Perfection.

Subiect: Re: Perfection. Mar 14 Apr 2015, 15:02

Capitolul 13: Okaeri, Sakura.

-Ştiţi că aş putea să vă acuz de sechestru? Ştiţi că în ultimele 24 de ore am stat doar legată?!

- Sunt Hokage, îţi dai seama că pot să te ţin legată şi nimeni nu o să facă nimic. Sakura...blonda făcu o mică pauză, reamintindu-şi câte se întâmplase când rozalia îşi pierduse controlul. Tsunade îşi deschise brusc ochii, ţintuind-o pe rozalie care parcă era gata să ucidă tot ce îi vine la mână, însă ceva din expresia care o avea acum, îi aduse aminte blondei de vremurile în care rozalia se pierdea uşor cu firea, la antrenamente. Bineînţeles, nu o condamna, adică mâinile rozaliei erau legate de o parte şi de alta a două stâlpuri, era ceva normal să o privească aşa. Tsunade trase aer în piept şi continuase cu hotărâre în glas... Trebuie să îl sigilăm pe Juubi.

- Poftim? Nici gând! Acum e şansa mea să îl ucid pe Madara şi nu o să vă las să îmi luaţi şansa asta! Dorinţa care ardea în privirea rozaliei, o săgeta pe Tsunade, făcându-i pe toţi din acea încăpere sobră să îşi dea seama cât de mult a căzut rozalia în ghiarele întunericului. Niciodata nu au văzut-o afişând o asemenea dorinţă în a ucide.

-Voi chiar nu înţelegeţi...niciodată nu aţi făcut-o şi niciodată nu o să o faceţi. Terminaţi să mă dădăciţi, sunt destul de mare să îmi aleg singură drumul pe care vreau să merg, iar drumul meu nu este în Konoha, aşa că terminaţi! Din nou, vorbele ei spuse cu atâta asprime, injecta venin în sufletele oamenilor din acea încăpere, oamenii care , odata, erau cei mai apropiaţi de rozalie, însă era ceva care le reda încrederea. Pentru prima data, după 3 ani, rozalia îşi lăsa frâu liber lacrimilor care vroiau să iasă la suprafaţă de atât de mult timp, încat lumea crezuse că ele secase. În momentul acela, Sakura îşi amintea fiecare secvenţă din acea noapte, retrăind acea oroare din nou, făcând-o să tremure de teama. În mintea ei îşi făcuse apariţia imagini infioratoare, în care sora ei mai mare a fost ucisă exact în faţa ei. Sakura nu şi-a dorit niciodată să fie văzută aşa, plângând, mai ales de cei din Konoha. Acel sat îi reînvia amintiri oribile. Simţea că era vulnerabilă, lucru care credea că nu o mai caracterizeaza de mult. Încă plângea cu lacrimi amare, iar suspinul ei se auzea în mod repetitiv. Vroia să îşi ascundă faţa cu mâinile , astfel ca nimeni să nu o vadă în starea asta, însă era legată, lucru care o enerva. Liniştea se aşezase peste ei ca o plapumă în timp ce Naruto se apropiase de royalie , lăsându-se pe vine ca să ajungă la nivelul ei pentru a o putea privii în ochii ei verzi şi înlăcrimaţi.

-Sakura-chan, te rog! Ştiu că lupţi împotriva ta zilnic, ştiu că încerci să te stăpânesi din a-ţi arăta sentimentele, ştiu că te doare când faci sau spui ceva rău şi ştiu că de fapt tu nu vrei să fii aşa cum esti! Când ai plecat, ai crezut că nu ai avut o altă alegere... şi ai preferat să părăseşti satul, rănindu-te pe tine însuţi! La fel eşti şi acum, Sakura-chan! Toate vorbele crude care le spui acum, sunt de fapt opusul la ce vrei tu cu adevărat! De aia plângi tu acum! De aia te răneşti singură! Pentru că nu mai ştii sa te asculţi pe tine însuţi, Sakura-chan! Niciodată nu o să reuşeşti singură să îl stăpâneşti pe Juubi...aşa că te rog, lasă-ne să te ajutăm, ştiu că vrei asta.

Vorbele blondului o lăsase gura casca. Ştia că Naruto avea dreptate, însă se întreba de ce îi era aşa de greu încat să o şi spună? Simţea că are lacăt la gura. Ochii ei care acum erau roşii din cauza lacrimilor ce se prelingeau pe obrajii ei fini, îl priveau pe blondul din faţa ei care şi el, vărsară lacrimi în timp ce purtă un zâmbet încurajător, dar tot odata trist. Tristeţea i se citii pe chip, cam la fel cum ai putea citii o carte deschisă, provocându-i rozaliei sentimentul de vină. " Cât ai îndurat, Naruto...". Îşi mută privirea de la blond, începând să îi analizeze pe ceilalţi. Tsunade, Sasuke şi Kakashi, aveau aceeaşi expresie ca a blondului, iar în acel moment ştia că locul ei era în Konoha, alături de ei. Ştia că acolo era acel "acasă" unde se simţea ca acasă. Lacrimile se opriseră din a mai cădea pe chipul ei palid, însa ochii o usturau, fiind încă roşii. Chiar dacă îşi dădu-se seama de ceea ce simte cu adevărat, trebuia să rămână precaută pentru că Madara ar fii putut pune pe oricine să o spioneze atâta timp cât ea se afla aici.

- Voi rămâne, însă doar ca să învăţ să îl stăpânesc pe Juubi. Apropo,Tsunade,zise rozalia indreptandu-si privirea spre blonda. Ce vrei sa spui prin "trebuie să îl sigilam pe Juubi" ? El e sigilat deja înauntrul meu.

- De fapt,e doar inauntrul tau, dar nu e nicidecum sigilat. Poate să aibă control asupra ta oricând doreşte , aşa că trebuie să îl sigilăm imediat, iar Sasuke se va ocupa de asta. El va pătrunde în mintea ta datorită sharinganului. Ai grijă, Sakura... orice bestie cu cozi poate fii foarte manipulativă mai ales când vrea să preia controlul. Tu va trebuii să te împotrivesti lui Juubi, iar Sasuke îl va sigila. Eşti pregătită? Lui Tsunade i se putea citii îngrijorarea în ochi. Îi era frica ca nu cumva Sakura să cadă pradă puterii, iar apoi Juubi să preia controlul din nou, însă nu avea ce să facă, "nu rişti nu câştigi",iar asta o cam încuraja.
(porniţi piesa asta: https://www.youtube.com/watch?v=bnoQ_Y6FUqE )

- Da, sunt pregatită.

