Iubire amagitoare

Subiect: Iubire amagitoare Sam 03 Dec 2011, 18:41

Ei bine, am facut si eu un fic. ^^
Ce va rog, este sa ma criticati cat mai mult, pentru ca vreau sa-l imbunatatesc. Cel mai sigur, o sa fie praf din moment ce este primul meu fic. :"> Ma rog, am mai facut unul acum 2-3 ani, dar sunt la fel de neexperimentata.

Capitolul 1

Cerul se rumeneste la ivirea zorilor. Drumul urca lenes, serpuind prafos, spre dealurile din jurul orasului. Iarba pasunii pare ca si-a muiat varful in aurul verii, pentru a fi ocrotita de bruma. Jos, de-a lungul drumului, sunt nuci batrani si grosi acoperiti de frunzis inca des, dar atins de asprimea vanturilor tomnatice si oarecum istovit. Nu sunt doua frunze la fel, insa toate lasa in ochi simtirea dulce a unui verde care bate-n galben. Pasarile se rotesc in inalt, se desira, iar se strang si iar se raresc, apoi isi aleg calauzele, le pun in frunte, si-n varf de sageata calatoresc. Se ridica stol sus-sus, pe apa albastra a cerului, si lin, ca impinse de un dor tainic, vaslesc, se sterg din zarea plaiurilor noastre. O adiere lina, aproape calda, se simte dinspre sesul nesfarsit.

Razele cordiale ale soarelui se strecoara incetul cu incetul in camera unei fete cu par rozaliu asemeni florilor de cires si cu tenul alb ca spuma laptelui. Cu greu, isi deschide ochii lasand la iveala culoarea lor nemaipomenita de un verde asemanator celui mai pretios smarald. Se ridica lenesa din pat si se duce sa isi faca un dus. Picaturile curgeau agale pe corpul ei cu forme bine definite. Sakura, caci acesta este numele fetei, avea 17 ani si arata foarte bine pentru varsta ei. Dupa ce s-a reimprospatat, un zambet i se iveste pe fata ei intrucat isi aminteste ca e prima zi de scoala. Merge in fata dulapului ei, si isi cauta cu ce sa se imbrace. Se decide sa isi ia o bluza alba cu o vesta neagra pe deasupra, si niste pantaloni gri, mulati. Parul il avea pana la umeri, asa ca a decis sa si-l lase desprins. Si-a dat cu putin rimel si dermatograf, si a coborat la micul de jun. Acolo o astepta mama ei, Mya, o femeie destul de inalta, cu parul rozaliu ca al fetei si ochi albastrii, tatal sau, un barbat de 43 de ani, insa mai mult de 30 nu ii dai, brunet cu ochii verzi, si iubitul ei frate, Leo, un baiat de 19 ani, brunet cu ochi albastrii.

-Din pacate, eu va trebui sa sar peste micul de jun, caci o sa pierd avionul spre New York, am o prezentare importanta, insa o sa ajung diseara, spuse mama Sakurei. Ea era un important designer din Tokio, dar mai mereu ocupata si plecata prin diferite tari. Familia ii spune sa aiba grija si isi ia ramas bun fiecare de la ea.

Dupa ce Sakura si fratele ei au terminat de mancat, si-au luat ghiozdanele in graba si au plecat spre masina lui Leo.
-Surioara, vezi ca azi nu te pot conduce pentru ca ies mai devreme cu o ora de la scoala, sa ai grija pe drum.
-Ok, nici o problema, o sa am.
Indata ce au ajuns, Sakura fuge spre prietenii ei pentru a-i revedea dupa atata timp. Acestia erau Naruto, un blond hiperactiv cu ochii albastri si foarte pervers care si-a batut joc de toate fetele cu care a fost, Neji, un saten cu ochii foarte speciali, de un mov deschis, cu o fire imprevizibila, Hinata, o fata foarte rusinoasa, bruneta cu ochii ca ai verisorului ei, Neji, si Ten Ten, o satena cu ochii caprui, deosebit de frumoasa. Cand toti au vazut-o au ramas cu gurile cascate, mai ales baietii. Anul trecut, rozalia avea ochelari, aparat dentar, isi tinea mereu parul prins, iar acum este schimbata radical. Si-a pus lentile transparente, intrucat culoarea ochilor ei era frumoasa si nu a vrut sa o schimbe, dintii ei erau perfecti, iar corpul ai putea spune ca il are perfect.

-Wow, Sakura ce te-ai schimbat! Exclama Hinata, una dintre prietenele ei de suflet.
-Sper ca in bine, spune rusinata Sakura.
-Normal! Striga toti in cor.

Clopotelul asurzitor se aude, si toti elevii intra in clasele lor cu zambetul pe buze. In cateva minute, in clasa a X-a B, clasa din care rozalia cu prietenii ei faceau parte, intra dirigintele lor, Kakashi Hatake, in varsta de 28 de ani, cu parul gri si ochii negrii, salutandu-i avand cel mai mare zambet. Acesta ii iubea pe elevii lui, ca si cum ar fi fost copii sai.
-Buna ziua copii! Ei bine, am o surpriza pentru voi, aveti un coleg nou!
In momentul acela, marea majoritate erau foarte curiosi cine e, daca este vreun fitos bogat sau un baiat simplu, de treaba. Deodata, se aude un ciocanit la usa. Un baiat cu parul negru asemeni pana unui corb, si ochii negri ca taciunile intra in clasa.

-Te rog sa te prezinti, spune Kakashi.
-Salut, ma numesc Sasuke Uchiha, sunt nou in acest oras si sper sa ma imprietenesc cu toata lumea, spune brunetul cu un zambet imens pe buze.
-Bun venit Sasuke, te rog sa te asezi langa Sakura, fata din a 3-a banca.
-Hei, eu sunt Sakura, incantata.
-Hei, ma bucur sa te cunosc.Ai putea te rog in pauza sa imi prezinti si mie scoala? spune baiatul in timp ce obrajii lui iau o tenta rosiatica.
-Sigur ca da, dar ti-e cald? Vrei sa deschid geamul?
-Nu, nu, sunt bine..zice Sasuke in timp ce se inroseste si mai tare.
Dupa terminarea orei, cei doi ies din clasa, iar Sakura incepe sa ii arate fiecare clasa, biblioteca, laboratoare, etc.
-Si ai vreun frate sau sora?
-Da, am, il cheama Itachi si este a XII-a A. Tu?
-Si eu am, il cheama Leo si este in aceeasi clasa ca si fratele tau. Ce coincidenta.

