Hehe... Multumesc mult Alecsia
N-a fost cine stie ce
In orice caz... curiozitatea a omorat pisica si am citit si eu ficu tau
Imi place mult sa stii
Nu ma asteptam la inceput sa fie vorba de vampiri
Ador povestile cu aceste creaturi
Sper mult de tot sa ramana impreuna
Astept next-ul si daca mai ai nevoie de ajutor spune-mi
Te pup Zbye

Draguta mea, capitolul este superb, iar imaginea a picat la tanc.
So eu te pup si astept next

Just Not Enough

[ep. 11]

~Sasuke's POV~

A doua zi ma trezesc cu Sakura in brate. Desigur, ea nu adormise niciodata, insa se odihnea. Am ramas privindu-ne unul pe celalalt, dupa care eu am sarutat-o. De fiecare data cand o sarut, simt cum miliarde de fluturasi mici imi zboara prin stomac . Oh da, si saruta demential. As putea sa o tin asa toata ziua. Se zice ca Dumnezeu e mort cand cineva iti umple inima in locul lui. Exact asta simt eu acuma. Sarutul insa a luat sfarsit, deoarece rozalia mea preferata, care este si unica rozalie din viata mea, s-a dus la baie sa-si faca toaleta de dimineata. Azi e luni, trebuie sa plecam la scoala din nou. Scoala asta, cateodata cred ca viata ar fi mai usoara fara ea. Raman asa pe ganduri, pana cand rozalia mea a intrat din nou in camera, cu doar un prosop legat in jurul ei. Arata asa de bine, as fi putut sa sar pe ea in secunda 2. A deschis sifornierul si a inceput sa-si caute hainele cu care urma sa se imbrace azi. As fi vrut sa mai raman sa o privesc in toata frumusetea ei divina, insa am intrat in baie sa-mi fac si eu siesta.

~Sakura's POV~

Ma uit in sifonier si nu stiu cu ce sa ma imbrac. Dilema zilnica a unei fete. Am decis sa-mi compun o uniforma din aia ca-n filme, sa moara Sasuke de ciuda. Mi-am luat o fusta cu doua palme sub fund, in carouri gri si roz, un tricou mulat si peste el o camasa alba cambrata, peste care mi-am pus cravata roz si gri in carouri. Acel roz din fusta si cravata avea exact aceeasi nuanta ca si parul mei. Mi-am mai pus la mana o bratara si la gat lantul de la Sasuke, dupa care mi-am pus o pereche de sosete foarte lungi pana sub genunci albe, care sus au o dunga roz si una gri, si m-am incaltat cu o pereche de pantofi cu toc de 5cm albi. Nu e tocmai o tinuta de scoala, dar merge. In par mi-am pus o fundita neagra, dupa care am inceput sa ma machiez.

Intre timp a iesit si Sasuke din baie, dupa care s-a imbracat. Ne-am asezat la masa, am mancat, ne-am luat ghiozdanele si am plecat la scoala. Drumul a fost tacut, poate pentru ca nu rpea aveam foarte multe de zis. Cand am ajuns la scoala, eu m-am dus la fete, iar el s-a dus la baietii lui. Le-am salutat pe fete si am inceput sa vorbesc cu ele, insa ele nu stiau nimic de Sasuke.
-Da ultima oara cand te-am vazut cu Sasuke va certati de mama focului, acum cu ce ocazie apari la scoala cu el? ma intreaba evident invidioasa, Ino.
- Pai stii, in weekendul asta s-au intamplat multe, eu si Sasuke suntem impreuna acum. Imi pare rau, Ino.
- Nu ma intereseaza ca iti pare rau, stiai cat de important e el pentru mine, stiai ca as fi in stare sa-mi dau viata pentru el, stiai! Si tu in schimb ce-mi faci? Il cunosti vineri, si apoi vii la mine luni sa-mi zici ca deja formati un cumplu? Ce naiba crezi ca faci?! Cu ce drept mi-l furi? Ai idee de cati ani ma chinui sa-i atrag atentia? Nu, pentru ca tu apari dintr-o data si gata! Sunteti impreuna! Spune Ino plangand.
- Uite Ino, te-ai gandit ca poate asa a fost sa fie? Nu am de gand sa ma cert cu tine acum, insa intre mine si el e ceva chiar special, daca nu l-as iubi asa cum o fac, l-as parasi si ti l-as lasa tie. Ma jur pe ce am mai sfant ca as face-o, insa nu pot. Ii spun blondei, parandu-mi sincer rau.

Dupa ce se suna, intram la ore si fiecare se duce in banca lui. Prina ora am avut geografia, o materie usoara dar enervanta. Avem o profesoara ciudata care vine mereu cu o bluza galbena de lana, indiferent ca e iunie sau decembrie. Ora a zburat repede, la fel ca toate celelalte ore. Mi-am [pus cartile in ghiozdan si am iesit furioasa pe usa scolii, fara a-l mai astepta pe Sasuke. Nu aveam chef sa ascult pe nimeni, nu aveam chef sa-i dau explicatii. Insa Ino a alergat dupa mine si m-a intors cu fata spre ea. Plangea.
-Inca nu pot sa cred ca esti in stare sa-mi faci una ca asta Sakura, credeam ca esti prietena mea! Credeam si eu ca in sfarsit am o prietena si in schimb ce primesc? Stii ce primesc? Tradare!! Pentru ca asta mi-ai facut, m-ai tradat!
- Uite Ino, eu ti-am zis cum stau lucrurile, lasa-ma in pace pana cand nu imi ies din fire. Sasuke pare a fi inima acestei scoli, de ce e asa de important?! Chiar nu te mai inteleg, baiatul asta a devenit o obsesie pentru tine, nu mai mananci, nu mai dormi, nu mai faci nimic pentru ca sa stii ce face el defapt! Ai ajuns in cel mai josnic mod in care puteai ajunge, te umilesti zilnic ca sa-i atragi atntia, ai face orice ca sa se uite la tine, in schimb, fara sa-ti dai seama, ai ajuns sa fii o usuratica! Sasuke nu e asa de important, intelege odata! Sasuke nu e un sfant, e un simplu baiat din viata mea, asa cum au mai fost si altii, insa tu observ ca innebunesti din vina asta! Urlu eu nervoasa, dupa care dau sa ma intorc, insa il vad pe Sasuke cum sta uimit in spatele meu. Oh nu, ce am facut?!