Sasuke se aproapia de ea, activându-şi sharinganul, iar în mai puţin de câteva secunde se afla în acel loc inundat, în faţa unei porţi uriaşe care acum era deschisă , însă tot ce puteai vedea după gratiile porţii, era întuneric. Sakura se află lânga el, aşteptând ca acei 2 ochi mari şi reci, să se arate. Nu era singura care aştepta asta, brunetul pregătea tehnica, astfel încât procesul să fie mai rapid, însă o voce stranie îi întrerupse "lucrarea" .

- Haruno, ştii că o să ai nevoie de puterea mea, tot ce faci acum e inutil. Din acel intuneric apărusera iar, acei ochi mari şi roşii care purtau sharinganul. Acei ochi se mutasera asupra lui Sasuke, analizându-l, pana ce ajunseră la ochii brunetului, observând sharinganul. Brunetul privea bestia, fiind uimit.

- Puştiule...prin tine trece sângele lui Madara Uchiha, cum poţi să ajuţi la sigilarea mea atâta timp cât sunt făcut de unul ca tine ?

- Eu nu sunt ca Madara Uchiha. Brunetul făcuse nişte semne din maini, creînd sigiliul care acum închise poarta care îl ţinea pe Juubi ascuns. Acesta se uita la cei doi cu ură, începând să ragă.

- Cum poţi să faci aşa ceva, Haruno?! Niciodată nu o să poţi să te răzbuni pe Madara pentru că ţi-a omorât sora şi pentru că i-a pus pe jegoşii ăia să abuzeze de tine!!! Nu o să reuşeşti niciodată fără mine!

Rozalia privii în altă parte. Simţea cum privirea brunetului o urmarea, încercând să caute răspunsul în privirea ei, la cuvântul "abuz". Brunetul era confuz, însa răspunsul care îl aştepta, nu venise de nicăieri, aşa că se dădu-se bătut, cel puţin pentru moment, deşi simţea cum curiozitatea îl rodea pe dinăuntru.

- Trebuie să ne întoarcem.

Acestea fiind spuse, cei 2 se văzuseră ,din nou, în încăperea sobră, unde Sakura era încă legată, iar Sasuke stând în faţa ei, o privea ca şi cum vroia să afle raspunsul la ce spuse Juubi, doar prin privirile rozaliei.

- S-a terminat...Acum poţi, te rog, să mă dezlegi? Întrebase rozalia cu tristeţe în glas, în timp ce îşi mută privirea asupra blondei care avea o sclipire ciudată în ochi.

- Sigur că da. Tsunade făcuse un schimb de priviri cu Kakashi, acesta îndreptându-se spre rozalie, începând să o dezlege.

-Vei sta în vechiul tău apartament, iar tu Sasuke, deşi se presupunea să stai acolo, vei sta cu Naruto o vreme, asta până când îţi găsim şi ţie un apartament. Sasuke, Sakura şi Naruto se îndreptau spre uşă fără a scoate niciun cuvânt, iar asta enervând-o pe blondă care încerca să fie cât mai bine-voitoare, zâmbindu-le, iar aceştia o ignoraseră complet. Firul gândurilor blondei, a fost întrerupt de vocea lui Kakashi care părea că se abţine să nu plângă, însa dădu-se în eşec. O lacrimă îşi găsii drumul pe obrazul lui, deşi expresia feţei lui părea una fericită.

- Însfârşit sunt din nou...toţi 3. Chiar e real?

- E cât se poate de real, Kakashi. Îi răspunse blonda care şi ea la rândul ei, emana doar fericire.

Era aproape incredibil la cât de repede trecuseră ziua, acum luna dominând în cer, luminând fiecare părticică a pământului. Totul părea a fii liniştit, ei bine... aproape totul. Cum putea să fie linişte deplină într-un sat în care există cineva ca Naruto Uzumaki?

- Sakura-chan, chiar ai uitat unde locuieşti? E chiar aici. Blondul începuseră să râdă în hohote, dar alegându-se pe urma cu un pumn în cap din partea rozaliei. - Ouch,continua el, okay,asta chiar a durut. Se plânse blondul ,în timp ce îşi mângâia zona în care rozalia îşi lăsase "amprenta".

- Poate am uitat unde locuiesc, dar nu am cum să uit cât de prost eşti, Naruto.

- Weeee, Sakura-chan, nu trebuie să fii atât de dură, suntem din nou o echipa. Oricum, trebuie să te odihneşti, ai avut şi-aşa nişte zile cam obositoare. Oyasumi , Sakura-chan! Blondul se îndepartă tot mai mult, lăsându-i pe colegii săi singuri. Brunetul încă stătea în faţa rozaliei, privind-o în ochi, făcând-o să îşi pună semne de întrebare.

- Mai eşti pe fir? Curioyitatea se observa uşor pe chipul ei palid, luminat doar de lumina lunii. În mintea brunetului se derula un şir de amintiri odată ce o văzu pe rozalie arcuindu-şi o sprânceană. Gestul ăsta era ceva caracteristic ei.

- Oyasumi... Brunetul îngână acel cuvânt, mai degrabă fiind şoptit. Se întoarse pe vârfuri, lasând-o pe rozalie în pragul uşii. Imediat ce uşa se deschise, vocea brunetului o oprise pe rozalie.

-Sakura?

- Ce e?

Brunetul îşi întoarse privirea spre ea, apoi afişase un zâmbet călduros.

-Okaeri. (Welcome home) Rozalia îşi îndreptă ,din nou, privirea spre uşă vrând ca brunetul să nu îi observe roşaţa din obraji.

-T-tadaima.( I'm home) Răspunse scurt, intrând repede în casă şi închizând uşa după ea. Pentru ea nu era nimic schimbat, toate rămase la fel, în stare intactă. Începu să se plimbe prin toată casa, deşi îi era somn. Analiza fiecare camera în parte. Ajunse însfârşit în faţa uşii care îi ascundea camera în care a copilărit, deschizând-o şi observând că nimic nu era schimbat. Totul era în stilul ei mai vechi, adică mult roz. Zâmbise aruncându-se în patul moale.

