de un copac privind cum Kyoko se îndepărta de locul în care avuse loc antrenamentul...sau mai bine zis chinul. Eram destul de "şifonată", aveam răni care sângerau destul de tare, vânătăi destul de urâte şi mintea obosită după atâtea indicaţii. Avea impresia proastă ca o să mă acomodez foarte repede cu acest regim. " Proastă gânidre..." Cu chiu,cu vai,m-am ridicat şi am pornit înapoi spre "casă".

De multe ori, eram distrasă de la ce se întâmpla pe micul câmp de luptă, ascuns în pădure. Vedeam imaginea lui Tsunade-sama în loc de cea a lui Kyoko, iar asta era mai mult ca destul sa imi provoace dorul de casă. Nu mă simţeam câtuşi de puţin în largul meu , parcă vrând să mă închid în mine tot mai mult şi tot mai departe de lumea rea. Ştiam ce înseamna asta. Tocmai începusem să mă înec în mine însumi gândindu-mă că acolo, în satul ăla "tâmpit", cum spunea Kyoko, sunt acei oameni cu expresii fericite, mereu ţinând la mine prea mult decât meritam de fapt. Probabil acum ei cred că la ora asta eu dorm în patul de acasa, liniştită, iar în schimb eu doar merg şi merg pe holurile înspăimântătoare, luminate doar de torţele care erau agăţate de pereţi. Ajung în faţa uşii care ascundea locul în care o să-mi fac veacul mult timp de-acum încolo. Am apăsat pe clanţă, însă un gând mă izbise cu toată puterea lui, pentru a mă aduce la realitate. Nu...tot ce se întâmplă nu e un coşmar. Am venit aici de bunăvoie, indiferent cât de mult ar fii durut, iar acum, nici Naruto, nici Sasuke nu erau aici ca să mă apere de ghearele răului în care mă lăsam pradă. Amândoi au luat-o pe drumuri diferite şi asta trebuia sa fac si eu, chiar dacă e acesta, chiar dacă e altul. "Autodistrugerea a început..."

Autor:

În timp ce fosta floare de cireş a Konohăi, se simţea ca între ciocan şi nicovală, într-un luminiş stăteau doi foşti aliaţi discutând despre comploturile lor malefice. Vorbeau despre răutate cu atâta uşurinta încat te îngrozeai doar când auzeai ce le debitează minţile atât de întunecate. Aveau acea privire sadică şi plină de răutate care iti facea sângele să înghete în vene.

- Deci, Kyoko... dacă tot mi-ai furat tehnica acelui sigiliu, sper că măcar să fii dat roade. Zise brunetul, privind dezinteresat spre fosta lui aliată, de parcă ar fii fost obligat să o vadă.

- Fata Haruno e doar a mea acum şi o voi transforma în perfecţiunea pe care mi-o doresc de atât timp. Chiar dacă ea nu ştie, ascunde mai multă ură decât ar fii crezut. îi răspunse roşcata privind sadic, în gol de parcă şi-ar putea imagina felul în care rozalia ar fii evoluat. Orochimaru o privi surprins, mereu crezuse că fata Haruno era mai deşteaptă de atat. Mereu o crezuse pe Kyoko mult prea incapabilă să o facă pe Sakura să vină de partea ei, dar ştia că asta se datora doar sigiliului care roşcata îl furase de la el. Amândoi au fost aliaţi o bună bucată de timp până ce Orochimaru aflase că roşcata fugise cu tot cu tehnica lui.

-Heh,se pare ca ai reuşit, cine ştie, poate cândva o să ne aliem din nou, având în vedere că acum amândoi îi avem pe fata Haruno şi Sas'ke-kun de partea noastră. O să ne mai întâlnim noi.

Acestea fiind spuse, brunetul dispăruse de parcă niciodată nu ar fii fost acolo, ca si cum el ar fii fost de fapt o iluzie. Roşcata privii în gol preţ de câteva secunde , apoi, întorcându-se pe vârfuri, se îndrepta spre ascunzătoarea ei. Azi avea să îşi antreneze şi celelalte eleve care căzuse pe mana ei. Era conştientă de faptul că jumătate din fetele care i se alăturase, nu vor supravieţuii antrenamentelor ce vor urma. Bineînteles că era mândră de tot răul ce îl făcuse unor oameni nevinovaţi. Nu avea regrete, nu se gândea nici un pic la faptul că în Konoha, toţi prietenii Sakurei aflaseră că ea nu era de găsit, însă cel mai rănit era însuşi Naruto, deşi ştia unde mersese rozalia...ştia ca a mers de partea lui Kyoko, încălcându-şi promisiunea faţă de el.

Era dezamăgit de colegii lui de echipă. Se întreba de ce Sakura şi Sasuke credeau că pot obţine mai multă putere dacă o luau pe drumuri greşite, de ce îl împovăra pe el cu şi mai multă durere. Îi era imposibil să înţeleagă această metodă lipsită de moralitate. Îşi vroia prietenii înapoi, vroia să dea timpul înapoi şi să îi oprească pe amândoi să facă decizia asta proastă, dar nu putea. Însfârşit întelegea cum se simţise rozalia când Sasuke plecase. La fel simţea şi el, ştiind că nu a putut face nimic pentru a o oprii pe fata de care era îndrăgostit de atâta timp, să plece. Încă îi era greu de crezut că Sakura alesese să plece.

Deşi era atât de dezamăgit şi trist, nu putea să renunţe. Ştia că într-o zi, o să ii revadă şi ştia că atunci, când acea zi va venii, o să dea tot ce are mai bun ca să îi aducă înapoi, dar în aşteptarea acelei zile, ştia că nu putea să rămână cu nicio secundă în urma lor. Nu putea să piardă nicio secundă degeaba, iar din acel moment trebuia să se pună serios pe treabă dacă vroia să îşi reunească echipa.

Hope you like it. :3

Subiect: Re: Perfection. Vin 06 Mar 2015, 18:22

Buna. Mersi de mesaj. Hmmm....da acum inteleg. Deci aia doi, Orochimaru si Kyoko, au ceva in minte. Abia astept momentul cand cei doi , Sakura si Sasuke, se vor intalni, iar . Nu prea m-am satisfacut. E prea scurt. Mai LUNG si mai MULT.
Cam atat. Pa!!

Subiect: Re: Perfection. Sam 07 Mar 2015, 21:19

Capitolul 3 : Colegi

Trecuseră multe primăveri. Mai exact, trecuseră 3. 3 ani de când toţi 3 au ales drumuri diferite, 3 ani în care Naruto se antrenase din greu, în care Sakura îşi distruse toată bunătatea între zidurile acelor tunele întunecate, dar ironia era că tocmai de Sasuke, nu se auzise nimic. Mulţi ziceau că asta e liniştea de dinaintea furtunii, dar cine ştie? Poate chiar asta era. De fapt, tânărul Uchiha deja plănuia "furtuna" care avea să urmeze. Păcat pentru el e că nu avea de unde să ştie că planurile lui aveau să se sfârşească. Nu avea de unde să ştie căcineva plănuia ceva ce probabil o să îi uimească pe toţi. De fapt, tânărul Uchiha nu ştia multe, deşi el se comporta , mai mereu, ca un a tot ştiutor.

Bineînţeles că nici rozalia nu era mai presus. Şi ea era la fel de habarnistă ca şi Sasuke, dar nu e ca şi cum i-ar fii păsat de toate aceste detalii mărunte. Acum tot ce o interesa era nevoia ei de a nu avea slăbiciuni. Deja se schimbase foarte mult, atât fizic cât şi psihic. Devenise rece, atât de rece încât sclipirea ochilor ei era de negăsit. Tot ce puteai vedea în ochii rozaliei, era indiferenţă şi ura faţă de tot ce o înconjoară. Mediul în care ea hotărâse să îşi înceapă viaţa de la 0, nu era tocmai potrivit, deşi ei i se părea perfect. Credea că aşa va scăpa de orice care o făcea vulnerabilă. Spunea mereu că nu are sentimente faţă de nimeni şi nimic, că tot ce vede urăşte, Kyoko fiind foarte mulţumită când auzea aceste lucruri care sunau înfiorător venind din gura rozaliei.

Ce-i drept, acum era foarte puternică, poate de un milion de ori mai puternică, cu mult mai inteligentă, aşa că pentru ea , lupta era ca o joacă în timp ce probabil adversarii erau nişte şoareci de laborator care se luptau pentru viaţa lor. Antrenamentul chinuitor, dădu-se rezultate.
Dar pe cât era rozalia de putenică, inteligentă si rece, pe atât de frumoasă se făcuse. Parul ei rozaliu era lung până la jumătatea spatelui, acesta conturându-i chipul angelic, ca şi cum ar fii o ramă . Uitase de acel kimono vechi şi roşu care îl purta de foarte multe ori. Acum se îmbrăca mai feminin, dar nu foarte, pentru că , totuşi, era o kunoichi. Nu putea pur şi simplu să se lupte într-o rochie mulată, până în pământ şi cu tocuri de 15 cm, deşi tocurile le-ar putea folosii în loc de kunai-uri. Genul ăsta de glume îi străbăteau mintea lui Kyoko atunci când îşi vedea eleva că se aproapie tot mai mult de perfecţiunea mult dorită. Însa , de la un timp, Kyoko treyea suspiciuni. Mereu ieşea din ascunzătoare fără să anunţe, venea noaptea târziu, era deseori obosită şi în acelaşi timp avea o sclipire în ochi de parcă ar urma să ucidă o ţară întreagă.

Rozalia văzuse că e ceva în neregulă cu maestra ei, dar nu era în interesul ei să afle ce, aşa că treceau zile, săptămâni, luni de când se antrena doar ea singură, Kyoko lipsind de multe ori.