~Sasuke's pov~

Ma gandesc sa merg dupa Sakura, sa o intreb de ce a fugit asa de repede din clasa si dupa ce o gasesc, o vad cum se cearta cu Ino. Amandoua plangeau, iar eu m-a apropiat de Sakura, dorind la inceput sa o iau in brate, insa cand am auzit ce zicea, m-am indepartat de ea cat de tare am putut:

Deci asta simte Sakura defapt pentru mine, asta e adevarul?! Eu sunt un simplu baiat, un oarecare din viata ei? Nu pot sa cred. Simt cum venele mi se ingroasa si incep sa strang pumnul, tocmai cand Sakura s-a intors si m-a vazut. Era socata. S-a dat de gol singura.
-Aveai dreptate, esti un monstru! Ii spun, dupa care ma intorc si plec. Nu pot sa cred....

~Sakura POV~

-Aveai dreptate, esti un monstru! Il aud pe Sasuke zicand, dupa care pleaca. Vream sa strig dupa el, sa-i zic sa nu plece, vream sa-l prind de mana, sa fug dupa el... nu puteam. Vorbele sale m-au lasat acolo, fara suflare. M-am intors spre Ino, care era la fel de socata ca si mine.
- Sper ca acum esti multumita. Ii spun, dupa care las capul in jos plangand si plec. Nu pot sa cred ca a interpretat atat de gresit, nu pot sa cred ca a crezut vorbele mele! Eu i-am zis asta lui Ino numai ca sa inteleaga ca Sasuke nu merita ca ea sa-si sacrifice viata si tot timpul ei liber pentru el, vream ca ea sa-l lase in pace, insa s-a sfarsit urat. Am urcat in masina si am inceput sa conduc cu viteza, nerespectand nicio regula de circulatie, nepasandu-mi ca trec pe rosu sau ca sunt pietoni pe trecere. Ii ocoleam pur si simplu, insa nu puteam vedea mare lucru, pentru ca plangeam. Aveam vederea incetosata si nu ma puteam opri din plans. Insa nu imi pasa, continuam sa conduc cu 200 la ora prin centrul orasului. Am ajuns in afara orasului, intr-un loc pe care il stiu de mai de mult, un loc unde imi place sa merg cand vreau sa-mi fac ordine in ganduri.

Stau si ma intreb cum va fi viata mea acum, ca sunt vampir de Rank A+, insa nu-l am pe Sasuke. Am reusit sa devin ce mi-am dorit sa fiu o viata intreaga, insa am pierdut cea mai importanta persoana din viata mea. Inchid ochii si-mi aduc aminte de seara in care vanam si am dat peste el, care sangera. Parea atat de neajutorat. Imi aduc aminte cum i-am ucis prietena. Imi amintesc clipele in care stateam impreuna la mine acasa incercand sa ne cunoastem mai bine unul pe celalalt. Imi amintesc reactia lui Sasuke cand a aflat ca sunt un monstru. Imi aduc aminte cum am realizat ca-l iubesc.
Il iubesc, si fara el nu pot trai. Simt un gol in inima, simt ca-l pierd. Simt ca nu mai vreau sa traiesc, daca el nu e alaturi de mine, nu vreau sa mananc, nu vreau sa respir, nu vreau sa vorbesc. Gandurile imi sunt insa intrerupte de telefonul care suna. Inspir, expir, dupa care raspund. Era Kenneth. I-am zis ca nu sunt in apele mele si ca nu vreau sa vorbesc, insa mi-a zis ca nu conteaza daca vreau sau nu. Mi-a zis ca trebuie sa plec maine dimineata in zori in California, ca sa luam parte la congresul care are loc an de an. Nu aveam chef, insa are dreptate. Trebuie sa fiu acolo. Am inchis dupa ce i-am confirmat prezenta mea, poate ca daca voi stala distanta de Sasuke o vreme, va fi mai bine pentru amandoi.
M-am intors acasa plangand inca, si am scos o valiza uriasa de sub pat. Am inceput sa-mi impachetez din haine, sa pun in ea tot ce imi trebuie, inclusiv o poza cu mine si cu..el. A doua zi dimineata, la 6, eram intr-un avion inspre California. Congresul va fi tot azi, insa eu voi mai ramane cateva saptamani, sau luni. Am nevoie de timp, sa ma gandesc ce voi face cu viata mea, ce voi face cu viitorul meu.... Sa vad ce voi spune azi la congres.

