Capitolul I: Inceputul. Hotararea Sakurei

Era o dimineata insorita. Razele soarelui patrundeau in fiecare casa si ii trezeau pe locuitorii satului Konoha. Intr-o camera cu peretii de un roz pal, intr-un pat, o fata isi facea somnul de frumusete. Chipul ei angelic ii era acoperit de suvitele de par rozaliu. La contactul cu soarele, din ochii ei isi fac aparitia cele mai de pret smaralde. Aceasta fata cu parul roz si ochii de un verde patrunzator era chiar Sakura Haruno. Cea mai buna femeie ninja din sat. Se trezeste lenesa din pat si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. La contactul piciorului ei cald cu gresia rece din baie, pe fata o trece un fior rece. Baia era spatioasa si avea tot ce ii trebuie. Peretii erau acoperiti de faianta roz, iar chiuveta si cada erau de un alb imaculat. De o parte si de alta a oglinzii se aflau doua dulapioare suspendate in care fata isi tinea cosmeticele, cremele si lucrurile personale. Se urca in cabina de dus si da drumul la apa calduta. Picaturile de apa ii brazdau corpul, Dandu-i o senzatie de placere. Dupa 10 minute de rasfat fata iese din cabina de dus si isi ia un capot alb. Ajunsa inapoi in camera cauta cu privirea dulapul din lemn de cires de culoare roz inchis. Se uita printre numeroasele ei haine timp de 5 minute, dupa care isi aleke un kimono rosu decorat cu flori si despicat de o parte si de alta a picioarelor, si o pereche de colanti roz, scurti. Dupa ce este gata, isi ia pamblica rosie cu emblema satului frunzei, si-o pune pe cap si pleaca jos pentru a lua micul dejun. Era singura. Parintii ei murisera intr-o misiune de recunoastere in alt sat. In timp ce isi lua micul dejun, fata vazu un porumbel alb cu un biletel legat de picior chiar la geamul ei. Se ridica de la masa si se apropie sfios de mica faptura gingasa. Ia biletul de la piciorusul lui si incepe sa-l citeasca.
“ Sakura, trebuie sa vii sa discutam urgent. Te astept in biroul meu cat de repede posibil. Tsunade.”
-Oare ce s-a intamplat? Ce urgenta poate aparea asa din senin? Se intreba fata in timp ce se incalta pentru a nu o face pe maestro ei sa o astepte prea mult.
In timp ce mergea spre biroul hokagelui observa ca toti ninja din sat erau putin agitati. “Oare ce e cu agitatia asta astazi? Ce se intampla si de ce aflu eu mereu ultima? Oare Naruto a aflat?”. Incepe sa grabeasca pasul pentru a ajunge mai repede. In mai putin de 5 minute ajunse in fata usii dupa care era Tsunade. Cu o usoara ezitare, Sakura incepe sa bata la usa. Raspunsul veni imediat, iar fata intra in incapere. In scaunul de la birou statea Tsunade. O femeie blonda, c parul lung prins in doua cozi lasate pe spate, in varsta de aproximatin 50 de ani, dar care arata ca de 20. Se putea citi pe fata ei ingrijorare si mai ales tristetea. Ceva se intamplase, iar Sakura avea sa afle cat de curand. Ce putea fi asa de ingrijorator incat sa fie atat de abatuta? Ea niciodata nu a aratat sentimente de tristete fata de Sakura.
-Sakura...spuse Tsunade cu ezitare. Naruto a...a plecat. Imi pare rau dar nu am avut cum sa-l oprim. Nu ne-a zis niciodata ca are de gand sa plece si azi-noapte a parasit satul.
-C...cum? Sper sa fie o gluma! Cum sa paraseasca Naruto satul? Asta este imposibil! Tipa Sakura cat o tineau plamanii. In secunda urmatoare cazu la pamant cu ochii inundati in lacrimi. Nu-i venea sa creada. Nu mai putea face fata. Mai intai Sasuke si acum Naruto. Se simtea neputincioasa. Nu vroia sa-l piarda si pe el.
-D...de ce a plecat? Intreaba rozalia ridicandu-se de jos si incercand sa-si stapaneasca lacrimile care vroiau sa iasa cu orice pret. Raspunsul veni de indata. Cand Sakura auzi acel raspuns mai sa cada din picioare. Stia cate ceva despre ce era vorba dar nu credea ca Naruto ar merge asa departe.
-Naruto a plecat in cautarea lui Sasuke. Vrea sa-l aduca in sat cu orice pret si tu stii asta. Dar ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca Sasuke il vrea mort. Si l-ar omori fara ezitare pe cel care acum cativa ani il considera prieten.
La aceste vorbe Sakura nu mai putea rezista. Sufletul ei era acaparat de ura...ura pentru Sasuke. Chiar daca l-a iubit enorm, acum il uraste. Nu mai vroia sa auda de el si acum afla ca e pe cale sa-l ucida pe Naruto. Nu putea permite asta. Daca ii spunea lui Tsunade ca vrea sa plece din sat dupa ei, cu singuranta nu ar fi lasat-o. Ce ar putea face sa-l ajute pe prietenul ei. Baiatul hiperactiv, dar totusi baiatul la care tinea ca la un frate. Cel care o intelegea si era mereu alaturi de ea.
