Cap.XVIII Prima impresie nu prea buna
Cand o vazusera pe Sakura prima impresie a fost buna,a chemato sa i-a loc cu ei si sa povesteasca,Sakura le-a zis ca provine dintr-o familie saraca dar se descurcau,ca a fost singura la parinti si invata bine,le-a mai povestit ca vrea sa devina avocata.Dar cand mama lui Sasuke auzi ca e dintr-o familie saraca i-a zis clar ca nu e potrivita pentru fiul ei si ca nu are rost sa mai stea in casa aia.
-Dragul meu cu asa ceva umbli?
-cum adica? ce are ?este desteapta,frumoasa,nu inteleg, de ce nu o vrei ca si nora?
-Tu ai auzit de unde vine,o sa te faci de ras treaba ta
-Iubito mie imi place fata ai auzito ce vrea sa se faca are vise mari asta e bine
-nu si tu,Doamne fa ce vrei sa vezi cum te vei face de ras.
Cand auzi cuvintele astea saraca Sakura se simntea ca ultimul om de pe pamant,chiar cand credea ca si-a gasit dragostea parinti lui o distrug,a inceput sa urasca faptul ca venea dintr-o familie modesta,cu lacrimi in ochii si cu multa tristete se duce in camera si incepe sa planga.
-Bravo mama iti place ce ai facut?
-Daca ma intrebi pe mine sincer da,poate asa si pleaca.Apropo unde e fata aia dulce de Karin tu cu ea te potriveai nu cu una ca asta.Sti ce ne gandeam sa dormim aici dar daca sta si ea preferam sa ne ducem in apartamentul unde ai copilarit
-Faceti ce vreti.
-Dragule sa sti ca eu sunt de acord,las-o pe mama ta va intelege ea.
Sakura statea sus plangand si vinovatindu-se ca se trage dintr-o familie asa,incepuse sa creada ca pentru ea dragostea adevarata nu exista,ba Kabuto, acuma Sasuke nu stie nici ea ce urmeaza,Sasuke vine la ea su o i-a in brate spunandu-i ca nu o va lasa niciodata si ca o va proteja cu pretul vieti orice ar fi,aceste cuvinte ii da incredere in ea,cu siguranta o va scoate pana la capat cu mama lui.

La inchisoare un talhar a evadat acesta fiind Kabuto,pentru as termina treba sa il omore pe Sasuke asa ii promisese Karin ca va imparti banii cu el.Cu un plan pus la punct cu perfectiune,el va mai angaja pe cineva sa il ajute si desigur nu numai pentru Sasuke a evadat ci si pentru Sakura fiindca din cauza ei a ajuns el la puscarie vrea sa o omoare si pe ea.De sigur Karin si Itachi vor mai sta ceva vreme pe la mitica dar nu mult pentru ca Kabuto se va intoarce si pentru ei.

Prietenii parintilor lui Sasuke au dat o petrecere de bun venit asa ca a invitat pe toti cei apropiati,si cum sa lipseasca Sasuke si Sakura,desi nu -ia cvnit lui Mikoto ea tot a venit ca sa poata demonstra ca este nora perfecta.Saraca fata cat se straduia dar mai facea si belele depilda sa o calce pe picioare sa dea cu suc pe hainele ei,sa o murdareasca cu mancare,dar macar se straduia din nefericire lui Mikoto nu ii pasa,ba mai antipatica ii la cate nazbati facea.
-sti ce stai departe de mine nu de alta da poate ma si omoro aici
-ma scuzati doamna nu o sa se mai intample.

Dintr-o data gemurile de la vira se sparsera erau niste mafioti inarmati care...

