Astazi vom vorbi despre un subiect de multe ori ocolit, si anume ANTURAJUL. Ce este anturajul? Partile lui pozitive si partile lui negative.
Ii multumesc lui Uzzi din B.U.G. Mafia pentru acest citat remarcabil.
Va mai aduceti aminte cand erati mici si le spuneati parintilor orice? Lucruri gen ce a mai facut Ionica, cu cine s-a mai cuplat Maria sau lucruri gen "Mami, mami, Miruna s-a apucat de fumat!"Aceste lucruri au facut parte din copilaria noastra. Copilaria fiecaruia dintre noi. Dar ceea ce este mai important, mai tineti minte ce va raspundeau? Daca nu, va reamintesc eu. "E din vina anturajului scumpo/scumpule. Anturajul strica copii buni!" Evident ca pe atunci nu intelegeati o iota despre ce e vorba. Insa crescand ati inceput sa percepeti mai bine.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Ideea in sine este urmatoarea. Ne iubim parintii. Unii chiar fara a-si da seama. Dar parintii nu trebuie si nu au voie sa ne spuna cine sa faca parte din anturajul nostru.
Asa cum spune si Uzzi in versurile sale, anturajul are parti pozitive si parti negative. Vi s-a intamplat vreodata ca anturajul sa va impinga spre ceva ce oamenilor li se pare necuviincios din partea unor adolescenti? Sa te impinga sa bei sau sa fumezi. Presupun ca da. Si mie mi s-a intamplat, insa nu regret.

Asta poate fii luata ca o parte negativa a anturajului. Important este sa nu va lasati purtati de el. Sa nu ajunga sa va controleze pe voi. Parerea mea este ca trebuie sa fim egali in grupul de prieteni. Toti sa aiba dreptul la liberul arbitru si libera exprimare. Sa stii cand sa te opresti si in acelasi timp sa sti cand sa continui fara a regreta mai tarziu.

Dar asa cum spuneam, prietenii si grupul tau au si parti pozitive. In momentele grele doar ei te pot scapa de belele. Cand ai nevoie de ceva anturajul este acolo si daca iti sunt prieteni te vor ajuta indiferent de consecinte.

Parerea mea este ca anturajul nu este facut numai pentru a-ti face timpul sa treaca mai repede sau pentru a scapa de plictiseala. Anturajul este facut pentru a va sustine reciproc, pentru a capata incredere unii in altii si pentru a va divedi ca oricat de grele ar fii problemele adolescentine vei fii intodeaua sustinut de oamenii cu care te asemeni si care te cunosc la fel de bine ca pe ei insasi.

Imi iubesc prietenii, pe toti. Si niciodata nu o sa le reprosez nimic. Deoarece daca eu am calcat stramb este propria mea initiativa si gandirea mea.
Mai pe scurt: Nu-mi voi invinui niciodata prietenii penru o greseala daca eu am fost constienta de ceea ce fac.

Dar voi? Cum procedati?