-Home sweet,home..

Subiect: Re: Perfection. Mar 14 Apr 2015, 15:26

Prima

yeey imi place foarte mult cum ai descris actiunea,am putut simti sentimentele de revolta si furia Sakurei,tot ce pot spune e ca m-ai lasat fara cuvinte,esti uimitoare,iti multumesc ca m-ai anuntat,m-am "delectat" cu acest capitol.Vreau next,pe data viitoare,spor la scris! Ja ne! :*

Subiect: Re: Perfection. Mier 15 Apr 2015, 14:23

De ce îmi faci asta, scufiţo? Spune-mi, de ce. De ce să stea Sasuke cu Naruto când ar fi putut sta cu Sakura. În aceeaşi camera. Făcând nişte lucruri >.>. Ar fi fost un prilej minunat pentru a se cunoaşte şi să fie împreună. Asta înseamnă că ai tu un plan pentru ei :)). Este minunată folosirea cuvintelor în japoneză în fic, deoarece, fiind un fic shippuden, îi conferă verosimilitate. Nu este ceva artificial, ficul este minunat, TU eşti mununată.
Şi ştii că ceea ce-mi doresc este acţiunea hey sexy !

. Te pup, pune nextul repede.

Subiect: Re: Perfection. Dum 19 Apr 2015, 00:59

Capitolul 14: That smile.

(Porniti piesa asta ^^ : https://www.youtube.com/watch?v=YYc9NPiVw7c )

" -Sakura..."

Rozalia se trezise brusc din somnul ei adânc. Prima ei noapte în Konoha nu a fost tocmai genială. Ştia că amintirea surorii ei o va urmării mereu. Îi putea auzii vocea blândă de parca ar fii fost chiar lângă ea, şoptindu-i numele de nenumărate ori. Îi era dor de ea, nu se putea obişnuii cu ideea de trăii în casa în care amintirea surorii ei o bântuia parcă la fiecare colţ. Acum şi-ar dorii ca ea să vina în camera ei şi să o trezească cu noaptea-n cap, însa ştia că Shina nu va mai păşii niciodată pe uşa camerei ei, iar acest gând îi lăsă răni adânci.

Se ridică din pat, începând să facă paşi lenţi spre şifonier de unde îsi luase un halat alb, îndreptându-se apoi spre baie. Scăpase de haine, iar acum lăsa ca apa fierbinte să îi ude pielea. Simţea cum toate grijile ei dispar odată cu aburii , însa totul fu intrerupt de o bătaie în uşă. Rozalia ieşise, luându-şi halatul pe ea, păşind în camera ei întunecoasă din cauza perdelelor albe care nu lăsau soarele să pătrunda în cameră. Se dădu câtiva paşi înapoi, vrând să se întoarcă în duş, însă acele bătăi o întrerupseră din orice acţiune. Privii sceptică spre balcon preţ de câteva secunde înainte de a da de acei ochi negrii care o priveau blând. Deschise uşa balconului pentru a-l lăsa pe brunet să intre, însă acesta nu schiţase niciun gest. Se uita în ochii ei verzi, parcă înmărmurind în faţa frumuseţii lor. Mai apoi începuse să o analizeze din cap până-n picioare, realizând că venise într-un moment nepotrivit.

-Poţi să intri azi? Nu tu eşti cel nevoit să stea cu ochii-n soare.

Vocea rozaliei îl trezise din visare, făcându-l să tresară şi să păşească repede în încăpere, revenind la expresia lui impenetrabilă.

- Kakashi-sensei vrea să te vadă.

- M-a văzut ieri. Zise rozalia arcuindu-şi sprânceana. Brunetul încerca să nu zâmbească, însă îi era aproape imposibil. Acel gest tipic care îl făcea rozalia încă de când erau la academie.

- El şi Tsunade vor să îţi facă câteva teste. Raspunse el sec, nefiind atent la conversaţie.

- Ce fel de teste?

- Vor să ştie ce e atât de diferit la chakra ta, înafară de faptul că acum eşti purtătoarea lui Juubi.

Rozalia îşi închise ochii preţ câteva secunde. Nu crezuse niciodată că viaţa ei ar lua o asemenea întorsătură. Începuse să facă paşi lenţi, îndreptându-se din nou spre şifonier, însă observase că nu avea ce să poarte. Hainele erau vechi şi îi rămăsese mici.

-Argh....

Sasuke îşi îndrepta privirea spre ea, întrebând-o din priviri ce e în neregulă.

- N-nu e nimic... Răspunse ea nervoasă, ieşind din camera lăsându-l pe brunet singur. Rozalia stătea acum în faţa unei uşi din capătul holului, apăsând uşor pe clanţă. Nu vroia să apeleze la asta, însă ştia că nu are altă alternativă. Camera în care intrase era simplă semănând puţin cu cea a rozaliei. Se îndreptase spre dulap, trecând pe lângă o noptieră pe care o poză cu Shina şi Itachi îşi făcea veacul. Deschise dulapul, alegându-şi câteva haine din el . Chiar dacă simţea că îşi trădează "stilul" , mereu îi plăcuse gusturile surorii ei. Avea nişte gusturi feminine, însă la limita unei kunoichi.

Brunetul stătea rezemat de perete, privind pe geam în timp ce o aştepta pe rozalia. Nu crezuse că reîntâlnirea dintre ei ar fii atât de...diferită pe cât şi-o imaginase. Nu crezuse niciodată ca rozalia s-ar fii putut transforma în fata care este acum, dar niciodată nu crezuse că această schimbare o să-i placă. Ea devenise ceva plăcut ochiului lui. Îşi întoarse privirea spre uşă, în acel moment apărând ea. Fata care nu crezuse niciodată că îi va bântuii gândurile. Încă de când o văzuse prima dată după 4 ani, nu observase cât de mult se schimbase. Parul ei redevenise lung acoperindu-i jumatate din spatele . Era slabă, dar avea nişte forme apetisante, iar acest lucru putea să îl afirme chiar şi el,oricât de "de piatră" ar fi vrut el să pară.