[b]Cap.XIX Tinta: Sasuke Uchiha


Toti erau linistiti si incantati de venirea parintilor lui Sasuke, dar acest moment frumoas este distrus din cauza unei bubuituri mari, cand oameni se uita mai atent vad cinci barbati inarmati cu pistoale si foarte fiorosi, toti oameni se panicau, urlau intr-una de parca i-ar fi ajutat, Sakura de frica ca ar putea sa isi piarda iubirea i-a tot ce apuca si da in ei, dar fara folos unul dintre mafioti o lua pe fata si ii pusese cutitul la gat, si pe fiecare in parte ii luara ostatici. Toti se intrebau de ce? de ce sunt acolo si ce vor de la ei, raspunsul l-au aflat
cand vad ca il i-a pe Sasuke si pleaca cu el urcand intr-un elicopter, speriat si panicat incearca sa se elibereze dar dejaba,ba chiar unul dintre ei ia dat cu un pumn in stomac sa nu mai miste.Toti tremurau de frica asa ca au chemat politita, dar cei mai speriati sunt parintii lui si Sakura, Mikoto si Sakura au inceput sa planga de tristete si furie entru ca nu la putut proteja.
Mikoto: vezi! ti ne poti ghinion
Sakura: dar de ce?. Crezi ca mie nu imi este ciuda ca nu l-am putut salva, imi vine sa mor, mai ales cand am crezut ca mi-am gasit iubirea.
Fugaku: dca plangem nu o sa rezolvam nimic, o sa vina politia si o sa rezolve
Mikoto: baiatul meu!! imi vine sa mor, simnt ca mi-a luat o jumatate din mine, daca ii se intampla ceva eu voi muri dupa el,
Sakura: voi da tot ce pot sa il gasesc
Mikoto: daca tu crezi ca esti capabila char te implor.
Fugaku le i-a pe fete si le duce acasa, intre timp vine politia si investigheza.Nici el nu mai stia cum sa le impace, era constient ca nu mai puteau de durere asa era si el, dar macar se abtinea sa nu planga.
La vila toti oameni fura evacuati si dusi la casele lor cat timp politia inspecta:
Politistul: sefu am gasit ceva este un pistol, stai asa ce este asta? este o bomba!! repede evacuarea mai sunt trei secunde si explodeaza.Dar nu au putut iesi afara ca vila a sarit in aer tot cu ei.

Sasuke pov:
Vad ca ma duc spre o casa, dar nu inteleg ce vor de la mine, oare Karin si Itachi au facut asta, atat de dornici de bani sunt incat sa imi faca una ca asta mai ales faratele meu.Ma duc intr-o camera unde ma trantesc pe jos, si imi aic ca aici voi sta pana se decit ce imi vor face, oricum sa ma tina in viata nu cred ar vrea. Dupa ceva timp aud conversatia lui Itachi, Karin si un barbat dar nu ii cunosc vocea.
Kabuto: vam zis ca nu o sa va las acolo
Karin: in fine, Sasuke unde este ?
Kabuto: intr-o camera,vroiam sa va intreb daca vreti sa il omoram pe loc sau sa il mai chinuim?
Karin: chinuitil
Itachi: dar mai bine sa nu il omoram totusi imi este frate.
Karin: de cand ai devenit tu asa de sentimental, taci mai bine.
Nu pot sa cred ce aud, as vrea sa ies sa le dau vreo doua sa se invete minte dar nu pot pentru ca sunt legat si ametit.Dupa o ora vin trei tipi la mine si incep sa ma lovesca, eu incerc sa ripostez si sa ii bat doar cu picioarele dar in zadar, erau trei contra unu, nici un deget nu puteam sa ridic in potriva lor.
- asculta vei sta mult timp pe aici asa ca sa nu incerci sa scapi ca s-a zis cu tine.Apropo te vom hrani numai cu paine si apa
- crezi ca asta imi va ajunge sa traiesc?
- de parca ne-ar pasa noua
Doamne ce oameni fara inima, sper sa ma gasesca cineva in curand altfel voi putrezi aici, ma simnt asa rau, pe ziua de azi nu am mancat nimic.Stau si ma gandesc intr-una la Sakura, ma gandesc ca sufera enorm acuma, mai ales mama mea, sper sa se inteleaga bine si sa coopereze umpic.