Sakura:

Okay, m-am saturat! Kyoko lipseşte de la antrenamente de vreo 2 luni. Pe unde naiba umblă atât?! Hmph, oricum voi afla, nu o să poată să ascundă asta mult timp.
Gândindu-mă la porcăriile astea care nici nu ar trebuii să îmi ocupe mintea, îmi fixez privirea într-un punct al copacului din faţa mea, iar printr-o viteză aproape anormală pentru alţii, dar normală pentru mine, ajung în faţa copacului conctentrându-mi toată chakra în degetul arătător, atingând copacul. În 2 secunde toţi copacii erau doborâţi pe o rază de 30 m.

-Nu e suficient...rostesc indeferentă,ca şi cum aş vorbii cu mine însumi. Privesc nervoasă în faţa mea, ştiind că pot şi mai mult de atât.

-Ai o forţă sălbatica. De ce nu am observat asta până acum? Nici nu trebuia să mă întorc să îi văd faţa acelei femei care mă lăsase de izbelişte timp de vreo 2 luni.

-Având în vedere că nu prea ţi-ai făcut apariţia pe la antrenamente, nici nu ai dreptul să te miri. I-am răspuns, aruncând acele vorbe cu scârbă, uitându-ma urât la ea. Mă gândeam că alteori îmi era frică sa mă uit la ea, dar acele vremuri erau apuse de mult timp. Era cu vreo 3 m în spatele meu , rânjind în felul ăla atât de enervant încât îţi venea să o calci pe faţă doar ca să îi ştergi acel rânjet idiot. Are noroc că mai am multe de învăţat de la ea că altfel aş fii snopit-o în bătaie până ar fii murit.

-Termină ,"prinţesă" Haruno. N-am timp de certuri cu tine, trebuie să vă duc într-un loc. "Aruncându-mi" sarcasmul care doar ea credea că e amuzant când îl folosea, se întoarse cu spatele la mine începând să se îndepărteze încet.

- Ce loc? O intreb scurt şi la obiect, fără nici un pic de ezitare.

- Locul în care tu şi Reiko, o să vă cunoaşteţi noii colegi. Îmi răspunse ea şi mai scurt, şocându-mă.

Când am auzit asta, deja m-am pus , instantaneu, pe gânduri. Cum adică...noi colegi?

Hope you like it. ^^ Stiu,momentan e plictisitor,dar...momentan :>

Subiect: Re: Perfection. Sam 07 Mar 2015, 22:21

Hello girl. hi!

. Mi-a placut next-ul . A fost frumy:;;): . Imi pare rau ca e asa scurt. Ai cateva probleme de ortografie, dar se repara cu timpul. Abia astept adrenalina dintre cei doi. Sa ma anunti, da?? puppy eyes

.
Pupicei. Paaa!!!

Subiect: Re: Perfection. Lun 09 Mar 2015, 14:44

Capitolul 4: " Little sister "

- De ce plouă asa tare!? Vreau undeva unde sa nu plouaa!! Ma baga cineva in seama?!

Okay,deja ma calca pe nervi. Inca de cand am pornit, singura persoana care vorbea mult si prost, era bineinteles, Reiko.

-Ne-am prins. Acum ai terminat ? Kyoko parea mai mult decat satula de ea. .Bineinteles, nici nu ma mir, Reiko ii este eleva de vreo 4 ani si inca ma surprinde cum de inca o suporta. Oricum, nu e problema mea si nici nu ma intereseaza, desi sincer si eu vroiam sa ajungem odata si sa beau un ceai cald.

Drumul a fost destul de lung, dar insfarsit, dup multe ore de mers. acum stateam intr-o incapere destul de mare si chiar daca nu pare, destul de bine amenajata. In mijlocul incaperii era o masa mare si rotunda inconjurata de 4 canapele albe,de piele. Parchetul era negru,iar aproape tot mobilierul din camera asta dadea un aspect sobru al camerei,dar intr-un fel...chiar frumos. Momentan,stateam si priveam pe geam cum picurii mari de apa acaparau acest tinut al ploii. Inca imi pare greu de crezut ca aici isi fac veacul membrii Akatsuki si inca ma intrebam...de ce Akatsuki?

Doar numele membrilor ai acestei organizatii imi inspira ceva puternic pentru ca logic,ei erau deja puternici,dar asta nu inseamna ca vroiam sa traiesc cu ei. Simt cum o mana rece imi atinge umarul,facandu-ma sa ma intorc. Tocmai primisem o cana de ceai care o asteptam de mult timp mult. Zic un multumesc scurt ,iar fata cu parul albastru ma priveste destul de ciudat,facandu-ma sa o intreb de ce se "holbeaza" asa la mine.
-Ah.. se trezise ea brusc din transa, ce? De parca ar trebuii sa iti dau explicatii. Imi raspunde pe un ton glaciar.Hmph...are dreptate,de parca vreunul din motivele ei mi-ar fii de folos.

Nu in mai putin de cateva minute toti membrii Akatsuki intrau incet in incapere,dar sincer nu prea ma interesa sa ma uit la el,deja ii stiam pe fiecare in parte. Kyoko-sama se arata destul de deranjata de atitudinea mea asa ca a inceput sa tuseasca doar pentru a-mi atrage atentia asa ca ma intorc spre ei si incep sa ii analizez neinteresata.

-Deci Kyoko..astea sunt elevele tale? spune curios Tobi,care mi se parea mai ciudat decat deobicei,adica mai mereu se comporta copilaresc deci de cand a devenit el asa serios?

-Da. raspunse ea cu mandrie,privindu-ma. Ea este Haruno Sakura ,iar cealalta e Reiko. Privirile tuturor au fost atintite asupra mea,analizandu-ma fiecare din cap pana in picioare de parca as fii fost un extraterestru.

-Haruno Sakura!? Am auzit o voce care mi se parea destul de surprinsa de aparitia mea. Intr-un colt al camerei se afla tocmai Itachi Uchiha care ma privea curios si totodata mi se parea destul de surprins. Facem schimb de priviri pret de cateva secunde ,iar dupa incep sa ma uit in alta directie.

Dupa vreo 30 de minute de interogatoriu,insfarsit eram condusa spre noua mea camera. Itachi mergea in fata mea fara sa scoata vreun sunet. Amandoi eram tacuti,si-asa nu aveam motive sa vorbesc cu el,mi se pare o pierdere de timp sa socializez cu persoane de care nu imi pasa catusi de putin. La un moment dat se oprise facandu-ma sa ma ciocnesc de spatele lui,el fiind cu mult mai inalt ca mine.

- Erai atat de mica si buna...de ce ai devenit asa? Zise el ca si cum ar regreta ca am ajuns sa fiu asa. Replica lui ma lasase masca. Inca nu imi vine sa cred ca ma tine minte. Pentru mine,el mi se pare neschimbat,dar el nu poate zice acelasi lucru despre, Ei bine...sora lui mai mica.

Hope you like it. :3
P.S. Stiu ca e scurt,capitolele sunt deja facute si nu am cum sa le schimb. Gomenasai.. >.<

Subiect: Re: Perfection. Lun 09 Mar 2015, 18:47

Buna , buna. Deci da...e scurt, si ce. think

Mie imi place kiss

.
O intrebare: E fic SasuSaku, da? Din moment ce e aici, da.
L-ai bagat pe Tobi hmmm

. Actiunea e putin grabita, asa ca te rog incearca sa mai modifici putin. Doar nu e greu. TU! Ai inteles nervi!

. Aa..da mai multa descriere , asa le faci mai lungi capitolele ( tot prin modificare ^-^) .
Hai ca te pupacesc duulse ;;)

!!! Anunt de next ,da???? PA! hi!

Subiect: Re: Perfection. Mier 11 Mar 2015, 20:23

Captiolul 5: Anonymous

~Flashback~ autor:

-Uhm..esti fratele lui S-sasuke-kun?

-Da,micuto,de ce intrebi? Ii raspunse brunetul,micii flori de cires care il privea cu acei ochi verzi si mari care exprimau atata nevinovatie incat daca vedeai acei ochi plangand,era ca si cum ti-ar fi cazut cerul in cap.

-Sasuke-kun a uitat asta? Raspunse fetita,intinzandu-i brunetului un kunai care avea agatat de el o panglica rosie. Brunetul o privii de parca ar fii vazut cel mai dragut lucru de pe pamant,multumindu-i micutei rozalii .

~Endflashback~

-Mda. Ii raspund si inghit in sec,vrand sa evit subiectul. Brunetul se intoarse la mine,dezactivandu-si sharinganul si privindu-ma cu tristete in ochi.

-Ce te-a facut sa-ti schimbi inocenta in rautate? Zicand asta ca pe o parere de rau,de parca ar fii fost ceva rau in asta.

-Nu stiu,spune-mi tu,pana la urma nu esti in masura sa ma intrebi asta,nu ma cunosti deloc! Ii zic pe un ton glaciar,facandu-l sa se intoarca din nou cu spatele la mine continuandu-si drumul si lasandu-ma in urma,in fata unei usi care ascundea ,cel mai probabil, noua mea camera.Deschid usa,auzindu-se un scartait care te zgaria pe creier. Analizez incaperea destul de mare si la fel ca restul camerelor,bine amenajata.

-Hmph..."home sweet home". Zic dezinteresata,arancandu-ma ca un bustean in patul moale,cazand intr-un somn adanc.

Itachi:

E aproape 1 noaptea,iar eu nu pot dormii. Inca nu imi vine sa cred in ce monstru s-a transformat Sakura. Simteam ca nu avea sa iasa bine inca din momentul in care am plecat din sat. Stiam ca trebuia sa o protejez,stiam ca trebuia sa am grija de ea si de Shina,sora ei mai mare,stiam ca trebuia sa fiu aproape de fratele meu mai mic ca sa nu cada prada intunericului...dar cu toate astea..am plecat. M-am ridicat din pat si am iesit pe usa,ajungand pe acel hol lung si straniu. Vroiam sa o vad pe Sakura,simteam ca trebuie sa o protejez ca si cum ar fii sora mea mai mica. Cu tot acest amalgam de ganduri,am ajuns in fata unei usii din lemn de cires, stiind ca dincolo de usa era camera rozaliei . Am auzit niste sunete ciudate dincolo de usa ,dar inauntrul meu era o batalie: sa intru sau nu?