- Putem pleca. Zise rozalia scurt şi la subiect, ieşind din camera ei urmată de brunet. Se gândea cât de frumos ar fi dacă rozalia ar folosii şi alt ton înafară de cel glaciar care era la ordinea zilei. O reîntâlniseră cu puţin timp în urmă, iar de fiecare dată când o vedea parcă îşi dorea tot mai mult să fie ca înainte, să fie din nou fata care îi zâmbea chiar dacă el era deseori motivul tristeţii, îşi dorea toate acele lucruri înapoi. Cu toate aceste gânduri care îi invadaseră mintea, nu realiza că trecuseră deja multă vreme de când tăcerea se aşternuse între ei doi. Brunetul îşi îndreptase privirea spre stânga lui, însă rozalia analiza fiecare colţişor pe lângă care trecea, de parcă acel sat nu ar fii cel în care a crescut. Totul părea atât de schimbat, dar în acelaşi timp foarte familiar încât rozalia simţii cum fericirea îi îmbraţişase sufletul.

- Ce te macină în halul ăsta? Această întrebare îl trezise pe brunet din visare. Îşi dădu-se seama că pentru ea nu era nevoie să îl privească pentru a-şi da seama ca are ceva pe suflet. Îl cunoştea prea bine.

- Nimic.

Rozalia îl privii preţ de o secundă, iar apoi afişă un zâmbet trist.

- Mereu mi-a păsat prea mult de tine.

Nici ea nu ştia de ce se comporta aşa în preajma lui, însă acum se simţea mai liberă în a-şi exprima sentimentele chiar dacă nu vroia să facă asta. Zâmbetul ei îl fermeca, împingându-l într-o stare de visare în timp ce o privea ca şi cum zambetul ei ar fii cel mai fragil lucru de pe pământ. Ea însăşi i se părea a fii fragilă, însă totul fu spulberat de către un gând care îi întunecase mintea de ceva vreme.

-Sakura?

- Mhm? Părea a fii hipnotizată de tot ce o înconjura, iar lui îi era parcă tot mai greu să o întrebe asta, însa nu avea de ales, trebuia să afle. Brunetul se oprii în faţa ei, privirea fiindu-i îndreptata spre pământ.

- În timp ce îl sigilam pe Juubi... făcu el o pauză îndelungată, trăgând aer în piept, dar nu era în stare să continue Nimic...nu mai contează. Continuând el , întâlndind privirea rozaliei . Brunetul nu intelegea ce îl oprea, însă probabil că îi era prea greu să şteargă din nou acel zâmbet care îl purta rozalia. "Argh, zâmbetul ăla! " gandii brunetul, încercând să nu mai pară atât de fascinat de tot ce ţinea de fata din faţa lui.

- Sigur eşti bine? Eşti roşu la faţă, poate ai febră.

Subiect: Re: Perfection. Dum 19 Apr 2015, 15:01

Prima

de ce te-ai oprit?Ha?Vrei sa ma omori?Doamne,~~devin dependenta de acest fic~~ deja sunt nervi!

vreau sa stiu ce se intamplaaa!Foarte frumos capitol,draga mea!Te pup,anunta-ma cand pui next!Ja ne!

Subiect: Re: Perfection. Mar 28 Apr 2015, 16:41

Capitolul 15 : Hana.

( porniţi melodia: https://www.youtube.com/watch?v=fdHCec23BKE )

- E imposibil!

Vocea blondei răsuna în încăpere, întrerupănd brutal orice discuţie care vroiau să o poarte rozalia cu senseiul ei.

- Nu...nu are cum! Părea să se contrazică pe ea însăşi.

Teama îi pătrunse în privire încă de când a început să citească de pe acea foaie. Erau analizele rozaliei.

Tsunade îşi muta privirea spre rozalia, care parcă îl întreba din priviri, pe argintiu, ce se întampla.

- De ce mă priveşti aşa? Expresia facială a rozaliei părea impenetrabila, însă i se simţea o urma de curiozitate. Ştia că pănâ la urma, o să afle, aşa că decise să nu se transforme în fata "te-ucid-dacă-nu-zici". Blonda se aşezase pe un scaun, dar nu întrerupse contactul vizual cu rozalia.

-Sakura, tu...ai mai auzit de legendele clanului tau, aşa-i? Sakura îşi scuturase capul,.

-Okay...continuă blonda. Atunci o să îţi spun eu. Rozalia dadu-se aprobator din cap, aşteptând ca blonda să înceapă "mica istorioară " .

- Totul a început când clanul Haruno era în conflict cu clanul Uchiha. A fost o perioadă destul de...sângeroasă,aş putea zice. Orice Haruno care se întâlnea din întamplare cu un Uchiha, se ştia că la finalul bătăliei, doar unul va mai fii viu. La fel se întâmplase şi cu Hana. Prima fată din clanul Haruno care avuse o putere oculară.

- Poftim? Niciun Haruno nu a avut vreodată o putere oculară! Rozalia protestă. Chiar era ferm convinsă ca tot ce zicea blonda, erau nimic mai mult decât nişte născociri ale cuiva cu lipsă de ocupaţie.

- Lasă-mă să termin. Pe vremea acelui conflict, ea a fost atacată de către un Uchiha. Acel Uchiha a fost ucis chiar de către camaradul lui. Nimeni nu a aflat de asta. Nimeni nu presupuse vreodată că tocmai un Uchiha a început să aibă grijă de ea pe-ascuns. Era prea periculos ca cineva să afle că un Uchiha se înhăitase cu o Haruno. Acel băiat o reînviase, însă o gena de-a lui pătrunse în corpul Hanei, formându-i-se o chakra cu totul diferită. Ea îi promisese acelui baiat că nu va zice nimic de el şi că va păstra secretul, însă cei din clanul Haruno au observat diferenţa. Au simţit ceve schimbat la ea sau, ma rog, la chakra ei şi au ştiut că în ea curge chakra unui Uchiha. Atunci, un război între cele două clanuri se produse. Un război în care acel băiat o apăra pe Hana, iar Hana îl apăra pe el. Ea a murit din cauza utilizării acelei puteri oculare pe care o dobândise de la chakra acelui Uchiha.

În acea cameră se aşternu o linişte apăsătoare. Rozalia o privii pe Tsunade de parcă ar fi vrut să o întrebe mii şi mii de lucruri, însă cuvintele parcă nu vroiau să ţâşnească pe gură, afară.

- Şi ce legătură are lecţia asta de istorie cu rezultatele testelor? Accentuând ironia, dar de fapt, pe cine credea că păcăleşte? Această lecţie-de-istorie îi trezise interesul. O privea pe blondă cum se ridicase de pe scaun şi îi întoarse spatele, păsind încet spre geam .

