Un fic facut in colaborare cu Crystal acum.Speram sa va placa ideile noastre

Capitolul 1:

Toate inceputurile au si un final.Stateam pe scaun langa patul alb din spital privindu-mi parintii.Respiratia lor se ingreuna.Din spatele meu aparu un domn roscat,bine facut,strangandu-ma in brate.Ochii sai erau atintiti la patul parintilor mei.Doua lacrimi se prelinsera din ochii acestuia cazand in parul meu roz.Dintr-o data o voce m-a facut sa tremur.Tatal meu deschise ochii strigandu-l pe roscat:
-Yamamoto,ce faci batrane?
-Haruno,cat ma bucur ca esti bine,spuse acesta zambind.
-Batrane vreau sa te rog ceva,ii spuse tatal meu tusind.
-Orice,dragul meu prieten.
-Ai grija de fata mea,te rog.
Prietenul tatei ramase putin uimit,dar aproba din cap.Acestia stransera mana dupa care tata,inchise ochii.Dupa acest lucru mama deschise si ea ochii chemnadu-ma la ea.Ma saruta pe frunte dupa care facu acelasi gest ca si tata.Imediat cum am ajuns langa roscat un sunet asurzitor inavada camera.Asistentele intrara rapid purtandu-i pe amandoi in sala de operatie dupa cum auzisem.Ochii mi se umplusera de lacrimi,si un tipat imi inavada intregul corp.Roscatul ma stranse in brate,luandu-ma pe coridor asezandu-ma pe canapea strangandu-ma in brate.Era bine,dar imi era dor de parintii mei deja.Nu stiam ce sa ma fac fara ei.Roscatul ma mangaia intr-un final rupand tacerea:
-Draga mea,stiu ca este un moment greu pentru tine,dar iti promit ca voi avea grija de tine.
Nu am reusit decat sa aprob din cap,neputand scoate vreun cuvant.
Orele treceau greu,iar eu nu puteam face altceva decat asteptand.Dupa 4 ore de asteptare continua in care gandurile mele nu imi dadeau pace aparu un doctor blond indreptandu-se spre noi:
-Domnsioara Sakura Haruno?,intreba acesta trist
-Da eu sunt,am zis tipand.
-Va rog sa veniti cu mine.Parintii dumneavoastra doresc sa va vorbeasca.
-Sunt bine?am intrebat plina de speranta
-Nu,mai au foarte putin de dorit.
La auzul acestor vorbe,corpul meu a inceput sa tremure involuntar,dar doctorul m-a prins spunandu-mi ca imi va da un calmant dupa aceea,acum ar trebui sa merg la parintii mei.L-am ascultat intrand in sala.OChii lor erau atinti la mine:
-Scumpa mea fata ne pare rau.Promite-ne ca vei avea grija de tine,imi spuse tata
-Promit tata,am spus eu plangand
-Si noi te vom vechea iubita mea,continua mama
-Iti multumesc.
M-am indreptat catre patul ei sarutand-o pe crestetul capului dupa care i-am prins mana intr-a mea.Tristetea imi acaparu corpul si sufletul.Nu stiam cum voi reusi sa trec peste acest lucru dar stiam ca ma simteam doborata.Nu intelegeam de ce mi se putea intampla mie acest lucru.Din nou acelasi sunet asurzitor invada camera dar acum un sentiment ciudat plutea in aer.Simteam ca acesta este sfarsitul.Doctorul amutise neputand sa imi spuna nimic.Am cazut in genunchi tipand cat puteam de tare.Tristetea era resimtita de intreg corpul.Tremuram involuntar,iar lacrimile amare se loveau cu rapiditate de podea,facand mici zgmote.Nu imi pasa de nimic,nu mai imi simteam corpul,pur si simplu nu stiam cum sa trec peste asta.
O asistenta s-a apropiat de mine facandu-mi un calmant,dupa care ma trase dupa ea ducandu-ma langa roscat.Acesta ma ridica in bratele sale puternice purtandu-ma intr-o masina rosie.M-a asezat usor pe bancheta din spate,porind masina pe strazile aglomerate ale capitalei.

Imi place mult cum scrii Layla.Iar colaborati?Bravo..abea astept urmatorul capitol.
Succes!

Frumos capitol Layla! Eu cand zic ca te pricepi... Sper sa ma ridic la asteptarile tale cu next-ul, ca daca nu te las sa vii si sa ma tragi de urechi!

