Cum primul meu fic e pe sfarsit, m-am gandit sa scriu altul petru ca am avut o revelatie . Sper sa va placa si acesta, este tot SasuSaku, dar déjà stiati asta. Spor la citit si astept parerea voastra, spuneti-mi va rog daca nu credeti ca merita continuat
Spor la citit


Born to die

Capitolul 1

Sakura P.O.V

Acum 3 ani

“Doar inchide ochii, uita de tot. “
Imi tot repet in minte de cateva zile, de cand a plecat mai exact. Chiar si dupa ce i-am spus ca il iubesc. E iubire, nu? Chiar daca am 14 ani sunt destul de mare incat sa stiu ce e iubirea. La randul lui a crezut ca nu il tine nimic aici, asa ca s-a dus sa locuiasca cu fratele sau in New York, iar parintii lui au ramas aici.
De ce tot plang dupa el, de ce? Niciodata nu am avut nimic de zis contra parerilor lui, nu am avut vointa necesara. Il consideram atat de..nici macar nu am cuvinte. Avea atat putere asupra mea, ma inmuiam de fiecare data cand ma privea chiar daca o facea intamplator si foarte rar. Nici nu cred ca m-a observat vreodata, poate doar acum cateva zile cand m-am facut de ras. M-a facut sa plang, sa sufar, m-a luat in ras. Ei bine, de acum in colo o sa iau si eu viata in gluma, nu o sa imi mai pese de nimic.


In prezent

O doamne, trebuie sa ma imbrac. Fug repede la dulap, scot o pereche de pantaloni negrii, taiati, un tricou gri si o camasa. Le trag repede pe mine, imi aranjez putin parul lung, rozaliu, imi dau cu negru la ochi, ca de obicei si ies. Imi placea sa scot in evidenta culoarea ochilor mei si mi se parea ca negru face cel mai bine asta, deci..
- Sakuraa! Coboara odata, maine trebuie sa plec din nou din tara si nu mai avem cand sa mergem.
Mama crede ca e ceva in neregula cu mine. M-a mancat si pe mine undeva sa ii spun ca in ultimul timp ma simt cam rau si acum ea vrea sa mergem la doctor. Imi iau repede telefonul si cobor jos. Ma intorc repede inapoi sa imi iau castile pentru ca o sa am nvoie de ele. Mama vorbeste ataaaaat de mult incat de multe ori, de fapt de fiecare data ma plictiseste. Cobor inca odata si o vad pe mama. Acelasi par blond, aceeasi ochi caprui, acelasi corp de pustoaica, cateodata ma gandesc ca arata mai bine si ca mine. Cand eram mica nu prea ma ocupam cu imaginea mea, dar acum la 17 ani ma gandesc ca este ceva esential. Acum corpul meu este..cum sa spun? Destul de bun si foarte vanat. Ies repede pe usa si intru in masina. Mamei ii plac masinile mari si albe, mercedes. Abia astept sa lase masina acasa sa imi fac de cap cu ea.
Stau si ma gandesc la viata mea, este perfecta acum. Am prieteni, chiar daca m-am despartit de iubitul meu, tot sunt fericita. Chiar daca parintii mei au divortat anul trecut, am reusit sa ii inteleg. Nu am facut nicio criza, sa imi tai venele, sa plec de acasa sau mai stiu eu ce. Pur si simplu s-a dovedit ca iubirea nu este suficienta, ca nu este rezistenta.
Imi amintesc ziua in care am aflat. Am vazut-o pe mama plangand afara, in foisor. Am simtit cum inima imi este facuta bucatele, ma durea atat de tare. Nu o mai vazusem niciodata si presupun ca de aceea a fost un soc pentru mine, imi stiam familia fericita. Atunci am realizat ca dragostea nu dureaza niciodata si i-am spus-o si ei. Am reusit sa nu o judec, asta a fost decizia pe care au luat-o. Si chiar daca reuseam sa ii tin cu forta nu faceam nimic. Obtineam doar certuri, poate si mai grav violenta. Atunci mi-a spus ca eu sunt singura exceptie, ca pe mine o sa ma iubeasca mereu si neconditionat. Tata are o familie acum, sotia, de fapt noua lui sotie este insarcinata, ea mai are inca un copil, o fata de 13 ani, sunt fericiti oricum.
Vocea blanda a mamei ma intrerupe din visare si imi spune ca am ajuns la spital. Coboram din masina si ne indreptam spre imensa cladire. Mirosul din interior ma inteapa, imi da o stare atat de urata. Niciodata nu am suportat spitalul, mai ales acele. Mama intreaba o asistenta de doctorul care trebuia sa imi faca analize, radiografii sau ce imi face el, dupa care imi face semn cu mana, trebuia sa urmarim asistenta, ea ne va duce unde trebuie.
Intru in camera, mama asteptand la usa si privesc doctora care ma astepta. Era batrana, fata ii era brazdata de riduri, ochii albastrii erau obositi, iar parul ii era un pic ciufulit. Semn ca a stat toata noaptea aici. Imi face toate analizele la tot ce e posibil. Ochi, maini, creier, degete, tot dupa care ne spune sa asteptam o ora, daca nu sa plecam si sa revenim. Ii spun mamei ca eu ma duc sa imi iau o cafea si o intreb si pe ea daca vrea una, dar refuza.
Peste 30 de minute ma intorc doar cu paharul in care era cafeaua, am mers foarte mult sa gasesc ce am vrut. Norocul meu era ca a fost un Mc la 15 minute de mers. Am mai stat putin in salon, aproape ca m-a luat somnul, dar am fost intrerupta.
- Doamna Haruno? Intreaba o asistenta.
- Eu sunt, spune mama.
- Veniti dupa mine, va rog. Mama se ridica, dar binenteles ca ma ridic si eu si ma duc, doar era vorba despre mine. Doctora care mi-a facut analizele ne astepta in birou. Cand am intrat am vazut-o pe aceasta sprijinindu-si fata in maini, iar cand a ridicat privirea si i-am vazut expresia stiam ca nu e de bine. Ne spune sa luam loc, apoi incepe sa povesteasca chestii pe care eu nu le-am inteles.
- Puteti sa imi spuneti direc? O intreaba mama.
- Fiica dumneavoastra are leucemie.
Atunci am simtit ca lumea mea se sfarseste, mai ales cand am vazut-o pe mama plangand din nou. Am incercat sa fiu tare, sa fac glume pe seama asta, doar pentru a o inveseli pe ea. Nu o sa pot niciodata sa mai traiesc normal, sa duc o viata normala. Ma simteam distrusa, nu mai aveam niciun rost sa fiu fericita. Se spune ca viata e lunga, a mea de ce nu e? Nu o sa apuc niciodata sa am un copil, sa am o familie. Nu o sa apuc sa traiesc, sa trec prin incercarile vietii pentru ca aceasta o sa imi fie luata. De ce nu am dreptul sa traiesc normal, de ce trebuie sa mor?
Doctora a spus ca boala este destul de avansata, iar unul din motivele care am nevoie sa o inving este dorinta de a traii, dar daca nu o am, nu am pentru ce? Cel mai bun motiv a spus ca este dragostea, dar eu nu mai stiu ce e asta de atata timp, de cand..nu mai conteaza.
Din cate am inteles trebuie sa ne mutam la New York pentru ca acolo sunt spitale si clinici particulare unde se pot ocupa serios de boala mea. Cand ma gandesc ca o sa am dureri imense pe care nu o sa le pot suporta, ca o sa imi vomit propriul sange, ca o sa slabesc pana o sa ma desfigurez, ca nu o sa ma mai recunoasca nici mama, atunci imi doresc sa mor imediat. Macar daca ar fi asa de usor, singurul lucru care ma impiedica e mama, cum pot sa o las singura cand stiu ca ma iubeste atat de mult?
Dar cum pot sa fiu puternica cand stiu ca am fost nascuta sa mor?