-Si ce aveti de gand sa faceti acum, Tsunade-sama? Intreba rozalia care incerca sa-si stapaneasca furia pe care o simtea pentru Sasuke.
-Voi trimite o echipa ANBU sa-l caute. Asta este tot ce pot sa fac. Si nu, nu poti merge deoarece e prea riscant. Nu te pot include in aceasta misiune deoarece si Sasuke e posibil sa-si faca aparitia pe acolo si e mult mai puternic decat tine, stii asta.
-Dar..spuse Sakura confuza, dar isi aminti de planul ei. Bine. Voi ramane in sat si nu voi merge in acea misiune. Spuse Sakura iesind pe usa biroului.
In timp ce se indrepta spre casa, privea absenta. Era imposibil. Cum de Naruto facuse asa ceva. Nu se putea s-o paraseasca si el. Nu vroia sa accepte asta. Trebuia sa gaseasca o cale sa-l invinga pe Sasuke. Si singura persoana care ii stia slabiciunile era...Itachi, fratele sau. Fara sa-si dea seama, un zambet de invingatoare ii aparuse pe chip. Se pare ca avea o idee.
“Asta este! Singura cale prin care as putea sa-l inving pe Sasuke, ar fi sa ma antreneze Itachi. Dar...oare merita? Totusi el este cel rau sau asa vrea sa para. Totusi nu si-a omorat clanul ca a vrut, ci ca a trebuit, iar pe fratele lui il iubea prea mult pentru a-l ucide. Oare m-ar ajunta sa-l omor? Daca tine atat de mult la pace, ar trebui sa inteleaga ca Sasuke a devenit un pericol.” Gandea rozalia in timp ce se indrepta spre casa. Avea de gand sa plece in acea noapte si sa-l caute pe Itachi pentru a-i cere ajutorul.
Ajunsa acasa, Sakura incepe sa-si puna cateva lucruri intr-un rucsac pentru ca imediat ce noaptea isi face aparitia si toti oamenii se duc la culcare, ea sa plece fara urma. Dupa ce isi face micul bagaj, se duce in baie pentru a-si face un dus scurt, dupa care pleaca sa se plimbe pentru ultima data prin sat. In drumul ei observa oamenii care se grabeau spre destinatii necunoscute ei, in timp ce altii se plimbau la fel ca ea. Se plimba, dar era total absenta. Se gandea la calatoria pe care avea sa o faca si nu isi dadu seama ca dase peste cineva. Cand in sfarsit constientizeaza ca este pe jos, incearca sa se ridice si isi cere scuza.
-Imi pare rau. Nu eram atenta pe unde mergeam si...dar fata nu apuca sa termine ce are de spus, caci cel din fata ei nu era nimeni altul decat Neji Hyuga, un baiat inalt, cu parul lung si saten si cu ochii lila, specifici clanului Hyuga. Baiatul ii intinde mana fetei pentru a o ajuta sa se ridice.
-Nu-i nimic, Sakura. Spuse baiatul pe un ton bland. De ce esti asa suparata? Nu fi ingrijorata pentru Naruto, sunt sigur ca va fi bine! La auzirea acestor vorbe Sakura il imbratisa pe saten. Nici ea nu stia de ce face asta. Niciodata nu l-a privit altfel decat ca un prieten....sau mai bine zis frate. Se intelegeau foarte bine. Sakura se dase inapoi.
-Imi pare rau. A fost un impuls. Cred ca viata mea se duce de rapa. Mai intai a plecat Sasuke, iar acum Naruto. Nu mai stiu ce sa mai fac. In acel moment Sakura dadu drumul lacrimilor amare. Era exasperata. Nu stia ce sa mai faca. Deodata simti doua maini cum o imbratiseaza. Era Neji care o luase in brate si o mangaia pe par.
-Stai linistita, nu te mai agita. Totul va fi bine. Tu ai fost mereu sora mea de suflet. Nu imi place sa te vad asa. Spuse satenul incercand sa o calmeze pe rozalie. Dar decizia ei era aceeasi. Trebuia sa-l gaseasca pe Itachi.
-Multumesc. Mereu ma linistesti atunci cand am nevoie. Spuse Sakura stergandu-si lacrimile. Acum ma voi duce acasa. Sunt prea obosita pentru a mai face ceva.
-Vrei sa te conduc? Intreba Neji.
-Nu e nevoie. Ajung acasa in 5 minute si inca e lumina. Ne vedem maine. Ultimele cuvinte le spuse pentru a se asingura ca nimeni nu suspecteaza ceva.
Dupa cum a spus a ajuns acasa in cateva minute si s-a trantit in pat pana la plecare. Statu in pat cateva ore si apoi se trezi, se pregati si isi luat rucsacul. A plecat repede pe poarta centrala si apoi a gonit prin padure pentru a se asigura ca nimeni nu tine pasul cu ea. Dupa cateva ore bune de alergat se opri intr-o poenita pentru a se odihni, apoi porni din nou, de data aceasta mergand incet. Drumul era linistit. Se pare ca nimic nu o oprise pana acum. Cand ajunge in alta poenita vede...
[/color]