Frumos ^^....so next

Scumpa mea Layla , te pricepi ! I-mi place :X , astept next`ul . Spor la scris si la idei ! pupici . Mrrrr

Capitolul 2

Odata ajunsi in fata blocului, din centrul metropolei, in care familia Yamamoto locuia, roscatul o ia pe rozalie usor in brate si o cara pana in fata apartamentul sau. Cu greu, reuseste sa bata la usa si peste cateva clipe isi face aparitia o femeie deosebit de frumoasa, cu parul saten, lung, usor ondulat si ochii blanzi caprui. Aceasta isi arcuieste colturile gurii, schitand un zambet cald si il pofteste pe barbat inauntru. Acesta strabate holul lung si paseste intr-o incapere destul de spatioasa, decorata cu bun gust, ca si restul casei de altfel si o aseaza cu grija pe tanara pe pat, sarutand-o pe frunte. Barbatul iese incet din camera, inchizand usa in urma lui. Se intoarce in sufragerie si se sprijina de un perete, privind cu nostalgie in pamant. Femeia de mai devreme, sotia lui, se apropie de el si ii pune mana pe umar.

-Stiu ca este foarte greu pentru tine, Ichiro, era cel mai bun prieten al tau, numai ca trebuie sa ne bucuram ca a ajuns intr-un loc mai bun. Spune satena incercand sa-l consoleze, face o pauza si trage aer adanc in piept. Stii… cat erai la spital am primit un telefon de la Sasori, in noaptea asta se intoarce din Los Angeles si tu ai culcat-o pe Sakura in camera lui…

La auzirea acestei vesti ochii verzi ai barbatului s-au marit. Simtea cum o caldura neobisnuita ii cuprinde sufletul, un zambet larg aparandu-i pe chip. Fiul lui se intorcea acasa dupa 2 ani de absenta. Era convins ca acesta si Sakura se vor intelege de minune, mai ales ca erau de varste apropiate si nu credea ca ar fi o problema ca cei doi sa imparta camera tanarului. Roscatul isi cuprinde sotia cu bratele, saruntand-o pe frunte.

-Nu pot sa cred ca in sfarsit se intoarce acasa, Ayame. Nici ca se putea intr-un moment mai bun. Spune barbatul cu ochii inchisi, sprijinindu-si capul de fruntea femeii.

Orele se scurgeau cu repeziciune. Era 2:00 si toti erau pierduti in lumea viselor. Deodata usa de la intrare se deschide, izbindu-se de perete, insa zgomotul produs nu a fost de ajuns pentru a-i trezi pe ceilalti. In casa isi face aparitia un tanar de 19 ani, inalt, bine facut, cu ochii caprui si parul roscat ravasit in toate directiile. Se descalta si isi taraie troller-ul pana in camera sa si il lasa in dreptul usii, fiind prea obosit pentru a despacheta. Fara sa aprinda vreo lumina, isi da jos jacketa neagra, de piele pe care o purta, lasand-o neglijent pe un scaun. Se aseaza usor pe salteaua pufoasa si trage cu incredere patura pe el, incercand sa se inveleasca. I se parea ca aude niste zgomote ciudate din partea cealalta a patului, ca o respiratie, insa era prea obosit ca sa de atentie si reuseste sa adoarma in scurt timp.
Simtind ca este dezvelita, Sakura incepe sa traga de patura care se afla la o distanta mica de ea, insa ceva greu nu-i permitea. Se intoarce, avand ochii intre-deschisi si observa cu stupoare ca nu era singura in pat. Incepe sa-si frece ochii cu palmele, incercand sa se dezmeticeasca si realizeaza ca nu era o vedenie. Simtea ca are un nod in gat care nu o lasa sa spuna niciun cuvant, insa nu pentru mult timp, pentru ca un strigat de groaza se face auzit pana la celelalte etaje. Tanarul de langa ea se ridica brusc, dezechilibrandu-se, aproape sa cada din pat. Acesta se intoarce spre ea, privind-o socat.

-Cine esti? Ce cauti aici? Esti nebun sau ce? Intreaba rozalia aproape strigand.
-Ce caut eu aici? Sunt in casa mea, in camera mea, mai exact in patul meu! Nu te simti cam in plus? Ce cauti tu aici? Adauga roscatul, vizibil iritat de reactia fetei.