Tinuta Sakura:
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Capitolul 2

Sakura P.O.V


- Am ajuns. Trezeste-te, Sakura.
Tresar imediat si imi dau seama ca sunt in..masina. Cum am ajuns aici? Eu stiam ca sunt in avion. Observ si ca sunt rastignita pe bancheta din spate, nu imi dau seama cum am reusit sa stau in halul asta. Ma ridic lenesa, frecandu-mi cu o mana ochiul drept si privesc imensa casa. Mama coborase deja, acum intra pe poarta, deci castelul asta e al nostru. Un barbat inalt, cu parul negru care era prins intr-o coada se indreapta spre masina si imi spune ca am ajuns. Stai un pic..asta nu e masina noastra. Sakura, desteapt-o, cum sa fie masina ta, o luai cu tine in avion?
Oftez pentru ca in sfarsit am ajuns in New York si cobor din masina. Barbatul asta imi parea cunoscut, probabil avea in jur d 26 de ani, mai mult in niciun caz. Pot sa spun ca arata si destul de bine. In portbagaj se zareau o multime de valize, iar mama alerga oricum prea mult asa ca ma duc sa iau din ele sa o mai ajut. Iau una mai mare, dar imi este luata din mana de baiat. Ii zambesc timid si iau altele, iar cand sa intru pe poarta, incepe cearta. Mama vine fuga spre mine si ma face sa ma dau doi pasi in spate. Imi ia valizele din mana si imi spune ca sunt prea grele. M-am saturat sa faca asa, de o luna am aflat ca am leucemie si ea se comporta cu mine ca si cum as fi pe moarte, nu ma lasa sa fac nimic. Tot timpul asta m-am acomodat cu boala asta, chiar imi e indiferent daca o am sau nu, dar ea ma sufoca, pur si simplu nu mai suport.
- Inceteaza sa te mai comporti cu mine ca si cum as avea vreun handicap, tu o sa ma omori inainte sa stii. Tip eu la ea. Daca era prima data cand facea asta poate nu imi pierdeam cumpatul, dar nu e.
Ma intorc nervoasa spre masina cu gandul de a-mi cauta telefonul si sa plec la o plimbare, dar intru in cineva si reusesc sa cad jos. Aud o voce masculina care isi cere scuze, iar cand ma uit sa vad cine e nu ii pot zari fata pentru ca sta exact in drept cu soarele care imi intra in ochi. Inchid instantaneu ochii, dar nu inainte sa il vad intinzandu-si mana pentru a ma ajuta. O intind si eu pe a mea si simt dintr-o data cum ma trage in sus, facandu-ma sa ma inclin putin in fata, lipindu-mi pieptul de al lui. Nu ma mai obosesc sa il privesc la fata, sincer nu ma interesa cine e, asa ca incerc sa plec, dar nu imi da drumul la mana.
Ma intorc surprinsa spre el, crezand ca o sa ne luam putin la cearta pentru ca este cam indraznet, dar cand il vada bine un val de caldura imi strabate tot corpul. Raman nemiscata, nu puteam sa scot nicio vorba. Era chiar Sasuke, baiatul pe care l-am iubit si care a plecat. Este brunet, parul fiindu-i ciufulit, ochii ii are de un negru atat de intunecat, acei ochi care ma faceau sa ma simt in al noualea cer, ca si cum as fi drogata, in extaz. Pielea lui era la fel de alba ca intotdeauna, arata atat de bine, era perfect. Ma calmez rapid, trebuia sa ma comport ca si cum nu as stii cine e.
- S-a intamplat ceva? Il intreb eu mentinandu-mi tonul vocii cat mai dur si arogant.
- Nu iti aduci aminte de mine? Ma intreaba confuz. Cum as putea sa il uit? Dar el nu trebuie sa stie asta. Stau cateva secunde si ma uit la el intrebatoare, pana cand continua: Mi-ai spus acum trei ani ca ma iu.. gata, nu mai suportam.
- Sigur, tu esti cel caruia am fost provocata sa ii spun ca il iubesc. Spun incercand sa gasesc o scuza cat mai buna. Adevarul e ca pe atunci e jucam tot timpul jocuri din astea, deci este plauzibil.
Ma priveste din nou confuz si incearca sa spuna ceva, dar se opreste. Ma intorc din nou spre masina si ma aplec, intrand doar cu capul sa ma uit de telefon. Imi intorc privirea spre el si il vad holbandu-se la fundul meu in timp ce isi musca buza. Gasesc si telefonul, apoi ies din masina. Ma indrept spre curte dar vocea lui ma opreste din nou, spunandu-mi ca m-am schimbat. Ma intorc cu fata la el si observ ca privirea i se oprise acum in decolteu. Imi trag maieul mai sus, ceea ce il face sa rada. Doamne cat de frumos e cand rade. Nu ii spun nimic si intru in curte, dar sunt urmata de el.
Mama vorbea cu fratele lui, adica asa credeam pentru ca semanau. Niciodata nu l-am vazut pe Itachi, stiam doar cum il cheama. Mama nu imi spune nimic si duce din valize inauntru, iar afara ramanem noi 3. Itachi ma intreaba cum mi se pare aici si daca mi-a facut fratele lui ceva. Raman surprinsa la auzul intrebarii si vad cum Sasuke afiseaza un zambet pervers. Cand l-am vazut acum cateva minute puteam sa jur ca e baiat cuminte, dar acum nu prea mai cred asta. Ii spun lui Itachi ca e dragut aici si ca nu mi-a facut nimic Sasuke. Imi iau la revedere de la ei, vroiam sa plec la o plimbare, dar o aud pe mama care isi face griji ca plec singura. Chiar daca i-am spus ca nu are de ce sa isi faca griji, insista sa mearga si Sasuke cu mine, iar el nu s-a opus deloc. Inaite sa plec o iau pe mama putin mai departe si ii zic sa nu spuna niciun cuvant despre boala mea pentru ca nu vreau sa stie nimeni, apoi plecam.
Mergeam de cateva minute dar niciunul dintre noi nu a spus nimic, eu nu aveam de gand in niciun caz. Recunosc ca ma atrage, dar dupa cum pare este obisnuit ca fetele sa ii cada la picioare doar cand clipeste, iar eu nu o sa ii dau satisfactie, oricum nu are niciun rost, nu prea am timp la dispozitie.