M-am gandit la un nou fic. Sper sa va placa si astept comm-uri [i]

Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaa inca un fic sasusaku si faina poza de la avatar ... ca a mea :)):
Ok deci astept nextul si despre descriere , dialog si naratiune n-am ce discuta sunt foarte frumos impletite.....despre mai multe vei afla de la moderatori si administratori

mie una mi-a placut, astept nextul ca sa vad ce se intampla

imi place
next

Capitolul II: Intalnire neasteptata

Cand ajunge in poenita vede echipa lui Sasuke. Se pare ca puneau ceva la cale. Nu stia ce sa faca. Pe de o parte vroia sa-l infrunte pe brunet dar pe alta...stia ca nu are nici o sansa. Era imposibil sa-l invinga la stadiul in care se afla. Nu era destul de puternica.
Sakura:
Ce sa fac? Cum pot trece neobservata de ei. Nu vreau sa par lasa dar totusi nu sunt destul de puternica sa-i infrunt. Mai ales ca sunt si patru. Offf! Trebuie sa ma gandesc repede la ceva sau isi vor da seama ca e cineva prin preajma. Trebuie sa-i ocolesc. Dar nu stiu cum...Ia stai putin! Unul dintre coechipierii lui Sasuke este un ninja de tip senzor. Asta inseamna ca deja stiu ca eu sunt aici? Dar de ce nu ataca? Chiar atat de inofensiva ma cred? Ori asta ori acelei roscate i s-au defectat senzorii...sau varianta a treia...nu stiu. Poate ca totusi nu m-au observat. Dar sa nu mai stam pe ganduri si sa plec de aici pana cand nu se gandesc sa atace. Trebuie neaparat sa-l gasesc pe Itachi.