Intr-un sfarsit s-au terminat toate orele, si elevii ies obositi din scoala indreptandu-se spre casele lor. In gloria luminii un punct tresari si pieri. Randunica, poate. Si soarele apuse dincolo de lume, ducand cu el condurul delicat pierdut de vara pe cea din urma treapta a palatului ceresc.
-Hei Sakura, pot sa te conduc? Intreaba brunetul.
-Sigur, nici o problema.
Pe drum, au facut fel si fel de glume, au ras pana n-au mai putut, totul era asa de placut pentru ei. In cateva minute, au ajuns in fata casei rozaliei. Sasuke isi ia la revedere, urandu-i noapte buna.Sakura intra in casa cu zambetul pe buze, fericita, insa in momentul acela ii vede pe tatal sau si fratele ei uitandu-se stupefiati la televizor in timp ce o lacrima curgea pe obrajii lor. Rozalia isi indreapta si ea privirea catre TV, si siroaie de lacrimi incep sa ii curga pe chipul ei. La stiri, anunta ca..

O sa vedeti in capitolul urmator. Sper ca v-a placut. :o3 Nu uitati, cat mai multe critici. :-w

Ja ne !

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 03 Dec 2011, 19:05

Paiii, am aterizat si eu :o3

Sunt chiar impresionata de descrierea pe care ai facut-o la inceput. Imi aduce aminte de o poezie de toamna.. Oricum, mi-a placut mult ca ai folosit atatea si atatea fguri de stil, chiar m-ai impresionat. La dialog nu merge asa de bine, insa sigur se poate imbunatati.. Incearca sa nu mai faci atatea replici scurte, ci sa le integrezi in vorbirea indirecta pentru a face actiunea mai fluida.. Greseli de tastare nu am vazut decat una si anume "micul de jun ~ micul dejun". Asa, ideea nu pare foarte foarte originala, insa abia astept sa vad cum o vei dezvolta.. Titlul m-a atras sa iti citesc ficul, deci este ok..

Asa, pai cam asta ar fi in mare..

Mai astept cateva capitole ca sa-mi formez o parere mai ampla..

Spor la scris si multe idei..

Te-am pupacit dulce..

choco^^

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 03 Dec 2011, 19:15

Hi!!

Pai, scumpa imi place.. Ce pot sa spun.. Te critic daca asa vrei. Sa incepem cu partea negativa.. happy2

Pai ai grabit actiunea pe ici pe colo, descriere ai, dar dialogul a fost putin, nu stiu.. Nu pot spune sec dar mai puteai scurta ceva. Nu stiu.. :><:
Partea buna e ca m-ai impresionat cu partea in care ai descris natura. huh?

Daca este totul de la tine si nu ai avut nici o sursa de inspiratie, atunci lasa-ma sa iti spun ca ai un adevarat suflet de poet. Foarte frumos.. Cum ai descris pana si zborul pasarilor. Eu una urasc toamna, dar daca ar fi asa cum ai descris-o tu as iubi-o. lough

Prea frumos. Eu de ce nu pot sa fac asa ceva? Off.. ingrijorat

Acum.. De ce m-ai lasat in suspans? Daca e ce ma gandesc eu e de rau.. sad

Cred ca stiu ce arata la TV.. Sper sa nu fie ce imi imaginez eu.. crying

Imi place ca brunetul e asa docil si bland. Foarte frumos. in love

Aaa.. Si ca Sakura era uratica si acum e o bomboana de fata. Sunt sigura ca multi baieti intoarc capul spre ea. lough

Pai.. Cam atat am avut de spus.. Astept next si te-as ruga, daca esti draguta, sa ma anunti si pe mine. good

Te-am huguit si pupacit!! a hug

ByE!!

::.C’est quelqu’un qui m’a dit que tu m’aimas encore.::
~It is someone who told me that you still love me~
::.Serais-ce possible alors?.::
~Would it be possible than?~

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 03 Dec 2011, 19:43

normal ca mi-a placut dance2

ce dragut e Sasuke, bine ca nu e un ingamfat in love

spor la scris!
next-ul cat mai repede!!

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 00:21

Va multumesc mult ca mi-ati citit ficul si ati comentat. :x Inseamna foarte mult pentru mine, va multumesc enorm. :o3 Am luat in seama sfaturile si sper ca acest capitol sa fie mai bunicel. Sper sa va placa. <3

Capitolul 2

(Sakura)

Incremenisem.. ma uitam stupefiata la acel televizor, care anunta ca avionul din New York spre Tokio s-a prabusit, si in el se aflau oameni importanti precum vestita creatoare de moda Mya Haruno si distinctul om de afaceri Asuma Uchiha..In acel moment imi venisera in minte toate amintirile cu ea.. Cine va mai veni la mine seara sa imi spuna noapte buna sarutandu-ma pe frunte? Cine ma va mai certa ca am luat 7 la matematica? Cine va mai sta in weekenduri cu gura pe mine sa fac exercitii pentru a ma perfectiona? Cine ma va mai imbratisa atunci cand am nevoie? Pe umarul cui am sa plang pentru problemele cu prietenii? Cine imi va zice sa invat pentru teze? Cine imi va spune ca totul va fi bine? Cine va mai face glume ca sa ma amuze cand sunt trista? Cu cine o sa ma cert ca nu spal vasele? Cui ii voi mai spune eu toate problemele? Cine o sa stea mereu langa mine cand sunt bolnava? Cine ma va mai suna incontinuu sa merg mai repede acasa ca s-a intunecat? Cine va mai juca carti cu mine seara in pat pana adorm? Cine ma va mai invata sa gatesc? Cu cine o sa ma mai bat cu mancare? Cu cine o sa ma mai cert ca sunt mofturoasa la mancare?

Eu cu tata deabia ne salutam..Mereu am fost distanti unul fata de celalalt. Nu pot sa cred, nu accept asa ceva, nu vreau! Vreau ca mama sa fie aici, langa mine..Desi lipsea majoritatea timpului am facut multe impreuna..Inca imi amintesc cum se juca cu mine cu papusile cand aveam 7 ani..Sau cand ne-am batut cu tort la ziua mea..Sau cand ne era frica la mare sa ne bagam cu capul la fund dar pana la urma ne-am luat curaj..Sau cum incercam amandoua sa inotam si niciodata n-am reusit..Anul asta imi promisese ca o sa reusim..Imi amintesc cand mi-a placut prima oara de un baiat si ea l-a invitat la cina..Eram asa rusinata, i-am zis ca vroiam sa o omor. Bineinteles, in gluma. Nu pot sa accept ca ea numai e..trebuie sa fie, mi-a promis ca vom inota..Ma simt zdrobita, daramata, neajutorata, mahnita, abatuta, indurerata, elegiaca, nostalgica..ma simt goala pe dinauntru..De ce? De ce Dumnezeu mi-a facut asta?