Pe unde mergeam noi nu prea era lume, ceea ce ma mira foarte mult. Se pare ca acest cartier este mai ferit, nu degeaba a costat atat de mult sa ne mutam aici. In fata vad o banca, deja obosisem. Acesta este un simptom al bolii, si ca tot veni vorba incepe iar sa ma doara capul ingrozitor. Ma asez jos si imi ingrop fata in maini, mai aveam putin si plangeam de durere. Sasuke ma tot intreaba ce am patit, dar nu puteam sa scot niciun sunet pentru ca daca deschideam gura ieseau doar gemete. In cateva minute inceteaza, iar eu ma ridic si ii spun ca ma usturau ochii si a trebuit sa ii tin putin departe de lumina. Cred ca a fost cea mai patetica scuza. Se ridica si el, privindu-ma ciudat din cap pana in picioare si se apropie de mine. Isi pune usor o mana pe talia mea, iar cu cealalta imi ridica fata si imi zambeste:
- Lasa-ma sa vad daca e ceva in neregula cu ochii tai. Stiam ce incerca sa faca. Vroia sa para si grijuliu dar si fermecator in acelasi timp. Se apropie mai mult, iar cand era pe punctul sa ma sarute intorc capul, facandu-l sa scoata un oftat si sa imi dea drumul. Ne-am mai plimbat putin, timp in care a mai incercat de doua ori sa ma sarute, dar a esuat. Deja se enervase, nu stiu daca i s-a mai intamplat, dar era dragut, ma amuza situatia. Hotarasc sa ne intoarcem si fiind ca am trecut la dus pe langa un parc si vreau sa stau putin si acolo, vazusem un foisor frumos.
Mergea atat de incet incat ma enerva, asa ca il iau de mana si il trag dupa mine. Cand am ajuns, ma intind pe masa din foisor, privind tavanul. Stiam ca o sa il faca sa inebuneasca putin, asa ca incercam sa fiu cat mai sexi. Planul meu a functionat, el se afla acum lipit de masa, pozitionat intre picioarele mele. Ma ridic in fund si ma sprijin in maini, dandu-ma pe spate. Isi pune ambele maini pe masa si se apleaca spre mine. Ma dau si eu spre el, facandu-l sa creada ca vreau sa il sarut, iar cand buzele noastre sunt la un mm departare ma retrag si zambesc strengar.
Incepe sa rada, un ras nervos, apoi isi pune mainile pe picioarele mele si ma trage spre el. Pentru a-l induce si mai mult in eroare, scot un geamat. Isi duce o mana mai sus, pana cand ajunge sa se joace u parul meu. Brusc, o infige in par si ma trage spre el. Raman socata dar eram curioasa sa vad ce o sa faca, imi cam place sa ma joc cu focul de obicei. Isi duce buzele langa urechea mea si o musca usor, apoi spune:
- De ce iti place sa te joci cu mine? De ce te feresti de fiecare data cand incerc sa te sarut, e cumva din cauza vreunui baiat, ce are in plus fata de mine? Acum era nervos, el chiar nu a fost refuzat niciodata?
- Un baiat? Hmm..destul de posibil. Nu am destul timp sa iti spun ce are in plus. Spun dupa care ii trasez cu degetul o dunga pe gat. Stiu sigur ca asta l-a durut si l-am lovit si in orgoliu. Incerc sa ii scot mana din par, dar nu reusesc sa mai fac nimic pentru ca in secunda doi, buzele lui erau peste ale mele. Incerc sa il imping, dar el nu o lua deloc asa, probabil credea ca imi place sa joc „dur”. Stiam ca singura solutie sa scap e sa intru in joc, iar cand nu e atent sa intervin. Incep sa ii raspund la sarut, transformandu-l intr-unul pasional, muscandu-l uneori de buza, el facand acelasi lucru. Cand mana lui s-a mutat din par, pe unul dintre sanii mei mai exact,i-am dat una unde il doare mai tare, facandu-l sa scoata un geamat de durere. In timp ce el incerca sa isi revina, ma dau jos dupa masa si imi aranjez parul. Ma priveste intr-un fel pervers si imi spune ca ma las greu si ca ii place. Raman surprinsa de ce a zis, credeam ca o sa fie enervat ca l-am lovit. Plecam spre casa, iar tot drumul, Sasuke nu prea isi tinea mainile acasa, de aceea a mai luat cateva palme si se vede pentru ca obrazul lui este rosu, chiar m-a intrebat de ce dau numai intr-un singur loc.
Ajungem acasa, acesta intrand cu mine in curte. Afara erau mama si Itachi care nu stiu ce vorbeau. Cand ne vede, mama se ridica de la masa pentru ca ii suna telefonul, astfel se duce inauntru sa vorbeasca, probabil erau cei de la clinica care au sunat. Itachi incepe sa rada, dar la inceput u mi-am dat seama de ce.
- Ce a patit fata ta? Il intreaba pe Sasuke. Cand aud afisez un zambet triumfator, dandu-i de inteles ca e opera mea.
Mama se intoarce, nu prea parea in apele ei, probabil s-a intamplat ceva. Cei doi au plecat acasa,iar la masa am mai ramas noi doua.
- De ce ai fata asta, ce s-a intamplat? O intreb eu.
- Sakura, uite. Eu trebuie sa plec inapoi in Anglia,daca nu voi fi concediata. Nu as fi facut asta daca nu era grav, nu acum cand suntem in situatia asta. Nu o sa mai gasesc un serviciu asa bun, iar noi avem nevoie de toti banii pentru orice eventualitate.
- Inteleg, spun eu. O sa ma descurc, doar am 17 ani.
- Am vorbit si cu Itachi, el si Sasuke vor avea grija de tine. Am avut noroc ca il cunosc pe Itachi, e-a fost de un mare ajutor. O sa plec intr-o ora.
- Ok. Mie imi e putin cam rau, ma duc sa ma culc.
- Du-te scumpo, probabil nu voi fi aici cand te vei trezi, i-am spus lui Itachi sa il trimita pe Sasuke in noaptea asta aici, nu vreau sa fii singura.
A facut ce? A trimis cel mai pervers baiat din oras sa doarma cu mine? Nu ii mai zic nimic si ma duc sa ma culc, cine stie ce surpriza o sa am cand ma trezesc.