Autor:

Rozalia parea total desprinsa de lume,era prinsa in lumea viselor ei...poate putin prea obscene. Visa cum un baiat caruia nu ii putea vedea fata,o mangaia pe coapse,incepand sa o sarute flamand,rupand hainele de pe ea.Dar rozalia nu se impotrivea,pana la urma,era doar un vis,desi ei ii placea acel vis.Se simtea in siguranta in bratele acelui anonim. Pacat ca in timp ce ea visa la scene obscene,in lumea reala,in care viata nu e tocmai roz, acel anonim se uita la ea ca si cum nu ar mai fii vazut o finta ca ea.Isi ridica capul,vrand sa o vada mai bine pentru ca el avea gluga trasa pana aproape peste ochi. Privirea lui doritoare o analiza pe rozalia dezvelita de patura care mai inainte ii tinuse de cald. Necunoscutul isi schimba rapid privirea,stiind ca orice ar vrea el acum,nu ar conta pentru ca el trebuie sa o anihileze pe rozalie. Isi scoase un kunai otravit indreptandu-se cu pasi lenti spre rozalie,desi parca batea in retragere. Kunaiul ajunse la gatul Sakurei,aceasta inca prinsa in lumea viselor,iar cand anonimul vroia sa faca miscarea fatala,usa camerei se izbii puternic de perete. Pe usa aparu Itachi care il privea pe acel anonim,incercand sa isi dea seama cine e. Ii vazuse kunaiul din mana,care stralucea in lumina lunii. Itachi care parea ingrijorat,se uita mai apoi la rozalie,dar privind cu coada ochiului spre anonimul care deja pentru brunet,nu mai era anonim.Stia cine este.

-Ce ai vrut sa ii faci? intreb a Itachi pe un ton de parca mai avea putin si il jumulea pe "anonim" .

-Nu e evident? Am vrut sa o omor,logic. Raspunse "omul intunericului" cu o ironie care dadea,mai de graba,spre scarba.

-Nici tu,nici nimeni nu o sa imi distrugeti planul. O sa o protejez pana mor,asta ar fii facut Shina acum daca ar fii fost langa Sakura. Zicand asta cu hotarare,brunetul porneste cu pasi repezi spre anonim,luandu-i kunaiul din mana si punandu-l la gatul necunoscutului.

-Mda,pacat,dar Shina oricum nu va mai putea fii langa sora ei mai mica. Shina a fost ucisa acum 4 ani,iar tu doar acum aflii...Penibil,sustineai ca o iubesti de mori,dar nu ai fost in stare sa o salvezi atunci cand a fost ucisa de Uchiha Madara. Nu ai fost acolo sa le aperi pe niciuna din ele doua,iar tu vrei dintr-o data sa o aperi pe Sakura? Patetic.

Lui Itachi tocmai ii cazuse cerul in cap.Nu ii venea sa creada ca singura fata pentru care si-ar fii dat viata vreodata,a fost ucisa cu sange rece in fata rozaliei. Anonimul disparuse aproape la fel cum aparuse,nevazut si ca si cum niciodata nu ar fii fost acolo. Prin mintea lui Itachi treceau mii de amintiri,care ii facura ochii sa cada prada lacrimilor amare. Ii promisese Shinei ceva...,iar acesta nu se tinuse de cuvant.

Subiect: Re: Perfection. Mier 11 Mar 2015, 20:50

OMFG!!! I like it so much! A fost un capitol bun...cateva greseli de scriere, dar nesemnificative. Abia astept next.
Am destule cuvinte nu? :))))
Key! Bye

Subiect: Re: Perfection. Vin 13 Mar 2015, 19:27

Salut, draga mea! Iata ca am ajuns si pe aici.
Imi place ideea ficului tau, abia astept sa vad unde ajungi cu povestea. Am o vaga banuiala despre cine ar putea fi anonimul, dar prefer sa o patrez pentru mine. Cat despre stilul tau, pot spune ca e destul de bun (ai grija la cuvintele vulgare, sunt interzise) si ca evolueaza spre bine. Abia astept continuarea, caci sunt nerabdatoare sa aflu ce se intampla mai departe. Te-am pupat!

Subiect: Re: Perfection. Sam 14 Mar 2015, 15:24

Capitolul 6 : Prea tarziu

~Flashback~

Brunetul se indrepta cu pasi lenti spre iesirea din satul sau natal. Era dezamagit de sine,tocmai isi ucise clanul si isi lasase fratiorul mai mic sa zaca lesinat pe pamantul rece.

-Deci pana la urma ai facut-o..era de asteptat. Se auzise o voce feminina,venind din spatele lui Itachi. Brunetul se intoarse si cand vazuse acei ochi verzi si tristi,se indrepta cu pasi grabiti spre fata cu parul roz care ii cucerise inima. Ajungand fata in fata cu ea ,o stranse in brate,iar apoi o sarutase cu ardoare,vrand sa nu o mai lase sa plece niciodata din viata lui.

-Hei,baka...e normal sa te simti asa,dar intr-o zi adevarul o sa iasa la suprafata si o sa vezi ca o sa fie bine. Dar pana ce o sa fie bine,trebuie sa imi promiti ceva,baka. Zise floarea de cires cu un ton incurajator,facandu-l pe brunet sa fie curios,uitandu-se la ea ca si cum ar intreba-o din priviri.

-Vreau sa imi promiti...ca atunci cand vei venii inapoi,ma vei lua. Raspunse rozalia cu o voce vesela de parca nimic nu s-ar fii intamplat.

-Shina..eu..nu pot,e prea periculos sa te iau cu min..dar nu apucase sa zica nimic caci rozalia i-o taiase.

-Baka!!! Nu ma refer la "luat",adica sa ma iei cu tine undeva! Tipand rozalia pe un ton,oarecum amuzant,dar schimbandu-si expresia fetei imediat,rosindu-se toata fata. Vreau sa ma iei...sa fiu a ta toata viata,sa fiu fericita alaturi de tine in fiecare zi si sa imbatranim impreuna razand cat de prosti am fost cand eram copii,dar asta dupa ce tot calvarul asta se termina.O sa fiu aici mereu,deci promiti? Aceasta intrebare il puse pe Itachi pe ganduri,desi se simtea mai bine.Mereu Shina il facuse sa se simta mai bine in orice situatie ar fii fost.

-Hai. Promit! Iar dupa raspunsul scurt,brunetul ii daruii un sarut rozaliei el disparand printre crengile copacilor.

~Endflashback~

Sakura se trezise agitata din lumea viselor,dar devenind si mai agitata cand il vazu pe Itachi stand pe patul ei, acoperindu-si fata cu mainile. Aceasta a vrut sa il intrebe ce are pe suflet,dar stia ca nu ii este caracteristic ei,desi brunetul observa ca se trezise si o lua in brate incercand sa isi abtina lacrimile.

-Iarta-ma ca nu am fost acolo ...pentru amandoua... Si zicand asta,brunetul tocmai o atinse pe Sakura in punctul slab,aceasta incepand sa priveasca in gol de parca in fata ei s-ar derula filmul acelei nopti, lacrimile acoperindu-i obrajii .

-E...ok,e doar vina mea. Rozalia raspunzandu-i brunetului la imbratisare. Chiar daca ea nu recunoscuse vreodata,avea nevoie de o imbratisare. Vroia sa simta ca e cineva acolo pentru ea,desi ea nu vroia sa simta asta niciodata inca de cand intrase prima data in ascunzatoarea lui Kyoko.

Dimineata venise parca intr-o fractiune de secunda,dar nu si pentru Sakura. Nu inchise un ochi toata noaptea de cand s-a intamplat scena cu Itachi. Era agitata,vroia sa ii puna un milion de intrebari lui Itachi si off,cat mai vroia sa afle acele raspunsuri care doar el le stia,dar din pacate,Itachi nu era de gasit nicaieri. Nu era singura agitata...in Konoha era o atmosfera destul de ciudata inca de cand "noul venit" intrase pe portile satului ascuns intre frunze. Acest nou venit ajunsese deja in biroul lui Tsunade,aceasta fiind si ea destul de stresata. Cand usa biroului ei a fost deschisa,pe ea aparand noul venit,blonda se intoarse cu o privire de parca ar zice ca nu mai are nevoie de alt stres.

-Deci..te-ai hotarat sa te intorci? Zise ea uitandu-se cu o urma de speranta ca baiatul din fata ei avea sa zica "da". Baiatul lasa capul in jos pentru a mai medita inca putin la raspunsul lui,astfel parul lui negru ii acoperise ochii care erau inchisi. Aceste mai ramase asa pret de cateva secunde ,iar apoi isi ridicase capul prinvind-o pe Tsunade foarte hotarat zicand un "Da!" cat se poate de hotarat. Ochii lui negrii,abisali nu pareau a mai fii atat de reci precum erau in copilaria lui trista. Acum aveau o sclipire care exprima doar dorinta..dorinta de a se revansa fata de satul sau natal. Da,isi puse in aplicare razbunarea,dar nu fata de Itachi, ci fata de Danzo,singurul om vinovat de moartea clanului lui,iar pe cat de multe bandaje avea acel Danzo,pe corpul lui,atat de multa rautate parca ascundeau acele bandaje. Dar Danzo,s-a oprit in a mai exista de aproape o luna,cand se intalnise pentru prima data cu tanarul Uchiha care tot acum o luna,aflase crudul adevar despre Itachi si despre soarta clanului lui. Brunetul abia astepta urmatoarea intalnire cu fratele sau. Abia astepta sa isi ceara iertare pentru tot amarul de timp in care il judecase gresit pe fratele sau mai mare.