~La congres~
Kenneth sta in fata tuturor, anuntandu-i ca mai nou, a luat nastere inca un vampir de Rank A+, dupa care toata lumea aplauda. Eu intru pe scena, alaturi de Kenneth, iar dupa ce acesta ma prezinta, eu imi incep discursul:
-Suntem cu totii aici, impreuna, pentru ca esteceva inauntrul nostru care ne uneste. Avem ceva special, unii poate il considera dar, altii blestem. Suntem vampiri. Suntem acele fiinte pe care umanii le considera mitologice, suntem noi, cei care vaneaza in intunericul noptii pentru sange, pentru a ne potoli setea. Pentru ca ne numim vampiri, ne numim si criminali. Omoram oameni care nu au nicio vina, oameni care nu au gresit cu nimic fata de noi, decat cu faptul ca sunt fiinte umane si ca in venele lor circula ceva ce noi vrem: sangele! Eu insa, de curand, am invatat ca si vampirii au sentimente. Am trait peste o mie de ani, crezandu-ma un monstru, pana cand am ajuns sa ma indragostesc. Insa pana si dragostea doare! Si toata puterea de care ma bucur azi, in fata voastra, faptul ca sunt mai presus decat voi, nu mi-l va aduce pe el inapoi! Si va jur ca daca as putea, as renunta la a mai fi vampir! As fugi de-aici si m-as intoarce in Japonia. Insa nu pot. Prezenta mea a fost obligatorie, si de astazi raspund de voi. Si ma bucur pentru asta. Pentru ca, desi viata mea sentimentala e distrusa, eu inca stau in picioare. Si nu voi muri niciodata, si nu am de gand sa mor. Voi trebuie sa fiti mandri ca sunteti Vampiri, fiti mandri ca sunteti niste creaturi puternice care stiu ce-i aia viata, inteleg adevaratul sens al vietii. Pentru ca un om nu poateface asta. Omul se naste pentru a muri. Vampirii se nasc oameni, insa traiesc pentru a lupta. Fiecare dintre noi a suferit cand a renuntat la a mai fi om. Multi dintre noi nu am facut aceasta schimbare de bunavoie si numai noi stim cum e sa suferi. Va promit ca voi incerca mereu, sa va ajut si sa va fiu aproape. Va multumesc.
Pasesc de pe scena aplaudata de milioanele de vampiri care mi-au auzit discursul, si merg in culise, unde il gasesc pe Kenneth.
-Ce ai zis tu acolo a fost... wow! Tu chiar nu mai vrei sa fii vampir nu? Ma intreaba acesta.
- Vreau nu vreau, asta sunt eu. Insa m-am saturat safac rau, m-am saturat sa ucid oameni, m-am saturat sa ma ascund in intuneric. Imi e dor de vechea Sakura, care era mereu vesela si zambitoare, care avea parinti, care avea prieteni. As da orice sa pot sa fiu din nou acea Sakura.
- Si cine a zis ca nu poti? Uite, este ceva ce nu ar trebui sa-ti zic, insa pot sa te ajut sa redevii umana. Poti sa imbatranesti, vei putea sa ai copii, vei putea sa mananci mancare adevarata... Vei putea sa fii din nou vechea Sakura. Insa pretul este unul foarte scump. Timp de un an sase luni va trebui sa stai inchisa intr-o camera neagra, fara sa mananci nimic, fara sa vorbesti, fara sa te misti. Nu este ceva ce toata lumea poate face, Sakura. Multi au incercat, toti au murit.
-Stii bine ca eu nu voi muri, kenneth. Du-ma in camera aia blestemata si inchide-ma acolo! Timp de sase luni de zile nu veti sti nimic de mine, daca de asta e nevoie ca sa fiu un om din nou. Voi face orice!
-Mai vorbim maine despre asta, acum du-te si odihneste-te, mananca, face vrei. Daca vei intra in acea camera, nu vei mai putea face nimic din toate astea.
I-am multumit lui Kenneth si m-am dus in camera mea. Nu aveam niciun apel si niciun mesaj de la Sasuke. Insa voi intra in camera aia neagra. Ma dezbrac si intru in cada plina cu apa fierbinte si incep sa ma relaxez, gandindu-ma ca nu voi mai putea face o baie. gandul insa mi-a zburat si la Sasuke, oare ce face in clipa asta? Oare si el se simte la fel ca mine? E asa de complicat. De ce nu poate fi simplu? Am iesit din cada si m-am imbracat. E noapte, timpul perfecta sa vanez.
In seara asta am omorat 56 de oameni. Sper sa fie ultimele mele victime. Am intrat din nou in casa si m-am intins in pat. Sase luni de zile.... Oare voi muri? Oare voi redeveni om? Ar fi atat de minunat, as putea sa dorm, as putea sa nu mai ucis, as putea sa am copii. Viata mea ar fi cu adevarat implinita. Daca in acest timp voi muri in camera neagra, voi muri fericita. Pentru ca viata de vampir nu-si are rostul pentru mine. Cunosc insa alti vampiri care daca ar redeveni umani, primul lucru pe carel-ar face ar fi sa se sinucida.

Sakura:

https://media.photobucket.com/image/sakura+sad+/ferr_sherr88/sakura-so-sad.gif

cetarefazaaa :X:X:X:X

"oare, oare, oare....

Electronic :)"
:)) a sunat ciudat :x in sensul bun :)

Mersi mult de comm :)

Buna draga mea
Minune, imi mai sunt ploapele deschise desi sunt obosita mai ceva ca un vampir care nu a dormit 1000 de ani
Pai... mi-a placut la nebunie acest capitol.
Desi Keneth a fost c-am direct cu ea chiar e ceva neobisnuit
Astept sa vad cu ce ne mai uimesti
Te pup Zbye