buna, dulcica mea
se pare ca ai incepup un nou fic minunat
saraca Sakura ....
astept next-ul si pupici

hei ,


foarte frumos ,
chiar imi place ,
mersy ca m-ai anuntat ,
astept cu nerabdare nextul ,
sper sa ma anunti ,

bafta si pupici

Am adus next-ul sper sa va placa :x


Capitolul 3

Sakura P.O.V

Deschid ochii si tot ce vad e intuneric. Toate draperiile sunt trase, usa inchisa, totul e negru. Am petrecut atat de mult timp in intuneric, nopti intregi nedormite din cauza durerilor. Am stat doua saptamani in spital inainte sa vin aici, iar acum trebuie sa ma internez iar. Dar la ce e bun? Mai am doar 4 luni, iar daca raman acasa doar 2. Ce rost are sa ma chinui intre peretii aia albi urat mirositori cand pot sa traiesc normal doua luni in casa? Mama crede ca o sa se gaseasca un donator compatibil, dar sansa e una la 1000, deci pot spune ca e nula. Oameni mor in fiecare zi, sunt adusi atatia care pot dona, dar nu pentru mine, de ce sa imi mai fac sperante?
Ma simt atat de bine aici, acum este casa mea. O sa fac tot posibilul sa raman aici, nu mai suport zecile de ace pe care mi le infigeau in mana. Doctorii veneau si imi spuneau „o sa fii bine, o sa treci peste asta”, dar ce se ascundea in spatele acelor vorbe iesea imediat la iveala, cel putin pentru mine. Cand ieseau din salonul meu si dupa ce imi spuneau vorbele alea, stabileau care sa ii spuna mamei adevarul care evitau sa mi-l spuna, acela ca o sa mor in cateva luni. Unii dintre ei se duceau sa o sfatuiasca sa imi doneze organele pentru a salva alte vieti, dar pe a mea cine o salva?
Incerc sa ma conving ca nu sunt afectata, ca nu o sa imi pese. E atat de usor sa spui „ce daca mor?” cand stii ca esti sanatos si nu o sa se intample, dar e atat de greu sa o spui in cazul meu. Am incercat atatea tratamente la sfarsitul carora simteam ca mor, nu ma puteam ridica din pat, nu ma puteam misca. Chimioterapia este unul dintre cele mai rele.Daca as fii depistat-o cu ceva timp in urma acum nu ar mai fi asa, acum ma gandeam cum o sa fie clasa a12-a, stabilisem totul, dar viata mea s-a ruinat. Cel mai rau este ca si fiinta care mi-a dat viata o sa sufere, se compara ceva cu durerea de a-ti pierde copilul?
Incerc sa ma ridic din pat, vroiam sa fac un dus. Corpul ma doare, ma simt ca si cum m-ar fi calcat o masina, fiecare muschi, fiecare celula suferea. Dar stai, in sara asta nu sunt singura, probabil Sasuke e prin casa. S-a schimbat atat de mult, sau asa a fost mereu? Nu apucasem sa il cunosc niciodata, era ca si cum as fi iubit o vedeta, sa il stiu doar din vedere sau din poze. Astazi a fost singura data cand am uitat de tot, a fost clipa in care am fost cu el. A reusit sa ma faca sa rad, sa las la o parte totul, singurul lucru la care ma gandeam atunci era el. Cred ca o parte din iubirea pe care o simteam atunci e inca prezenta, dar trebuia sa ramana ingropata. La ce e bun sa ma amagesc? Trebuie sa stau departe de el, sa il fac sa se comporte cu mine ca acum cativa ani, sa fiu invizibila pentru el. Daca prin absurd incepe sa tina la mine? Mai departe ce o sa se intample, o sa iubeasca o fantoma, o amintire?
Aud telefonul care suna, singurul sunet care se aude in toata incaperea. Il iau din pat si il pun la ureche dupa care spun un „alo” cat mai vioi. Era mama, imi spune ca o sa se intoarca pentru ca ultimile analize nu au iesit bine, iar maine la ora 9 trebuie sa ma duc sa ma internez. Incerc sa o conving sa ramana acolo, sa stea cat mai mult, sa nu vada prin ce trec, dar degeaba. Inchid telefonul si incep sa colind prin casa sa vad daca e cineva. Toate luminile sunt stinse, parca sunt intr-un film de groaza. Daca nu ma insel era ceasul 10 si ceva, sau asa mi s-a parut cand l-am aruncat inapoi in pat. Pasii mei faceau podeaua sa scartaie, iar eu primeam fiori.
Fiind sigura ca nu e nimei, incep sa ma dezbrac in timp ce merg spre baie. Am deschis fiecare usa, cautand-o pe cea care trebuie. Inca nu cunosteam casa, nu am avut timp. Ajung in sfarsit unde trebuie si aprind lumina. Baia era imensa, cada de asemenea, probabil incapeau 5 persoane in ea. Pe jumatate din perete era o oglinda mare. Privirea mi se indreapta spre corp, care era acoperit in anumite parti de vanatai. Deseori apar fara sa ma lovesc, asta este inca o cauza a bolii. Leucemia este tot un cancer, un cancer al celulelor de sange din maduva osoasa. In sange se gasesc doua feluri de celule:albe si rosii. La mine cele albe apar din ce in ce mai multe, facandu-le pe celelalte sa dispara, iar acest lucru e grav. Asta am inteles eu ca inseamna boala. Imi plimb degetele una dintre vanatai situata pe spate, putin mai jos de umar. Se asorta atat de mult cu lenjeria mea mov. Un zambet amar imi apare pe chip, ma tot holbam la reflexia mea. Incerc sa imi revin din transa si ma indrept spre cada. Pun dopul in asa fel incat sa nu se duca apa, si ii dau drumul sa cada libera. Furtunul era agatat undeva sus, acum ma uda din cap pana in picioare. Ma asez jos, cu fata la usa si ma rezem cu spatele de perete. Sunetul scos de presiunea apei ma calma atat de mult, mereu am iubit sa stau cu orele in baie. De multe ori imi luam sticla de Cola, mancare, telefonul si ma bagam in cada. Muzica rasuna in toata incaperea in timp ce eu ma spalam, beam si mancam.
Oftez sonor si ichid ochii, sunt atat de obosita, nici nu simt ca am dormit atatea ore. Imi e atat de somn, ochii mei deja se inchid, privirea mi se incetoseaza iar corpul se simte atat de greu. Poate ar trebui sa inchid ochii, doar putin, o sa ma trezesc inainte sa se umple cada, nu o sa se intample nimic rau daca atipesc cateva momente .