-Bine atunci,Sasuke Uchiha...vei sta in apartamentul Sakurei,oricum ea nu mai sta acolo de mult timp...Spuse blonda pe un ton oarecum,trist care il facu pe Sasuke sa tresara si sa isi puna mutle semne de intrebare.

-Cum adica nu mai sta acolo? Incepu Sasuke sa puna intrebari,aratandu-si curiozitatea fata de tot ce s-a schimbat in sat,insa raspunsurile nu mai aveau sa iasa din gura lui Tsunade deoarece,afara tocmai se dadu startul la o lupta. Tocmai cand blonda vroia sa raspunda la intrebarile brunetului,se auzise un bubuit urmat de o lumina orbitoare,facandu-i pe toti din sat sa se alarmeze. Shizune intrase pe usa,urmata de Naruto care atunci cand il zarii pe Sauke,ramase mut de uimire. Amandoi respirau greu si pareau a fii foarte nelinistiti.

-Tsunade-sama!!! Ataca satul!! Akatsuki ataca satul din nou!!! Cei 4 nu mai statura mult pe ganduri si incepu sa fuga toti 4 inspre locul de unde se auzise explozia. Multi fugeau pe strazile satului,avand ochii inabusiti de frica fata de cei din organizatia Akatsuki. Sasuke fugea cat putea el de tare,vroia sa apere satul cu pretul vietii lui,iar Naruto vazuse asta asa ca nu i se parea asa de rea intoarcerea lui Sasuke. Ajunse la "campul de lupta" aceste fiind ca un crater urias facut de explozie. Multi ninja isi pierdeau viata in acel moment,incercand sa isi apere satul mult iubit. Tsunade,ajunsa acolo,incepuse sa dea ordine,pregatindu-se pentru lupta.

-Fara rost,Tsunade-sama. Satul oricum va fii distrus de noi. Toti isi indreptara capetele in sus de parca glasul acelei persoane care tocmai vorbise ,zbura in aer. O recunoscusera toti in mai puin de cateva secunde. O vazuse in toata splendoarea ei,aparand din fumul cauzat de explozie,avand acea privire rece de parca nimic nu ar mai conta pentru ea. Parul ei lung si roz era suflat de vantul puternic,facandu-l sa zboare prin toate directile,creand un aspect putin infiorator,necaracteristic rozaliei. Rozalia pe care o stiau oamenii din sat,era dulce, prietenoasa,era gata sa sara in ajutorul oricui,dar mai presus de toate..isi iubea satul mai mult decat propria ei viata...satul care acum il uraste. Acum era o liniste de mormant,toti privind-o cu uimire pe cea care o crezuse cea mai buna finta de pe pamant. Rozalia privea si ea spre sateni,dar singura diferenta era ca ea ii privea cu dezinteres. Linistea a fost intrerupta de vocea blondului care si el o privea pe rozalie uimit si totodata trist din cauza ca tocmai fata care a fost prima lui iubire,acum a devenit un monstru.

-De ce faci asta,Sakura-chan? Nu vezi ca lupta asta nu are sens?! De ce ai vrea sa faci rau satului care nu ti-a facut nimic?! Blondul,fara sa isi dea seama,incepu sa urle,iar strigatul lui semnifica doar durerea care o simtea cand o privea pe rozalie astfel. Ea in schimb,nu facuse niciun gest. Isi indrepta doar privirea spre blond si se uita la el pret de cateva secunde,dar apoi ii arunca lui Naruto,raspunsul decisiv.

-Imi pare rau pentru tine,Kyuubi. Imi pare rau ca nu ti-ai dat seara ca nu mai sunt la fel. Imi pare rau pentru tine,dar nu imi pasa de tine,de fosta echipa 7,de sateni sau de alti fosti colegi pentru ca oricum o sa va distrug pe toti. Raspunsul Sakurei ii lasase fara cuvinte. Frica incepuse sa ii invadeze pe majoritatea. Multi erau nelinistiti de cand rozalia dadu-se raspunsul decisiv care i-a lasat masca pe toti. Linistea mai durase cateva secunde pana cand pe langa Sakura,isi facu aparitia cei din Akatsuki care fugeau spre campul de lupta,in ochii lor avand doar dorinta de a distruge satul. Lupta isi relua cursul,dar doar Sakura statea nemiscata privind micul spectacol. Privea cu o oarecare nepasare spre tot ce se intampla,nestiind ca cineva inca o privea ca si cum ea ar fii ceva ireal. Sasuke era cel care o privea cu dezamagire si parere de rau. Acesta nu mai ramase mult pe ganduri si cu o viteza uimitoare,acesta era deja in fata rozaliei si cum el se vazuse in fata ei,o putea analiza si mai bine,privind-o din cap pana-n picioare. Rozalia cand se trezise cu brunetul in fata ei,incepu sa il analizeze.Se gandea ca daca inca era acea fetita mica si sensibila,probabil acum ar fii inceput sa planga ca o proasta,dar nu mai era asa,iar acest lucru il stia si Sasuke.

- De ce? O intrebase brunetul,desi el stia raspunsul.Stia ca deja nu mai conta ce zice el pentru ca era deja prea tarziu...pentru a pune intrebari cuiva caruia nu-i mai pasa de nimic.

Hope you like it. ^^

Subiect: Re: Perfection. Sam 14 Mar 2015, 16:45

OMG! La asta nu ma asteptam. Se pare ca rolurile sunt inversate. Sakura e cea rea, iar Sasuke doreste sa apere satul. Ma bucur ca Itachi traieste, am o presimtire ca va avea un rol impirtant in desfasurarea actiunii. As vrea sa fac ceva predictii, dar mi-e ca ma insel. :)) Asa ca am sa inchei aici. Te-am pupat!

Subiect: Re: Perfection. Sam 14 Mar 2015, 20:07

Sunt a doua. Hmm...
Buna draga Daniela. Ma crezi cand iti spun ca nu stiu ce sa iti zic, bine poate doar atat. Asta asteptam puiut yeah

, sa apara Sasuke . Deci ma simt implinita, ma simt ...minunat.
Stiu ca am intarziat cu comentariul dar astai viata.
Uite ca am avut ce sa zic roll

. Oooo yah !! $rainbow :\$ $rainbow :\$
Bun cam atat.
PAAA!!! hi!

Subiect: Re: Perfection. Lun 16 Mar 2015, 21:09

Capitolul 7: Alta Haruno

-Nu cred ca esti in masura sa ma iei la raspundere,Uchiha. In momentul acela,ochii rozaliei erau atintiti asupra brunetului din fata ei,parca vrand sa il omoare din priviri,iar asta l-a cam uimit. Se intreba de unde atata ura pentru un corp atat de firav si pentru o inima care odata,era buna. Se priveau atat de diferit. Sakura il privea cu ura,pe cand Sasuke o privea cu regret,ceea ce o facea pe rozalie sa isi puna mici semne de intrebare. Tocmai isi daduse seama ca isi lasa garda jos asa ca a luat repede un kunai,facandu-l pe brunet sa se alarmeze si sa se pozitioneze de lupta,insa a durat doar o secunda pana ce rozalia isi infinse kunaiul in sigiliul de pe antebrat. Sangele tasnira de indata ce varful ascutit al kunaiului facuse contact cu pielea fina a Sakurei. Scoase un mic icnet de durere,iar dupa aruncase kunaiul unde vazu cu ochii. Sasuke nu stia ce sa mai faca,sa o ajute sau sa inceapa o lupta,avand in vedere ca acum e ranita.

Nu stia de ce facuse asta,dar nu putea sa priveasca acel antebrat plin de sange. Il facea vulnerabil,spera ca inauntrul fetei care acum pare un monstru,sa fie captiva acea fata care era mai buna decat orice pe lumea asta. Oarecum,il durea sufletul ca nu putea sa o ajute

pentru ca ar fii considerat din nou un tradator,dar tot ce facea,era sa stea in pozitie de atac si sa se uite socat la rozalia care acum isi tinea ochii inchisi. Pret de cateva secunde,era o liniste de mormant,intre ei doi,dar la un moment dat Sakura isi deschise ochii,acestia aratand foarte infricosator. Ochii ei erau complet rosii,iar pe tot corpul ei apareau inscriptii ciudate care veneau din rana facuta pe acel sigiliu. Sasuke o privea ciudat,putin uimit de faptul ca la fel i se intamplase si lui in primul examen chunin pe care il sustinuse,cand Orochimaru ii lasase "cadou" semnul blestemat .

-Stii ceva? M-am saturat sa stau degeaba. Zise Sakura pe un ton straniu,iar intr-o fractiune de secunda aceasta aparuse in spatele lui Sasuke,apasandu-i spatele cu un singur deget,dar era suficient incat sa il azvarle pe brunet la 5 metrii distanta.

Brunetul vru sa se ridice,insa nu apuca deoarece un alt pumn facuse contact cu abdomenul lui,facandu-l sa cada din nou. Se simtea slabit..nu fizic,ci emotional. Daca ar fii vrut,ar fii ripostat cu mai multa putere,dar simtea ca ceva il opreste. Nu putea sa dea in Sakura,de fiecare data cand vroia sa o faca,imagini de pe vremea pe cand rozalia era inca buna,ii navalira capul. Dar nu putea sa fie calcat in picioare,asa ca se ridicase repede,activandu-si Sharinganul si gandindu-se ca fata din fata lui nu mai este aceasi floare de cires.

-Chidori Senbon! Tanarul Uchiha,pornise la atac,miscandu-se repede in timp ce Sakura statea pe loc,privind nepasatoare,de parca acel chidori ar fii inofensiv. Sakura privea cum brunetul se apropie din ce in ce mai tare asa ca schita un gest din mana.