Sakura pov:
este insfarsit dimineata, dupa cateva ore ma duc la Konan si ii povestesc tot sper sa ma poata ajuta.Ajugand acsa la ea ii zic sa se aseze umpic si ii povestesc totul, iar ea ma asigura ca face orice poate sa ma ajute, nu mai pot sunt disperata nici nu am putut dormi bine aseara, am avut tot felul de vise ciudata cum ca este intr-o camera foarte mica si acolo este chinuit foarte mult , sper sa fie doar un vis, nu as suporta sa vad ca ii se intampla ceva,dar sunt o luptatoare si sunt sugura ca il voi salva de tot ce este mai rau.L-as avea pe constiinta toata viata. La un moment dat Konan se ridica de pe scaun imi zice sa o astept sa se imbrace pentru ca mergem la politie sa vorbim cu...
[/b]

...

cine! cine! ce naspa esti cum poti sa ne tii in suspans.deabea astept sa aflu cine e la celalalt capat al telefonului.eu zic ca ar fi cabuto sau poate pain care vrea sa le spuna despre kabuto.orcum deabea astept sa vad ce se mai intampla si sa speram sa saku reuseste sal scoata pe sasuke din mainile sarlatanului aluia.

Vai cate capitole am pierdut! Trebuie neaparat sa ma anunti de urmatorul! Cum vrei tu, dar sa ma anunti! Vai ce tare e! Bietul Sasuke! Te rog nu ne mai tortura fratiorul! Si cine a salvat-o pe Sakura? Sasuke nu poate, asa ca... Naruto! E Naruto? Te rog spune-mi ca e bine! Adu next cat mai repede!

Myuki-chan....ficul tau e absolut fantastic...
Deci m-am indragostit de el nebuneste
E asa de interesant...pur si simplu nu ma pot opri din citit...e superb
Ei bine sper sa aduci nextul cat de repede si te rog daca poti sa ma anunti.
Spor la scris, Ja ne!

Hey am venit cu nextul, tare mi-as dori sa va placa caci nu prea ma pricep la dramatisme, si sper ca nu am grabit actiunea asa tare.
Cap. 23 Asa se termina?