Sasuke P.O.V

Doamne, ce s-ar face lumea fara fete? Acum ies din casa unei blonde care a reusit sa faca ceva. De la o scara de la 1 la 10, a ajuns la 9. Foarte rar se intampla asta. Ce e ciudat e ca in timpul actiunii de care am avut parte, gandul meu umbla la Sakura, cat de mult mi-as fi dorit sa fie in locul blondei. Ce ma enerveaza extrem de tare e ca se lasa greu, dar asta ma si atrage tot odata extrem de mult. Are niste ochi verzi, superbi, iar zambetul ala strengar ma inebuneste. Norocul meu este ca in seara asta ma dorm la ea, cu ea mai bine zis, nu o sa o las sa imi scape. Recunosc ca nu ma atrage numai fizic, ci si psihic, dar cand o sa o mai vrajesc putin o sa faca ca toate si o sa ma faca si pe mine sa imi schimb parerea, cam asta este cursul vietii mele. Am o stare atat de euforica, abia astept sa ajung la destinatie, sa o vad. Strazile sunt luminate de o multime de lumini de toate formele, culorile si toate cele. Fete la toate colturile, baieti care le vaneaza, poate chiar si invers, de multe ori, in cazul meu asa e. Deja vad casa rozaliei, e destul de mare si ce e dragut este ca e pusa langa a mea, asa pot veni mereu de acum in colo fara sa mai bat drum lung. Toate luminile erau stinse, doar un geam era luminat. Aburii il acoperise de tot, se pare ca e in baie.
Intru in curte, dar ma opresc la usa de la intrare, sper din tot sufletul sa nu fie incuiata. Pun mana pe clanta,apas, iar cand imping usa se deschide. Intru inauntru, dar nu vad nimic. Scot telefonul di buzunar si incep sa luminez, cautam intrerupatorul. In sfarsit il gasesc, apoi aprind lumina. Mult mai bine. Ma indrept spre baie, iar cand o gasesc, ca un baiat educat ciocan. Dupa cateva incercari esuate incep sa o strig, sa o amenint ca intru peste ea daca nu raspunde si nimic. Am observat cand am venit ca erau haine insirate pe jos, doar nu e cu vreunu in baie? Un sentiment enervant pune stapanire pe mine si ma face sa intru direct. Il cautam cu privirea pe acela care va manca o mama de bataie, dar sigura persoana pe care o vad e ea, a lesinat? Fug repede spre ea si intru in cada. O ridic repede din apa si cand ii vad corpul imi vine sa sar pe ea. Las gandurile astea la o parte si o iau in brate. Am inceput sa o strig, poate se trezea, dar degeaba. O pun pe pat si incep sa ii dau incet cateva palme, poate se trezeste. Nu merge nici asta, asa ca ii fac respirati gura la gura, are niste buze atat de moi. Dintr-o data mana ei ma impinge si se ridica tipand la mine. O iau in brate instantaneu si ii spun ca ma bucur ca e bine. Adevarul e ca ma speriasem, aveam inima cat un purice. Se retrage rapid din bratele mele, cam rosie la fata. Privirea mi se muta pe corpul ei acoperit de lenjeria aia mov, ce n-as da sa o dea jos. Privesc mai atent si vad pe corpul ei mai multe vanatai. Trage repede cearceaful si se acopera cu el. Cine i-a facut vanataile alea? O privesc nervos si ma apropii de ea. Ii trag cearceaful si ating cu degetele pata mov care era pe pieptul ei. Nu se poate sa o fi batut-o cineva, vanataile alea sunt atat de mari si totusi ciudate, cine ar putea sa o loveasca? Eu as pune-o in rama, e atat de frumoasa. O intreb cine i-a facut vanataile astea, dar nu vrea sa imi raspunda asa ca o mai intreb inca odata, iar de data asta imi spune ca nu ma intereseaza si pleaca din camera. Probabil s-a dus sa se imbrace si asta ar trebui sa fac si eu,sunt ud leoarca.

Sakura P.O.V

Cum am putut sa las sa se intample asta? Mi-a vazut vanataile astea si nu o sa renunte pana nu afla, ce sa ii spun? Ca m-a batut cineva, ca m-a calcat masina? Macar in seara asta sa scap fara intrebari. Ma indrept spre geamantanul pe care nici acum nu l-am desfacut si arunc toate hainele din el pe jos. Iau o pereche de pantaloni scurti gri, si un tricou larg alb cu gri, apoi ma bag rapid in pat spernad sa adorm. In mai putin de 5 minute, usa se deschide. Ma prefac ca dorm, dar vine si se baga langa mine in pat. Bratele lui imi inconjoara talia si isi apropie buzele de urechea mea, apoi imi sopteste:
- Stiu ca nu dormi, hai sa mancam. Dupa ce termina, incepe sa traga de mine, facandu-ma sa vibrez ca un..telefon. Ma ridic in fund si ii privesc fata jucausa. Ii spun ca nu imi e foame si ca nici nu avem ce sa mancam, asa ca ma pun inapoi in pat. Ma ridica din nou si ma intoarce cu fata spre el si imi spune ca avem ce pentru ca i-a furat mancarea lui Itachi cand s-a dus sa se schimbe. Ii dau doua palme in joaca si ii spun sa i-o duca inapoi, dar in schimb ma ia de mana si incepe sa se deplaseze spre bucatarie. Ma aseaza ca pe un copil mic la masa si ma pune sa mananc, iar in tot acest timp mai lua si el cate putin. Dupa ce terminam de mancat, ii sugerez sa ne uitam la un film de groaza. Cat timp eram in avion ma uitam pe o revista cu programe si am vazut ca era la 12:30 Saw 5, deci mai erau cateva minute. Accepta si ne indreptam spre camera mea. Dau drumul la televizor, apoi ne asezam in pat. Binenteles ca domnul de langa mine si-a pus ambele perne sub cap, iar eu am ramas fara. Ma asez langa el si ii trag pernele, facandu-l sa se dea cu capul de perete, apoi rad malefic sii ii arunc in fata una dintre ele. Ma asez cat mai relaxant posibil, apoi ii urez vizionare placuta. Asta e singurul lucru pe care il mai tin minte, nici macar nu stiu cand a inceput filmul pentru ca m-a luat somnul.