- Mama ta e ,oarecum, înrudită cu Hana. Tind să cred că e o trăsătură genetică încă de la acel război. Nu ştiu dacă mai sunt "exemplare" care pot stăpânii această putere, dar ştiu sigur că sora ta a fost una dintre acele persoane. Rozalia făcuse ochii mari cât cepele, acum fiind înmărmurită. Niciodată nu o văzuse cu alţi ochi. Tsunade o trezise din şoc, vrând să o lămurească pe rozalie întru totul.

- Sora ta a avut un contact cu un Uchiha. Tu nu ai avut ...contacte, nu? -Sakura clătinase din cap. - Atunci nu am idee de unde ai gena identică cu cea a Shinei. E posibil să ai acea putere oculară...sau o ai?

Rozalia începu să scotocească printre amintiri, însă fără rezultat. Niciodată nu păţise sa îşi "schimbe ochii", aşa că răspunse cu un simplu "nu" , făcând-o pe blonda să îşi pună şi mai multe semne de întrebare.

- Mhm... Kakashi, adu-i pe Sasuke, Itachi, Neji şi Hinata. Argintiul păşii afară din încăpere, puţin mai nesigur pe el. Sakura îşi muta privirea spre Tsunade care părea absorbită în gânduri. Se simţea puţin stânjenită, adică se simţea prost faţă de Tsunade, ştiind că ea a fost una dintre cele mai dezamăgite persoane când rozalia hotărâse să plece. Vroia să o întrebe atât de multe. Ce s-a întamplat prin sat în timp ce ea se chinuia cu antrenamentele lui Kyoko. Cum evoluase Naruto, dacă mai are eleve noi,doritoare de ninjutsu medical, însă cel mai mult o interesa părinţii ei, realizând că în seara precedenta, ea a fost singură în toată casa. Nu putea să îşi explice cum a putut să uite de părinţii ei, însă era cert că se simţea oribil.

- Tsunade-sama...părintii mei! Unde sunt? De ce nu i-am văzut până acum?

Rozalia se bâlbâii, fiindu-i parcă frica de răspunsul care avea sa vină. Blonda văzuse îngrijorarea rozaliei, iar tot ce vroia să facă era să o liniştească.

- S-au mutat acum 2 ani pentru că aveau o misiune foarte importantă în Suna. Misiunea lor se terminase, însa le-a plăcut mult prea mult în Suna, aşa că au rămas.

Răspunsul blondei o liniştii. Se speriase de moarte când observaseră că părinţii ei nu sunt de găsit, însă acum...acum purta un zâmbet plin de viaţă. Un zâmbet care fusese şters imediat , când observase tristeţea care bântuia ochii blondei. Ştia de ce era tristă, ştia că încă e dezamagită pe ea, iar asta o făcea pe rozalie să se simtă scârbita faţă de toţi aceşti ani şi de propria-i persoană. Nu ştiuse ce să zică, aşa că o cuprinse pe blondă în braţele sale slăbuţe, strângând-o tot mai tare.

- De ce f...

- Shh, Tsunade-sama, te rog să nu zici nimic! Eu vreau să vorbesc...vreau să îmi cer scuze pentru tot.

Blonda făcuse ochii mari, fiind plăcut surprinsă si totodată şocata, de tocmai ce auzise, însă ştia că rozalia nu terminase ce avea de spus, aşa că o lăsase să continue.

- Ştiu, a fost urât din partea mea să plec şi chiar îmi pare rău. Ai fost mult mai mult decat o maestră pentru mine şi încă nu pot să îmi explic cum am putut sa mă gândesc la o soluţie precum plecarea. În seara aia, când m-am întâlnit cu Kyoko. Încă de când i-am văzut răceala ochiilor, am început să o compar cu tine. Erau atat de multe diferenţe între voi doua, ca de la cer la pământ. În primul meu antrenament cu ea, vedeam doar imaginea ta şi încă de atunci vroiam să dau bir cu fugiţii şi să mă întorc înapoi, chiar dacă probabil riscam să fiu ucisă de măna lui Kyoko. Însă...am fost atât de orbită.

Rozalia făcuse o pauza, lacrimile năvălindu-i pe obraji,dar mai apoi reluase.

- Tsunade-sama, n-nu mi-e uşor...şi niciodată nu mi-a fost. Când mă gândesc la acea noapte în care sora mea mi-a murit în braţe şi că după...

Rozalia se oprii, simţind mâna blondei mângâindu-o pe cap, liniştind-o.

- Gata...nu e nevoie să continui, ştiu ce s-a întamplat.

Momentul celor doua a fost întrerupt de uşa care tocmai se deschisese, pe ea intrând Kakashi urmat de Itachi,Sasuke,Hinata si Neji. Tsunade se ridica de pe scaun şi începuse să le explice tuturor ce au de facut. Toţi 4 îşi activase sharinganul şi byakuganul,analizând-o pe Sakura şi urmând indicaţile blondei.

-Okay,Sakura. Acum tu tot ce ai de făcut este să priveşti atentă în ochii lor. Alege o persoană dintre ei 4 si uită-te atent în ochii lor. Vizualizează-te cu acei ochi până te simţi conectată la ei.

Rozaliă îi privii pe toţi 4, fiind puţin confuză din cauza situaţiei, însă îl alesese pe Itachi care tocmai ajunsese în faţa ei. Rozalia începu să se concentreze pe ochii brunetului, de parcă nu ar exista nimic altceva în jur. Itachi se uita atent în ochii rozaliei, încercând să o trimită într-un genjutsu, însa nu putea. Simţea că există o barieră care oprea genjutsul. Brunetului vedea în faţa ochilor toate imaginile din noaptea în care Shina fusese omorâtă, dându-şi seama că este prins în propriul genjutsu. Acesta era speriat, iar când ieşise din acea iluzie, încerca să îşi păstreze controlul şi să nu tremure. Rozalia se uită la el îngrijorată, iar brunetul îşi dădu-se seama că ea nu vroia să îşi facă nimic rău, aşa că acesta o privii ca şi cum nimic nu s-ar fii intamplat. Se uitau unul în ochii celuilalt si desi rozalia nu scosese niciun cuvânt, brunetul putea să îi auda vocea răsunându-i în cap şi întrebându-l dacă e bine. Vedea cum ochii ei încep să se schimbe,devenind negrii, iar pe lângă pupila care acum era roşie,erau tot felul de inscripţii foarte mici şi roşii. Kakashi rupse liniştea , iar în tonul vocii lui se observa surprinderea.