Sakura nu apuca sa-i dea replica inapoi, pentru ca in camera intra vijelios domnul Yamamoto, urmat de sotia sa. Acesta isi zareste fiul mult asteptat si il imbratiseaza cu afectiune, inainte sa-i ofere rozaliei vreo explicatie. Aceasta statea ghemuita in coltul patului, privind nedumerita, cand la cei doi barbati cand la Ayame care isi tinea mainile incrucisate la piept, zambind. Aceasta “reuniune” de familie, este stricata de tanarul roscat care o analiza pe Sakura din cap pana in picioare, ca pe o ciudatenie.
Observand comportamentul baiatului, Ichiro se da cativa pasi inapoi si le face cunostinta. Privirile trimise de roscat erau ca niste sageti otravite, dar care nu reuseau sa o raneasca pe fata in nicun fel. Vazand ca nu are rost sa astepte o stranger de mana, o imbratisare calduroasa de la cei doi, barbatul incepe sa le explice situatia de fata. Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.

Sper sa va placa

Imi place foarte mult cum scrieti.Ma intreb ce se va mai intampla cu cei doi.
Abea astept next-ul.Spor la scris fetelor!

Hey,fetelor,imi place fikul vostru.
Chiar va descurcati si va completati foarte bine.Sti,e putin mai greu cand scriu doi oameni la un fik dar voua chiar va iese.Imi place foarte mult si astept next-ul.
Spor la scris!Pwp! :>:D<:

oo super,fikul fetelor.Imi place cum scrieti amandoua.Chiar va potriviti.
Astept cu nerabdare next-ul,care sper sa vina in curand! :>:D<:

cat de tare , noroc la scris in continuare

Capitolul 3:

Niciunul nu parea prea incantat de ce auzea, dar tensiunea dintre ei se amplifica cand aud ca vor trebui sa imparta camera lui Sasori.

Totul era cufundat intr-o liniste apasatoare.Privirea lui Sasori era atinta la cei doi parinti ai sai.Tipatul acestuia sparse tacerea,facandu-o pe rozalie sa ridice capul involuntar.Roscatul isi ruga parintii din priviri sa il inteleaga si in acelasi timp se uita din cand in cand la Sakura plin de ura.Rozalia la contactul cu ochii sai albastrii lasa privirea in jos,temandu-se ca acesta isi va convinge parintii.Ichiro dezaproba din cap iesind din incapere fiind urmat de Ayame.Tipatul isteric al roscatului a facut-o sa tremur si sa inchida ochii .S-a ridicat din pat,dorind sa iasa din camera sa,dar acesta a prins-o de mana:
-Nu vreau sa ma simt prizonier in propria mea casa,asa ca sa nu imi invadezi spatiul.Sa nu stai 7 ore in baie,si sa vorbesti toata noaptea la telefon,imi spuse acesta tipand.
Acesta a aprobat din cap incercand sa scape din stransoarea lui dar acesta o mai trase odata,vorbind din nou pe acelasi ton autoritar:
-Ai inteles?spuse acesta din nou
-Da am inteles,si da-mi drumul,a tipat rozalia.
Acesta ii lasa mana libera,privind-o.A iesit din camera rapid,mergand in living,asezandu-se pe canapeaua alba si pufoasa.Se afunda usor in puf visand cu ochii deschisi.Pasii lui Ichiro au speriat-o pe Sakura,facand-o sa se trezeasca din starea de reverie.Ocoli canapea asezandu-se langa ea,tragand-o in bratele sale puternice.II mangaia parul ravasit,soptindu-i cuvinte linistitoare.Nu apuca sa se linisteasca pe deplin,deoarece Ichiro anunta ca a venit timpul de a merge la spital.Sakura privea in gol,ohcii dilatandu-i-se si lacrimile amare alintandu-i fata.Era ca un inger,dar acum un inger trist,ce ii fusese furat zambetul cald si iubitor.
Intre timp,in living aparu si Ayame,stranagand-o si ea pe rozalie in brate,incercand sa o imbarbateze si iesira toti 3 din casa.Din spatele lor se auzea vocea lui Sasori ce striga dupa ei.Ichiro se opri asteptandu-si fiul cand constatata cu stupoare ca acesta era imbracat.Roscatul dorea sa mearga si el cu ei,dar nu stia ca destinatia era spitalul.Ichiro aproba din cap,continundu-si drumul.Minutele treceau greu,iar orasul era foarte aglomerat.Cetatenii se grabeau,uitand sa se bucure,sa priveasca frumusetea naturii,sa admire macar pentru o secunda cerul albastru ce conferea senzatia de libertate.Sa asculte ciripitul pasarelelor.Totul capata valentele vitezei,oamenii uitand de lucrurile cele mai importante.
In 15 minute ajunsesem la spital,incercand sa fiu bine,dar nu imi iesea.Tristetea o acapara,facanadu-o sa sa prabusesca pe Sakura.Nu stia cum sa se comporte in aceasta situatie si se simteam mai singura ca niciodata.
Cei 3 strabateau holurile spitalului neisotiti de Ayame.Aceasta ramasese in camera de asteptare.
Ichiro a intrat primul,in acea camera,ce parea un adevarat chin pentru rozalie.Roscatul privea bulversat neintelegand ce se intampla in jurul sau.Se apropie de rozalie intreband-o ce s-a intamplat.
Acasta il privea trista,lacrimile invandadu-i intreaga fata.Trase aer in piept,facandu-si curaj pentru a istorisi intreaga poveste.In timp ce ea povestea,Sasori ramanea uimit,mijind ochii,si privind in jos.Intre timp Ichiro,iesi insotit de un barbat,spunandu-i fetei sa il urmeze.Sakura s-a indepartat usor de roscat,incercand sa se gandeasca la lucruri ce nu ii provocau durere.A intrat in acea camera obscura,privind trupul lipsit de vlaga.S-a pus langa el,mintea zburandu-i la sutele de amintiri.La zambetul cald si cordial ce il purta pe fata.Totul se ascunsese in trecut si isi dorea cu orice pret sa mai fie din nou ea.Aceeasi fata plina de sperante,de iubire.
Dintr-o data ochii sai se luminara dandusi seama de faptul ca tatal sau asta si-ar fi dorit cu adevarat.Ca fiica lui sa fie fericita.A parasit incet camera dar nu inainte sa isi stranga tatal de mana si sa ii multumeasca fiind ferm convinsa ca acesta o aude.
Pe hol cei doi o asteptau,fiind inspaimantati de ce reactie va avea rozalia.Au fost placut surprinsi vazand chipul si ochii acesteia ce exprimau un optimism desavrasit.
S-au intors catre Ayame,mergand catre casa dar nu inainte ca Ichiro sa semneze cateva acte impreuna cu Sakura.Acestia inainutau greu cu masina pe strazi dar in 20 de minute au ajuns in apartament.Telefonul suna insistent.Ayame alerga prin casa pentru a raspunde,strigandu-si sotul.Sasori intra in camera sa,iar Sakura se aseza pe canapea,deschizand televizorul,si privind absenta catre el.