Just not Enough

[Ep. 12]
Cineva imi bate la usa. Am simtit imediat o prezenta pe care nu o cunosc, insa curioasa de felul meu, i-am zis un simplu "intra" si am asteptat sa vad cine se va arata din fata usii. De dupa usa masiva din lemn, a aparut o fara cu parul rosu, cret pana la talie, cu ochii la fel de verzi ca ai mei si cu buzele micute si fine. Arata ca o papusa, pe-atat era de frumoasa. Am poftit-o sa se aseze langa mine, simtind ca nu are intentii rele, si am intrebat-o care este motivul placutei sale vizite. Mi-a spus ca ea se numeste Sora, are 100 de ani, insa varsta ei umana este de saptesprezece ani, exact ca a mea. A aflat de dorinta mea de a intra in camera neagra si mi-a spus ca vrea sa vorbim despre asta. Am dat din cap asteptand urmatoarea ei reactie, dupa care Sora m-a intrebat care este motivul pentru care vreau sa devin om. Adevaratul motiv. Simteam ca pot avea incredere in ea, si ca vom deveni prietene bune, asa ca i-am povestit de Sasuke, de toata durerea pe care o simt in clipa de fata, despre cat de mult il iubesc si ca mi-as da viata pentru el. Sora a inteles foarte bine tot ce i-am povestit, insa "verdictul" ei m-a dat pe spate:
-Sakura, nu cred ca ar trebui sa intri acolo! Niciun baiat nu merita ca tu sa suferi atata timp pentru el. Probabil ca nu ai idee ce inseamna sa intri acolo, nu poti nici macar sa te misti, ai voie doar sa-ti misti capul. Sunt sase luni de zile Sakura, gandeste-te bine! Daca te iubeste cu adevarat, te va accepta asa cum esti tu. In cele din urma, nu e vina ta ca el a inteles gresit cuvintele tale. Sakura, amandoua stim ca se zice ca noi vampirii suntem nemuritori, insa asta e provocarea care te-ar putea ucide! De ce sa-ti doresti sa faci asta? Nu ai luptat tu ca toata viata sa fii recunoscuta ca cel mai puternic vampir? Ei uite, in seara asta visul ti s-a indeplinit, esti stapana noastra, nu poti sa dai inapoi asa! Toti vampirii din univers au nevoie de tine! Stim amandoua ca Kenneth nu face fata unei multimi de vampiri revoltati, tu insa poti. Gandeste-te ca odata ce intri acolo nu poti sa te razgandesti. Nu vei putea spune nimanui "gata, renunt, scoteti-ma de aici!". Daca intri acolo, ai doua variante: ori iesi ca fiind un simplu on, ori nu mai iesi. Mori acolo. Gandeste-te la cat de bine e sa fii vampir. Poti macarsa incerci sa nu mai bei sange si sa mananci mancare umana. La inceput va fi anormal de dureros si vei ajunge la spital, dar in cele din urma vei reusi. Eu asa am facut. Gandeste-te ca oamenii nu pot simti necunoscutii, nu pot realiza daca sunt oameni cu suflet curat sau dusmani. Ei nu pot citi ganduri, isi pierd timpul dormind, sunt atat de diferiti de noi! Noi insa, suntem creaturi minunate. Le suntem superiori Sakura, de ce ai vrea sa fii unul de-al lor? De ce sa devii tu om, cand poate Sasuke sa devina unul de-al nostru?
La auzul ultimei sale intrebari, am ramas muta. Sasuke... Nu se poate!
-Pentru ca nu vreau ca el sa treaca prin aceleasi chinuri prin care am trecut si eu, de asta! Stim amandoua cat de dureros este sa devii vampir, si probabil ca este mult mai chinuitor sa redevii uman, insa eu voi face asta! Fiti linistiti, secretul vostru e in siguranta cu mine. Vom ramane prietene, nu? O intreb eu, dupa care ea da din cap in semn afirmativ si ne imbratisam.

~Sasuke~
Stau in pat si las siroaiele de lacrimi sa mi se scurga din ochi. Nu pot sa cred ca Sakura e atat de... lipsita de sentimente. Nu m-am dus toata saptamana la scoala, insa astazi trebuie sa merg. Nu pot sta toata ziua in pat ca o balena esuata, trebuie sa-mi traiesc viata, cu sau fara Sakura! Ma imbrac si merg la scoala, unde sunt intampinat de toti prietenii mei. Ma uitam in jur disperat sa vad fata cu parul roz care mi-a furat inima, insa in schimb o vad pe Ino cum alearga inspre mine. Privirea din ochii ei nu era deloc placuta, se vede ca plansese. Am atatea intrebari acum...
-Sasuke! Nu trebuia sa dispari in halul ala in ziua aia! Tu esti cel care a inteles total gresit, eu am innebunit-o pe Sakura toata ziua sa te lase in pace, iar cand tu ai aparut ea incerca sa-mi explice ca tu nu esti atat de important incat eu sa-ti acord toata atentia mea. Ai inteles gresit, Sakura te iubeste mai presus decat orice. Imi zice Ino, dupa care incepe din nou sa respire.
-Pai si unde e Saku acuma? Intreb eu, hotarat sa-mi cer iertare si sa ma impac cu rozalia.
-Aici e problema. De cand cu cearta aia nu a mai vazut-o nimeni. A disparut. Vecinii ei spun ca au vazut-o iesind in acea zi cu o valiza mare si cu un bilet de avion in mana. Sakura a plecat. Imi pare rau Sasuke.
La naiba! A plecat! cum se poate sa fi plecat, nu poate pleca asa pur si simplu! Nu poate sa dispara din senin, eu trebuie sa-mi cer iertare ca am foat asa un nemernic in acea zi! No poate sa plece, Dumnezeule intelege te rog, nu poti sa mi-o iei! In sfarsit i-am gasit un rost vietii mele iar acela era Sakura, nu poate sa dispara din viata mea din nou!

~Sakura~
A doua zi a sosit cu pasi repezi. M-am dus in biroul lui Kenneth pentru a discuta cu el despre nebunia pe care urmeaza sa o fac. Am de gand sa-i cer ceva foarte important, va fi ca un tratament special, sa vedem daca va accepta insa. Intru in birou si il vad cu zambeste privindu-ma. Ma pofeste inauntru si ma intreaba cu ce scop vizita mea atat de placuta pentru el. I-am zis scurt ca vreau sa vorbesc cu el, dupa care am trecut la subiect. I-am spus ca vreau sa intru in camera, sa stau acolo 6 luni, dupacare sa fiu inca un vampir, insa cu drepturi umane. "Asa ceva nu se poate!" imi spune kenneth pe scurt, fara a cometa. "Daca intri acolo, devii om. Asta e." Atunci am decis cu adevarat sa intru. M-am dus in camera mea, mi-am pus la gat lantul de la Sasuke, am luat cu mine o poza de-a noastra, si i-am zis lui Kenneth sa ma duca in camera. Acesta m-a condus intr-un loc pe sub pamant, foarte intunecat si urat mirositor, prin multe coridoare fara sfarsit, pana cand am ajuns in fata unei usi uriase. Kenneth descuie usa, astfel incat amandoi ramanem in pragul acesteia.
-Gandeste-te bine Saku, odata ce treci acest prag, nu mai e cale de intoarcere.
Nu stiam nici eu ce sa fac, privelistea dinaintea ochilor mei ma socase. Camera neagra era mai sumbra decat credeam. Avea peretii imensi, negri, atat de mari si totusi parca te sufocau. Peste tot erau oase, schelete ale persoanelor care n-au facut fata provocarii. Nu se afla nicio piesa de mobilier, nimic. Era gol. Intind piciorul, nefiind sigura daca chiar vreau sa pasesc acolo. Aveam inca timp sa-l retrag. Sa renunt la puterile mele? Sa redevin umana? Nici eu nu stiu!