Mereu ma rog seara in special pentru mama mea, mereu m-am impartasit si spovedit..mereu mergeam Duminica la slujba cu..mama, mereu aprindeam cate o lumanare rugandu-ma pentru binele familie mele..Stau si ma gandesc la cuvantul “Mama”..cel dintai gangurit al pruncului cand deschide ochii in lume; zambet si lacrima si suflet asupra patului celui care va deveni inca un om; ochi pierduti pe caile celui plecat si asteptat sa vina; mangaiere si alinare, sprijin la nevoie si sacrificiu, chiot de nadejde pentru cel biruitor in viata. Mama, care de altfel nu vorbeste decat prea putin, tine gata pentru toate imprejurarile cate un cuvant plastic si plin de seva. Nu cauta aceste cuvinte, caci ele ii vin de la sine, si apoi le lasa sa cada fara teama de a le stinge puterea si culoarea printr-o prea deasa intrebuintare. Mama pentru mine este ca o floare sensibila de primavara, ca o raza de soare care ar topi toti ghetarii din lume, ca un ciripit zglobiu de randunica.

Frumusetea sufleteasca a mamei mele, vorbele ei dulci se contopeau cu raza de soare care binecuvanta, cu caldura ei, intregul pamant, cel putin lumea mea. Cu ochii ei de caprioara, cu glasul catifelat si sufletul de aur, mama este fiinta cea mai draga mie, este comoara mea fara de pret. Inca imi amintesc cum buzele ei ca petalele unui trandafir, se miscau sfioase la rostirea celor 2 cuvinte magice: Te iubesc. Mama intruchipeaza caldura sufleteasca, povata de exemplu. Pentru tot ce inseamna ‘mama’, milioane de suflete aduc flori si ganduri bune intr-un urias buchet al iubirii, respectului si pretuirii fara seaman. Mama mi-a leganat visurile din frageda copilarie, a stat la capul meu nopti dupa nopti, neglijand primele riduri aparute la ochi si surazand la fiecare gangurit al meu. Alaturi de mama, copilaria creste spre viata, ca zborul unei ciocarlii spre soare. Ea m-a ferit de orice rau, binecuvantandu-ma cu dragostea ei nemarginita. Langa ea ma simteam protejata, duiosia ei, grija ei pentru mine se contopeau cu propria ei viata, care acum numai e..O vreau inapoi, langa mine, vreau sa fiu in bratele ei calde..Leo se apropie cu pasi marunti catre mine, ma ia in brate si reuseste prin suspine sa imi spuna:

-O sa fie totul bine surioara..
-Cum?! Cum o sa fie bine, a?! Nici tu nu crezi ce spui. Ce, credeti ca daca sunt mai mica nu am destule amintiri cu ea?! Am destule incat sa scriu un roman. Nu o sa fie bine nimic, ea insemna totul pentru mine, ea ne unea familia..Dar nu mai este..DE CE?!
-Poti pentru un minut sa nu te mai gandesti la tine?! Gandeste-te ca sunt copii ai caror ambii parinti au murit! Gandeste-te ca unii poate au ramas orfani! Gandeste-te ca mai sunt si copii chiar si de varsta ta care trec prin asta!
Avea dreptate..Eu il mai am pe el, pe tata..Intr-un fel i-am jignit cand am spus ca totul e distrus.Hm, Uciha? Am mai auzit azi numele asta dar.. unde?

~Flashback~

-Te rog sa te prezinti, spune Kakashi.
-Salut, ma numesc Sasuke Uchiha, sunt nou in acest oras si sper sa ma imprietenesc cu toata lumea, spune brunetul cu un zambet imens pe buze.

~End of flashback~

Sasuke..si el trecea acum prin asta..Prin durerea de a pierde un parinte, atunci cand simti ca esti gol pe dinauntru, ca o parte din tine numai exista si iti vine doar sa mergi sa te arunci de pe acoperis, si sa mori. Si eu m-am gandit la asta, insa ii am pe tata si pe Leo, care stiu ca o sa-mi fie alaturi. Ma duc sa ii imbratisez pe cei doi zicandu-le ca ma duc la culcare. De unde, n-am dormit toata noaptea. Am stat si m-am uitat in calculator la pozele cu mama..Amintindu-mi plimbarile noastre de duminica prin parc..Ce bine era..Dupa ce m-am uitat la peste 100 de poze de mai mult de 50 de ori mi-am amintit ziua cand am avut balul bobocilor..
~Flashback~

-Maamaa!! Mi s-a rupt rochia! Iti vine sa crezi?! Ce ma fac? Intr-o ora trebuie sa fiu gata si NU AM ROCHIE!
In acel moment mama rozaliei intra pe usa cu o rochie de un albastru mirific, asemeni oceanului. Era fara bretele, si putin mai sus de genunchi.
-Mama e..perfecta! TE IUBESC! Mereu esti pregatita pentru orice, te ador, esti cea mai buna mama din lume, nu stiu ce m-as face fara tine! Exclama fata sarindu-i in brate Myei.

~End of flashback~

Of..ce grijulie era..Pana si cand ne certam ea vorbea calma, iar eu tipam ca disperata, chiar amuzand-o. As face orice pentru a putea fi langa mami. Imi amintesc cat ii placea ei anotimpul iarna..dar deabia acum realizez ca are si de ce. Vazduhul toamnei e luminos, sub cerul religios albastru. Diminetile si amurgurile sunt procesiuni de odajdii in fum albastrui de tamaie; amiezile aprind mari policandre galbene; iar noptile declinului de august trec, purtand in mainile cu largi maneci de umbra lumanarile aprinse ale stelelor cazatoare, lasand fosnete lungi, uscat matasoase.

Gata si capitolul 2 Dupa cum stiti, vreau critici! Cat mai multe, pentru ca stiu ca acest fic are nevoie :o3. Va multumesc celor care il cititi si comentati, dupa cum am mai spus, inseamna mult pentru mine. Simt inca o bucurie in suflet.