___________________________________________________________________________________

Vaaaai:X:X Scumpo , foarte frumos acest capitol La fel ca si celelalte , bineinteles
Minunat:X:X:X:X
Bravo , bravo !!! Tineti-o tot asa !! Felicitarile mele
Ma bucur ca ai pus next-ul Layla scumpo:X
Te pricepi:X Imi place cum descri , actiunea nu-i grabita , dialogul nu este lung si nu este sec , si naratiunea e bine si ea:X

Astept next-ul

Spor la scris , idei si scoala !!! Pupici

Mrrr

By : pisilina

ce tare ... sper ca sakura si sasori sa se inteleaga , am o banuiala ce el se va indragosti de ea dar, destinul lor e in mainile tale ( la figurat ) ast next

te rooggg sa pui nextu' cat mai repede te pwp

A dat Domnul sa pui continuare,Layla.
Si desigur ca imi place.Scrieti foarte bine impreuna,sper sa vina cat mai curand next-ul.
Spor la scris si pupici!

"Privirea lui Sasori era atintita la cei doi parinti ce isi aruncau priviri cu subanteles. Roscatul isi ruga parintii din priviri sa il inteleaga aruncandu-i priviri pline de ura fetei.Sakura il privea stupefiata,lasand privirea in jos" Priviri peste priviri!
Ehe, foarte frumos, draga mea! Imi place rau de tot! Sunt foarte mandra de tine...eram si inainte, da' na!

Uite scumpa mea Ilinca,am schimbat.Ce nu fac eu pentru tine aa

next

Imi place ficul vostru.Scrieti foarte bine impreuna,dar trebuia sa te opresti?off,plizz vreau mai repede continuarea!

scrieti asa bine impreuna! e asa frumos ficul! abea astept next-ul

Capitolul 4

Orele continuau sa treaca cu repeziciune pe langa ei. Tatal roscatului era plecat la firma pe care o detinea, iar mama lui se afla in bucatarie citind o revista cu retete. Sakura statea intinsa pe canapeaua pufoasa din sufragerie tinandu-si o mana sub cap, in timp ce Sasori statea pe un fotoliu din dreapta ei, schimband plictisit canalele de la televizor. Rozalia ofteaza adanc si incepe sa priveasca iritata spoturile din tavan.