Buna
Foarte frumos capitol!
Hmm... abstract
Oare ce va face Saku?
Se va duce, nu se va duce...
Asta ramane de vazut
Al naibi Kenneth, bine ca i-a zis repede de camera aia...
Imi vine sa-l sugrum... ma rog
Astept next iubire
Te pup Zbye

Aolo..... Intra ? Nu intra ? Apare Sasuke ? Nu apare ? =)) nu ma mai lasa in suspans. Deci iti ador ficul. Asa ca pune-te pe tastat. Pupici

Aoloooo!!! Acum te-ai oprit si tu?! Sa nu intre! O vreau vampir! Si natangul ala cand isi face intrarea? Si nu va ganditi la prostii! Adu next cat mai repede si anunta-ma si pe mine te rog.

Scuzati-mi intarzierea, insa in final mi-au venit si mie cateva idei. Aici este capitolul si sper ca mi-am luat revansa prin lungimea lui. Lectura placuta!

Just Not Enough.

[ep. 13]

Sakura's POV:

Inca aveam timp sa-mi retrag piciorul. Si asta am si facut. M-am intors cu spatele la camera si m-am uitat la Kenneth. "Nu vreau sa fac asta!" I-am zis, dupa care Kenneth a ramas socat. Mi-a spus ca daca vreu, nu trebuie s-o fac. Voi ramane cine sunt si ma voi mandri cu calitatile mele. Ne-am intors amandoi si i-am salutat pe toti. Mai erau cateva zile de congres asa ca am decis sa raman acolo. M-am plimbat pe plaja Californiei cu cele cateva prietene noi pe care mi le-am facut. Suntem din acelasi oras, si totusi nu observasem asta! Cea mai buna prietena a mea a devenit desigur Sora, daca nu ar fi venit ea la mine in acea seara, as fi pasit in camera aia nenorocita si as fi renuntat la a mai fi ceea ce sunt. Da, mai nou, iubesc ceea ce sunt, este o mandrie pentru mine! Pe langa Sora, mai sunt 3 fete: Nina, Alanie si Elisa. Ne intelegem de minune si suntem de nedespartit. Am decis ca dupa ce plecam de-aici, sa ne mutam impreuna. Pana atunci, mai e o luna. Sa va prezint fetele: Sora are parul aproape alb si ochii ei sunt de un rosu scanteietor. Este cea mai buna prietena a mea, dupa cum am mai zis, si ne cunoastem atat de bine incat putem comunica doar privindu-ne. Cu celelalte fete este destul de distanta, insa in general este "tipa cool" a grupului.Poarta mai mereu o haina rosie cu o gluga imensa, ii scoate in evidenta ochii. Cei care nu o cunosc o considera ciudata. Noi o iubim. Nina este o roscata cu ochii la fel de inflacarati ca ai Sorei. Este timida si retrasa fata de straini, noi insa o cunoastem prea bine pentru ca ea sa ne poata ascunde ceva. Ii place foarte mult muzica si la fel ca si mine, adora rockul.A fostranita de atatea ori in dragoste, incat nu mai crede in asa ceva. Alanie este unica prin felul ei de a fi. Parul ei negru ca pana corbului si ochii albastri ca cerul senin de vara ii dau un accent copilaresc, iar infatisarea cu totul o face sa para delicata, fina. Are o curiozitate imensa si este foarte simpatica, ne intelegem foarte bine si nu as suporta ca ea sa pateasca ceva. Elisa, s-ar putea spune ca seamana cu Alanie, insa asta e ceva ce ar screde numai o persoana care nu le cunoaste cu adevarat. Ce-i drept, si ea are parul negru si ochii albastri, insa al ei cade drept pe umerii-i micuti si fragili. Este, la fel ca noi toate, foarte retrasa si abea daca scoate un cuvant pe zi, insa noi o iubim. Mie mi-a crescut parul si l-am tuns in scari. Este la fel de roz ca inainte, insa acum am capatat un aspect aproape emo pot spune, si sunt mandra de asta. Simt ca nu mai sunt aceeasi Sakura ca inainte, poate si pentru ca acum sunt unul dintre cei mai mari vampiri ai lumii, alaturi de Kenneth si pentru ca faptul ca am stat atata timp departe de el m-a schimbat enorm.
Semenam foarte mult noi intre noi, toate suntem deprimate dintr-un motiv sau altul, chiar daca nu aratam asta. Eu una, inca jelesc dupa Sasuke si ma intreb ce face. Astazi am decis sa ramanem in camera mea, sa vorbim despre ce vom face cand ne vom intoarce acasa.
-In primul rand trebuie sa ne luam o casa uriasa, in care sa icnapem toate. Propune Nina, dupa care incepe cu toate sa radem.
-Nu cred ca e necesar sa aruncam asa banii degeaba. Eu propun sa ramanem la mine, e destul de spatios, am 6 camere fiecare cu baia ei proprie. Spune Sora zambind. Am acceptat cu toate oferta ei.
-Sakura? Tu ce vei face cand te vei intoarce? Ma interaba Alanie. Stau pe ganduri cateva secunde bune, dupa care ridica capul spre cer.
-Nu stiu. Chiar nu stiu. Cred ca pentru inceput o voi plesni pe Ino, pentru ca din vina ei s-a ajuns aici. Daca dau ochii cu Sasuke, nu stiu ce voi face. Cred ca as impietri. Stiu macar ca va am pe voi alaturi de mine, iar asta e tot ce conteaza, fetelor!
Ma ridic si le imbratisez pe toate, dupa care continuam sa vorbim despre cum ar fi sa ne mutam la aceeasi scoala. Am ajuns la concluzia ca asa vom si face: se vor muta toate la liceul meu.
