Sasuke o privea pe fata, neintelegand ce este in capul si in inima sa…

Era cu adevarat absent. Se gandea la ce s-a intamplat inainte. Simtea o dorinta nebuna sa o faca sa simta totul, sa o trezeasca la realitate si sa ii poata arata partea buna a lucrurilor, insa tare se temea ca nu va putea face asta niciodata. Cert era ca nu avea sa se dea batut. Nu era inca momentul sa o faca.
Fiind mult prea absorbit de gandurile sale, nu realiza ca se trezi rozalia. Aceasta il privea, neintelegand ce face. Medita sau doar privea absent. Sau poate amandoua si ea nu intelegea.
Ii atinse mana, acesta tresarind.

- Ce ai patit?, il intreba aceasta sfioasa
- Asta ma intreb si eu legat de tine, insa raspunsul nu l-am gasit. Inca astept acel miracol pentru a intelege, insa incep sa cred ca este supranatural.
Aceasta il privi sceptica ,nestiind ce sa ii spuna. Cuvintele se pierdusera, privirea vorbind pentru amandoi. Inca erau in acel univers paralel cu realitatea, unde totul era construit dupa bunul lor plac.

- Stii ce? Nu pot sa inteleg ce simti sau macar daca simti. Ce e in capul tau. Habar n-am, iar acest lucru devine obsedant.

Tanara rase cristalin, ridicandu-se de pe podea. Se indrepta catre balcon, stand si admirand cu adevarat cerul. Erau multi nori pe cer insa intr-un coltisor, doar stele.
Tanarul se apropie de ea, venind in spatele sau, admirand privelistea.

- Stii, exact asa este si viata mea. Norii reprezinta lucrurile prin care am trecut, poate si deasta sunt asa, insa nu incerca sa ma schimbi. Imposibil, spuse aceasta melancolica.
- Nu stii caci pana si imposibilul poate deveni posibil? Stii cum e viata ta sau cel putin cum va fi , daca iti vei reveni? Greutatile si incercarile tale vor straluci, devenind exact ca acel mic coltisor instelat.

Aceasta privi acele stele cu sperante. Lacrimile alintandu-I fata. Acesta ii sterse lacrimile luand-o in brate.
Rozalia il stranse puternic, dupa care ii dadu drumul incepand sa il loveasca cu pumnii in piept, exact ca un copil mic cand nu ii convine.
Incepu sa tipe spunandu-i printre lacrimi si suspine:

- Stii ceva? Te urasc!

Tanarul o prinse de ambele maini privind-o adandc in ochi intreband-o:

- Si crezi ca am si eu dreptul sa stiu de ce?
- Habar nu am, daca ai sau nu dreptul, insa iti voi spune. Ma enervezi la culme ca te bagi in viata mea. Ca incerci sa ma ajuti si sa ma scoti din asta, ca imi dai sperantele pe care eu le-am pierdut cu mult timp in urma. Si daca eu le-am pierdut de ce sa sufar cand nu voi gasi nimic? Spune-mi tu de ce? tipa aceasta la el.

- Nu ai pierdut nimic. Asa iti place tie sa crezi, insa lucrulile frumoase din vietile noastre nu le pierdem sunt acolo gata oricand sa fie redescoperite. Lasa-ma sa te ajut, ii spuse acesta lasand capul in jos, o lacrima alunecandu-i pe fata.

Acesta o trase pe rozalie in bratele sale. Amandoi plangeau insa era clar ca nu era absolut deloc um motiv de plans. O strangea puternic in brate, incercand sa ii transmita prin intermediul acelui gest, toate sentimentele lui.
Sakura nu il resinse. Nu mai era in stare de assa ceva, asa ca isi afunda privirea in camasa lui, plangand. Il stranse puternic in brate soptindu-i:

- Atunci promite-mi ca nu ai sa ma parasesti, ii spuse aceasta incepand sa planga si mai tare.
- Promit, adauga acesta sincer.