Ja ne!

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 00:43

nu numai ca imi place, il ador.
Saraca Sakura..si Sasuke.
iti multumesc mult ca m-ai anuntat, ai un fic extraordinar.
imi place extrem de mult descrierea, mirific!
abia astept urmatorul capitol, tin-o tot asa!
spor la scris, nu uita sa ma anunti cand pui next-ul

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 00:53

foarte foarte frumos huh?

te felicit huh?

ideea este foarte originala pentru ca in nici un fic pana acum nu am citit ceva in care Sasuke sa se comporte asa dar presimt ca de acum totul va fi altfel huh?

imi pare foarte rau pentru Sakura sad

te rog sa ma anunti cand pui next-ul good

astept next-ul cu ardoare dance2

cu drag Iva good job

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 01:00

Hi!!

Eram sigura!! Stiam eu!! Exact asa credeam si eu ca se va intampla... crying

Off.. De ce o faci pe Sakura sa sufere atat de mult? sad

Saracuta.. Si saracul Sasuke.. crying

Mi-a placut foarte mult acest capitol. Mi-au dat larimile. sad

Astept next si multumesc ca m-ai anuntat. Sa o faci si data viitoare. good

Te-am huguit si pupacit!! a hug

ByE!!

::.C’est quelqu’un qui m’a dit que tu m’aimas encore.::
~It is someone who told me that you still love me~
::.Serais-ce possible alors?.::
~Would it be possible than?~

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 01:23

Buna, buna ..
Degeaba ma tot rugam sa mai fie si un capitol trei, nu-i >.<
In primul rand mi-a placut foarte mult descrierea. Mama pentru mine chiar inseamna totul , scuze, fic-ul :d. Asa, la inceput ideea nu mi s-a parut deloc originala. Sunt sigura ca ai mai inatalnit-o. In orice caz, ma bucur ca nu l-ai facut pe Sasuke un inganfat si-un nesuferit cum e de obicei. E mai sensibil si mi se pare mult mai adorabil, revenim.
Sincer, abia astept ca cei doi sa se vada din nou. Mi-ar placea sa "vad" o imbratisare intre ei, asa de consolare.
Spor la scris si la idei ^.^

„Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...”

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 12:21

Sincer nu am cuvinte sa-ti spun cat de mult imi place.Totusi sper ca nu te superi daca iti zic ca in capitolul doi ai pus prea multe intrebari atunci cand Sakura a aflat ca i-a murit mama.In rest imi place foarte mult.Imi place mai ales cum folosesti figurile de stil.Intreci si marii scriitori ai Romaniei...Ai putea sa incepi sa scri chiar un roman,iar daca vei face asta te rog sa-mi spui si mie .
Te pup si astept next.

SI TRANDAFIRII POT AVEA SPINI
Deoarece, cateodata, dragostea doare. Deoarece te poate pune la incercare. Deoarece ea poate aparea de la sine. Deoarece dragostea este o forta si o superputere, nicidecum o optiune. Si deoarece va va duce pana la maximul limitelor voastre. Pana si trandafirii au spini…

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 15:28

Am revenit cu al treilea capitol. Dragelor, nici nu stiti cat va multumesc ca imi cititi ficul si comentati :o3 Acest capitol il dedic celor care sunt pasionati de carti. ^^ Sper sa va placa.

Capitolul 3

(Sakura)

Dimineata, un covor albicios acopera iarba poienilor si coroanele aramii ale copacilor. Bruma apleaca florile gingase spre iarba ofilita. Gazele plapande, amortite de frig, cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate, care acopera pamantul cu un covor argintiu. Gradinile se imbraca in kimonouri usoare de borangic, zidurile si balcoanele – in zdrente de papura vegetala. Tomuri de bronz si de aur frantuzesc fara straluciri alterneaza acum pretutindeni cu portocaliu palid de flacara inalta, cu limoniu diafan de fluture primavaratic, cu ros dulce si putred de visina coapta. Barza, care sta pe ganduri de mai multe zile, iat-o plecata spre tinuturile calde. Plecarea acestei pasari respectate, putin cam temuta la tara – ea aduce foc in plisc, daca-i strici cuibul – pune capat stapanirii omului asupra gliei Domnului.

Razele calduroase ale soarelui intra domol in camera mea, obligandu-ma sa deschid ochii. Ma ridic cu indolenta din pat si ma indrept spre oglinda. In momentul in care m-am vazut, am ramas socata. Aveam niste cearcane imense sub ochii mei, care aveau o culoare de un verde sters.. Astazi nu vroiam sa merg la scoala, nu aveam starea necesara, eram plina de apelpisie..M-am decis sa merg sa imi iau o carte sa citesc. Ele reprezentau o adevarata pasiune pentru mine. Totul a inceput cu o minunata carte de poze colorate. Prima si toate celelalte carti care i-au urmat mi-au insotit pas cu pas primii mei ani de viata. Ursuletii, soriceii, pisicutele, aceste imagini viu colorate se jucau continuu cu mine, copilul nestiutor, naiv, dornic de mai mult, dornic de a sti.

A urmat apoi enigmatica si superba lume a basmelor, cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, cu Alba ca Zapada si prietenii ei, piticii, cu zmei fiorosi si balauri cu sapte capete ce scoteau foc pe nari. Ma simteam pe rand si imparateasa, si fata saraca a babei, si Cenusareasa, si zana cea buna care face minuni.Totul era un vis desavarsit. Acolo, in lumea minunata a povestilor lui Creanga, Ispirescu, Slavici, totul era posibil, totul era frumos. Apoi am avut carti la scoala, multe din ele greu de patruns, greu de inteles, carti pe care le-am purtat zilnic in micutul meu ghiozdan de elev in primele clase, carti pe care le port si astazi in lungul drum spre stiinta. Sunt cartile de matematica, citire, istorie si geografie, gramatica si muzica. Din toate am invatat si invat continuu.