-"Shinde". Zise scurt,iar atunci chidori-ul lui Sasuke disparuse. Brunetul parea confuz,dar a privit-o pret de o secunda si apoi disparuse intr-un nor de fum.

Acel "Sasuke" era o clona,iar rozalia se trezise cu o sabie in jurul gatului ei. Brunetul era in spatele ei,uitandu-se amenintator la ea. Rozalia vazuse ca el are o slabiciune,acea de a o ranii. Pana acum,rozalia avea doar cateva zgarieturi minore,deci nu era asa greu sa isi dea seama ca Sasuke nu vroia sa o raneasca catusi de putin. Se uitara in ochii lui,in timp ce toate inscriptile de pe corpul ei disparusera,iar ochii ei revenira la culoarea lor obisnuita,dar inca privindu-l rece pe brunet.

-Hmph...sa inteleg ca nu ai de gand sa lupti serios? Inseamna ca o sa imi pierd timpul cu tine,Uchiha.

Rozalia se smucii din bratele brunetului in care ea a fost captiva cateva minute,luandu-si propria ei sabie si infigand-o in brunet. Brusc simti o durere apasatoare in zona abdomenului. Se uita speriata in jos si vazu cum sabia brunetului era plina de sange...sangele ei. Se uita mai apoi la brunet care ii zambea,respirand greu din cauza durerii provocate de sabia Sakurei. Acesta isi scoase sabia cu violenta de parca ar fii vrut sa o sfasie. Brunetul se dadu cativa pasi inapoi,facand ca lama ascutita a katanei lui Sakura,sa iasa din abdomenul lui la fel de violent cum el o scoase din abdomenul rozaliei . Era gata de lupta,acum chiar vroia sa se lupte serios. Nu-i placea cand cineva se indoia de abilitatile lui,mai ales cand venea vorba de o lupta destul de apriga. Sakura vazuse dorinta din ochii lui,dar aceasta zise pe un ton stins,dar privindu-l satisfacuta pentru ca stia ca urmatoarele cuvinte aveau sa il loveasca din plin.

-Imi pare rau,Uchiha,poate data vitoare.

Hope you like it. ^.^

Subiect: Re: Perfection. Mier 18 Mar 2015, 00:50

Oh-My-Gosh. Din cauza rolurilor inversate, ficul tău devine total imprevizibil. Totuşi, cred că Sasuke ar fi putut să o învingă pe Sakura dacă nu s-ar fi abţinut să nu o rănească. Acel moment în dramatic în care amândoi aveau înfipte săbiile celuilalt a fost cu adevărat palpitant. Chiar credeam la început că Sakura o să stea cu Itachi şi, de asemenea, credeam că maestra Sakurei este Karin :D. Oh, dar ce vis a avut Sakura, pericol :)) .Cât despre acel anonim, eram ferm convinsă că este Sasuke, dar acum nu mai sunt aşa sigură. Şi wow, se pare că nu sunt singura fană a fontului Times New Roman. Fic shippuden, preferatul mele, minunat. Abia aştept să văd ce se mai întâmplă, mai ales după acest ultim capitol extrem de dinamic şi şocant. Ah şi anunţă-mă.
Sayonara!

Subiect: Re: Perfection. Lun 23 Mar 2015, 14:48

Capitolul 8: Instincte

Sasuke:

Roata se intoarce,uneori prea mult decat ar trebuii. Am vrut sa vin inapoi si sa fie totul bine,dar nu stiam ca o sa se ajunga la o lupta,tocmai impotriva Sakurei. Inca ma uit la ea ca si cum nimic din ce se intampla nu este real. Imi vine greu a crede ca tocmai ea a ajuns sa fie in acest mod,cat mai rau cu putinta. Am puterea sa o ucid,am puterea sa fac ce doresc cu ea si chiar vroiam sa termin aceasta "drama",dar cand imi aruncase in fata acele cuvinte,mi-am dat seama ca ea stie mai multe decat ar trebuii. Stie tot de la Itachi! Dar de ce tocmai ei,de ce? Ea nu are nicio legatura cu clanul Uchiha,nu vad de ce i-ar spune ei un lucru atat de important si totusi,mie sa imi ascunda acese secrete care mi-au facut viata un calvar. Ma simteam indignat,dar oarecum gelos ca Sakura stie ce eu ar fii trebuit sa aflu de mult timp. O vad cum se indeparteaza,destul de incet,deoarece rana de la abdomen sangera abundent.

-Ce stii tu despre Itachi? Eram curios si nu imi vine sa cred ca pentru prima data in viata,aveam nevoie de ea. Vroiam sa stiu unde e fratele meu mai mare,vroiam sa ii cer explicatii de ce ma mintise in tot acest timp. In momentul asta ma simteam ca un milog in fata Sakurei care tocmai se oprise din mers si se intoarse la mine fara sa faca nimic. Se uita in ochii mei,parca vrand sa imi dau singur seama de raspunsul care vroia sa mi-l dea. Pe fata ei se afisa un ranjet,oarecum,trist desi nu aveam pretentia sa mai inteleg ce vroia sa imi transmita.

-Termina sa te bagi in treburile mele,esti enervant. Imi replica cu raceala,facandu-ma sa ma simt dezamagit,nu vroiam sa ma milogesc de inamic,n-am ajuns inca atat de jos,desi stiam ca va trebuii sa insist,insa rozalia incepu sa mearga,din nou,destul de lent. Ma uitam la ea cum mergea fara nicio problema,de parca nimic din ce s-a intamplat nu a avut loc. Vedeam cum parul ei roz si lung,ii flutura pe spate dupa placul lui,facandu-ma sa imi trezeasca amintiri de mult apuse,inca de cand echipa 7 era "vie". Atunci isi sacrificase parul pentru a ne proteja pe mine si pe Naruto,e adevarat,nu era prea puternica,dar probabil daca ea nu ar fii fost,eu nu as mai fii fost aici. Si inca privind la fata care se indeparta din ce in ce mai mult de mine,in ea inca o vedeam pe Sakura. Nu cea rea de acum,cea de acum 3 ani. Nu stiam care era factorul acestei inrautatiri,desi stiam ca aveam sa aflu candva. O durere chinuitoare imi strapunge corpul facandu-ma sa ingenunchiez. Argh,acea rana facuta de sabia rozaliei,arata destul de grava. Incep sa ametesc si sa vad in ceata,desi am obsevat cand Sakura isi intoarse privirea inapoi,spre mine. Am vazut cand incepuse sa fuga spre mine,dar nu am mai apuca sa o vad in fata mea pentru ca privirea mea era deja prea incetosata,parca incepand sa imi fie din ce in ce mai somn,asa ca la un moment dat am "adormit" in dureri crunte.

Sakura:

Simteam cum privirea lui ma urmarea,chiar daca eram cu spatele la el. Dupa atat timp,l-am vazut,desi mi se pare mult prea enervant. Incerc sa merg cat de repede pot cu putinta,vrand sa plec din satul asta tampit,insa aud un sunet ciudat,uitandu-ma inapoi si vazandu-l pe Sasuke inghenunchiat si rapus de durerea cauzata de sabia mea. Sangele lui pata acea camasa alba,dandu-i un aspect straniu,dar demn de mila. Ma uitam la el si desi mi se parea ca a durat ore de cand ma uitam al el chinuindu-se,erau doar simple secunde. Adoram sa vad cum oamenii se chinuie,desi acum nu ma satisface cu nimic,ba chiar,ma plictiseste. Il vad cum isi duce mana dreapta la rana,scotand un icnet de durere din cauza ca vroia sa se ridice prea brusc. Hmph,nu ai sanse Uchiha! Vazandu-l cum se chinuia,un oarecare sentiment de vina si regret puse stapanire pe mine,dar nu inteleg de ce,dar doar peste 2 secunde am inceput sa alerg spre el,dar vad cum deja nu mai suporta durerea si lesinase tocmai inainte sa ajung in fata lui. Am inceput sa il vindec,desi nu stiam de ce fac asta,simteam doar ca trebuie sa o fac. Nu vroiam,iar in aceste momente ma luptam cu mine insumi: Sa il ajut sau nu? Merita sau mai bine plec? Nu stiu de ce imi puneam aceste intrebari fara sens,insa stiu bine ca actionam doar din instinct. I-am vindecat rana suficient de mult incat sa se descurce si singur,insa eu tocmai ramasesem fara chakra si trebuia sa ma vindec la randul meu. Am ajuns de unde am pornit si am inceput sa alerg spre locul unde Itachi zise ca ma va astepta. Alergam destul de incet,desi inca ma miram cum de nu am cazut inconstienta din cauza acelei rani usturatoare. Ochii mei se opuneau,vrand sa se inchida,dar nu! Nu puteam sa lesin tocmai acum,trebuia sa ajung la Itachi. Dar desi imi spusesem asta,nu am mai rezistat asa ca am simtit doar cand am facut contact cu pamantul rece .

Subiect: Re: Perfection. Sam 28 Mar 2015, 13:49

Capitolul 9 : Juubi

-Sakura,termina odata,e spre binele tau! De-abia ma trezisem din acel somn adanc,insa deja il faceam pe Itachi sa se piarda cu firea. Era amuzant sa vad cum incearca sa para ca asa ma protejeaza,tinandu-ma legata de o canapea din cladirea unde locuiam deja de ceva timp,dar era si enervant pentru ca el credea ca poate sa faca ce vrea cu mine si al naibii sa fiu,chiar ma enerva la culme acest gand!