In timp ce rozalia se indeparta de locul in care echipa brunetului isi faceau un plan, doi ochi intunecati o urmareau. Sakura nu observase acest mic amanunt si isi continua calatoria. Inca se gandea la Naruto. Spera ca acesta nu patise nimic. Nu si-ar fi iertat-o niciodata daca lui i s-ar intampla ceva. Nu vroia sa-l piarda. Nu se putea resemna. Tinea la el ca la un frate. Si pentru a-l sti pe el in siguranta ea a luat o hotarare cam riscanta. Aceea de a se antrena cu Itachi. Era convinsa ca acest lucru nu e de bine. Dar oare asa si este?

In sat era mare agitatie. Se pare ca majoritatea oamenilor au aflat de disparitia Sakurei. Toti isi faceau griji pentru ea si nimeni nu isi putea imagina ca ea s-ar duce la Itachi pentru putere. Nimeni nu stia cata ura avea acumulata rozalia pentru cel care cu cativa ani in urma ii furase inima. Era total devastata.

Neji:
Nu-mi vine sa cred ca a plecat. Aseara am vorbit cu ea. Era devastate si steam ca trebuie sa raman cu ea. Sunt un prost! Cum am putut sa o las singura? Este numai vina mea ca ea a plecat. Trebuia sa vad dincolo de aparente. Ce fel de prieten ii sunt daca nici macar nu o pot ajuta atunci cand are nevoie de mine? Zs-a inchis in ea si fata de mine incat nici nu am putut vedea adevaratele ei intentii. Am o vaga banuiala ce ar putea face...dar asta ar duce-o la moarte. Nu il poate invinge pe Sasuke. Sau cel putin nu singura. Daca s-a dus dupa Naruto se va intalni cu o echipa ANBU. Daca s-ar intalni cu ei sigur o vor aduce inapoi. Dar ce sanse sunt? Daca nu s-a dus dupa Naruto? Daca are de gand sa faca o greseala? Nu stiu de ce dar sentimentul de vinovatie ma macina pe interior. Cum am putut fi atat de prost? Asta e singura intrebare care imi vine in minte. Acum stau alaturi de Hinata, Lee, TenTen si Tsunade-sama. Tot satul este cu moralul la pamant. Nimeni nu stie ce sa faca in privinta asta.
-Neji, linisteste-te! O vom gasi! Spuse pe un ton bland care ma alina mereu verisoara mea.
-Nu ma indoiesc de asta. Dar totusi e vina mea. De ce am lasat-o aseara singura. Eram sigur ca va fce ceva nebunesc si totusi am ales sa am incredere in ea. De ce nu am ramas sa o pazesc? Este numai vina mea! Spuse Neji pe un ton aproape secatuit de energie. Nu ii statea in fire sa se comporte asa. El mereu era calm si calculat. Mereu gasea o solutie pentru tot. Dar acum...asta era peste puterile lui. Era disperat. Cea mai buna prietena plecase si el se simtea mai mult decat vinovat. Simtea ca a lasat-o sa plece chiar el. Era distrus. Vina il acapara. Inima lui se spargea in mii de bucatele care la randul lor se transformau in cenusa. Era prea mult. Picatura care a umplut paharul.
-Trebuie sa mergem dupa ea. Trebuie sa o gasim, altfel vom regreta. Nu stim unde s-a dus. Poate s-a dus sa-l aduca inapoi pe Naruto. Dar daca s-a dus sa se razbune pe Sasuke? Atunci ce se va intampla? Spuse Lee pe un ton ingrijorat. Nici el nu stia ce sa mai spuna. Se intelegea foarte bine cu Sakura si tinea la ea ca la o sora. Rozalia era indragita de toti. Era o fire delicata care la un vant puternic putea fi sparta intr-un milion de bucatele, fara sa ramana nimic in urma, decat cenusa.
In tot acest timp Sakura alerga pentru a nu fi prinsa din urma de catre cei patru “musafiri nepoftiti”. Trebuia sa isi gaseasca un adapost cat de curand. Era franta de oboseala si sa se odihneasca sub cerul liber era prea riscant. Nu putea sa se lase descoperita de nimeni. Desi ceea ce ea nu stia era faptul ca cineva o urmarea indeaproape, privindu-i fiecare miscare. Oare ii va face rau? Sau avea de gand sa o ajute?
In drumul ei prin padure, Sakura daduse de o cabana parasita. Nu era cine stie ce, dar era un acoperis deasupra capului. Indeajuns pentru ea. Intra pe usa din lemn si incearca sa observe ce se afla in acea cabana. Se pare ca era o cabana cu o singura camera, o bucatarie si o baie. Incaperile erau mici si prafuite. Nu un loc confortabil, asta e sigur. Dar trebuia sa se obisnuiasca. Trebuia sa se adapteze oricarui mediu. Acum nu mai era in sat, nu mai era protejata de nimeni. Era pe cont propriu. Dupa ce studiaza cu atentie incaperea, isi lasa rucsacul jos si se tranteste pe o canapea. Era franta de oboseala. In cateva minute intra pe taramul viselor, nemaibagand inseama pericolele la care putea fi expusa.
Dimineata nu intarzia sa apara. O noua zi care aducea cu ea caldura si in acelasi timp ingrijorarea in inima Sakurei. De ce? Pentru ca pe Itachi nu il gasea si nu mai stia unde sa caute. Simtea ca se invarte in cerc. Dar cine a spus ca nu e adevarat? Era prinsa intr-un genjutau atat de delicat incat nici nu-ti dadeai seama de asta. Se pare ca urmaritorul ei avea niste planuri cu ea.
Orele treceau precum minutele iar Sakura nu mai iesea din padure. “Oare cat mai am? Nu tin minte ca aceasta padure sa fie atat de mare. Se petrece ceva ciudat. Merg de ore in sir si parca ma invart in cerc. Sau...genjustu. Asta trebuie sa fie. Dar nu trebuie sa dau de banuit. Nu pot intra intr-o lupta directa atata timp cat nu stiu cine e faptasul. Intr-un fel sau altul, inainte sa ma eliberez din iluzie, trebuie sa aflu cel ce a creat-o. Ar fi putut sa fie sasuke. Dar el nu creaza iluzii atunci cand stie ca puterile oponentului sunt cu mult mai mici. Daca nu este el atunci cine?” Toate aceste intrebari o macinau pe rozalie. Faptul ca ceva o nelinistea se vedea pe fata ei. Era mai agitata. Stia ca trebuie sa se calmeze, pentru a nu da de banuit. Dar totusi ce putea face? Singura solutie era sa se elibereze si sa dea cu capul de ce o asteapta, oricat de grav ar fi. Trebuie sa infrunte realitatea daca vrea cu adevarat sa aiba o sansa sa-l invinga pe Sasuke in viitor.
Dintr-o data face jutsul de eliberare si iese din acea iluzie. Se pare ca se afla langa cabana. Nu-i venea sa creada car de mult a stat in acel genjutsu penibil. Afara se insera si ea nu a facut nici un progres. Trebuie sa fie mai atenta la capcane de-astea. Dar era si nervoasa din cauza celui care l-a creat. Nu-i venea sa creada ca a facut-o sa piarda o zi intreaga.
-Iesi afara si infrunta-ma! Nu te mai ascunde dupa deget. Chiar crezi ca un genjutsu ma opreste sa inaintez? Tipa Sakura cat putu de tare, astfel auzind-o si urmaritorul ei.
-Mai, mai. Se pare ca te-ai trezit pana la urma. Ma plictisisem sa astept. Tocmai eram pe cale sa-ti fac iluzia mai interesanta.
-Nu se poate...Spuse Sakura fara vlaga. Era total uimita. Nu-i venea sa creada ca era chiar in fata ei. Picioarele nu-i mai reactionau si frica o acapara. Nu stia de ce i se intampla atsa. Nu avea totusi motive prea intemeiate. Intrase intr-un soc din care cu greu se trezise.
-Bun, acum inapoi la realitate. Am auzit niste zvonuri interesante. Si chiar as vrea sa stiu daca e adevarat sau daca intregul sat vorbeste prostii.
-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...