O luna de zile poate trece atat de repede, parca ieri vorbeam cu fetele despre ce vom face cand ne vom intoarce, iar acum suntem cu toate in avion. Ne intoarcem acasa. Avem cu toate atatea de infruntat, insa eu un cel putin, nu ma tem. Sunt doar emotionata. Va trebui sa dau candva ochii cu Sasuke, asa ca dece sa aman degeaba momentul? Cand va fi sa fie, atunci ne vom intalni. Sora trebuie sa dea ochii cu tatal ei. Este un alcoolic care abuzeaza mereu de ea. De ce nu l-a ucis? Ei bine, asta ma intreb si eu, insa ea spune ca intr-un fel tine la ea, este singura persoana care s-a indurat s-o adopte. Va dati seama ca, adevaratul ei tata este mort de 100 de ani. Nina a fugit de acasa de mult timp, iar acum va avea in sfarsit un loc pe care il va putea numi "casa". Alanie si Elisa nu prea au multe de infruntat, in afara de setea de sange. Asta ne unea defapt pe toate: lipsa sangelui in venele noastre, setea si dorinta de a-l simti. Ma uit in stanga mea si o vad pe Nina cu IPod-ul pornit. Am intebat-o ce asculta si raspunsul ei a fost desigur, "melodia mea preferata". Stiam deja despre ce vorbeste, asa ca fara a mai intreba care este, am luat una din casti si mi-am pus-o in ureche. Adoram melodia aia. Sora statea si se uita pe geam, puteam sa-i aud gandurile. Se intreba cum ar fi daca ar putea zbura, daca ar putea sta relaxata pe norii aceia albi care par atat de pufosi, insa defapt sunt exact ca in viata: o iluzie. Par frumosi si confortabili, insa daca pui piciorul pe ei, cazi in gol. Alanie si Elisa citeau amandoua aceeasi carte.
Dupa 7 ore de zbor, am ajuns. Aeroportul era super aglomerat ca de obicei, iar noi asteptam sa ne primim bagajele. Am decis ca in seara asta sa mearga fiecare la ea acasa, sa-si faca bagajele. Ne-am despartit la iesirea din aeroport, dupa care m-am indreptat spre parcare, unde stateau insiruite zeci de taxiuri. Am urcat intr-unul ditnre ele si i-am spus simplu soferului sa ma duca pe strada Liliecilor numarul 9. Dupa cinci minute taxiul parcheaza in fata blucului meu. Ii dau soferului banii, imi scot valiza din port-bagaj si intru. Urc scarile obosita si descui usa apartamentului. Mi-am scos toate valizele pe care le aveam si am inceput sa impachetez absolut tot ce aveam. Am umplut 4 valize cu haine, 2 cu pantofi, tenesi si alte tipuri de incaltaminte, o valiza mare cu accesorii, sampoane, geluri de dus, si multe lucruri similare, o geanta cu tablouri si mi-am pus intr-un ghiozdanel toate machiajele.
Profitand de faptulc a puteam comunica cu Sora de la distanta, i-am zis ca sunt gata. Aceasta mi-a spus sa vin direct la ea, ca n-are rabdare pana maine si ca vrea sa-mi povesteasca ceva urgent. Fara a mai sta pe ganduri am incuiat casa si m-am indreptat spre ea, cu toate bagajele. Am simtit-o ingrijorata, se intamplase ceva rau.Dupa o vreme am batut la usa unei vile imense cu 2 etaje, iar Sora mia- raspuns. Avea ochii inlacrimati si abea se ptuea abtine sa nu dea drumul lacrimilor. Nu i-am zis nimic, intelegeam din priviri. Am intrat si mi-am lasat toate bagajele la intrate, langa usa. Nu contau bagajele acum, mai importanta era prietena mea care acum, plangea in hohote. Ne-am asezat pe canapeaua imensa din piele neagra si eu am inceput s-o mangai pe spate si sa-i spun ca orice s-ar fi intamplat, nu merita ca ea sa planga.
-Hai Sora, inearca sa te linistesti si spune-mi ce s-a intamplat. Am rugat-o, dupa care Sora m-a privit in ochi. Am ramas socata, am vazut in privirea ei atata durere, era ceva de nedescris.
-T-tatal meu a plecat. Am reusit in final sa-i spun in fata ca m-am saturat sa-si tot bata joc de mine, iar el s-a enervat cumplit. A plecat din casa si s-a intors dupa o ora, era atat de beat incat nu se ptuea tine pe picioare. A inceput sa ma bata, insa eu n-am incercat sa opun rezistenta. Nu vream sa-l ranesc, intelege ca tin la el si stiu ca nu e constient de ceea ce-mi face!
-Inteleg, insa toate au o limita, iar mosul asta a cam intrecut-o pe a lui. Unde este? O interb eu, furioasa. Avea o taietura pe mana stanga si mai multe vanatai pe corpul ei minunat. Nu suportam s-o vad asa. Am sunat-o repede pe Nina si i-am zis sa vina cat de repede poate. In jumatate de ora roscata era in fata usii, cu toate bagajele la ea. Am pus-o sa stea cu Sora, dupa care am iesit din casa fara a mai spune un cuvant. L-am cautat pe netrebnicul ala toata seara. Nimeni nu-i poate face asa ceva prietenei mele cele mai bune! El nu o intelege, nu are habar prin cate am trecut impreuna, nu o cunoaste, chiar daca pretinde ca-i este tata. Ce tata este acela care vine acasa beat si isi bate copilul?? Ce tata este acela care in loc sa se preocupe de viata fetei lui, sa-i pese sa aibe ce manca acea fata, isi petrece viata prin cluburi cu sticle de vodka in mana? Acela nu este un tata, acela este un monstru care merita sa moara! L-am gasit in cele din urma, si mica mi-a fost mirarea sa-l gasesc intr-un club, cu o desfranata in brate. L-am tras imediat afara de acolo si l-am dus intr-o padure. Saracul, incerca sa opuna rezistenta. Nu stie ca e degeaba!? Am icneput sa-l intreb cu ce i-a gresit Sora, de o chinuie in halul ala.