- Asta este...

- Da, chiar este. Zise Neji în timp ce o privea pe Sakura, cu byakuganul lui,rozalia încă punându-şi mii de semne de întrebarea. Tsunade îi înmâna o oglindă rozaliei, această privind şocată reflexia oglinzii.

- Şi...chestia asta are vreun nume? Întrebase rozalia absorbita tocmai de propii săi ochi, privindu-i si analizându-i de nenumărate ori. " Ce ciudăţenie..."

Subiect: Re: Perfection. Mar 28 Apr 2015, 21:40

Omg Omg de ce te-ai oprit asa?De ceee? $can\'t see !!!$

Capitolul a fost minunat ca de obicei,nici nu mai stiu ce sa spun.Vreau next ca de obicei

Si mai vreau si sa ma anunt cand il pui,te rog hey sexy !

P.S:PRimaaaa dance2

( porniti: https://www.youtube.com/watch?v=RgKAFK5djSk )

Capitolul 16: "-kun"

-Okay,deci tu vrei sa spui ca "puterea asta oculara" ,zise ea facand niste ghilimele in aer, e sansa mea sa il distrug pe Madara si totusi...nu pot sa o folosesc?! Furia se citii in ochii ei la fel ca intr-o carte deschisa. Tonul ei glaciar se facuse auzit in camera,ea fiind vizibil nemultumita de vestea care o primise. Acum detinea puterea de care avea nevoie ca sa se razbune si totusi,nu a avea voie sa o foloseasca. Il avea pe Juubi,avea sigiliul de la Kyoko,acum avea si o putere oculara si toate acestea fara folos. Se simtea ca inchisa in cusca,isi zicea ca daca era inca de partea lui Kyoko,Madara ar fii fost mort pana acum,insa ce nu gandea ea intr-un astfel de moment cand aflase ca era neputincioasa.

-Stiu,e greu,insa nu ai voie sa iti folosesti ochii pana cand nu ne dam seama ce pot face acesti ochi. Tsunade o privea pe rozalie cu parere de rau,insa era sigura de ce zicea. Stia cum se simte rozalia,trecuse si ea prin aceasi situatie,insa nu lasa ca aceste amintiri negre sa ii patrunda in minte.

-Plus,raspunse Itachi, daca Madara afla ca esti in viata,ca Juubi e inca sigilat in tine si ca ai aceasta putere oculara,fii sigura ca ar face orice ca sa te aiba de partea lui,deci nu cred ca e un lucru foarte bun sa iti areti aceasta putere de fata cu inamicul. Pana la urma...stii cum e Madara,ori mergi de partea lui de bunavoie,ori te ia el. Toti il privira pe Itachi,aprobandu-l. Pana si Sakura il aproba cand realiza care este gravitatea lucrurilor,iar asta o cam dezamagea. Oricat de greu i-ar fii fost sa recunoasca,este neputincioasa in fata lui Madara,cel putin acum. Rozalia isi lasa capul in jos,privind in pamant,iar parul ii acoperea ochii verzi care exprimau doar dezamagire. Chiar daca a petrecut atatia ani antrenandu-se,acestia nu aveau nicio valoare acum. "Atata munca degeaba..." .

- Eu zic sa o lasam singura,sunt prea multe vesti noi dintr-o data, hai sa o lasam sa mediteze. Sakura,daca vrei sa vorbesti ,stii unde sa ma cauti. Bruneta care o cunostea de o viata,ii zambea si ii oferise ajutorul chiar daca rozalia incercase sa o omoare cand era sub controlul lui Juubi,insa tot nu ridicase privirea din podea. Auzii cum sunetul pasilor se indepartau tot mai mult de ea,iar apoi usa se inchise ,dar nu inainte sa se auda un scartait deranjant. Crezuse ca e singura in camera,insa nu cu mult timp dupa,aceasta simtii o mana calda care o atinse pe umar facand-o sa isi ridice privirea din pamant. Simtii cum doua brate puternice o cuprind.

- N-ai idee cat ma bucur ca esti bine, Onee-chan. Rozalia il imbratisa inapoi pe brunet. Inca de cand era mica,isi gasea linistea in bratele lui Itachi,desi cand el disparuse complet din viata ei,nu crezuse ca o sa il mai vada vreodata,iar cand il reintalnise a simtit cum in sufletul ei se produse o crapatura care lasa lumina sa patrunda incetisor.

-Dar acum sunt bine,Onii-san. Nu mai trebuie sa te ingrijorezi si....imi pare rau pentru acel genjutsu. Chiar nu am vrut,nu stiu ce s-a intamplat.

Brunetul se desprinse din imbratisare,iar apoi o privii cu mila. Era genul de privire care rozalia nu vroia sa aiba de-a face,insa nu avea ce sa faca. Stia ca acum in mintea "fratelui sau mai mare" se derulau imaginile din acel genjutsu.

- De ce nu mi-ai spus ca ...ti s-a intamplat asta?

- Nu am considerat ca e ceva important. Raspunse rozalia mutandu-si privirea in alta directie,insa el o prinse de barbie,obligand-o sa il priveasca in ochi,iar gandurile brunetului se agravasera . Ochii rozaliei erau inlacrimati,iar tristetea era prezenta chiar daca ea zise cu totul altceva. Ii pasa,iar de fiecare data cand isi amintii de acea noapte,ranile se redeschideau.

- Bineinteles ca este important,Sakura! Pentru numele lui Dumnezeu ai fost...

-Shhh!! Palma rozaliei ii acoperi gura brunetului,blocand cuvintele care aveau sa iasa si sa o raneasca din nou. Te rog,nu continua,nu vreau sa stie nimeni. Mai bine ma prefac ca nu s-a intamplat niciodata... continua rozalia,abtinandu-si plansul.