Capitol necorectat
Tinuta Sakura (nu bagati in seama jampierele) :
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

e super!!!!!!!!
saracuta mea Sakura imi vine sa plang numai cand ma gandesc la ea !!!!!!!!!
of, spun doar next pentru ca sunt obosita

Ca de obicei ma surprinzi cu ideile tale. Ai evoluat atat de mult de la primul capitol. Cred ca as putea citit cei scris intr-una si tot nu m-as plictisi sau sa obosesc. Trebuie sa fi venerata, faci o treab a extraordinara. Pui sulfet si faci capitolele atat de repede. Nu as putea avea timp pentru atatea. Faci o treba minunata si te rog sa-mi scuzi intarzierea, dar de fiecare data cand am vrut sa-ti dau comnetariu se intampla ceva. Ca si la celalalt fic comentaez de abia la capitolul trei, ciudat, nu?
Te rog sa mai faci si alte ficuri bine? Acum vreau sa-ti spun ca imi place ca te bazezi in acest fic pe descrierea sentimetelor si ca ai ales drama, in celalalt fic ai ales actiunea. Vad ca esti buna in toate domeniile, adica in ficul celalalt le-ai avut cam pe toate daca stau bine s ama gandesc.
Sa fi bolnav de leucemie este dureros, acum sa vedem daca va trece peste si va trai. Sakura ignora cu usurinta faptul ca mai are putin de trait, ma intreb daca asta se va shimba cand va incepe sa tina la Sasuke? Doar tu imi poti raspunde la intrebari asa ca.... Vrem nextul! (te rugam) La celalt cand pui nextul? Ca nu mai am rabdare.

Succes!

nu pot sa cred
sa imi fie rusine ca nu m-am apucat sa citesc m-ai repede minunatia asta de fic
deja imi dau seama ca este unul dintre fic-urile mele preferate
imi place la nebunie ideea
sincera sa fiu as dori ca Sasuke sa afle de boala Sakurei
sa vi repede cu next-ul pentru ca nu m-ai rezist
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

[color=cyan]

[/c[center]or=cyan]Deci se pare ca chiar daca celalalt fic, MINUNATUL, il termini, tot nu ne lasi...CE BINE!!!!!!!!!!!!! Un cu intarziere as putea spune dar mai bine mai tarziu decat niciodata nu? Ei bine akum despre fic: mamamia!!! de unde ai avut o asemenea idee?????? e ULTRAmegaSPLENDIzationala!!! deci astept next, next, next!!!! sa nu uiti de mine ok?? ]olor][b]

Hey hey draga mea.
Meriti o mama de bataie. Cum ai putut sa nu imi dai si mie un amarat de PM sa imi zici ca ai inceput un nou fic. Of of sa nu cumva sa nu imi dai Pm cand pui next-urile ca te pap:)) si la asta si la celallt cat mai e din el.
Pai fic-ul este destul de dragut. Sakura avand leucemie, nu am vazut, insa e draguta:X.Ai evoluat si ti-ai imbunatatit tehnica de a scrie. Pai ce sa spun decat : Adu next-urile repede:X

Te pup:* Spor la scris si la idei:X

Am aterizat pe aici
Imi place mult ideea.
E bolnava de leucemie , dar se va face bine , banuiesc .
Sunt sigura ca acest fic va fi unul foarte reusit la fel ca si celalant

Bafta la scris si cat mai multe idei.
NEXXXTTT
Te

Am adus next-ul, sper sa va placa

Capitolul 4

Sakura P.O.V

Ce nai.. o nu. Pulsul imi creste din ce in ce mai rapid, capul imi vajaie in ultimul hal. Sar ca arsa din pat si o iau la goana spre baie, stiam eu ca nu trebuia sa mananc atat. Ma izbesc de toti peretii, e ca si cum as fi baut tone de alcool si dupa cinci minute incep sa alerg. Deschid rapid usa si ma napustesc pe chiuveta, acum incepe chinul. Abia reusesc sa imi tin parul departe, cred ca mi-am dat tot stomacul afara. Imi clatesc rapid gura si imi dau drumul pe gresia rece care imi trimitea o multime de fiori ce imi inghetau pielea. Era atat de bine, asta ma mai linisteste putin, dar mainile tot imi tremura.

Arunc privirea pe geam si observ ca a inceput o noua zi, soarele stralucea atat de puternic, parea o zi perfecta, pacat ca o sa mi-o petrec in spital. Ies din baie inca tremurand si ma indrept spre camera, sper sa nu-l fi trezit pe Sasuke. Trag cu putere aerul inchis in piept si realizez ca respir cam greu, plamanii mei nu mai au putere, in unele nopti ma trezesc gafaind, transpirata si cu o teama imensa, dar acum a devenit ceva normal.

Deschid cat pot de silentios usa si intru in camera spatioasa, din cate vad inca dormea. Era atat de dragut, avea niste gene lungi si negre, orice fata ar fi geloasa. Parea facut din portelan, oricat de mult incercam nu gaseam niciun defect, poate doar urma de dinti de pe gat sau mai bine zis, urmele. Incep sa ma enervez si imi iau privirea de la el, trebuie sa ma imbrac si sa plec, nu am timp sa il privesc si sa descopar ce a facut inainte sa vina la mine. Ma imbrac rapid cu o pereche de blugi, un tricou alb si un sacou cu maneca scurta, albastru, imi prind parul intr-un coc dezordonat, ma machez putin apoi ies pe usa cu directia „spital”. Norocul meu este ca locuiesc aproape, deja se vede cladirea aia imensa.