-Si ma rogh jine crezi tuh ca iesti ca sa ma intrebri pe minhe asja sseva? Incearca "tata;" sa ma intrebe, cuvintele impleticindui-se din vina betiei. Abea daca am inteles ceva. Degeaba incerc sa vorbesc cu el, e breat crita, nici macar nu-l tin picioarele. I-am tras pur si simplu un pumn. A cazut pe jos. M-am dus din nou la el si l-am ridicat de guler. Picioarele lui nu mai atingeau pamantul.
- Fii atent, nenorocitule! Te las sa scapi usor de data asta, insa daca ODATA te mai prind pe la Sora pe-acasa, ma jur pe tot ce am mai sfant ca nu vei iesi de-acolo intreg. Acum, da-ti cu praf de mers si dispari de-aici, pana nu ma razgandesc si de anihilez de pe-acuma. Ii spun. Se pare ca a functionat. S-a speriat si a fugit. Ei bine, a incercat sa fuga, caci era beat si nu reusea.
Am ajuns acasa si Sora se linistise. M-a interbat ce i-am facut, iar eu i-am zis ca este bine, insa nu va mai calca pe aici. Toate fetele ajunsesera, insa era prea tarziu pentru a mai sta la discutii. Maine trebuia sa ma intorc la liceu. M-am dus la baie si am dat drumul apei sa curga. Am intrat in cada si m-am relaxat, simtind atingerea apei clocotite. Am iesit dupa jumatate de ora, m-am imbracat in pijamale, m-am spalat pe dinti si m-am dus la culcare. Nu puteam adormi. Priveam tavanul cu ochii larg deschisi. Daca as fi fost om, as fi adormit. Insa ma gandeam la Sasuke. Maine, mai mult ca sigur il voi revedea, iar atunci, numai Dumnezeu stie ce se va alege din mine! Am cazut in cele din urma intr-o transa profunda. Eram prea stresata pantru a nu ma cufunda in ea.
A doua zi, ceasul a sunat la 5:45 a.m. Trebuie sa ma trezesc devreme si urasc asta. Am amanat alarma, dorin sa ma raman oleaca in pat. Abea imi puteam tine ochii deschisi. M-am ridicat in cele din urma cu greu din pat, m-am dus in baie si am incuiat usa. M-am facut un dus rapid, mi-am tapat parul, mi-am pus piercing-ul in spranceana si pe cel din limba. Le-am facut pe amandoua in California. Mi-am luat un top in dungi rosii si negre iar la mana mi-am pus cateva bratari in aceleasi culori. Am ales sa port blugii negri mulati si tocurile de aceeasi culoare.Dupa ce am terminat, am coborat jos si acolo le-am gasit pe fete. Va fi prima noastra zi de scoalaaa! Adica va fi pentru ele, pentru mine va fi prima zi in care vom merge impreuna la scoala. Sora purta un tricou alb mulat, o pereche de blugi negri skinny si ca de obicei, haina ei rosie. Nina porta in fel de hanorac negru, care venea ca o rochie, o pereche de sosete negre inalte si o pereche de pantofi. Parul rosu ca focul ii era prins intr-o coada cu o fundita roz, iar castile din urechi nu ii lipseau. Alanie purta un hanorac rosu, o fusta neagra destul de scurta, dar totusi nu indecenta, sosetele negre cu talie inalta si tocuri de vreo 10 centimetri. Elisa era imbracata in uniforma. Le-am dat buna dimineata fetelor, dupa care le-am intrebat daca sunt gata de scoala. Au dat cu toate din cap in semn afirmativ, asa ca le-am propus sa mergem, daca nu vrem sa intarziem.
Am urcat cu toate in masina mea, eu la volan si Sora in dreapta. Am ajuns la liceu in 10 minute, dupa care am coborat din masina. Toata lumea se holba la noi mai ceva ca la masini straine. Ne indreptam spre intrarea in scoala. Eu eram in mijloc, Sora si Nina in dreapta mea, Elisa si Alanie in stanga. Am ajuns in clasa, unde toata lumea era somnoroasa cu capul pe banca, pana am intrat noi. Le-am salutat pe fetele din clasa, pe care le cunosteam deja, dupa care ne-am dus la locurile noastre. Noi 5 ocupam tot randul din spate al clasei. Ne-am lasat jos gentile si ne-am adunat toate la banca Ninei si a Elisei. Eram doar noi 5, celelalte fete din clasa n-au indraznit sa vina.
-Unde e Sasuke? Ma intreaba Alanie.
-Pai, se pare ca inca n-a venit. Cand vei vedea un baiat cu parul si ochii negri, cu vreo 30 de fete dupa el, vei sti ca acela este "unicul" Sasuke Uchiha. I-am raspuns, dupa care am inceput sa chicotesc.
Nu dupa mult timp, a intratin sala. Se lasase o liniste suprema, iar ochii nostri s-au inatlnit. Era altfel, privirea sa era mult mai adanca decat era inainte. Si din senin, ceva m-a adus la realitate: tinea o roscata de mana. Si nu era o roscata frumoasa ca si Nina, era o roscata vopsita care arata in ultimul hal. I-am privit dezgustata, insa in adancul sufletului meu, inima mea se frangea in miliarde de bucatele, mai rau decat era inainte.