- Off...Onee-chan. Zise Itachi ,imbratisand-o si vrand sa o calmeze. Ei n-aveau habar cainsa dupa usa acelui salon, alt brunet asculta conversatia dintre cei 2. I se parea mult prea ciudat modul in care se priveau amandoi. Simtea ca e o legatura intre ei,insa nu stia ca atat de apropiata incat sa se numeasca frate si sora,iar asta il facea sa simta cum il roade sufletul. Itachi nu a fost niciodata chiar atat de dragastos cu el,desi putea simtii dragostea de frate din partea lui. "De ce mereu va opriti cand sunt gata sa aflu adevarul? Se pare ca va trebuii sa aflu ce s-a intamplat cu tine,singur, Sakura..." Un singur gand,iar acesta se intoarse pe varfuri,indreptandu-se spre iesirea din spital. Inca de la sigilarea lui Juubi,credea ca destinul isi bate joc de el. De fiecare data cand acesta era aproape sa descopere misterul acelei nopti care ii lasase rozaliei rani adanci,nu afla nimic. Era nervos,iar asta se observa chiar si prin modul in care pasea apasat parca vrand sa dea in ceva,dar pe langa ca era nervos se simtea si ingrijorat. Vroia sa o rasplateasca pe rozalie pentru toti anii in care ea avuse grija de el,desi el o ignorase. Nu stia de ce vrea neaparat sa faca asta,insa simtea ca doreste sa o faca,cel putin sa o faca sa uite de acea noapte misterioasa.

-Sasuke? O voce familiara il oprise din mers ca si cum ar fii fost o bariera. Langa el aparusera Sakura care parea putin ingrijorata. S-a intamplat ceva? continua ea. Te tot strig de cateva minute,iar tu nimic.

Ochii lui se intalnisera cu ai ei dupa atata timp, iar reactiile lor nu intarziasera sa apara. Era ca si cum puteau sa comunice prin priviri,iar vorbele erau nefolositoare in acest moment. Brunetul ii daruise o privire calduroasa ca un fel de "Sunt bine,nu te ingrijora." ,iar rozalia fiind usor stanjenita de situatie,isi mutase privirea in alta parte. Drumul spre iesirea din spital a fost unul tacut, doar cu cateva cuvinte pe ici 'colo. Acum soarele ii mangaia,in timp ce ei mergeau incet spre o destinatie necunoscuta. Pur si simplu se plimbau tacuti,unul langa celalalt,insa la un moment dat,acea liniste devenise putin apasatoare pana ce un oftat melancolic il trezise pe brunet din visare. Acesta isi indrepta privirea spre Sakura, in timp ce chipul ei angelic era luminat de razele soarelui,facandu-i pielea sa para din portelan. Era o imagine perfecta,care nu te puteai oprii sa nu o privesti,rozalia fiind parca un inger.

- Daca stau bine sa ma gandesc, chiar mi-a fost dor de sat. Zise rozalia zambind trist. Brunetul nu zise nimic decat acel "Hn." care si el,era la ordinea zilei . Din nou acea tacere se instalase intre cei 2, facandu-i sa para pierduti pe alta lume.

- Sakura...

Rozalia se intoarse si observasera ca Sasuke ramasese cu putin in spatele ei. Il privii,in semn ca e atenta si ca poate sa spuna ce avea de zis.

- Vreau sa ai incredere in mine. Chiar daca nu pare,m-am schimbat si cum ne cunoastem de atata timp...stii ca ne putem spune orice,nu? Brunetul isi indrepta privirea spre rozalie care parea putin socata de tocmai ce auzise,insa dupa afisase un zambet cat se poate de calduros,facand amintirile sa patrunda in mintea brunetului,lasandu-i si lui un zambet pe buze.

- Hai (da) . Stiu. Ce ar fii sa incepem de-acum? Raspunse rozalia,lasand ca acel ras crstalin sa mangaie urechile brunetului care se indrepta spre rozalie, amandoi reluand plimbarea spre nicaieri.

- Poi in primul rand,imi placea mai mult cand ziceai si "kun". Nu doar "Sasuke" .

Capitol necorectat! (:

Primaaaa

omg omg nu creeeeed cat de arhsgasgbkjdh $can\'t see !!!$ Sasuke-kun suna atat de awwe

sper ca aduci repede next-ul ca de nu biciuitor

Pups :*

Draga mea vreau NEXT - ULLLLLLL .Akatsuki te asteapta

Choco: Un comentariu trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte, altfel faci spam.

Capitolul 17: Just friends.

- Trezirea, Madonna!
- Am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea să îţi spun unde ascund cheile de rezervă.

Chicotul lui făcuse ca pleoapele grele să dezgolească acel verde smarald al ochilor ei , care deşi aveau o privire urâtă, tot erau frumoşi.

- Nu râde! Nu e amuzant, Sasuke.

Râsul brunetului devenise tot mai puternic, făcându-l să îngenuncheze lână patul rozaliei.

- Dacă nu e amuzant, atunci cum se face că în fiecare dimineaţă când vin aici, râd la fel de tare, zise el vesel, reluându-şi râsul până ce o perna îl doborâse, făcându-l să cadă pe spate. Îşi luase perna de pe faţă de îndată ce auzii un chicotit venind dinspre pat. Rozalia îl privea, iar o urmă de amuzament îi licărea în ochi. Pentru el, timpul se oprise în loc. Era fascinat de cât de bine îi stătea cu părul ciufulit, cu pijamaua ei care părea de copii mici, şi zâmbetul ăla plin de viaţă chiar dacă de abia se trezise.

- Da, ai avut dreptate, e amuzant, aprobase rozalia încercând să îşi abţină râsul.

Era 6 dimineaţa, o ora destul de matinală, deci nu multă lume se obosea să se dea jos din pat.
- Eu ţi-am zis că o să întârziem din cauza ta, dar tu " noo".

- Bineînţeles că e din vina mea, de parca eu m-am ţinut strâns de pat, iar tu m-ai tras de picioare doar ca sa mă îmbrac, aşa-i? răspunse brunetul îmufnându-se.

~Flashback~

- Pentru numele lui Dumnezeu, Sakura, nu rezolvi nimic dacă te ţii lipită de pat! Hai odată, o să întârziem!

Muşchii brunetului se încordau de fiecare dată când trăgea de picioarele slăbuţe ale rozaliei.
- Niciodată!!! răspunse ea, începând să cedeye încet împotriva forţei brunetului, reuşind într-un final, s-o dezlipească de marginea patului.

~Endflashback~

- Da, e doar din vina ta, Sasuke! spuse rozalia chicotind.
- Parcă ţi-am zis că îmi place mai mult când îmi spui şi "-kun" .