Intru inauntru si simt imediat cum incepe sa revina starea de ameteala, incep sa cred ca sunt alergica la spitale. E un miros atat de urat, oamenii bolnavi care se uita ciudat la tine si te intreaba de ce esti aici, sau cei care sunt pe moarte si sunt vizitati de rude, ma fac sa inebunesc. Nu reusesc sa ajung la asistenta pentru ca sunt intrerupta de o doctora destul de invarsta care ma roaga sa vin dupa ea. Parul ei era brunet, lung si ondulat, dar era tinut in frau de o clama rosie. Ochii ei caprui ma priveau atat de bland, era o femeie destul de aratoasa.

Intru cu ea in camera si ma pune sa ma schimb intr-un fel de rochie urata de un albastru spalacit, in timp ce ea se duce sa aduca analizele. Dupa cateva minute apare si ea, privirea ii era trista si plina de mila. Inchid ochii si ma intind pe pat, era bine ca sunt singura, chiar nu doream un coleg de camera. Imi spune ca boala mea este destul de avansata si ca trebuie sa stau cateva zile aici pentru chimioterapie. M-a certat o jumatate de ora pentru ca nu m-am internat mai devreme, era mai rau ca mama. O, doamne. Am si uitat ca astazi vine mama.

Doctora se indrapte spre mine cu o b-branula, nu din nou. Doar inchide ochii si uita de tot, Sakura. Imi intorc capul in alta directie si simt cum pielea imi este penetrata de acul rece. Tot corpul imi tremura, dar incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase ce ma fac fericita. Ma imaginez pe mine pe o plaja, degetele mele jucandu-se in nisipul umed, iar valurile izbindu-se lin de picioarele mele, era atat de bine. Visul imi este intrerupt de vocea brunetei care incerca sa ma incurajeze, stia ca o sa mi se faca rau, urasc tratamentul asta, imi urasc viata.

Incerc sa inchid ochii si sa dorm, sperand sa nu ma trezesc deloc pana termin cu asta, vroiam sa ma trezesc in camera ma, in patul mare acoperit de patura pufoasa. Se pare ca mi-a pus si niste somnifere pentru ca ma simt atat de obosita, ochii mei clipesc, iar de fiecare data cand ii inchid privirea devine din ce in ce mai neclara.
Sasuke P.O.V

E deja ora patru, pe unde umbla fetita asta? Dupa ce ca m-a lasat in camera si a plecat ea stie unde, fara macar sa anunte, nici macar nu raspunde la telefon. Sper ca nu umbla ca nebuna pe strazi sau prin cine stie ce cartiere mizerabile, chiar si in timpul zilei e periculos pe aici. Din cate stiu, astazi vine maica-sa, Tsunade. O sa o intreb pe ea, dar pana la urma ce imi pasa mie? Nu avem nicio relatie, eu sunt cu treburile mele, ea cu ale ei.

Ma despart de Naruto, iar acum ma indrept spre casa. Din cate mi-a spus blondul, maine seara e o petrecere nebuna la TeenClub, perfect. In caz ca nu apare rozalia pana maine, o sa ii dau un mesaj si o invit si pe ea, poate reusim ceva la petrecere. Numai cand ma gandesc la corpul ala imi vin in minte tot felul de imagini interzise minorilor. Deja sunt patetic, nu am vazut-o decat de o zi si ma gandesc atat de mult la ea, ce ar trebui sa spun, ca e dragoste la prima vedere? In primul rand, nu cred in asa ceva, iar in al doilea noi ne stim de mult timp si nu am simtit nimic pentru ea, deci nu e dragoste.

Cand sa intru in curte, privirea mea se duce spre casa rozaliei. Tsunade plangea, se pregatea sa intre si ea. Daca a patit Sakura ceva? Ma duc dupa ea val vartej si o intreb ce a patit. Chipul ei era brazdat de cearcane, se vede ca nu a dormit de ceva timp. Era atat de trista, dar evita sa imi spuna adevaratul motiv, mi-a spus doar ca plange pentru ca ii era dor de Sakura, sunt sigur ca minte, ceva se intampla aici, iar eu o sa aflu. O ajut sa isi duca bagajele in casa, iar inainte sa plec o intreb pe unde umbla fiica ei, aceasta imi spune ca a plecat cateva zile. A facut ce?

Nu te intereseaza, Sasuke. Trebuie sa iti iei gandul de la fata asta, si stiu cum. Scot telefonul din buzunar si ii trimit uneia dintre fetele mele un mesaj sa se pregateasca pentru ca in cateva minute sunt la ea. In cateva secunde, primesc si un raspuns care era cam deplasat chiar si pentru mine, dar e dragut sa incerci chestii noi din cand in cand si fata asta se pare ca stie ce vrea. Ajung la usa roscatei, dar nu apuc sa ciocan ca sunt tras inauntru si izbit de perete, o da, o sa am ceva treaba.

Sakura P.O.V

Bip,bip,bip..bip la nesfarsit. Cand o sa se opreasca vreodata aparatul asta din bipait? Poate doar cand o sa se opreasca si inima mea. Ma dor atat de tare muschii, oare cat am dormit? Vreau sa plec de aici, spitalul asta ma sufoca, aparatele, acele care imi gauresc pielea si lasa in urma lor mici pete mov si dureroase, chiar si doctorii. Intorc privirea si o vad pe mama care se pare ca doarme. Lacrimile lipite de obrajii ei erau aproape uscate. Buna treaba, mama, in sfarsit vrei si tu sa recunosti adevarul. Era atat de chinuita, fiind inghestuita in scaunul ala micut si capul odihnindu-se pe doi cm din perna mea. Oftez si imi duc o mana spre chipul ei palid, acoperit de niste cearcane imense. La atingerea mea tresare si un zambet ii apare pe chip.

- Te-ai trezit, esti bine, te doare ceva, ai nevoie sa iti aduc ceva de mancare? sa stii ca Sasuke ma tot intreaba de tine, ai ceva cu baiatul asta? Nici nu a venit bine si ma bombardeaza cu intrebari, iar eu trebuie sa fiu calma si sa ii raspund la fiecare in parte. Mai oftez odata, apoi trag aer in piept si ii spun:

- Din pacate da, mama. As fi vrut sa ii spun satanei ca o saluti, dar tot aici ma aflu. Sunt bine, sanatoasa, nu am nevoie de nimic, nu am nimic cu Sasuke. De cat timp esti aici?