Ma gandesc la multimea de copii ai lumii care, mai mult sau mai putin, la aceeasi ora, se duc la scoala. Ma uit la ei cu putina imaginatie, cum merg pe strazile orasului zgomotos, prin ceata, singuri, perechi, in grupuri, toti cu cartile sub brat, imbracati in felurite uniforme, vorbind in diferite limbi. Milioane si milioane, toti vor sa invete, in sute de forme care mai de care diferite, dar aceleasi lucruri. Cartea ii insoteste pretutindeni. Daca nu ar exista cartea si noi n-am vrea sa stim mai mult, atunci lumea ar cadea din nou in nestiinta. Cartea este progresul, speranta, civilizatia, gloria lumii. Din ea am aflat trecutul si faptele de glorie ale stramosilor mei, din ea am invatat muntii si apele, si campiile, aceste minuni care formeaza tara; din carte am invatat sa scriu corect, sa vorbesc frumos, sa iubesc tot ce ma inconjoara, tot ce este viu, viata plantelor si a animalelor, tari si popoare indepartate, lumea stiintei, lumea fantastica, lumea poeziei.

Si pentru toate acestea trebuie sa multumesc marilor scriitori, poeti si oameni de carte care se straduiesc mereu sa ne invete cat mai multe. Cartea, cea mai buna prietena a noastra, a fost considerata leac pentru suflet, mangaiere in ceasuri amare, prieten mut si sigur. Tezaur de simtire si gandire, cartea are frumusete, expresivitate, bogatie si ne asigura hrana spirituala, asa cum campia prin roadele ei, asigura hrana omului. Lectura cartilor imi prilejuieste o stare de incantare, de adevarata vraja, asemanatoare cantecului cu care mama ma adormea..Universul dezvaluit este intotdeuna fascinant. Pe aripile ei minunate am patruns in lumea miracolelor, a basmelor, am descifrat tainele abecedarului, ale scrisului si socotitului. Pentru mine, cartea e lespedea pe care ne scriem numele, dragostea, bucuria, izbanzile si infrangerea, gradul de intelegere, rabdarea si bogatia mintii. Ea este simbolul libertatii. Vis si armonie si curgere nestinsa in fantani. E o forma de patrundere misterioasa in legile vietii si ale viitorului.

Ma uit pe geam si observ ca a inceput sa ploua. Pana si cerul plange alaturi de mine..Iau cartea “Invitatie la vals” de Mihail Drumes, scriitorul meu preferat, si ma pun in pat. Pe parcursul cartii am descoperit ca este una frumoasa, despre iubire si suferinta, care te tine in suspans tot timpul. Sa va explic mai detaliat despre ce e vorba. Tudor este un student la drept, singur la parinti si foarte rasfatat. Desi a avut multe relatii, niciodata nu a pus suflet in vreuna. Pentru el, toate au fost doar o joaca, mai ales ca toate fetele ii cadeau la picioare. Si-a spus ca niciodata n-o sa se indragosteasca, insa nu a fost asa. Isi propusese sa o cucereasca pe vecina lui de camera, Michaela. Fata era foarte greu de sedus, dar asta il atragea cel mai tare pe baiat. O vroia cu orice pret. A inceput prin a-i trimite scrisori de dragoste care prima oara nu au fost acceptate, dar de-a lungul timpului fata i-a cazut in brate lui “cassanova”. Michaela incepuse sa-l iubeasca destul de mult pe baiat, chiar i s-a daruit.

Facusera excursii impreuna la mare, la Constantinopol. Dar nu putea sa mearga totul asa frumos. Cand s-au intors, Tudor si-a dat seama ca s-a apropiat prea mult de ea, asa ca decide se puna capat relatiei printr-o scrisoare. Dupa asta, pleaca la tara, unde realizeaza cat de mult o iubeste pe Michaela. Ea ramasese insarcinata cu el, dar era foarte dezamagita de comportamentul lui imatur. Intr-un sfarsit accepta sa se casatoreasca cu el, insa avea in cap o razbunare. Planul ei era ca sa isi insele sotul si sa-l paraseasca, insa nu a mers nimic bine intrucat in momentul cand trebuia sa se intalneasca cu presupusul amant, o masina a lovit-o din plin. Femeia supravietuieste accidentului, insa copilul nu, iar Tudor crede ca il insela de mult timp cu acel barbat, asa ca o obliga sa se casatoreasca cu el.

Michaela il iubea pe Tudor, asa ca decide sa se sinucida, lasandu-i un bilet de adio dragostei ei adevarate, in care ii spune tot ce traise. Barbatul isi da seama de raul pe care i-l facuse intentionat, si se sinucide la randul lui, cu speranta ca isi va intalni iubirea acolo sus. La sfarsit, am plans neincetat. Oare de ce in cea mai mare parte iubirea este atat de dureroasa?..Imi indrept privirea spre geam unde observ ca seara se lasa devreme, umeda si rece. Norii atarnati, ca niste perdele de cer isi tarasc capetele pe pamant, imprastiind din cand in cand o bura de ploaie marunta si deasa ce inteapa ca peria. Deodata se aude soneria..Oare cine o fi?

-Sakura scumpo te cauta cineva. Ii aud vocea plina de regrete a lui tata..se vedea ca era distrus dupa moartea mamei.

Cobor incet scarile in timp ce ma gandesc la cine poate fi. Cand ma uit spre usa, am ramas mirata dar un zambet cald mi-a aparut pe chip. Era el, era Sasuke! Alerg spre el imbratisandu-l cum n-am mai imbratisat pe nimeni in viata mea.

-Imi pare rau pentru tatal tau.. reusesc sa spun printre suspine.

Ma simteam asa bine in bratele lui, protejata, obladuita. Probabil asa se simtea si Michaela in bratele lui Tudor..Il invit sus in camera mea sa mai vorbim. Era bine sa discuti cu cineva care sti ca te intelege.. Si el era la fel de distrus ca si mine dupa moartea tatalui sau. Amandoi ne-am povestit unul altuia amintiri din copilaria noastra petrecuta cu ei. Era prima oara cand ma simteam.. fericita. Insa se pare ca in familia lui lucrurile merg mult mai rau. Tatal sau avea multe datorii, care au fost platite cu banii ce le mai ramasesera..Era asa de neajutorat, l-am imbratisat si i-am spus ca totul va fi bine, ca mama lui isi va gasi un serviciu, iar eu o sa fiu mereu alaturi de el. Era deja cam tarziu, si a trebuit sa plece. Mi-a parut rau ca nu a stat mai mult, ma simteam asa bine in compania lui.. Inainte de a pleca, i-am multumit ca a venit sa ma viziteze. Se pare ca doar lui i-a pasat de mine..Ceilalti probabil acum stau la masa cu parintii lor razand si povestind diverse lucruri.