Acel moment era demn de facut un tablou. Desi Sasuke nu era sigur ca o poate ajuta, ii promisese. Sentimentele vorbisera pentru el, insa ceea ce se intampla intre ei chiar atunci era un semn . Acesta o lua in brate, punand-o in pat. Puse cearsaful pe ea, trandindu-se si el in pat langa ea. O lua in brate lasand-o sa se descarce, pana ce oboseala si somnul isi spuneau cuvantul.
Atunci cand lucrurile ii mergeau prost, brunetul canta pentru a se relaxa si pentru a reusi sa adoarma. Incepu sa fredoneze lindistindu-se atat pe el cat si pe Sakura. Pareau un cuplu, insa nici nu doreau sa se gandeasca ce ii astepta ca Sakura sa se schimbe, sau cel putin incercarea de a se schimba.
Usor, usor amandoi adormira, intrand in lumea viselor, unde totul era usor si exact asa cum isi doreau ei.
Se spunea ca nu exista barbate sau femei perfecti/perfecte ci doar incepuri de relatie perfecte, insa toti isi puneau intrebarea cum ar fi daca totul ar fi perfect.
Sasuke stia ca el si Sakura erau constienti ca nu exista perfectiune, insa exista o cale catre ea.

Capitolul 8

Sasuke stia ca el si Sakura erau constienti ca nu exista perfectiune, insa exista o cale catre ea.

Perfectiunea este doar ceva intangibil, ceva la care fiecare viseaza sa ajunga, insa cati au putut face asta vreodata? Uneori intrebarile existential, nu sunt indeajuns pentru a alina o suferinta,pentru a da niste sfaturi sau rapsunsuri. Sunt doar acele simple intrebari care nu te pot lasa sa traiesti.
Tanara se trezi, privind pe geam soarele si cerul. Se simtea plina de sperante cand privea astrul ceresc, insa totul disparea prea brusc. De mult timp nu mai simtise asta, nu se mai simtiise fericita,intr-o stare continua de beatitudine, ceea ce nu stia cum sa o interpreteze. Orice se intampla, considera ca e greu insa unele intreberi nu o lasau in pace:

Si daca acum va fi altfel? Daca acum voi putea fi eu, fara sa port masti, fara sa imi fie teama ca voi fi ranita, insa daca voi rani?

Aceasta fu trezita la realitate de mana brunetului, ce ii atinse fata:

- La ce te gandesti? Intreba acesta zambind sincer.

Nu gandea ce spunea, nu isi dorea sa mai gandeasca daca e bine sau nu, de aceea pentru prima data isi deschise sufletul:

- Si daca dragostea nu e deajuns, ce te faci? Cum spui ca pot merge mai departe cand nimeni nu poate crede asta, intreba ea privind pierduta peretele din fata sa.

La prima vedere pentru Sasuke intrebarea nu insemna nimic, insa la o alta analiza mai amanuntita, intelese totul. ISi daduse seama de ce dorea ea sa afle, de temerile ei, fiind feriict ca a reusit un mic progress.
Marile lucruri s-au facut din mici progrese, isi spuse acesta fericit.

- Si cine ti-a spus tie ca dragostea nu e indeajuns? Poate simplul fapt ca esti o persoana optimista te duce catre drumul succesului, ii spuse acesta pe accelasi ton ganditor.
- Poate, ii raspunse aceasta sec, luandu-l prin surprindere pe tanar.

Rozalia se ridica din pat, luandu-si cateva haine din dulap, intrand in baie, pentru a se schimba.
________________________________________________________________________________________
Poate este pentru prima data cand pot spune ca am reusit sa o fac sa simta ceva. A pomenit de “Dragoste” , insa daca in aceasta seara s-a indragostit de cineva? Daca totul a luat o alta intorsatura?
Defapt ce intorsatura sa ia? Nu era in plan sa se indragosteasca de altcineva, insa deasemenea nu imi doream sa se indragosteasca de mine de exemplu. Asta ar fi o adevarata prostie, si un lucru imposibil, gandi tanarul absent.

Intre timp, Sakura iesi din baie, punandu-se in fata brunetului. Privea prin ea, nu observase ca se afla acolo.
Tanara il zgaltai, incerand sa il aduca in prezent, gestul sau reusind.

- Ce s-a intamplat, adauga el trist.
- Probabil asta ar fi trebuit sa intreb eu, caci erai bine cand te lasasem, spuse ea schitand un zambet fortat.
- Cred ca nimic. Hai sa coboram jos, sugera el.

Fata aproba din cap, luand-o inainte fiind urmata indeaproape de brunet. In living dadu de roscat ce statea de vorba cu Naruto. Acestia o priveau uimiti, zambindu-I cordial.