-Iti dai seama ca as putea sa te omor dupa ce ma dezlegi,asai? Adevarul e ca Itachi e destul de puternic insa asta nu inseamna ca nu pot sa il omor. Imi aruncase un raspuns simplu cum ca "isi asuma riscul" . Orice spunea ma enerva din ce in ce mai tare,zbatandu-ma sa scap din stransoarea facuta de brunet,ca sa nu ma alatur din nou luptei. Uitasem de rana bandajata,asa ca imi faceam rau singura,iar in timp ce ma zbateam ,franghiile cu care eram legata se frecau de rana din abdomen,facandu-ma sa scot mici icnete de durere. Ma intrebam...de ce crede ca ma poate proteja astfel,ce il face sa creada ca daca nu voi lua parte la lupta,nu voi patii nimic?

-Pentru ca nu vreau sa imi incalc promisiunea fata de Shina. -Deci pentru asta era...lui ii pasa doar de Shina. Imi venea sa ii zic un milion de chestii si nu cred ca mai aveam mult pana sa imi dau drumul la gura,desi ma abtineam cat puteam. - Uite,onee-chan,continua el, nu iti vreau raul,dar stii ca nu pot sa risc sa patesti ceva. Nu mi-as ierta-o niciodata...

Simteam cum lanturile care imi tineau gura inchisa si departe de niste vorbe destul de urate,cedasera.

-Cum d*****i vrei sa ma protejezi,ha?! Legandu-ma si punandu-ma in situatia in care imi fac rau singura incercand sa scap de aici?! Asa ai de gand sa ma protejezi,Uchiha?Asa cum ai facut-o cu Shina,asa ai de gand sa ma protejezi si pe mine? Ei bine,eu nu am nevoie nici de protectia ta,nici de "iubirea ta de frate mai mare" si nici de grijile tale! Nu imi poti spune ce sa fac,nu ai niciun drept asupra mea. Vad cum dadea sa protesteze si sa imi dea explicatie la orice replica as fii zis-o insa nu il lasam.Tocmai ii dadusem lovitura de gratie,fara niciun pic de resentiment. Nu imi vine sa cred ce ai ajuns,Uchiha...tocmai tu,marele Itachi Uchiha sa fie o papusa in mainile acestei organizatii..Hmph,patetic.

Brunetul ma privi indurerat,la auzul spuselor mele,dar dupa acea privire se transformase intr-una seaca. Nu se uita la mine,se uita in gol. Asta facea el cand medita si cred ca daca ar fii existat vreodata un sport de genul cred ca ar fii campion pe sate. Am stat asa parca ore intregi,cand defapt au fost doar 2 minute,asta pana cand brunetul isi luase din nou atitudinea de "frate protector",incercand sa protesteze,insa il vad cum cade la pamant,fara vlaga. In spatele lui se afla Zetsu,ranjind destul de diabolic,as putea spune.

-Onee-ch...Itachi incerca sa bolboroseasca ceva insa nu putea,am vazut si eu ca taietura facuta de un kunai otravit,era destul de adanca,dar nu conta adancimea pe cat conta otrava care se afla in kunai. Acea otrava era ceva mai concentrata decat o otrava normala,Itachi incepea deja sa transpire si sa se faca palid la fata,asta insemnand ca din nou,Sasori a facut o treaba "buna" legat de otrava.Imi puneam mii de intrebari in minte,legate de tot ce se intamplase acum 2 secunde,insa Tobi aparusera in fata mea privindu-ma sau cel putin,asta credeam ca face. Se apropia de mine cu pasi mari,parca asteptand sa ma insface si sa ma dea prada rechinilor. Imi prinse barbia cu doua degete,uitandu-se in ochii mei,desi eu aveam neputinta de a ma uita in ai lui.

-Insfarsit o sa fii si tu de folos,Haruno. Imi zise acesta cu o oarecare satisfactie,cam aceeasi pe care o avea Kyoko cand faceam ce vroia ea.

-N-nu....Madara,ai promis ca nu ii faci asta! Itachi urla la el cat il tinuse puterile,a incercat sa se ridice,insa ii era parca imposibil. Vroiam sa ii zic sa nu se bage in lucruri pe care nu il privesc,desi nici eu nu stiam despre ce e vorba.

-Itachi,tu mi-ai tinut-o ocupata pana cand am venit,multumesc ca m-ai scapat de povara asta. "Madara" incepu sa rada isteric,din nou facandu-ma sa am fiori pe sira spinarii. Nu mai avusesem asa ceva inca de la primul antrenament cu Kyoko. Hmph...nu mai intelegeam nimic,nu aveam nici cea mai vaga idee de ce se intampla. Ma simteam in pericol,asa ca am inceput sa ma zbat ,insa am vazut cum acele franghii incepeau sa imi absoarba chakra,facandu-ma sa ma simt tot mai slabita si tot mai indurerata din cauza ca rana se deschise din nou si incepea a sangera abundent. "Madara" sau Tobi, nici nu stiu cum il mai cheama, urlase un "termina",care imi inghetase sangele in vene. Nu il vazusem niciodata asa,mai mereu mi se parea un idiot care se dadea in spectacol,insa ce urma ma speriase si mai tare. Isi puse mana pe masca,luand-o incet de pe fata,facandu-mi bataile inimii sa devina tot mai accelerate pana cand...ii vazusem fata. El era...el era n*******l care a facut-o...El a omorat-o pe Shina!!! Inima imi batea nebuneste, insa frica se transformase in ura si furie. Cu fiecare secunda care trecea si il priveam si parca il omorasem deja de un milion de ori,in mintea mea. Inima imi pulsa tot mai mult sange, parca nevrand sa inceteze cu acele batai puternice si rapide. Faptul ca il aveam in fata mea si nu puteam sa fac nimic, ma facea sa ma pierd cu firea, sa vreau sa il torturez pana moare in cele mai groaznice chinuri. N*******l ala...il aveam chiar sub nasul meu! Razbunarea era fix sub nasul meu,in schimb eu m-am inhaitat cu tipul asta impotriva amintirii Shinei..Ce facusem..am ajuns sa "lucrez" cu n******l care mi-a ucis sora si care...argh,nu conteaza. In momentul asta simteam cum ura imi strabatea tot corpul,din cap pana in picioare,parca vrand in momentul ala sa ma ridic de-acolo si sa omor tot ce am in cale. Incercam din rasputeri sa ma eliberezde din stransoare,insa cu cat incercam mai mult ,cu atat ma simteam mai slabita. Incepeam sa ametesc,probabil din cauza pierderii de sange. Poate aveau de gand sa ma omoare...n-aveam de unde sa stiu,insa uram aceasta asteptare, dar nu la fel pe cat il uram pe brunetul din fata mea sau mai bine zis monstrul din fata mea. Uram monstrul care o omorase pe Shina si care imi facuse...ce imi facuse..

-Nu am de gand sa te omor,Haruno, dar dar acum ca avem tot ce ne trebuie. Tu vei fii piesa de baza. Vei fii Juubi.

Hope you like it. ^^

Subiect: Re: Perfection. Lun 30 Mar 2015, 22:56

Gosh, ador ficul. Este clar că Sakura încă poartă nişte sentimente faţă de Sasuke, însă nu îşi dă seama ce fel.
Mi se pare foarte interesant faptul că, mai târziu, Sasuke va fi cel care o va schimba pe Sakura, şi nu invers.
Ştii, când am citit că Sakura era legată cu sfori şi că au venit ei şi l-au rănit pe Itachi, am simţit că urmează un multi-viol :)). Dar nu a fost aşa. "Juubi". Înseamnă ca ei for să-i sigileze Sakurei o bestie cu cozi. Vreau să ştiu dacă se va înâmpla asta. Pune repede next-ul.
Sayonara.

Subiect: Re: Perfection. Mar 31 Mar 2015, 23:20

Capitolul 10 : Vina

Itachi:

Sper sa nu ajung prea tarziu. Mi se parea ca destinul imi punea piedici peste tot...

Saream din copaci in copaci,sperand tot mai tare sa ma vad odata in pestera aia,sperand sa nu fii ajuns prea tarziu, insa otrava care imi fusese injectata mi se imprastia incet in corp,facandu-ma sa ma simt tot mai slabit,dar nu aveam de gand sa renunt. Am anticipat situatia in care nu as fii ajuns la timp asa ca dupa ce ma trezisem ,am trimis un mesaj spre Konoha,cu tot ce planuiau cei din Akatsuki. In orice caz,aveau mai multe sanse sa ajunga inaintea mea. Ma simteam tot mai slabit,iar acea pestera mi se parea tot mai departe,timpul tot mai scurt,iar frica tot mai mare. Imi era frica pentru sora mea mai mica,imi era asa frica incat probabil ca as fii in stare sa omor tot ce imi iese in cale. Inca de cand era mica...nu mai vazusem niciodata o fiinta atat de fragila precum era ea. Zambea mereu cand ma vedea,nu prea stiam de ce,insa imi facea placere sa ii vad zambetul strengar.

Shina imi spunea de foarte multe ori ca mica rozalie intreba foarte des de mine. Tin minte ziua in care rozalia a venit la mine si a inceput sa urle "Shina te place,Shina te iubeste,Shina e indragostitaaaa" . Amuzamentul devenise si mai mare cand fata Shinei devenise rosie din cauza ca era atat de stanjenita si totusi eu si rozalia radeam cu lacrimi in timp ce Shina incerca sa gaseasca tot felul de scuze,insa nu ma deranjase...stiam ca simteam la fel si eram fericit. Atunci Sakura imi spusese pentru prima data "Onii-chan" si era oarecum ciudat,dar,cum am mai spus,eram fericit.

