Capitolul XI

Locuiesc de mai bine de 4 ani in Ajman, un orasel din Regatele Arabe Unite. Totul este aproape perferct in viata mea...sunt iubita de catre Itachi si eu incerc pe cat se poate sa il fac sa se simta iubit dar un coltisor din inima mea se mai gandeste la Sasuke. Alah! De ce mi-ai dat o dragoste atat de grea? Oare ti-am cerut prea mult cand doream sa ma marit din dragoste? Totul putea sa fie minunat in viata mea daca Itachi imi era destinat ca primul sot...poate ca in aceste momente uitam de toate grijile si ma concentram asupra vietii mele de musulman.


Locuim intr-o casa simpla, la inceput Itachi a insistat sa cumparam o vila dar eu cred ca noi trei putem locui si intr-un loc simplu, desi acest lucru nu inseamna ca suntem saraci. M-am acomodat destul de repede cu acest loc dar imi lipseste mama, imi lipsesc prietenele, Hinata...chiar si camila Shu imi lipseste. Noaptea imi aduc aminte de vremurile indepartate, cand eram doar o copila si ma jucam su mama in gradina de cactusi. De fiecare data cand ma intepam la mana de catre un cactus mama ma pupa pe acel loc si imi spune ca sa nu plang deoarece sunt fata imparatului.

Da, sunt fiica imparatului...cea care a adus rusine peste Regatul Arab, cea care in ochii locuitorilor a devenit o c**va care si-a inselat sotul si a fugit cu fratele lui. Ma intreb ce face mama, oare este bine, oare ii este dor de mine? Poate nu sunt eu cea mai buna fiica din lume, cred ca ea merita o fiica care sa fie alaturi de ea in fiecare clipa, nu cred ca mai vrea sa ma vada dupa tot ce am facut. Traiesc ascunsa de tara mea natala...de ce? Daca m-ar gasi cineva as fi uisa pe loc de catre rege...care nu ete tata. Tata, a cedat postul de rege acum 2 ani si inlocuitorul lui fiind Sasuke cu noua lui sotie. Oare si tata ma uraste? Oare nu ma iubeste deloc acest barbat caruia ii spun ,,tata”? Din prima clipa a existentei mele tata nu m-a iubit cu adevarat...era suparata pe mama deoarece nu nascuse un baiat.

-Mami, mami!

Imi revin la realitate datorita unui glas de inger care inseamna totul in viata mea, micutul meu Ahram. Datorita lui Alah, baietelul meu este al lui Itachi, seamana leit cu el. Are ochii negrii,parul ii ajunge pana la umeri si pielea bronzata.

-Ahram...s-a intamplat ceva? Eram poate cea mai fericita mama, puiul meu crestea intr-o familia fericita, avea familia pe care eu nu am avut-o niciodata.

Ma prinde de mana si ma trage afara din incapere spunand de mai multe ori ca are sa imi arate ceva. Ajungem amandoi in graba la parter unde vad pe masa un buchet urias cu mai multe tipuri de flori...este pur si simplu minunat dar, unde este Itachi?Ma uit peste tot si nu-l vad, cand vreau sa ma intorc dau cu nasul in cevat tare. Imi deschid ochii si il vad pe brunet in fata mea cu un zambet dulce pe chipul lui putin palid. Se apropie de buzele mele rosii si le uneste cu ale lui formand un sarut tandru. Ne dezlipim buzele una de alta si ne itoarcem spre Ahram care era cu un zambet larg pe fata. Itachi se apleaca la inaltimea lui luand-ul in brate si ii spune ca maia re inca o surpriza.
Intr-o mana il tine pe Ahram in brate iar cealalta imi prinde mana dreapta si imi spune sa il urmaresc pana in fata casei. Cand iesim afara mare imi este surpriza cand o vad pe...Nu se poate! Este chiar...

Sper sa va placa si astept comuri si critici