- Buna dimineata bellissima, spuse Naruto oferindu-i un zambet cordial.
- Ragazza arati, splendid in aceasta dimineata, adauga Sasori.
- Multumesc, raspunse aceasta oferindu-le unul din zambetele ei special.

Se aseza langa Naruto, brunetul mergand sa ii pregateasca o cafea. Barbatii vorbeau, insa ea nu putea fii atenta. Gandurile ei zburau in diferite locuri. Se ridica brusc de la masa, intreptandu-se catre bucatarie, unde il gasi pe Sasuke.

-Hai cu mine, ii spuse rozalia tragandu-l dupa ea.

Acesta se supuse, lasand castile pe masa. O urmari pe fata, nestiind unde doreste sa mearga.
In doar cateva minute se aflau pe plaja, privind apa cristinalina, palmierii, si noantele de albastru de caraibe, turcoaz, amestecandu-se in apa. Rochita ei alba conferee un contrast aparte.
Se aseza pe nisipul fierbinte, tragandu-l sip e Sasuke dupa ea. Acesta o privi atent, observand-o distrasa. O prinse de mana, nespunandu-I nimic. Acest gest era indeajuns probabil.
Era unul din acele rare momente cand nu iti pui intrebari existential, in care poti sa profiti pur si simplu de libertatea ce ti-o confera marea. Sa realizezi ce viata poti avea si ca schimbarile sunt bune si trebuiesc primate, insa oare chiar toti sunt pregatiti sa vada asa acest moment?
Lucrurile nu sunt mereu asa cum toti isi doresc, insa viata mai tarziu sau mai devreme ii da tot ce merita persoanei respective.
Tanarul se dadu mai langa ea strangand-o in brate, lacrimile tinerei cazandu-I pe tricoul gri. Nu o putea vedea atat de vulnerabila, atat de mica si de lipsita de aparare. Trebuia sa recunoasca ca ii placea la nebunei acest moment, nedorind un final.

-Nu mai support Sasuke. Este indeajuns pentru mine, pentru mintea si sufletul meu, spuse aceasta printre suspine.
-Nu e nevoie sa plangi. Doar zambeste-i soarelui si vei vedea ca si el iti va zambi la randul sau. Doar fi tu insati cu defecte si calitati si vei fi fericita, ii spuse acesta zambind, sarutand-o pe frunte.

Capitolul 9

-Nu e nevoie sa plangi. Doar zambeste-i soarelui si vei vedea ca si el iti va zambi la randul sau. Doar fi tu insati cu defecte si calitati si vei fi fericita, ii spuse acesta zambind, sarutand-o pe frunte.