Cu o zi inainte de masacrul care avea sa urmeze,eram abatut. Totul mi se parea ca se prabuseste,ca nimic nu ar putea fii mai rau decat asta,adica aflasem de treaba murdara care trebuia sa o fac si tot in aceeasi zi ma certasem cu Shina. Atunci o informasem si pe ea de crima care urma sa aiba loc,tocmai in urmatoarea seara. Insa,cand simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare,doua manute mici si reci imi cuprinsera gatul,simtind in spate o greutate,sa zicem,nu asa de mare. Glasul dulce care il auzeam aproape zilnic,atunci tipa "Te-am prins,Onii-chan! Nu te-ai asteptat la asta! " . Nu mi se parea ca situatia in care eram atunci,mai conta. Mi se parea atat de interesant cum copii de varsta ei si de varsta lui Sasuke,puteau sa zambeasca atat de sincer si plin de viata,fara grija zilei de maine,fara frica pierderii zilei de azi. Tot ce conta pentru ei,era prezentul. Mi se parea aproape incredibil pentru ca nu am avut parte de o copilarie de genul. In acea zi eram cat se poate de trist pentru ca stiam ca maine,acel vis frumos,o sa dispara pe veci. Dar mereu umbra acelui vis te urmareste dupa ce te-ai trezit,asa cum m-a urmarit si pe mine de 3 luni incoace,cand insfarsit dupa atata timp,o vazusem pe micuta rozalie,din nou. Eram fericit,uimit,dar in acelasi timp...dezamagit. Dezamagit ca mica rozalie a luat-o pe drumuri gresite. Stiam dinainte de venirea ei in Akatsuki,dar cei din organizatie au promis ca nu o sa ii faca nimic rau...ca nu ea va fii purtatoarea lui Juubi. Insa..am fost prea credul,iar acum alerg si alerg fara oprire doar din pricina mintii mele naive.

Mai aveam doar putin pana la acea pestera,atat de putin incat se putea vedea cu ochiul liber. Bolovanul urias care acoperea gura pesterii,nu mai era in locul in care zacea de atat de mult timp,acum era doar praf,ceea ce insemna ca posibil ca cei din Konoha sa fii ajuns inaintea mea,dar sper ca la timp. Intru in acel loc urias si aud doar un suspin inecat in marea liniste pe care o gazduia acel loc atat de sobru,demn de frica. In mijloc erau 2 maini uriase,facute din piatra,iar langa acele maini,stateau multi oameni,banuiesc ca sunt cei din Konoha. Inaintez spre ei,pasii mei putand sa fie auziti de ei, intorcandu-si privirile disperate spre mine. Dap,aveam dreptate,erau cei din Konoha. Toti se dadusera la o parte,eu vazand-o pe rozalie zacand pe jos. Am ajuns prea tarziu.

Am inceput sa alerg spre trupul Sakurei,sperand ca totul sa fie decat o gluma proasta. Dar cu cat ma apropiam mai tare,constatam ca fata care odata imi aducea atatea bucurii doar vazandu-i zambetul strengar,acum nu mai respira. Era foarte palida,iar pleoapele si buzele ei deveneau vineti. Nu putea sa fie adevarat. Refuzam sa cred ca asta era adevarul. Ajung fix langa trupul firav al rozaliei si ii iau mana intre palmele mele,reusind sa simt raceala pe care corpul ei o avea. Vedeam cum toti aveau niste priviri triste,iar singurul lucru bun care iesea din asta,era ca Juubi era in ea si cum ea murisera,Juubi nu mai exista. Refuzam sa cred ca nu am putut sa o apar. In timp ce ma uitam la trupul rozaliei,care acum era fara viata,imi treceau o serie de amintiri prin cap,ca si cum as putea sa vad totul derulandu-se ca un film,prin fata ochilor mei. Nu putea sa fie moarta,nu putea sa se intample asta.

-Sakura-chan!! Am auzit un strigat,iar la fel ca ceilalti, ne-am indreptat privirile spre cei care tocmai intrasera in pestera. Nu ma asteptam sa ii vad tocmai pe ei. Sasuke si Naruto alergau inspre noi,amandoi avand acea privire ingrijorata care o avuseram si eu cand am intrat aici. Naruto continua sa alerge,in timp ce la 5 metrii de noi,statea Sasuke nemiscat,constient de situatie. Naruto,ajuns in dreptul meu,nici nu ma bagasera in seama. Priveam cum statea nemiscat,la randul lui,langa trupul neinsufletit al Sakurei. A stat asa putin timp,pana ce s-a dezmeticit si a luat-o pe rozalie in brate.

-Refuz sa cred ca Sakura-chan ar putea fii moarta!

Toti il priveam ingrijorati. Stiam ca va fii greu pentru el sa accepte adevarul,dar nu credeam ca optimismul lui avea sa intreaca orice limita astfel incat sa ne redea speranta din nou.

Naruto incepu sa fuga:el inainte,iar ceilalti dupa el. Am vrut sa fac acelasi lucru,insa nu m-au mai tinut puterile. Am simtit doar cum contactul cu pamantul rece nu avusera loc,pentru ca doua maini ma prinsera la timp. Am auzit un "Itachi",rostit incet,de catre o voce familiara. Am vrut sa ii rostesc numele fratelui meu mai mic,care acum ma cara pe brate,afara din pestera. Vroiam sa ii zic sa ma lase acolo pentru ca preferam sa fiu omorat de otrava aia,decat sa imi aduc aminte mereu ca azi,sora mea mai mica a fost omorata,iar asta n-am sa mi-o iert niciodata.

Subiect: Re: Perfection. Dum 05 Apr 2015, 14:51

Capitolul 11: Inside

Autor:

-Sasuke,ma asculti macar?

Brunetul pufaii nervos si ii intoarse spatele roscatei care il calca pe nervi. Chiar si in momente atat de critice, Karin nu se obosea sa nu isi bata gura degeaba. Brunetul incepea sa regrete ca a lasat-o sa vina cu el in Konoha, pur si simplu, roscata nu isi avea locul in satul lui natal.

In fata usii care ascundea raspunsul final, era o liniste de mormant ceea ce facea ca atmosfera sa fie si mai sufocanta. Toti priveau in gol, erau prea abatuti . Cele mai bune prietene ale rozaliei isi varsau amarul, gandindu-se ca acum, prietena lor le priveste de pe cealalta lume. Naruto privea acea usa ca si cum ar fii vrut sa poata vedea dincolo de ea. Ar fii vrut sa dea timpul inapoi si sa o opreasca pe rozalie sa paraseasca satul, atunci cand avuse ocazia. Sasuke era abatut, la fel ca toti ceilalti. In primul rand era ingrijorat pentru fratele sau mai mare. Daca ar fii patit ceva, singurul lucru care l-ar fii regretat ar fii fost ca l-a urat atat de mult timp, pentru nimic. Era ingrijorat si pentru rozalie , vroia sa fie totul in regula. Nu pricepuse de ce il vindecase in ultima lor lupta, insa brunetul nu stia multe lucruri. Nu stia ca poate el ar fii fost inca un alt motiv ca rozalia sa vrea sa isi ucida bunatatea. Cu toate ca acesta, nu prea ii acordase atentie, ea era importanta pentru el si nu vroia ca acesta sa fie adevarul crud. Nu vroia in niciun caz,ca rozalia sa moara. Simtea ca e inca vie, dar acum nimic nu era sigur .

Usa se deschise , umpland linistea cu un scartait deranjant,pe ea iesind fosta maestra a rozaliei. Se vedea pe ea ca era obosita si ingrijorata in acelasi timp. Pret de cateva secunde aceasta se uita la fiecare in parte, realizand ca aceastia asteapta raspunsul. Blonda pronuntase numele lui Sasuke, semn ca vrea sa ii spuna detalii despre fratele sau.

-Otrava a fost puternica insa am reusit sa scoatem din corp, o mare parte din otrava. Daca ati mai fii intarziat , ei bine...posibil ca starea lui sa fii fost mai critica.

Sasuke o privea usurat,ca si cum i s-a luat o piatra de pe inima.

- Insa..continua Tsunade,nu pot zice acelasi lucru despre Sakura.

Majoritatea celor de-acolo, se albira la fata ca si cum ar fii vazut o stafie.

- Singurul lucru care imi da speranta ca mai e in viata, este ca mai are chakra in corp. Poate fii chakra lui Juubi, insa orice ar fii,urmatoarele 24 de ore sunt critice. Tsunade era o fire puternica, desi inca de cand incepuse sa vorbeasca de Sakura,tristetea ii patrunse in ochi. Era si pentru ea, la fel de greu. Nu putea sa isi imagineze ca poate peste cateva zile se va afla la inmormantarea propriei sale eleve. O durea acest gand, poate chiar mai mult decat ar fii durut 100 de cutite infipte adanc in corp. Inca de acum 3 ani, de cand aflase ca rozalia nu mai era de gasit, stiuse ca eleva ei a mers pe drumul gresit. Se intreba zilnic,ce era asa gresit la felul cum ii preda, cum ii explica si cum ii exemplifica totul? In acesti 3 ani, aceste intrebari puse stapanira pe mintea ei,orbind-o si facand-o pe blonda, sa creada ca nu e indeajuns de buna. Toata lumea tacea, din nou acea liniste apasatoare, din nou acea atmosfera sufocanta. Prietenii si colegii rozaliei erau ba stupefiati, ba speriati, ba tristi. Parca tocmai isi pierdusera cu totii, ultima farama de speranta care o mai aveau. Naruto dadea semne ca nu mai suporta aceasta atmosfera, vroia sa o vada pe rozalie, asa ca se hotarase sa rupa tacerea.

-Putem sa o vedem? Tsunade stia cat de mult asteptase sa o vada, asa ca il lasase sa intre in camera unde se aflase trupul rozaliei. Blondul pasii in incapere, urmat de Sasuke si Hinata. Biata bruneta avea ochii rosii, din ei inca scurgandu-se lacrimi amare. Nu ii pasa ca blondul,cel care il iubeste de atata timp,e indragostit de rozalie,nu ii mai pasa ca Sakura a parasit satul pentru putere si ca atacase satul,pe bruneta o durea al naibii de tare sa o vada pe rozalie zacand in patul acela,de parca ar fii gata de dus la morga.