Cand tipul vine spre mine sa ma omoare, de odata apare in fata mea Naruto, dar cum a stiut el ca sunt aici? de unde o fi aflat, oricum este bine ca a aparut caci eu nu mai pot, sunt franta, am taieturi peste tot si ma dor al naibii de tare. Sunt asa o bleaga trebuia sa imi dau seama ca nu sunt suficient de puternica sa lupt cu Mizuki asta si sa il salez pe Sasuke, sunt fara rost, oricum ma simnt stoarsa de energie, sangerez in continu, simnt cum tot sangele imi dispare din corp. Am o vaga impresie ca voi ajunge ca si Sasuke, adica trantita la pamant fara pic de vlaga, fara cunostiinta, fara sa mai stiu ce se intampla in jurul meu. Bine macar ca am un frate care ma ajuta chiar daca nu stie inca, va afla dar sper ca nu dupa ce mor eu, vreau sa ma bucur de Naruto, vreau sa ii vad ranjetul de pe fata cand va afla ca suntem frati, vreau sa ne bucuram ca suntem rude, macar daca iubire fata de Sasuke nu pot avea, sa vad cum este iubirea de frate, de ce zic aceste cuvinte de parca acum mor ei bine pentru ca asta simnt, simnt ca nu mai pot trai, sunt obosita, ma simnt deparca sufletul meu mi se duce sus in ceruri, am o vaga impresie ca nu mai pot sta mult in viata.
-Naruto de unde ai stiut ca sunt aici?
-Pai mama ta a auzit ce vorbeai cu Konan asa ca ma sunat sa te gasesc si iata-ma aici.
- Bine fratioare, hade sa ne luptam.
Cand am zis fratioare Naruto se uita cam ciudat la mine saracul nici nu stie la ce ma refeream, oricum ma ridic de pe jos usor si fugim inspre Mizuki sa il invingem, dar ce sa vezi nu pot sa cred, nu credem ca se va ridica de pe jos, inca are putere, asa da, il vad pe Sasuke cum se ridica de pe jos si il i-a la bataie cu pumni si picioare, fie el bandajat tot, si cu vanatai pe tot corpul, el chiar a putut sa isi revina, nu pot sa cred baiatul asta este incredibil.
Sasuke: Chir credeai ca voi sta mult intins pe jos?
Sakura: Sasuke... ti-ai revenit nu pot sa cred.
Sasuke: nu puteam sa stau mult timp asa nu?. Spune el sarind in brate la mine, amandoi plini de sange dar macar suntem impreuna.
Naruto: ia uite am venit dejeaba vad ca ai putut sa o rezolvi si singura Sakura. Stiam eu ca voi reusi, bine poate am avut unele momente in care ziceam ca sunt terminata, dar acum ca sunt cu el imi da si mai multa energie. "Sakura,Naruto in spate" striga cineva dar nu apuc ca sa ma intorc ca cineva imi baga o sabie in amandoi, amandoi imbratisati cadem la pamant fara rasuflare, dar inca ne tinem de mana si ne zicem unul la altu "Te iubesc".Asta este sfarsitul, chiar acesta este? sa mor asa? sa mor fara sa traiesc fericita cu iubirea vieti mele, sa mor fara sa ii spun mamei si fratiorului meu drag ca ii iubesc, poate asta este destinul, ma uit spre Sasuke si usi inchide ochii incet fara sa isi ia ochii de la mine si zambind cald, asta a fost, dupa atatea chinuri, atatea amar de zile, nu pot sa cred ce se intampla. Ma uit spre Naruto, ii vad si pe Konan si Orochimarul, si ii chem pe toti trei la mine sa le zic ceva.
- Konan, iti multumesc, iti multumesc ca mi-ai daruit un acoperis de asupra capului si ca m-ai ajutat cand mi-a fost mai greu
- Naruto, esti cel mai hazliu si simpatic baiat, intr-o zi sper ca tu si Hinata sa traiti fericiti si sa aveti o gramada de copii, ma bucur ca suntem rude, eu nu pot sa iti explic acum dar vei afla tu.
- Orochimaru, iti multumesc ca ne-ai aratat unde este Kabuto, nu esti un om asa rau.
Apoi ma intorc inspre Sasuke, desi el este deja cu ochii inchisi pot sa ii spun cateva cuvinte, acestea fiind "iti multumesc ca m-ai iubit". Ma uit spre cer si spun "uite tata, se pare ca ne vom reintalni" , asta a fost, se pare ca destinul meu nu este sa traiesc fericita, oricum le multumesc tuturor ca au fost alaturi de mine, ii iubesc, sper ca ne vom vedea pe cealalta lume. Adio Naruto, adio Konan, adio iubirea mea, poate ne vom mai vedea.

Konan: Sakuraaa!! te rog! te rog nu muri!! spunemi ca te prefaci, spunemi ca nu pleci acum, hai Sakura te roggg!! nu poti muri asa. Nu pot sa cred chiar numai traieste, din cauza nemernicului de Kabuto el a aruncat cu sabia in ea, ne punem eu si Naruto in genunchi si plangem in hohote, nu pot sa cred ca s-au dus amandoi, este asa dureros, afara ploua atat de tare peste sufletele neinsufletite a lor. Dar daca este este o posibilitate sa traiasca macar Sakura, zbier la Naruto sa cheme salvarea poate exista o cale de salvare pentru amandoi, dar nici bine Naruto nu ia telefonul din buzunar ca apar niste bombe fumigene iar amandoi lesinam pe jos. O ora mai tarziu ma trezesc la spital impreuna cu Sakura Naruto si Orochimaru langa mine, il intreb ce s-a intamplat, iar el spune ca am lesinat din cauza unor bome fumogene dar din fericire el a putut chema salvarea sa ne salveze, caci dspre Sakura este in coma si nu se va sti daca traieste sau nu. Se pare ca pe Sasuke l-au luat iari, nu stiu cum va putea Sakura sa traiasca fara el, sigur va fi distrusa, atunci chiar va vrea sa isi puna capat zilelor singura, saraca cat a suferit si nici macar de un strop de fericire nu a avut parte, pacat. Vad ca Naruto doarme in continuare, el nici mcar nu s-a luptat cu nimeni dar de la bomba aia saracu ce sa mai zic. Imi amintesc ca trebuie sa o sun pe mama Sakurei sa ii zic adevarul, oricum daca a vent Naruto dupa noi, sigur a aflat adevarul si la sunat pe el sa ne gaseasca.
Iata ca vine si doctorul si spune despre Sakura ca...