-Haide odata! Lasa si tu undeva! Tipa enervata tanara, lasandu-si capul pe spate.
Roscatul o strapunge cu privirea ridicandu-se usor de pe suprafata moale.
-Bravo tie! Abia ai venit in casa asta si deja incepi sa dai ordine! Mie nu-mi spune nimeni ce se fac! Striga acesta aruncand telecomanda in bratele fetei si parasind camera.

Sakura il urmarea cum se indeparteaza, trantind usa in urma lui. Se ridica in sezut si isi sprijina capul cu palmele. Nu se putea obisnui cu atmosfera din acea casa. Totul era foarte nou pentru ea. Se simtea in plus, nu reusea sa-si gaseasca locul. Parintii baiatului se comportau foarte frumos cu ea si incercau sa o faca sa se simta ca acasa, dar in zadar. Nu ii placea senzatia ca le sta tuturor in drum, ca este inutila. Se trezeste din visare si priveste ceasul de pe perete care arata ora 21:00. Isi simtea corpul din ce in ce mai greu. S-ar fi dus la culcare, doar ca ii era oarecum penibil sa se duca in camera tanarului. Isi musca buza de jos, ridicandu-se in picioare punandu-si mainile in sold. Dupa cateva momente isi trece usor mana prin par, dand la o parte suvitele roz care ii cadeau grele pe chipul gingas.
Incepe sa strabata cu pasi marunti holul larg, intrand in baia pe care trebuia sa o imparta cu Sasori. Isi lasa hainele pe un dulapior si paseste in cabina de dus, lasand picaturile caldute de apa sa ii alunece usor pe pielea catifelata. Cateva minute mai tarziu, iese din dus si dupa ce se sterge cu un prosop alb de bumbac, se imbraca cu o camasa de noapte, scurta din matase rosie. Paraseste baia, oprindu-se in fata unei usi de lemn masiv, in spatele careia era camera roscatului. Trage aer adanc in piept si bate apasat. Vazand ca nu i se raspunde, apasa increzatoare pe clanta, deschizand usa si pasind inauntru.
Tanarul isi punea niste haine la loc, stand cu spatele la Sakura.

-Vad ca te-ai obisnuit la noi. Intri asa la mine in camera fara sa-ti dau voie? Unde te crezi? Tipa acesta trantind usa de la dulapul de lemn, intorcandu-se brusc.

Uimirea se putea citi cu usurinta in privirea lui. O analiza pe rozalie din cap pana in picioare, inghitind in sec. Respiratia ii devenea din ce in ce mai alerta, trecandu-si mana prin parul roscat ce era ravasit in toate directiile. In fata lui statea o fata superba, cu un corp perfect. Camasa de noapte ii scotea in evdenta picioarele lungi si zvelte, talia subtire. Isi scutura usor capul incercand sa iasa din transa si se intoarce cu spatele la ea, incercand sa para indiferent.

-Am batut la usa, insa…
-Ce te face sa crezi ca ma intereseaza? O interupe roscatul trantinu-se in mijlocul patului.

Sakura il privea cum incearca sa se inveleasca, avand mainile in sold si muscandu-si buza de jos de nervi. Nu mai cunoscuse niciodata pe cineva cu un asemenea comportament. Acesta statea intins, ocupand aproape trei sferturi de pat. Rozalia isi drege vocea, incercand sa-i atraga atentia.

-Te pot ajuta cu ceva? Intreaba acesta dezinteresat.
-Si eu cum ar trebui sa dorm? Adauga tanara iritata.
Pe chipul lui Sasori apare un ranjet malefic, in timp ce isi incruciseaza bratele la piept.
-Uite, scumpisorule. Daca tu crezi ca ma poti speria cu atitudinea ta de baiat rasfatat, te inseli amarnic. Trebuie sa te obisnuiesti cu prezenta mea aici pentru ca nu am de gand sa plec nicaieri! Striga Sakura iesind din camera si trantind usa in urma ei.

Sper sa va placa!

ce super e capitolul . astept next - ul .
deci next , next , next

foarte frumos capitolul

imi place mult

abea astept continuarea

next , next , next

Vai dar cum sa nu iti placa.Foarte frumos ce mai!