Uite si capitolul doi. Sper sa fie pe masura asteptarilor voastre si astept comm-uri si chiar si critici care m-ar putea ajuta sa evoluez. Lectura placuta si pupici dulci

ai pus next , ce bine
pai , n-am nimic de comentat decat ca-mi place si vreau next

Capitolul III: Va accepta sau nu?

-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...
Era chiar Itachi. Nu stia de ce ii este frica de el. Doar a plecat din sat pentru a-l intalni. Sakura incerca din rasputeri sa se controleze. Nu vroia sa-si arate frica fata de el. Nici nu avea motive. Tot ce trebuia sa faca era sa-i propuna ceea ce avea in minte. Dar daca el venise pentru lupta? De ce a bagat-o totusi in genjutsu? Toate aceste intebari se invarteau in capul rozaliei, dar au fost intrerupte de catre cel din fata ei.
-Daca ai iesit din soc, as vrea sa vorbesc cu tine cand esti cu picioarele pe pamant. Spuse Itachi cu un ranjet prostesc pe fata, ceea ce o facu pe Sakura sa-si puna niste intrebari.
“Oare ce vrea de la mine? E imposibil sa fi aflat ca il cautam. Nu am spus la nimeni. Dar daca a aflat ca vreau sa-l omor pe Sasuke? Oare va fi de acord cu propunerea mea?”
-Deci, ce vrei de la mine? Intreba rozalia, dar de data asta cu mai mult tupeu in voce. Se cunostea din vocea ei ca acea temere disparuse fara urma. Parca se evaporase si ii luase locul sentimentul de invingator.
-Ma bucur ca te-ai calmat. Acum, as vrea sa-ti fac o propunere. Zise Itachi asezandu-se pe un butuc din spatele lui. Era relaxat. Nici nu avea motive sa fie stresat. Sakura nu il putea rani.
-Si daca refuz? Ce se va intampla? Ma vei lua cu forta?
-Nu cred ca vei refuza. Este o oferta care nu toata lumea poate beneficia de ea. Se putea citi uimirea pe fata fetei. Devenise interesata. Nu stia ce propunere avea sa-i faca. Deja uitase ca si ea avea o propunere pentru el.
-Bun, acum ca ti-am captat atentia vreau sa ma asculti. In urmatoarele luni eu te voi antrena, dupa care, atunci cand eu consider ca esti pregatita, vei intra in Akatsuki si vei renunta pentru totdeauna la Konoha.
Fata ramasese perplexa. Nu stia ce sa mai spuna. Dar daca asta era singura modalitate in care putea sa-l invinga pe Sasuke, atunci ea avea de gand sa faca orice.
-Accept cu o singura conditie. Daca ea nu imi este indeplinita, atunci eu nu voi accepta oferta ta. Spuse Sakura sigura pe ea. Avea totusi remuscari dar nu mai putea da inapoi. Parasise deja satul, asa ca nu mai avea incotro. Trebuia sa mearga inainte, fiind pregatita pentru ce ii rezerva viitorul. Poate a face parte din Akatsuki nu era asa de rau. Poate era totusi bine. Poate avea sa se inteleaga cu cei din organizatie. Poate nu erau asa de reci si inafara luptelor. Poate, poate si iar poate. Gandurile Sakurei erau departe.
Itachi:
Oare la ce se poate gandi atata? Se gandeste, se gandeste si iar se gandeste. Nu-si da seama ca mai sunt si eu pe aici? Oare care o fi conditia ei? Dupa ce ca ii fac o oferta care cu greu o poate rewfuza, mai vine si cu conditiile ei. Oare ce planuri mai are si Pain cu ea? De ce vrea atat e mult ca ea sa intre in Akatsuki? Si cum a facut-o sa il urasca atat pe fratele meu incat sa-i doreasca moartea. Adica pana acum cateva zile ar fi facut orice numai ca el sa se intoarca. Ceva este putred la mijloc si eu trebuie sa aflu. Si totusi chiar ma gandesc la ce conditie poate pune. Nu cred ca e asa de rau incat sa nu accept. Probabil ceva legat de Naruto sau de sat...hmm...
-Bine, deci care e conditia ta? O intreb eu cu o urma de interes in voce. De ce nu pot fi la fel de rece cu ea asa cum sunt cu toata lumea?
-Dupa ce intru in Akatsuki, grupul cu care voi fi eu ma va ajuta sa-l omor pe Sasuke. Adica in cazul in care nu este singur.
“Nu-mi vine sa cred ce tocmai mi-a cerut. Ma gandeam sa nu atacam satul sau ceva de genul dar asta...la asta chiar nu ma asteptam. Are de gand sa-l omoare cu mana ei. In momentul asta ma uit la ea si vad ca este uimita. De fapt cine nu ar fi? Sa-l vezi pe cel care a omorat un clan intreg intr-o noapte dand apa la soareci. Cum am putut lasa frau liber sentimentelor? Si mai ales in fata ei? Vad cu lacrimile cad pe pamantul uscat. Trebuie sa le opresc pana nu imi pierd controlul de tot.”
-Itachi iti stiu adevaratul trecut. Stiu din ce cauza ai omorat clanul si stiu si de ce nu l-ai omorat pe Sasuke. Stiu cat de mult tii la el, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l protejezi stiind ce a devenit. Este de neoprit. Va face tot ce ii sta in putere sa te omoare. Si pana atunci cine stie ce va mai face.
-Ai dreptate. Vreau sa-mi amintesc de el asa cum era cand era mic nu cum este acum. Oricat de mult as vrea sa-l ajut nu pot. Stiu ca nu trebuie lasat in viata.
-Bine. Deci tu esti de acord cu conditia mea si eu cu a ta. Ma vei antrena, voi intra in organizatie si ma vei ajuta sa-l omor. Spuse Sakura indreptandu-se spre mine. Fara sa constientizez, era la mai putin de un metru de mine. II puteam simti respiratia calda. Nu! Nu ma pot atasa de ea. In nici un caz.
-Acum sa mergem. Maine incepi antrenamentele si ai nevoie de odihna. Vom sta intr-o cabana cu partenerul meu de echipa si atunci cand vei intra in organizatie, vei sta cu noi si noi te vom ajuta cu fratele meu.
Fara sa mai zicem ceva, am pornit la drum. Nu aveam prea mult de mers dar linistea ce domnea peste noi ma facea sa-mi ies din minti. Nu inteleg. De ce ma port asa in preajma ei. Este de-a dreptul ciudat. Nu am nici o explicatie pentru comportamentul meu. Afundat in ganduri nu mi-am dat seama cand am ajuns. O poftesc pe rozalie sa intre in casa si ea intra in living, unde Deidara state ape canapea si se uita pe pereti. Ce ganditor poate fi si el uneori...Deidara este un baiat de treaba, cam de aceeasi inaltime ca mine, parul de un galben orbitor, lung pana la omoplati, in varful capului fiind prins intr-o coada, iar bretonul lasat sa-i cada pe unul din ochi. Un tip destul de ciudat la prima vedere, dar daca il cunosti este un tip de treaba. Nu degeaba imi este cel mai bun prieten.
-Buna. Ce faci te uiti pe pereti? Sa stii ca s-a inventat si televizorul. Spun eu pe un aer comic, dar in secunda urmatoare ma trezesc cu o perma in cap. De ce nu ma mira? Mereu patesc asta cand il trezesc din visare..
-Deidara, acum daca ai revenit pe pamant, vin-o si arata-i camera Sakurei. Ii spun eu pe un ton de comanda. Oricat de mult as vrea sa mai stau cu Sakura, trebuie totusi sa nu ma atasez prea tare de ea. Si Sakura, nu uita maine dimineata la 6 Deidara te va duce pe terenul de antrenament unde te vei antrena. Noapte buna!
-Noapte buna Itachi! Spuse ea cu un zambet bland pe fata. Acel zambet era incantator. As sta ore sa il privesc. Stai putin! Ce fac eu aici. Nu trebuie sa ma apropii de ea. Offf nu mai conteaza. Acum trebuie sa dorm si poate maine voi fi cu picioarele pe pamant. Cred ca ma trasform in Deidara.

Sakura si Deidara au urcat pe scari indreptandu-se spre camera rozaliei. Deodata el se opreste brusc, in felul asta Sakura izbindu-se de el si cazand jos.
-S-a intamplat ceva? Il intreaba rozalia pe baiatul care statea si privea in gol. Parea ingandurat.
-Nu...nu s-a intamplat nimic. Scuza-ma. Apropo, am uitat sa ma prezint. Eu sunt Deidara. Spuse baiatul in timp ce o ajuta pe Sakura sa se ridice. La prima vedere era un baiat cam ciudat...ramane de vazut.
-Sakura, incantata de cunostinta. Deci, Deidara, de ce ma vor cei din Akatsuki asa de mult in organizatie? Adica...eu nu sunt asa de puternica.
Raspunsul dat de baiat a lasat-o pe rozalie cu gura cascata. Cum adica? De ce facuse asta? Era.....


