Capitolul XII


Este chiar mama, finta care mi-a dat viata, femeia pe care nu am mai vazut-o de 4 ani acum sta in fata mea cu un zambet bland pe fata. Icep sa pornesc spre ea, la inceput cu pasuri mici care deveneau din ce in ce mai grabite pana ce am ajuns in fata mamei si am imbratisat-o. Mici lacrimi imi invadau fata, nu puteam sa ma abtin ca sa nu plang. Timpul parca sa oprit in loc, poate ca nu mai trebuie sa ma gandesc la trecut, poate ca acum in sfarsit voi deveni fericita. In fiecare noapte ma gandeam la ea, ma tot framantau grijile...ma intrebam daca e bine, daca nu cumva tata ii facuse ceva din cauza ca eu am fugit. Acum cand este langa mine, cand ii pot spune din nou ,,mama” simt ca acel gol din inima mea, acel mic spatiu negru a fost inlocuit de o fericire imensa. Ne despindem amandoua din imbratisare si ii zic ca mi-a fost dor de ea dupa care ne zambim reciproc.

-Mami cine e ea? Ma intorc pre puiul meu si vad ca se uita mirat la mama. Ii spun sa vina sa cunoasca pe cineva care face parte din familie si care de acum va fii mereu cu noi. Mama ma intreaba daca este copilul meu iar eu dau afirmativ din cap, o mica lacrima isi face aparitia pe chipul ei palid si vad cum il imbratiseaza pe Ahram. Stiu...si pentru ea este o veste destul de socanta ca abia acum afla ca are un nepote.

-Mami ea estle bunica? Ma intreaba Ahram cu un zambet dulce pe fata...dar oar de unde a stiut? Nu conteaza, important este ca acum ii am alaturi de mine pe oamenii cei mai importanti din viata mea.

-Da Ahram...ea este bunica ta. Dupa ce ii raspund la intrebare il vad pe baietel cum ii sare la Itachi in brate zicandu-i ca vrea sa calareasca camila impreuna cu el.

-Eu trebuie sa plec ca trebuie sa ma joc cu printul meu...Abia daca reuseste Itachi sa isi termine cuvintele ca este tras de catre Ahram spre camile...sper ca totul sa fie bine cu cei doi si sa nu se intample ca data trecuta cand Itachi a cazut de pe camila si a stat 2 zile in pat. Sunt trezita din mica mea visare catre vocea blanda a mamei:

-Sakura ma bucur sa te ravad, sa vad ca ti-ai intemeiat o familie frumoasa dupa tot chinul de care ai avut parte alatui de Sasuke dar...trebuie sa discutam serios.

Vocea mamei era una serioasa, cred ca daca un copil ii auzea vocea probabil se speria si fugea. O invit pe mama alaturi de mine in casa unde ii fac un ceai de trandafiri. Ne asezam la masa si ii spun ca sa imi spuna acel lucru important despre care vrea sa vorbim.

-Sakura...nici nu stiu cum sa iti zic... tatal tau a murit si....Sasuke v-a ajunge emir daca tu nu vii inapoi in palat.

Stai...adica tata a murit? Si Sasuke emir? Dar ce dr**cu s-a intamplat ? Adica..tata e mort, dar cum?



ata..sper sa va placa scuze de greseli si sper ca veti critica sau comenta