Mama imi spune ca a venit de ieri, deci asta e a doua zi si se pare ca e si opt seara. Cat am putut sa dorm, probabil au scapat toate somniferele in perfuzia mea. Inca ma simt rau, dar nu trebuie sa arat asta acum, o sa am timp. Batrana mea incepe sa ma sarute, sa ma imbarbateasca, sa planga la un moment dat, sa rada. Era atat de obosita, sta de ieri aici si nici macar nu a dormit cum trebuie. O rog sa plece acasa sa se odihneasca si sa vina maine, dar ma refuza. Reusesc doar sa o faca sa mai stea doar o ora, e bine si asa. Nu vreau sa moara inaintea mea. Imi caut telefonul pe care il gasesc sub mine, vroiam sa vad daca am avut vreun apel, mesaj ceva. Cand ii deblochez tastatura, vad pe ecran o poza cu mine si cu Sasuke cand dormeam, iar el avea mana pe unul dintre sanii mei. Incep sa scot fum pe urechi si pe nari, deja a intrecut masura. Aveam cateva apeluri de la el si doua mesaje. Intr-unul imi spune ca se da o petrecere la un club, iar in celalalt ma intreaba unde sunt.

O petrecere? Chiar am chef, se pare ca mai e o ora pana incepe. Mama pleaca pe la noua, eu am bani in pantalonii pe care ii aveam ieri, deci merge. Problema grava este ca trebuie sa fug din spital, deci o sa ies pe geam.
Stiu ca o sa merite, o sa intanlesc baieti draguti, cateva saruturi de la straini, dans pana dimineata, bautura. Toate astea construiesc o frumoasa bucata de rai.Stiu ca vor exista consecinte grave, mama se va supara, dar am nevoie de distractie. In ultimul timp am avut o viata prea linistita, chiar si bunica are mai multa actiune ca mine, vechea Sakura trebuie sa revina acum.ma prefac ca dorm, de fapt ca ma ia somnul, iar inainte sa plece, mama mi-a spus ca am niste haine in geanta de langa pat. Se pare ca matusa mi-a trimis din nou cadouri. Inca un motiv sa ma duc, pot spune ca asta e un semn.

Mai stau cateva minute si ma ridic din pat. Scotocesc prin geanta mare inca cinci minute si in sfarsit gasesc ce am nevoie. Iau un top gri, acoperit de pietricele, niste pantaloni scurti, negrii cu multe franjuri, iar in picioare niste pantofi negrii cu toc. Observ ca aveam si niste truse de machiaj, deci imi dau cu negru,putina pudra si rimel. Imi scot perfuzia de care vroiam sa scap atat de mult, apoi ma indrept spre geam si il deschid. Mai verific odata sa vad daca mi-am luat telefon, bani, tot ce trebuie si ma pregatesc sa sar. Nu era nimeni afara, oricum era intuneric. O iau repede la sanatoasa pana ies in strada si astept un taxi.

Nu dupa mult timp apare si spre norocul meu, cel care conducea stia unde este clubul respectiv. Ajungem in 10 minute, era atat de mare, iar afara erau tot felul de adolescenti. Unii erau deja pe jos, altii se sarutau, altii se drogau, era un adevarat haos. Cobor din masina, indrepandu-ma spre intrare. Cand vreau sa platesc intrarea, o voce din spatele meu ma opreste si ii spune ca sunt cu el. Ma intorc confuza si vad o adevarata frumusete. Era roscat, cu ochii verzi si in plus arata atat de bine, merge pentru o seara. Intram inauntru, iar acesta ma conduce spre bar.
Muzica era data la maxim, pieptul imi bubuia continuu, era ca si cum aveam o boxa in mine. Majoritatea dansau, era bataie pe ringul de dans. Fetele erau pe jumatate dezbracate si se onduiau cat de mult posibil, iar baietii le atingeau peste tot. Erau de asemenea si animatoare al caror dans facea ravagii. Din cate se vede de aici, erau in jur de 4. Aveau locuri speciale, fiecare avand cate o bara. Imi iau privirea de la ele si mi-o indrept spre chipesul din fata mea. Din cate am inteles, numele lui era Gaara. Comanda ceva de baut, sincer nu ma interesa ce, atata timp cat ma imbatam, era bine. Dau un pahar peste cap, doua, trei pana le-am pierdut numarul.

Deodata aveam un chef nebun sa dansez, ma simteam atat de bine, probabil baiatul asta mi-a pus ceva in bautura. Se apropie de mine si incepe sa ma sarute pe gat. Eu nu faceam nimic decat sa rad. Buzele lui au ajuns acum pe ale mele, adevarul e ca saruta bine. Ii raspund si eu, adancindu-l mai mult. Se pare ca vroia sa treaca la un alt nivel, pentru ca mainile i se tot lipeau de sanii sau de fundul meu, de aceea ma despart usor de el si ii spun sa isi puna pofta in cui.

Observ la un moment dat ca o animatoare lipsea, iar o bara era libera. O idee imi tot strabate mintea, asa ca ma gandesc sa o pun in aplicatie. Ma strecor prin multime si ma urc sus, punandu-ma in locul fetei care a plecat. Dj-ul anunta ca o noua „animatoare” a aparut, si ca premiera o sa imi puna melodia 50 cent- down on me. Nici ca se putea mai bine. Incep si eu sa dansez, adaugam numai miscari lascive si se pare ca toti erau multumiti pentru ca au inceput sa tipe, iar un baiat destul de frumos, blond, cu ochi albastrii a venit langa mine. Incepem amandoi sa dansam, daca nu ma insel acum se auzea Rihanna – rock me out.

Imi indrept privirea spre bar sa vad daca mai era roscatul meu acolo. Spre surprinderea mea, langa el era o roscata care saruta de mama focului un baiat. Ma uit mai atent si nu imi vine sa cred, baiatul ala era...


O sa vedeti in urmatorul capitol cine era
Capitol necorectat

cine cine era ? e evident Sasuke!!!!!!!!!!!!!
e viata lui nici macar nu o iubeste pe Sakura
ea saraca e bonlava nu vrea sa se indragosteasca.
fal pe Sasuke sa o iubeasca defapt sa recunoasca ca o iubeste .
astept next si PWP

Cred ca era Sasuke
Si mai cred ca baiatul blond, cu ochii albastri era Naruto . Sper sa nu ma insel
Nu cred ca mai trebuie sa spun ca ITI ADOR FICUL, pentru ca tu sti deja asta

Dabea astept NEXT-ul.
TE