Am reusit sa fac si capitolul 3. Sper sa va placa. Spor la citit si astept comm-uri. Nextul in voi pune cred pe sambata viitoare. Va poop doolce

Imi place
Astept next cat mai repede

Capitolul IV: Vesti surprinzatoare


Sakura, incantata de cunostinta. Deci, Deidara, de ce ma vor cei din Akatsuki asa de mult in organizatie? Adica...eu nu sunt asa de puternica.
Raspunsul dat de baiat a lasat-o pe rozalie cu gura cascata. Cum adica? De ce facuse asta? Era.....

Sakura:

Nu se poate. Nu este posibil. Cum e posibil sa am asa ceva. Nu! E o gluma. Nu se poate. Eu nu pot face fata acestui lucru. Imi vine sa urlu. Imi vine sa mor aici de furie. Stiu ca e bine ca am asta. Adica m-ar ajuta cu Sasuke, dar...cum il voi controla? Va intrebati despre ce vorbesc, nu? Ei bine, Deidara tocmai mi-a spus ca eu sunt singura supravietuitoare a clanului Haruno, parintii ei fiind morti si cei adoptivi murisera de curand. Si pe langa faptul ca sunt singura mai am si un kekkei genkai extrem de puternic. Hmm...trebuie sa aflu cum se utilizeaza acest ryukigan. Daca este asa cum spune blondul, atunci aceasta tehnica este mai puternica decat sharinganul. Asta va fi de mare ajutor. Oare Itachi stie cum se controleaza? Asta voi afla maine. Nu trebuie sa grabesc lucrurile. Vaii, acum cateva minute eram speriata de moarte si acum nu mai pot de bucurie. Nu-mi vine sa cred. Chiar pot deveni mai puternica decat Sasuke. Chiar pot sa-l eliberez pe Naruto de povara de a-l aduce inapoi. M-am bazat prea mult pe el. De ce eu trebuie sa fiu mereu aia slaba? Va vedea el cu cine se pune. Nu trebuie sa ma subestimeze. Si cel mai bun lucru este ca nu stie de asta. Este un plus pentru mine. Va avea o “mica” surpriza cand ne vom intalni data viitoare. Da...sunt malefica. Incep sa zambesc strengareste, iar Deidara sa uita la mine ca la masini straine. Chiar...Deidara. Am fost prinsa atat de adanc in gandurile mele incat am uitat de el. Il vad cum ma striga, trezindu-ma din visare.
-Sakura. Esti bine? Ma intreaba blondul uitandu-se oarecum ingrijorat spre mine. Mda...sunt aici de 10 minute si el se ingrijoreaza? Clar e ciudat. Trebuie sa vad care este treaba cu el si cu Itachi. Trebuie sa-i cunosc mai bine.
-Da, sunt bine. Deidara, de ce nu imi zici mai multe despre tine? Adica...vom sta destul de mult impreuna asa ca vreau sa te cunosc avand in vedere ca tu stii totul despre mine. Ii spun eu increzatoare. Il vad cum isi schimba “moaca” lui ingrijorata in una blanda. Se pare ca voi asculta o “povestioara”. Rad in sinea mea si merg pe urmele blondului. Intru intr-o camera destul de spatioasa vopsita in roz pal. Se pare ca aceasta e camera mea. Imi spune ca in timp ce-mi va povesti, eu sa-mi aranjez lucrurile. Zis si facut. Ascult cu atentie tot ce imi spune blondul. Se pare ca si el a fost “varat” cu forta in Akatsuki si totusi ii place aici. Adica nu conteaza ca este o organizatie criminala. Ei nu sunt atat de rai pe cat par. Sunt asa doar de fatada. Pentru a-i da impresia conducatorului ca sunt loiali si mereu pe posturi. Dar se pare ca liderul lor adevarat nu este Pain, ci un tip numit Tobi. Hmm...voi afla eu mai multe. Dar acum trebuie sa ma odihnesc. Maine va fi o zi grea si vreau sa-l impresionez pe Itachi. Vreau cu orice pret sa ma ajute cineva cu ryukigan. Ii spun lui Deidara ca sunt obosita, iar acesta da din cap afirmativ, imi ureaza noapte buna, dupa care iese din camera lasandu-ma singura. Era chiar de treaba odata ce ajungi sa-l cunisti. Oare si ceilati membrii erau la fel? Oare ma voi intelege cu ei? Oricum tot ce conteaza momentan este sa ma antrenez. Nimic mai mult. Ma schimb intr-o rochita mini si ma urc in pat pasind in tara viselor.