Sakura:
http://s3-ak.bebo.com/image/7764643612a12931580017l.jpg
Sora:
http://c2.api.ning.com/files/qgEhBEIRjlayiV-S3WHNYLQXwvOLsPu2dyfCta*gOKq5sZ5vJphnw50EbY7AQC9eDuEnYijatGNCXGqEp2kGliSPyIwyrOsN/anime_vampire.jpg
Nina:
https://2img.net/h/i319.photobucket.com/albums/mm460/VampireBloodrace1441/Anime%20Girl/Red-HeadGirl.jpg
Alanie:
https://2img.net/h/i94.photobucket.com/albums/l103/Moonstar1001/Anime%20Girls/animegirl10.jpg
Elisa:
http://farm4.static.flickr.com/3251/2412116798_11e8a01803.jpg






Sper sa va fi placut, astept comentariile voastre!

Wooooooow misto capitol este adevarat ca am asteptat mult dar a meritat chiar te-ai intrecut pe tine.Acest capitol este pur si simplu fabulos si sincer nu mi s-a parut ca timpul a trecut greu pana ai pus nextul pentru ca,cu scoala asta nu prea mai am timp de multe lucruri dar asta e in clasa a 8-a e greu si mai si examenele dar nu am putut sa nu iti dau un com la fic tineo tot asa cu ficul si sper sa ai multe comuri bye bye

Just not enough

[ep.14]

Sakura POV

Am decis totusi sa nu ma las afectata de aparitia lui Sasuke in sala de clasa si am inceput sa vorbesc cu fetele despre "perechea aia de pantofi". Defapt, mintea-mi era altundeva. Banuiesc ca nici macar nu m-a recunoscut. Adica sa fim seriosi, nu ne-am vazut de luni de zile, iar pe-atunci eram... pur si simplu altfel. Mi-ar cerut scuze si am plecat de langa fete. Acestea m-au inteles dat fiind ca ne cunoastem atat de bine, asa ca m-am dus la fereastra. Privind peisajul de-afara, m-am ratacit prin propriile ganduri. Simt nevoia sa urlu, sa spun cuiva tot ce imi apasa sufletul, insa simt totodata si nevoia sa tac. Gandurile imi sunt itnrerupte iar corpul meu palid si fragil tresare simtind doua buze fierbinti pe umarul stang. Ma rugam sa fie EL. Ma rugam din tot sufletul sa fi renuntat la acea roscata prefacuta si sa realizeze cat de mult in ador. "Si cu ce motiv sta o fata atat de frumoasa ca tine, singura intr-un loc ca asta?" Ma itnreaba soptindu-mi la ureche baiatul, care judecand dupa voce, as putea jura ca e Naruto.
-Nu e treaba ta, Naruto! I-am spus aproape urland. Ups, nu am vrut sa sune asa! Am oftat profund. Toti ochii erau atintiti asuprea mea. Incluziv ai lui. Plina de nervi care stau sa explodeze in mine, am iesit din clasa. M-am dus direct spre bancile de afara si m-am intins pe ele. Nu ma interesa ca incepuse ora. Am scos o tigara si am aprins-o, inhaland incet fumul ce-mi umplea plamanii. Am expirat incet, privind norii. Oare de ce a trebuit sa fie totul asa? O lacrima inghetata isi face drum pe obrazul meu, alunecand incet. Oftez din nou, dupa care o aud in mintea mea pe Sora: "unde esti? A inceput lectia si profesoara e plina de nervi ca nu esti la ora. Ar trbuie sa te prezinti, asa cum am facut si noi, in fata intregii clase." Pff, ma cunoaste destul de bine si stie ca nu-mi pasa de profesori. M-am gandit cateva secunde, dupa care i-am raspuns: "Spune-i ca ma doare cotul de la piciorul stang, partea mijlocie". Nu ma intereseaza cate de mult a inteles din ceea ce i-am zis, dar pe romana ar fi ceva gen "inventeaza tu o scuze tampita si lasa-ma in pace".
Am decis sa trag din nou din tigara, dupa care mi-am luat capul intre maini si inca o lacrima mi-a scapat din ochii verzi ca si cel mai pretios smarald. Am scos IPod-ul din buzunarul de la pantaloni si mi-am pus castile in urechi. Three Days Grace - Never Too Late a inceput sa cante, e melodia mea preferata. Ma relaxeaza, ma face sa plang si in acelasi timp ma pune pe ganduri. Sinuciderea este ceva la care ma gandesc enorm de mult -poate chiar prea mult- in ultima vreme, insa dat fiind ca sunt Vampir, nu este o optiune.
Azi, mai devreme, am vazut in ochii lui Sasuke lucruri care m-au socat. Am vazut emotii foarte profunde. Nici eu nu reusesc sa le pricep intru totul, insa privirea lui m-a socat. In stralucirea soarelui parul sau avea o tenta albastruie. E atat de frustrant, nici eu nu stiu ce vreau sa fac. Simt nevoia sa ma detasez de lume, sa plec undeva unde nici macar fetele nu ma pot gasi. Simt totusi si nevoia de a sta de vorba cu Sasuke, sau cel putin de-al uita. Trebuie sa pun capat acestei relatii. Sa accept ca s-a sfarsit acum cateva luni, iar el evident a trecut peste ea. Numai eu mai stau si plang ca fraiera pe banca din curtea scolii.
Trag din nou din tigara si expir aerul intoxicant care totusi imi dadea satisfactie. Ma uit la cea si observ ca stau aici de 10 minute. Numai zece minute. Vad o umbra cum se apropie si se aseaza pe banca, langa mine. Am recunoscut-o dupa parul roscat, era prietena lui Sas'ke. Sa o strang de gat, sa o musc de gat, sa o iau de par si sa trag cu toata puterea, sa-i dau un pumn si s-o las moarta la pamant sau pur si simplu s-o ignor?
-Buna. Se aude vocea-i pitigaiata.


Scuze ca e scurt si ati avut de asteptat pentru el, doar ca am teze saptamanile astea si am si niste probleme de sanatate deci.... sper sa ma iertati!^^

buna tiam citit ficul si sunt impresionata sper ca lipsa de com ana acum sa nu te intistreze si sa continui ficul

Deci cum a zis si Andy-chan, mi-ai facut o pofta nebuna de tigari. : ]] Este un fic absolut minunat, nici nu iti poti inchipui cat de mult imi doresc sa citesc urmatorul capitol. Ce ii va face Sakura roscatei? O va ucide, o va bate de sa ii sune apa-n cap? De comentat nu am ce sa comentez, pentru ca naratiunea e superba, descrierea e geniala, dialogul nu e deloc sec si nu ai greseli de tastare. Sau cel putin nu le-am sesizat eu. Ei bine, cu toate astea spuse, mult succes in continuare, sa ne aduci un next mare si frumos, violent cum probabil nu stiai ca imi place. Te rog sa imi lasi un mesaj pe privat cand il postezi. O seara placuta! ^_^