- Ai spus că îţi place, dar eu nu am spus ca o să îţi zic aşa , răspunse ea , purtând un zâmbet jucăuş.

În ultimele 2 luni, cei doi se apropiaseră din nou, doar că de data asta, era ceva mai puternic.

Deseori rozalia mergea la el acasă şi lua cina împreună cu el şi Itachi, uneori chiar rămânea peste noapte. Vorbeau atât de mult unul cu celălalt şi se înţelegeau atât de bine încât până şi lor li se părea ireal. Lui Sasuke îi era greu să vorbească atât de deschis cu altcineva înafară de ea, Itachi şi Naruto, dar încerca din răsputeri să remedieze această lipsă de comunicare. Pentru el, Sakura era fiinţa care l-a învăţat să privească viaţa dintr-un alt unghi, iar pentru asta, el era mai mult decât veşnic îndatorat. Se simţea, oarecum, ciudat că vorbea atât de deschis cu ea, deşi ştia că îl înţelegea perfect, dar chiar şi cu toată nesiguranţa brunetului, niciodată o conversaţie de-a lor nu se termina fără ca amandoi să poarte acele zâmbete timide. Nu era singurul care se simţea ciudat. Până şi rozalia se simţea astfel, mai ales cand au avut parte de o conversaţie destul de...ciudată.

~Flashback~
Telefonul rozaliei vibra pe noptieră, trezind-o pe fată din lumea viselor.

- A-alo? răspunse ea căscând.

- Sakura, eşti bine?

Vocea brunetului exprima doar nelinisşte.

- Da, de ce nu aş fii bine?

- Mă gândeam ca peste o ora să îţi aduc medicamentele pentru durerea de burtă.

- Sasuke, despre ce vorbeşti? Nu am dureri... , răspunse rozalia fiind încă buimacă.

- Ah, deci nu azi e ziua aia? Luna trecută a fost destul de urât, ai plâns toată ziua din cauza durerii de burtă. Oricum,am treabă. Ja ne. Spuse el pe un ton alert, dându-i semne Sakurei, că se simţea puţin stânjenit din cauya conversaţiei.

- O..kay. Zise rozalia şocată de tocmai ce auzise, dar într-un final îşi aruncă ,din nou, capul în pernă, fiind uşor amuzată de tocmai ce se întâmplase.

~Endflashback~

Dap, brunetul era lângă ea chiar şi în cele mai "chinuitoare" zile, oricât de ciudat ar fii fost. Erau atât de apropiaţi încât mulţi credeau că sunt împreuna, desi mereu replica lor le tăia orice speranţă: " Cum crezi că aş putea fii cu un/o tolomac/ă ca ăsta/asta?" .

Ajunşi însfârşit la locul de întâlnire, Naruto alergă spre ei zâmbind.
- Sakura-chan, a acceptat! Hinata a acceptat! urlă el entuziasmat ,încă zâmbind cu gura până la urechi. Rozalia schiţase un zâmbet cald, începând să îl tachineze cu glume de genul "Nu o duce la tine acasă fix din prima.", reuşind să îl facă pe blond să roşească. Brunetul se aşeză pe jos, lângă un copac şi îi priviră pe cei doi cum se tachinară reciproc. Se simţea liniştit, dar în acelaşi timp trist. Trist pentru toate cuvintele grele care lăsase răni adânci în inimile colegilor săi şi pentru că îi părăsiseră când aveau cea mai mare nevoie de el.

Într-un final, Kakashi apăruse purtând acel zâmbet stânjenit.

- Bună dimineaţa ,copii!

- A fost când m-am trezit eu, pufăii rozalia.
- Vrei să spui, când încercam eu să te trezesc,replică brunetul.

- Lăsând asta, zise argintiul privind în altă parte. Sakura,eşti in pericol. Madara începe să creadă că eşti vie. ANBU au văzut câţiva Zetsu albi dând târcoale în apropierea Konohăi. Credem că te caută pe tine.

Atât îi trebuii rozaliei să audă. Numele de "Madara" îi provoca scârba şi fiori în acelaşi timp. Ştia că nu s-a antrenat destul şi ştia că nu îl poate stăpânii pe Juubi, cât şi puterea ei oculară, aşa că întru-un astfel de moment, o luptă cu Madara ar fii un eşec total.

Sasuke apăru în dreapta rozaliei , pe faţa lui citindu-se doar ferocitate

- Trebuie să ne gândim la o cale de a ieşii din sat atunci când Madara va fii pe-aproape, zise Kakashi pierdut în gânduri.

După câteva momente de tăcere, rozalia se întoarse cu spatele la colegii ei de echipă, începând să se îndepărteze încet de ei. La un moment dat se oprii, întorcându-şi privirea impasibilă spre Kakashi.

- Nu-mi pasă ce va face Madara. Când va venii, o să fiu gata să îl înfrunt.

Până şi ea ştia că se minte singură, aşa că îşi reluase drumul ştiind că dacă cei trei o mai priveau mult, ochii ei ar fii înşelat orice vorbă care ar scoate-o.

Cât despre coechipierii ei, erau cât se poate de neliniştiţi. Nu vroiau ca Madara să pună mâna pe ea, iar dacă asta s-ar întâmpla, ar fii un dezastru. Nu acum, când rozalia se simţea mai bine ca niciodată. Nu când toată lumea o recunoscuse, din nou, ca o kunoichi a satului. Nu când toată lumea încetase să o arate cu degetul. Nu când , pentru ea, Konoha devenise ,din nou, " acasă" . Nu acum.

Brunetul nu putea să o lase în starea asta, aşa că alerga după ea, iar într-un final o prinse din urmă. Se amplasase în faţa ei, blocându-i calea, iar apoi braţele lui se încolacise în jurul ei, vrând să îi transmită că totul va fii bine, deşi în sinea lui, chiar şi el era nesigur.

-Nu am chef, Sasuke.

Furia şi frica se citeau chiar şi în modul său stângaci de a se desprinde din braţele brunetului. Acesta slăbise strânsoarea cât să o poată privii.

- E " Sasuke-kun". Ai uitat, tolomacă ce eşti.

Hope you like it. ^^

Subiect: Re: Perfection. Vin 11 Sept 2015, 01:15

Blocat din cauza inactivității.