Dimineata nu ezita sa apara. Sunt trezica cu calm de catre bond. Stai. Stop cadru. Ce cauta el la mine in camera? Imi deschid ochii si ma uit la el. Privirea lui nu emana altceva decat blandete. Trecand peste asta, el imi spune ca atunci cand a batut la usa nu am raspuns as ca a hotarat sa intre sa ma trezeasca pentru a nu intarzia la antrenament. Ii multumesc, dupa care imi iau un kimono verde si niste colanti albi scurti, apoi ma duc la baie pentru a-mi face siesta de dimineata. Ies din baie inbracata in hainele alese, ma pieptan si imi pun pamblica pe care era gravat semnul satului meu si cobor in bucatarie pentru a manca ceva. Cand intru in incapere raman uimita. Deidara mi-a pregatit micul dejun. Mai precis niste clatite si un pahar cu suc de portocale. Ii multumesc pentru gestul lui si mananc, dupa care ma conduce pe terenul de antrenament. Acolo ma astepta Itachi. Ma duc spre el cu gandul de a-l intreba despre ryukigan dar sunt intrerupta de catre el.
-Buna dimineata Sakura! Sper ca esti odihnita deoarece vei primi un mic test. Vreau sa-ti vad limitele. Eu dau aprobator din cap fara sa mai zic nimic dupa care imi da niste probe de facut. Le-am trecut pe toate. Ma felicita dupa care intram amandoi in casa. Eu ma duc la mine in camera pentru a face un dus. Nu stiu de ce dar simt nevoia sa petrec foarte mult timp cu Itachi. De cand l-am vazut am inceput sa ma pierd in ochii lui si simt ca vreau sa stau langa el o eternitate. Ce se intampla cu mine? Oare...? Nu! Eu nu mai trebuie sa ma indragostesc. NICIODATA. Este fratele lui. Fratele celui pe care l-am iubit. De unde stiu ca nu seamana? De unde stiu ca nu voi suferi din nou? Nu ma mai pot ncrede in nimeni. Inima mea este facuta praf si daca mai primeste o lovitura va fi sfarsitul ei. Nu-mi dau seama de trecerea timpului si cand ies din dus constat ca am stat doua ore. Cat de mult am gandit? Ma gandesc la ceea ce trebuie sa fac. Simt ca trebuie sa spun cuiva. Dar cui? Lui Itachi sigur nu. Oare pot avea incredere ca Deidara imi pastreaza secretul? Cred ca merita sa-i dau o sansa. Ma duc la dulap de unde imi aleg niste pantaloni trei sferturi si un tricou negru, dupa care ma indrept spre camera blondului. Bat la usa si mi se confirma aprobarea de a intra.
-Deidara, crezi ca ma poti ajuta cu ceva? Il itreb eu lasand capul in jos pentru a nu se vedea tristetea din ochii mei.
-Sigur. Ce ai patit, Sakura? Nu esti in apele tale. Vino si spune-mi, cu ce te pot ajuta? Imi spune el pe o voce blanda. Ma duc si ma asez pe pat langa el si incep sa-i povestesc tot ce simt. Nu stiu de ce simt nevoia sa-i spun totul, dar ma simt mult mai bine vorbind cu el. Ma asculta cu mare atentie si imi spune sa vad ce se va intampla in viitorul apropiat. Sa mai astept sa vad clar care sunt adevaratele mele sentimente. Sa nu ma avant cu capul inainte. Ii multumesc pentru sfat si ii urez noapte buna. Ma duc la mine in camera si deschid o carte pe care o gasesc pe pat. Oare cine o fi pus-o aici? Ma uit in ea si observ ca acolo sunt scrise informatii despre...SUSPANS


Un nou capitol. Daca va place sa dati vina si pe Shibaa ca ea a fost inspiratia mea astazi

vreau next-ul!
pune next-ul !
te rog frumos.

Hey Lex` :x ! Ador ficu` tau :x ! Repede cu nextuu` :x !

Teny` :x !

Hey, Hey...]
am ajuns si eu p`aci cu o mica (destul de mare) intarziere...Tot ce pot spune este ca ador, iubesc ficul..... Te rog dulce sa aduci repece nextu` ca ne-ai facut curiosi.

Te pup duulce Atzie Boo

Capitolul V: Prima zi de antrenament

Sakura:


Ma duc la mine in camera si deschid o carte pe care o gasesc pe pat. Oare cine o fi pus-o aici? Ma uit in ea si observ ca acolo sunt scrise informatii despre...

Informatii despre puterea oculara pe care se presupune ca o am. Ma intreb cine a pus acea carte acolo, dar presupun ca e mana lui Itachi. Mda...cine altcineva? Doar in casa asta suntem doar trei persoane si Deidara a stat cu mine cat timp am lipsit din camera.

Imi las gandurile deoparte, ma urc in pat cu cartea in mana si incep sa citesc din ea. Hmm...din cate spune aici se pare ca ryukigan este mai puternic decat sharingan. Ei bine, asta este un plus pentru mine. Aceasta putere va fi asul meu din maneca. Ma intreb ce va zice cand va vedea ce putere posed. Eh...cui ii pasa? Oricum va muri. Nu am de gand sa-l las in viata dupa tot ce a facut. Asa cum el umbla dupa razbunare, si eu pot umbla. Citesc in continuare incercand sa aflu cat de multe informatii pot pana cand ma ia somnul.

***
Dimineata ma trezesc cu un sunet ingrozitor in urechi. Ma uit buimaca prin camera pana gasesc sursa zgomotului. Se pare ca ceasul m-a trezit. Opresc alarma si ma indrept spre baie pentru a ma pregati pentru primul meu antrenament. La contactul piciorului meu cald cu gresia rece tresar usor si inaintez spre cabina de dus. Dau drumul picaturilor de apa sa-mi mangaie usor corpul, eu samponandu-mi frumosul par roz. Termin dusul destul de repede dupa care ma spal pe dinti si pe fata si ma imbrac intr-un kimono negru cu roz destul de scurt si o pereche de colanti negri, in picioare avand sandale ninja.

Cobor jos, unde ma astepta Deidara. Il salut, dupa care plecam amandoi spre terenul de antrenament. Ma simt putin cam ciudat. Adica nu stiu ce va trebui sa fac la antrenamente, nu stiu cum voi controla puterea mea. Sunt prea nelinistita si ma macina mii si mii de ganduri. Nu stiu ce se va intampla in viitor. Tot ce stiu este ca Sasuke trebuie ucis. Voi munci pana la epuizare daca asta este necesar. Voi face tot posibilul ca sa-l ucid. Sunt constienta ca nivelul meu actual nu se compara cu al lui, dar asta se va schimba odata ce-mi stapanesc kekkei gekai-ul.