- Sakura-chan... Un nume scurt, dar care iti provoca atatea amintiri. O fata simpla, cu un trecut atat de dureros. Ceva ce raspandea blandete...acea blandete care se strecurasera afara din personalitatea rozaliei. Parul roz era asezat intr-un mod dezordonat pe perna care ii sustinea capul, iar fata ei palida ii era pe jumatate acoperita de o masca care pompa oxigenul de care avea ea nevoie . Era o imagine stranie, ca si cum totul ar fii fost un cosmar. Dar cosmarul adevarat se afla in interiorul rozaliei. Era o lupta intre viata si moarte, la propriu.

~

-Unde sunt? Rozalia incepu sa se panicheze, simtind pericolul incoltind-o din toate partile. Se ridica de pe podeaua inundata de apa, iar in fata ei vedea doar o poarta uriasa, cu gratii. De partea cealalta a gratiilor, nu se prea putea distinge ceva,era doar o bezna infricosatoare. Tot ce se auzea era cum apa se scurge, insa nu se stia de unde. Rozalia nu stia ca defapt, ea insusi ascundea acel loc infricosator, fara viata.

-Nu credeam ca tocmai o Haruno,o sa fie gazda mea. Interesant. De dupa gratii se ivira 2 ochi rosii,mari care aveau un singur lucru care ii provocase rozaliei, fiori pe sira spinarii : Sharingan.

Subiect: Re: Perfection. Dum 05 Apr 2015, 18:40

Atat de frumos si interesant acest fic,mii de scuze ca nu am trecut mai devreme,doar acum am terminat de citit si pot spune ca m-a lasat fara cuvinte.Sper sa pui repede next! Pupici,spor la scris in continuare :rainbow:Ja ne!

Subiect: Re: Perfection. Joi 09 Apr 2015, 22:41

Capitolul 12 : 2 Tails

Autor:

"Nu poate fii adevarat ce se intampla! ". Acest lucru rasuna in toata incaperea. Bruneta era cea care nu lasa ca linistea sa fie completa. Plangea si repeta acest lucru mereu, inca de cand intrase pe usa salonului unde statea prietena ei cea mai buna. Plangea in bratele celui pe care il iubise de atat timp si asta o facea sa se simta in siguranta. Pana si inainte de plecarea rozaliei din sat, amandoua se intelegeau foarte bine. Mereu Sakura era motivul pentru care Hinata avea incredere in ea. Insusi Sakura a determinat-o pe bruneta sa ii zica lui Naruto ce simte pentru el. Rozalia era mereu prezenta cand bruneta ii dadea atatea semne lui Naruto,iar el nu reactiona nicicum,incat insasi rozaliei ii venea sa il i-a pe blond,la bataie si sa ii repete intr-una "Fraiere,te iubeste! " .

Chiar si dupa ce rozalia a hotarat sa mearga pe drumuri gresite, toata lumea observase cat conta prezenta ei,pentru ca atunci,lipsa ei se simtea ca si un crater mare in sufletele oamenilor care tineau cu adevarat la ea. "Craterul" Hinatei era si-asa destul de mare,iar daca prietena ei cea mai buna nu s-ar mai trezii niciodata,atunci propabil ca bruneta s-ar fii pierdut in acel gol al inimii sale. Hinata o privea cu lacrimi in ochi,inca sperand ca peste cateva minute sa se trezeasca in camera ei si sa isi dea seama ca totul nu era altceva decat un cosmar,dar nu...totul era cat se poate de real, prietena ei chiar statea in acel pat, nemiscata, parca fara viata, pe scurt: ca o leguma,vorba lui Tsunade.

-Hinata-chan,cred ca ar trebuii sa mergem,am stat prea mult si trebuie sa te odihnesti. Naruto se uita in ochii ei,stergandu-i lacrimile si incercand sa o convinga sa plece de-acolo. Stia ca nu ii facea bine sa o vada pe Sakura in starea in care este, insa si el,ca si Hinata,era profund ranit de imaginea infioratoare de care avusera parte in ultima ora. Bruneta incepu sa faca pasi marunti spre usa, miscandu-se robotic. Naruto era in fata ei,deschizandu-i usa, iar Sasuke ii urma. Chiar daca nu parea si pe el il durea sa o vada pe rozalie in starea in care este. Mereu a incercat sa o protejeze, bine...aproape mereu.

Inainte ca bruneta sa paseasca afara din salon, un geamat de durere ii oprisera ca si cum ar fii pus o bariera in fata lor. Bruneta a fost prima care isi intoarse capul si o zarii pe rozalie cum incepea sa se miste si sa geama de durere. In urmatoarea secunda, Hinata era deja langa patul unde se zvarcolea rozalia. Lacrimile brunetei se oprisera din a mai curge, aceasta zicandu-le celor 2 sa o aduca pe Tsunade. Zis si facut,acestia incepusera sa fuga pe holuri.

- Sakura,o sa fii bine, iti promit. Baietii o sa ajunga imediat.

Bruneta era fericita, iar lacrimile ii invadara chipul, din nou, insa de data asta erau lacrimi de fericire. Isi indrepta mana spre fruntea rozaliei,vrand sa o mangaie,insa se opri brusc. Ochii rozaliei tocmai se deschisera, pe cand in ochi brunetei puteai vedea doar frica.

-Sakura-chan, tu...

Bruneta nu mai putu sa zica nimic, ii era frica sa zica ceva. Se dadu cativa pasi inapoi cand vazura ca rozalia se ridicase din pat.

-C-ce..ce se intampla cu tine, Sakura?!!

Atat ii trebuii brunetei, sa urle in fata Sakurei,incat parca oricine putea prezice ce avea sa i se intample brunetei. Pana si bruneta isi dadu seama ca nu ar fii trebuit sa urle asa,iar acum,aceasta tremura de frica incat nici nu se putea misca. Privea doar ochii fiorosi ai rozaliei care o atintisera de parca ar fii gata sa sara pe ea si sa o sfasie. Corpul rozaliei incepu sa fie inconjurat de o chakra maronie, care parca era ca un scut de protectie, din ea formandu-se o coada.

In timp ce baietii, urmati de Tsunade, mergeau pe holurile spitalului, intr-un ritm alert, acestia auzisera o bubuitura tocmai din salonul Sakurei, facandu-i sa se panicheze. Ajunsi la salon,acestia priveau peretele care era complet spart, Hinata zacand pe jos. Toti 3 o privisera pe Sakura,iar Sakura ii privea pe ei cu ferocitate,de parca urma sa ii crucifice pe rand.

-Nu se poate...chakra asta a avut-o doar Gaara, dar...e imposibil! E chakra lui Shukaku! Chiar din privirile lui Tsunade si a lui Sasuke, blondul isi dadea seama ca nu e vremea sa puna intrebari, desi dupa cum se parea, Sasuke era cel mai socat dintre toti, avand in vedere ca Sakura avea Sharinganul in ochi.

- Nu e timp pentru intrebari! Naruto ia-o pe Hinata de-acolo, Sasuke du-te dupa Yamato! Tsk,Madara luate-ar n*iba de sobolan!

Chakra care o inconjura pe rozalie isi schimbase culoarea, aceasta fiind albastra, crescand inca o coada, dar sharinganul era neschimbat, facand-o pe rozalie sa arate infiorator, aproape ireal .

- Chakra lui Matatabi...dar cum?!

Blonda devenise disperata in cautarea unei rezolvari cat mai rapide. Nu stia ce sa faca sau cum sa o tina ocupata. Stia ca Juubi tocmai pusese control pe rozalie, ea cazand in plasa "puterii" . Yamato era singura lor salvare. El era singurul care stia cum sa opreasca un jinchuuriki, iar daca el nu aparea curand, totul ar putea fii devastat sub puterea lui Juubi.

Subiect: Re: Perfection. Vin 10 Apr 2015, 00:15

Scufita mea cea rosie, dulceata mea, meduza mea, biscu' meu, ce vrei sa-ti comentez la minunatul tau fic care nu are nevoie de comentarii? Titlul spune tot, ce trebuie sa comentez la "perfectiune"? :))

Mare surprindere pe capul meu cand am citit reactiile Hinatei. Nu stiam ca este asa de apropiata de ea. Modul tau de a descrie este surprinzator, sincer, nu a fost nevoie sa-mi imaginez singura prea mult lucru. Ce vrei, stii sa scrii. Nu ca domnisoara cu amazonale :)))).

Si omg... Nu pot sa cred ca Sakura poate controla toate bestiile cu cozi. Deci s-a transformat din o coada in doua cozi... Asta inseamna ca cei de la Akatsuki vor ca Sakura sa fie gazda celor 10 cozi. Si pentru asta, ea va trebui sa-l invinga pe Naruto si pe Bee in lupta, pentru a-i duce la Akatsuki si a tranfera bestiile. Gosh, as putea sta toata ziua facand scenarii la ficul tau, stii cum sa induci suspansul.

=))))) Asta chiar a fost amuzanta: "Tsk,Madara luate-ar n*iba de sobolan!" Am ras mai mult decat trebuie aici :D. Astept neaparat nextul. Te pup, piersicuto, pa. biciuitor

Subiect: Re: Perfection. Sam 11 Apr 2015, 09:50

Buna,draga mea:trec si eu cu o parere pe aici hi!

In primul rand imi place ca ai facut acest capitol din perspectiva autorului,inteleg mai multe si da un aer de seriozitate povestii(nu spun ca povestea nu ar fi serioasa offf uneori nu imi aleg bine cuvintele,oricum povestea e:interesanta,frumoasa,captivanta woaaaa

stiu ce gandesti:lingusitoareeee..glumesc)

In al doilea rand de ce te-ai oprit???? $can\'t see !!!$ vroiam mai mult!Am citit-o atat de repede,mi s-a parut ca a trecut doar o secunda si eram la sfarsit...offf vreau next,daca nu te superi si sa ma anunti cand il pui kiss

Ti pup! Ja ne!