-Mi-a spus Hinata sa iti transmit ca ii pare rau ca nu te-a sunat, si ca nu a venit la tine, insa i-a luat mama ei telefonul, calculatorul si nu poate iesi din casa pentru ca a luat o nota mica la matematica. Sa sti ca a fost trista toata ziua, si se gandea numai la tine, se vedea ca era demoralizata complet.

Of..Hinata, stiam eu ca e o prietena adevarata..Ii multumesc brunetului ca m-a anuntat si il pup pe obraz in semn de noapte buna. Acesta ma imbratiseaza strans, in timp ce o lacrima i se prelinge pe obraz..In spate se putea observa un curcubeu magnific dupa o zi ploioasa. Urc sus in camera mea si adorm cu gandul la brunet..cel care mi-a adus un strop de fericire dupa o zi plina de melancolie..cel care pentru mine reprezenta un curcubeu stralucitor dupa o zi ploioasa si deprimanta de toamna.

Si uite ca s-a sfarsit si acest capitol. Nu uitati, vreau critici cat mai multe :o3 Vreau si eu sa iasa bine :-<.
Sper ca v-a placut cat de cat. :o3

Ja ne!

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 16:20

Sunt prima care iti comenteaza acest capitol happy2

.vreau sa sti ca mi-ai intarit ideea ca ai un talent exdraordinar in a compune.
Te pup si astept next kiss

SI TRANDAFIRII POT AVEA SPINI
Deoarece, cateodata, dragostea doare. Deoarece te poate pune la incercare. Deoarece ea poate aparea de la sine. Deoarece dragostea este o forta si o superputere, nicidecum o optiune. Si deoarece va va duce pana la maximul limitelor voastre. Pana si trandafirii au spini…

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 16:32

Revin cu un edit..

Am revenit!! hi!

Acest capitol m-a impresionat cu totul!!! huh?

E foarte, foarte, foarte reusit!!!! in love

Ce dragut a fost Sasuke la sfarsit!! huh?

Sincer, eu una te-as vedea scriind mai degraba romane dacat ficuri. happy2

Fara suparare.. Adica partea aia filozofica despre carti si introducerea m-a lasat masca... huh?

Prea frumos!! in love

Astept next si multumesc ca m-ai anuntat. dap !

Te-am huguit si pupacit!! a hug

ByE!!

::.C’est quelqu’un qui m’a dit que tu m’aimas encore.::
~It is someone who told me that you still love me~
::.Serais-ce possible alors?.::
~Would it be possible than?~

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 16:53

foarte dragut huh?

mi-a placut mult descrierea huh?

totusi la inceput puteai sa faci mai multe paragrafe pentru ca era destul de greu de citit asa happy2

restul e ok huh?

iti multumesc pentru ca mai anuntat in love

te rog sa ma anunti can pui next-ul good

astept next-ul cu ardoare dance2

cu drag Iva good job

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 18:01

Buna, draga mea
Am ajuns si eu pe la ficul tau. Deci, sa vedem:

Titlul e frumos. Nu stiu cat de mult atrage cititorii si cat de bine se potriveste, insa asta vom vedea pe parcurs.

Ideea e draguta, insa astept sa vad cum o mai dezvolti. Vreau sa vii cu ceva cat mai original.

Ma mira faptul ca ai o descriere foarte buna pentru primul fic. Singura problema e ca uneori incepi sa descrii niste lucruri care nu au legatura cu actiunea propriu-zisa, niste lucruri plictisitoare care nu intereseaza pe nimeni.
Ca sa ai o descriere buna, nu inseamna sa o tragi de par, ci sa explici cat mai clar lucrurile interesante si care ne ajuta sa ne formam cate o imagine a fiecarui capitol.

Dialogul nu este lung, dar este cam sec. Ai niste replici care ar fi putut fi incluse cu usurinta in naratiune.

Sunt unele locuri unde nu prea imi dau seama ce ai vrut sa spui. Spre exemplu: "ros dulce"... ros ar trebui sa insemne miros, rosu sau ce altceva?

Estetica nu e buna deloc... Trebuie sa lasi rand liber intre fragmente si sa imparti dialogul de descriere. Astfel, capitolele sunt mai frumos asezate in pagina si mai usor de citit.

Actiunea decurge destul de lent, ceea ce e foarte bine.

De multe ori ai folosit virgula cand nu trebuia, iar cand era neaparata nevoie de ea, ai uitat sa o pui.
Si, deasemenea, ai folosit prea multe puncte de suspensie.

In concluzie:

-incearca sa descrii cat mai amanuntit fara sa bati campii;

-replicile care sunt seci adauga-le in naratiune;

-imparte capitolele pe fragmente si lasa rand liber intre dialog si descriere;

-ai grija la exprimare si corecteaza capitolele inainte sa le postezi;

-ai grija ce semne de folosesti, cand si cum.

Cam atat am avut eu de spus. Spor la scris in continuare si multa inspiratie!
Te-am pupat

I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in vain
I dream of love as time runs through my hand

Desert Rose

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 18:09

descrierea este superba huh?

iti multumesc ca m-ai anuntat love

si capitolul este frumos, ce imi place de asta doi love

imi pare rau pentru ei ingrijorat

e atat de emotionant ingrijorat

continua sa scrii, astept next-ul kiss

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 20:26

Buna, buna
Inceputul a fost destul de frumos. Descrierea despre carti a fost minunata doar ca, as fi vrut sa citesc mai mult despre cei doi. Fiecare cu parerea lui, nu?
Imbratisarea celor doi, m-a surprins placut. La fel si micul pupic al Sakurei daruit lui Sasuke.
Spor la scris si la idei ^.^

„Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...”

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 21:07

Sunt o sora Groaznica cu "G" mare.

Iarta-ma ca am venit asa tarziu Dar .. E... proiectul la fizica.. Soacra-sa... Anw.