Revin la realitate cand Deidara imi spune ca am ajuns. Ma uit in jur si observ ca sunt intr-o padure. Hmm...ma uit in jur, cautandu-l cu privirea pe Itachi, dar este de negasit. Ma uit la Deidara cu semne de intrebare. La gestul meu el incepe sa chicoteasca, acest lucru facandu-ma sa-mi ies din minti si dau un pumn in pamant, acesta crapandu-se, nu prea adanc, Deidara cazand in acea groapa. Il vad cum se incrunta usor, dupa care izbucnim amandoi in ras. Nu-mi vine sa cred cat de bine ma inteleg cu baiatul asta. Adica pentru un criminal...ma gandeam ca e ceva mai dur, dar imi convine mai mult asa.

Ne oprim din ras cand auzim pe cineva in spatele meu aplaudand. Ma intorc sa vad cine este si...surpriza. Era chiar Itachi care se uita la noi destul de amuzat. Il cred. Si eu as rade de noi. Ne purtam ca niste copii. In fine. Sa trecem la lucruri serioase, antrenamentul. Il intreb pe Itachi in ce consta antrenamentul meu. Chiar sunt curioasa ce voi face. Oare va fi la fel ca atunci cand m-am antrenat cu Tsunade? Oare va fi mai dur? Sau mai usor? Niste intrebari la care voi afla raspunsul cat de curand.

-Pai pentru inceput te vei lupta cu mine sa vad la ce nivel esti. Apoi o vom lua usor. Iti vei completa tehnicile la acre nu te descurci prea bine, apoi dupa ce stapanesti perfect tot ce stii vom incepe cu antrenamentele pentru ryukigan.

E nebun? Sa ma lupt cu el? Vrea sa mor de ma pune sa ma lupt cu el? Ma uit putin speriata si totusi curioasa la el. Ce are de gand cu mine? Fara sa mai pun vreo intrebare ma pun in pozitie de lupta si incep sa-l atac prin fiecare metoda care imi vine in minte. Abia daca pot tine pasul cu el. Ma tranteste intr-una la pamant. El nu scoate nici un cuvant, acelasi lucru fiind valabil si pentru mine si Deidara. Nu stiu de ce, dar ma simt urmarita. Parca cineva m-ar privi si m-ar studia din cap pana-n picioare. Incerc sa nu dau atentie acestui amanunt si sa ma concentrez asupra antrenamentului.

Sasuke:

Stau spijinit de un copac si ma uit in jurul meu. O astept pe Karin sa-mi aduca informatii despre locurile din padurea asta, deoarece am de gand sa raman pe aici pentru o vreme. Este o ascunzatoare destul de buna. Inca nu-mi vine sa cred. In sfa rsit sunt destul de puternic sa-l infrunt pe fratele meu. Am asteptat asta toata viata. Acum tot ce ramane de facut este sa astept. Nu-l voi cauta eu, ci il voi lasa pe el sa ma gaseasca.

Sunt trezit din gandurile mele de catre Karin, care alearga spre mine destul de agitata. O intreb plictisit ce se intampla, iar raspunsul ei ma lasa masca. Cum e posibil ca Sakura sa se lupte cu Itachi? In primul rand ce cauta ea aici? Si in al doilea rand ce legatura are cu Itachi? Ceva nu se leaga, dar nu am de gand sa intervin. Nu acum. Sakurei i s-a decis destinul in momentul in care a inceput lupta cu Itachi.

Sakura:

In sfarsit! Dupa cateva ore bune de antrenament Itachi imi spune ca sunt libera. Directia principala este camera mea, mai precis baia. Imi dau hainele jos de pe mine si intru in cabina de dus. Picaturile de apa se izbeau de corpul meu, luad odata cu ele durerea ranilor provocate de antrenament. Este dur, dar daca asta trebuie sa indur pentru a-l invinge pe Sasuke, atunci pot indura asta, pot indura orice.

Dupa ce imi termin dusul imi infasor trupul intr-un prosop si ies din baie pentru si ma imbrac intr-o bluza neagra, mulata pe corp si o pereche de pantaloni scurti rosii. Ma trantesc in pat si las frau liber gandurilor pe care le-am amanat pe parcursul antrenamentelor. Nu stiu de ce, dar ma simt din ce in ce mai bine atunci cand sunt cu Itachi. Desi suntem in timpul antrenamentelor, ma simt protejata. Nu am mai simtit asta pana acum. Simt ca vreau sa-l am mereu alaturi, sa-l ajut si sa-l sprijin.

Revin inapoi pe Pamant atunci cand aud doua ciocanituri in usa. Spun un “intra” destul de plictisit si ma trantesc inapoi in pat. Usa se deschide si pe ea intra...


Am adus si capitolul 5. Scuzati-mi eventualele greseli si sper sa va placa. 5 comm-uri si avetzi next

Am aterizat si eu insfarsit pe la ficul tau si imi place mult de tot . Deci iubita tot ce pot sa iti spun este sa pui next cat mai repede

Ajung si eu aici insa cu mare intarziere...

Deci pur si simplu ador ficul asta ...Te rog duulce de tot sa aduci nextu` ca mor de curiozitate..

pa! Pa!

pe ea intra...cine?
Itaci,deidara-care dintre ei?
in legatura cu continoarea pe care ai puso.nu am cuvinte.este super
vreau next-ul si asta urgent

Am trecut si eu pe la ficul tau mor de curiozitate sa vad cine intra pe usa sper sa pui repede next

Stii...Ziceai ca la 5 comm-uri pui continuarea...
Acum ai 6...

Pai...Nu mai pot spune nimic.Iubesc ficul asta super tare.Imi place TOTUL la el.Adu repede nextu` ca nu mai am rabdare...Te up duulce!

Astiee Boo!