Tanara il privi atent in ochi, pentru ca mai apoi sa isi afunde capul in bratele sale. Nu vroia sa o vada asa, defapt nici ea nu vroia sa se vada asa. Intodeauna a fost puternica, gandind de mai bine de doua ori ce trebuie sa faca, insa analizand toata viata ei, ce a castigat? O inima de fier, destul de multe masti pe care si le schimba dupa cum bate vantul afara, si nimic mai mult. Unde e acea dragoste debordanta, acea fericire extaziala, acel suras sincer? Poate au disparut in adancul marii, precum o comoara, insa mai exista si vanatori de comori.
-Si daca suferi, cine te ridica? Cine poate spune ca dupa asta totul va fi bine? Intreba ea cu voce tare, mai mult pentru sine. Nu astepta un raspuns direct de la cineva.
-Dar eu ma intreb de ce vorbesti mereu de suferinta, cand nici macar nu a inceput dragostea. Suferinta daca ar fi sa vina, ar veni dupa dragoste, ii spuse acesta schitand un zambet.
Sakura se rezuma doar la a da din cap. Se ridica de pe nisipul umed, incepand sa alerge pe plaja. Intra in apa destul de rece, incepand sa inoate. Se simtea libera sa simta orice, sa fie ea, oricum ar fi fost.
Sasuke o privea de pe mal, admirand-o. Se ridica si el intr-un final , incepand sa alerge dupa ea. Sakura radea si tipa exact ca un copil mic. Intr-un final brunetul a prins-o, ridicand-o in brate. O privi atent, intreband-o:
-Ai inotat vreodata pe sub apa?
-Nu, de ce? Sa nu faci ceva nebunesc, ii raspunde rozalia tipand si mai tare.
Sasuke o privi atent , facandu-i cu ochiul dupa care ii dadu drumu in apa. Radea atent, cand dintr-o data observa ca se apropie un val urias. Se sperie, vazand ca Sakura nu se ma ridica, incepand sa o caute. O ridica la un moment dat din apa, cat tanara sa ia o gura de aer, dupa care sarira impreuna in val, spargandu-l.
-Sasuke, esti nebun? ii spuse fata cand reusi intr-un final sa stea la suprafata, incercand din rasputeri sa respire normal.
-Nebun dupa cineva, doar, insa nu cred ca asta este important acum, ii raspunse el pe un ton destul de indiferent, dar totusi cald.
Brunetul o prinse de mana, tragand-o dupa el. Il fascinau atinegrile ei, pielea ei catifelata, si mai ales acei ochi de copil incocent. Nu vroia sa vada o Sakura indiferenta si rece. Era mult prea frumoasa si dragalasa pentru un asemenea comportament adoptat de tanara de ceva timp.
Afara se facuse destul de frig, iar cei doi aveau hainele ude. Din neatentia, Sakura calca intr-o scoica taindu-se la picior. Gemu de durere, dupa care incerca sa calce, dar Sasuke o prinse inainte sa atinga nisipul, ridicand-o.
-Te poti infecta, ceea ce nu este bine, ii spuse tanarul zambindu-i cordial.
-Defapt nu ar fi contat, ii raspunse Sakura cu tristete.
Acesta o tinea in bratele sale strans, incercand sa o si incalzeasca. Ii mirosea parfumul, ametindu-l. Stia ca o iubeste, insa clar nu putea sa fie reciproc.
In doar cateva minute ajunse la vila. Urcara scarile pana in camera lor, lasand-o pe tanara pe pat, el mergand sa dea drumul la apa, dupa care se intoarse la rozalie. Ii cauta niste haine in dulap, dupa care lua un pansament si niste apa oxigenata, incepand sa ii curete rana. Ii pansa piciorul, ducand-o mai apoi in baie, lasandu-i hainele si prosopul.
-Ai grija cum calci, si sa nu iti fortezi piciorul. Ma chemi cand esti gata, ii spuse el protectiv.
-Off, iti place sa faci asta, nu? Continua ea.
-Sa fac asta? Ce fac defapt? Ii raspunse brunetul cu o alta intrebare.
-Sa fii protectiv, sa ai grija de toata lumea ... ii raspunse Sakura lasand propozitia in aer.
-Nu, nu imi place asta decat cu tine, iar daca esti atat de curioasa de ce ma intereseaza, o sa iti arat, ii spuse acesta indreptandu-se catre ea. O prinse in brate ridicand-o de pe parchet, apoi o saruta dulce.
Rozalia simtea cu adevarat ca pluteste. Nu stia cum poate fi el atat de dulce si intelegator. Il respinsese, nu fusese chiar foarte draguta cu el, insa Sasuke era acolo indiferent de situatie.
El rupse sarutul incet, privind-o. Adolescenta isi incolaci mainile in jurul gatului sau apropiindu-se de urechea sa. Il pupa mai intai pe obraz, dupa care ii sopti la ureche:
-Sa nu ma lasi singura in aceasta lume. Am nevoie de tine mai mult decat iti imaginezi tu.
Sasuke o stranse in brate, spunandu-i pe un ton serios:
-Niciodata, niciodata.
Se desparti de ea, lasand-o sa mearga in baie, el aruncandu-se in pat. Privea tavanul pierdut, nestiind cum sa se mai comporte. Ce atitudine sa mai adopte, dar defapt, mai putin decat dulce cu ea nu putea fi. Desi tuturor le conferea senzatia de femeie, puternica, calculata, stiind oricand totul, in esenta, era vulnerabila, tanjind dupa afectiune pura. Nu aveai cum sa nu o iubesti, cum sa nu visezi sau sa o doresti precum doreste un insetat un singur strop de apa. Era ca un drog, iar de ce il inhalai mai mult, de ce organismul tau il cerea. Era clar ca se indragostise iremediabil si irevocabil de ea.

__________________________________________________________________________________________________
Imi pare rau ca am postat cam tarziu, insa credeti-ma ca d`abea am avut timp. Sper sa va placa! Va pup si va multumesc ca imi cititi fic-ul.