Vreau sa iti spun ca ador la nebunie si povestea si felul in care descrii, si tot-tot-tot-tot-tot la ficul tau Asa.. Cumnatica ta (Choco) te-a criticat f. bine, cu exceptia a ceea ce eu stiu si ea nu :Ideea e foart originala. Pentru ca eu stiu continuarea Mua ha ha In fine, abia astept sa citesc si urmatorul capitol. Te pupacesc si te iubesc

Aaa.. Si sa nu uit. Multumesc pentru capitolul 3 Sunt u fan infocat al cartilor Love ya

Iubire amagitoare Tumblr_mebnuxrhg11r5wivoo1_500_large

I promise, I will never leave you again.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Dum 04 Dec 2011, 21:24

Va multumesc tuturor :o3

Sunteti niste scumpe :o3

@lorena_saku: ma bucur ca iti place. Iti multumesc mult de tot
@MikaDo: ma faci sa rosesc. :"> esti o scumpa. Cand o sa pun nextul o sa te anunt.
@AionistaIVA : Mersi mult :o3 O sa te anunt cand o sa pun nextul
@Crystal: Iti multumesc foartee mult :x O sa iau in seama sfaturile :o3
@NoLove: ma bucur ca iti place si iti multumesc ca imi citesti ficul si comentezi.
@Bella: In primul rand, iti multumesc ca imi citesti ficul si comentezi. :"> Inseamna mult pentru mine :o3 O sa vezi ca totul o sa ia o intorsatura.. :"> Ma rog, nu spun mai multe.
@Georgi: Stiu cum e cu proiectele :o3 Te inteleg perfect. Ma bucur ca-ti place :x Si esti o surioara superba cu S mare Love ya

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 12:12

Heii

Am venit si cu al 4-lea capitol. Sper ca de data asta a iesit mai bine :o3

Acest capitol il dedic lui lorena_saku!

Capitolul 4

(Sakura)

Toamna..frunzele ruginii se desprind leganandu-se si se astern pe pamant. Soneria desteptatorului isi facu datoria in van, pentru ca eu eram treaza de mai bine de o ora, cu gandul ca deja au trecut cateva luni de la moartea mamei mele..Sasuke m-a ajutat extrem de mult in timpul acesta, mai ales ca era fericit intrucat mama lui si-a gasit de lucru ca asistenta la o firma importanta din oras. Ma ridic din pat si, cu cateva miscari energice, mi-am inviorat fata cu un suvoi de apa rece. Ma indrept cu pasi marunti spre dulapul din lemn de cires si imi aleg un tricou albastru, niste pantaloni mulati negri si imi pun UGG-urile gri. Cobor jos la masa unde ii zaresc pe tata si pe Leo vorbind mai in soapta. Ii intreb daca s-a intamplat ceva iar ei pur si simplu..tac. Se uita unul la altu ca si cum ar spunea: zi tu! Ba tu! Dupa cateva momente de liniste dezavarsita fratele meu se hotaraste sa deschida gura.

-Sakura, uite.. Pai..tata..sti..adica..in seara asta..spune tu tata!
-Draga mea, vroiam sa iti spun ca am inceput sa cunosc o femeie extraordin..
-CE?! NU. Nimeni nu ii va lua locul mamei.Inteles?! Nimeni, niciodata! Spun eu furioasa dupa care plec spre scoala.

Auzi cica sa isi refaca viata? Poate dupa cadavrul meu. Nimeni nu ii va lua locui mamei cat traiesc, o sa am grija de asta. Il vad pe Leo care alearga in urma mea. Ma mai linistesc si il astept. El incearca sa ma convinga ca a trecut mult timp si tata are dreptul sa aiba pe cineva alaturi, mai ales ca e o femeie speciala. Daa, sigur. Probabil e doar o profitoare care ii vrea banii. Am ajuns si la scoala. O cladire impunatoare, inconjurata de copaci. Curtea este mare, dar neincapatoare pentru multimea care se aduna zi de zi, elevi de toate varstele. Intr-un colt imi zaresc si prietenii mei buni, insa clinchetul zglobiu al clopotelului a anuntat inceperea orelor. Ne asezam toti in banci, iar profesoara intra in clasa:

-TEST!

Prin clase se auzea: Ce?! Cum?! Unde?! De ce?! Iar Amy, o fata foarte enervanta, laudaroasa, invidioasa si nu in ultimul rand c***a scolii, a lesinat. Pe majoritatea din clasa ne-a bufnit rasul, insa profesoara de fizica s-a ingalbenit la fata si a dus-o la cabinet. Deja trecusera 30 de minute si cele doua nu se intorceau. Eii, se pare ca am scapat de test. Nu credeam ca voi spune vreodata asa ceva, dar multumesc Amy! Urmatoarea ora: matematica. Doamne, mai rau ca fizica! Intra in clasa profesoara, evident irascibila ca intotdeuna. Deschide catalogul cu o oarecare “delicatete” si se opreste la pagina a 3-a schitand un zambet destul de fals.

-Haruno Sakura, la tabla!

Aoleu, ce-am facut sa merit asta? Ma indrept spre acel abis negru, respectiv tabla si zaresc numai x-uri si y-uri. Trebuie sa fi filosof sa sti sa rezolvi asa ceva, cine crede ca sunt, Einstein?! Incet si cu frica in glas ii spun ca nu stiu. Evident, se ridica de la catedra si incepe sa tipe cat o tine gura ca este imposibil, este prea simplu, iar eu ii spun ca daca e asa simplu sa ridice mana cine stie. Asteptam un minut..2 minute..3 minute, si uite ca nu ridica mana nimeni. Profesoara, furioasa imi trece 4 evident, si incepe sa ne tina teoria lumii ca matematica e frumoasa si simpla. Da, sigur, cine crede asta trebuie sa fie dus cu capu.

Clopotelul incepe sa sune ca si cum ar vrea sa se desprinda de la locul lui. In pauza, m-am asezat la fereastra incepand sa ma gandesc cum poate tata sa se gandeasca la alta femeie, cum a putut sa o uite pe mama in asa putin timp. Deodata, din spate se aude glasul pitigait al lui Amy spunand ca lesina, si sa o prinda Sasuke. In momentul acela imi venea sa sar pe ea, sa o iau de par, sa ii pun capul in dreptul ferestrei deschise si sa o inchid! Cata nerusinare sa ai?! Dar ma linistesc cand vad ca Sasuke da ochii peste cap si se indreapta spre mine. Ma intreaba cu tandrete in glas daca sunt bine, iar eu ii spun ce am pe suflet. Nici el nu era de partea mea..Mi-a spus ca sigur tata nu a uitat-o pe mama si are si el dreptul sa isi refaca viata..bla bla. Aiureli. Tot cu parerea mea raman.

Uraa, nu mai facem ultimele 2 ore, chimie si dirigentie pentru ca dirigu nu e in scoala, insa eu tot trista se pare ca raman..Restul clasei se indreapta grabiti spre usa tipand de bucurie. Sasuke ma intreaba daca vreau sa vin pana la el sa mai vorbim despre tatal meu. Intr-un sfarsit accept si ne indreptam linistiti spre casa lui. In vreo jumatate de ora ajungem si ma invita inauntru. Se pare ca si mama lui era acasa, o femeie destul de inalta, foarte frumoasa cu ochii negri ca a lui Sasuke si parul saten. Brunetul imi spune sa nu-mi fac griji, ca mama lui este intelegatoare si chiar mi-ar putea da cateva sfaturi in legatura cu nelinistea mea, mai ales ca si ea si-a pierdut sotul.

Chiar daca nu credeam, pana la urma chiar m-a facut sa imi schimb parerea. Mi-a spus ca si ea vrea sa isi gaseasca un partener de viata caruia sa isi poate spuna ofurile zi de zi..Si totusi, are dreptate. Cum eu vreau sa ma descarc la cineva cand am prea multe probleme pe cap, persoana aceea fiind Sasuke poate ca asa vrea si tata sa isi deschida sentimentele in fata cuiva..doar nu e din piatra. Discutia din pacate a durat putin timp deoarece Shizume, mama brunetului avea treaba si a trebuit sa plece. Timp de o ora m-am uitat cu Sasuke la albumele lui de familie.Erau o familie asa frumoasa..dar sunt sigura ca mama lui va gasi o alta persoana sincera si intelegatoare cu care sa-si petreaca restul vietii, mai ales ca baietii ei nu aveau nimic impotriva.

Eh uite ca a venit si ora 20, deci trebuie sa plec, va trebui s-o cunosc pe posibila viitoare mama. Nu-mi vine sa cred ca am rostit aceste cuvinte. Sasuke se ofera sa ma conduca si eu accept incantata. Pe drum am ras incontinuu pentru ca Sasuke nu se mai oprea din glume. De exemplu, ce e galben cu 2 dungi negre? O lamaie in sutien. Brunetul se si speria de mine la cat radeam, credea ca am patit ceva. Si uite ca am ajuns. Deschid usa cu o oarecare sfiala dar si frica. Cand am vazut cele 3 persoane din camera eu si Sasuke am ramas stupefiati.

Era chiar Shizume! Nici nu mai stiam ce simt, pe de o parte teama ca am cunoscut-o pe femeia care tot o lauda tata si s-ar putea ca intr-un viitor sa imi fie mama, dar pe de alta parte satisfactie ca este cea cu care m-am inteles de minune in seara asta. Imi indrept privirea spre Sasuke care se pare ca s-a “trezit” si el aparandu-i un zambet in coltul gurii. Cred ca e la fel de perplex ca mine. Ma uit la mama lui Sasuke care ramasese oarecum impietrita. Tata o intreaba ce are iar ea il intreaba cu timiditate in glas daca eu sunt fiica lui. El aproba, iar Shizume ii spune ca Sasuke este fiul ei.

Tata parca ramasese cel mai uimit dintre toti saracul. Pai se pare ca nu e asa rau cum credeam, chiar deloc. Shizume este o femeie cu capul pe umeri, amuzanta si compatimitoare. Am mers spre ea, sau mai bine zis am fugit si imbratisat-o. Tata acum era si mai dezorientat iar Leo a zambit. Se pare ca el se prinde mai repede ca tata. Dupa ce si-a mai revenit si tata, ne-am pus toti la masa si am vorbit toata seara. Intradevar, eram fericiti.

Nu credeam ca voi accepta vreodata alta mama, dar se pare ca oricine se mai schimba. Se pare ca ea este secretara lui tata. Cine credea ca parintii mei si a lui Sasuke lucreaza in acelasi loc? O singura persoana mai lipsea. Itachi, fratele mai mare al lui Sasuke. Se pare ca el si Leo s-au imprietenit foarte mult, mai ales ca sunt in aceeasi clasa. Se inteleg extrem de bine. Abia astept sa il cunosc si eu, cred ca ne vom intelege foarte bine, cel putin asa sper.

Sper ca v-a placut. :o3
O sa incerc sa aduc nextul maine, dar nu promit nimic pentru ca am foarte multa treaba pentru scoala. Pentru luni trebuie sa fac 5 teste la matematica de evaluare nationala, un proiect la geografie care sa contina 3 referate, luni dau test la fizica si nu stiu nimic, marti la mate si trebuie sa fac 50 de exercitii si mai am si 3 compuneri de descriere la romana. x_x

Nu uitati sa criticati cat puteti!

Ja ne!

At sunrise everything is luminous but not clear. It is those we live with and love and should know who elude us.
You can love completely without complete understanding.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 12:39

me gusta!
multumesc mult ca m-ai anuntat, e superb capitolul
cate se petrec, imi plaaace!
si micul nostru cuplu acum va fi muult mai apropiat
si maimuta aia de amy, o fac una cum pamanutl daca mai are incercari din astea, cu prinsul in brate
a uitat ca bataia doare? ii reamintim noi
in concluzie, a avut un capitol mirific, ca de obicei
astept next-ul si spor la scris

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 14:11

Hei Elly multumesv mult pentru capitol Esti o dulce.Ce sa mai iti ador ficul ,dar deja sti asta.Sper sa te descurci cu toate temele alea.spor la scris in continuare.

SI TRANDAFIRII POT AVEA SPINI
Deoarece, cateodata, dragostea doare. Deoarece te poate pune la incercare. Deoarece ea poate aparea de la sine. Deoarece dragostea este o forta si o superputere, nicidecum o optiune. Si deoarece va va duce pana la maximul limitelor voastre. Pana si trandafirii au spini…

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 15:22

Wow..e super dragut!!!
Jos palaria in fata ta!!!
Abia astept urmatorul capitor....Sa-l pui cat mai repede!!
Sa ma anunti cand il pui!!
Spor la scris...Cu drag Carry

Ficul meu: Imbarligata viata a unei zane.

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 18:13

Fata e frumos.... Chiar prea frumos pentru lumea asta! Te felicit ca le faci asa frumoase!! Nu ma lasa sa mor in asteptare!!!!! nervi!

Subiect: Re: Iubire amagitoare Sam 10 Dec 2011, 20:16

am venit si eu pe aici
dar nu te supara pe mine
asta e
am uitat sa trec pe la fic-uri
dar tot astept next-ul

Iubire amagitoare Tumblr_mwig0vpXfU1svb9fpo1_500

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