Cap.24

In salon vine si un doctor iar dupa fata lui se vede ca nu aduce vesti bune, ne spune sa stam linistiti si ca ceea ce vom auz nu va fi prea grozav, dar sa rezistam de dragul Sakurei. Bine deja ma sperie, oare ce o sa ne zica , chiar asa grev este. Ma ridic din pat si ii spun doctorului sa ne spuna problema caci eu una nu mai pot de nerabdare, voi incerca sa fiu cat pot de calma daca va fi ceva asa grav. Doctorul imi zice sa stau jos, apoi se uita pe o foaie si ne da verdictul "Sakura are nevoie de o operatie la inima, dar nu se stie daca va putea trai, posibil sa moara" zice el cu n glas tremurat si trist. Cand am auzit eu si Orochimaru am ramas cu gura deschisa, mai ales eu, nu stiam ce sa zic ramasesem fara grai, pur si simplu ramasesem socata, nici macar multumesc nu mai puteam sa zic. Doctorul ne spune ca daca se gaseste un donator vor face cat mai posibil operatia, inainte de a pleca imi zice ca Sakura se afla la salonul zece la etajul doi iar noi suntem la unu, si pleaca lasanduma singura cu Orochimaru si Naruto. Chiar si Orochimaru este trist vazandu-ma asa, pentru a ma linisti vine la mine si ma ia in brate, apoi eu izbunesc in plans fara oprire. De ce ea? de ce nu eu?, nu pot sa o vad in halul asta, m-am atasat de ea atat de tare, imi este ca o sora, daca nu se va gasi donator eu voi fi cea care ii va dona inima, as face orice. Saraca daca ar muri asa tanara ar fi pacat, nici macar nu a apucat sa-si vada bine fratele sa se bucure de el, oare ce a facut rau sa primeasca lovitura asta. Peste ceva timp se trezeste si Naruto, vazandune tristi iar eu plangand de mama focului ma intreaba ce s-a intamplat, nici macar nu stiu cum sa ii dau vestea, sau mai bine zis cum pot sa zic ca Sakura este sora lui si nu mai are mult de trait. Se uita la mine foarte ciudat si confuz, nu ma mira nici macar nu pot vorbi, ce sa ii zic? cum sa ii dau vestea?, imi fac curaj apoi ii zic.
- Naruto, Sakura are nevoie de o operatie pe inima, si daca nu se va gasi donator va muri!
-CE? tu vorbesti serios?
- si m-am gandit sa fiu eu aceea
- Tu glumesti? vei muri daca vei face asta.Zice Orochimaru ingrijorat.
- Nu na intereseaza daca eu mor, macar Sakura va trai.
Amandoi se uita la mine foarte speriati si ma conving ca se va gasi un donator in curand, dar daca nu va fi nimeni, daca nu va exista nicio sansa sa traiasca. Imi este frica si sunt asa ingrijorata, imi vin in minte numai ganduri rele, ce sa fac? nu stiu, oare sa astept un donator sau poate sa ma ofer eu, ce stresant, cu totii suntem cu moralu la pamant, lacrimile de tristete si suferinta inca imi curg pe pielea mea palida. Totii suntem cu moralul la pamant dar ce trebuie sa facem este sa astemptam si sa vedem ce se va intampla mai departe. A da, bine ca mi-am amintit sa o sun pe mama Sakurei si a lui Sasuke, vai de mine cand vor auzi cu siguranta vor fi macinate, imi iau inima in dinti si prima data o sun pe Sora mama Sakurei, of trebuie sa imi fac curaj, vocea mea este umpic ragusita si nu prea pot vorbi, dar fie ce o fi. In sfarsit a raspuns la telefon desi nu imi doream sa raspunda asa repede, stau cateva minute foarte tacuta si apoi imi fac curaj sa ii zic.
-Sora...trebuie sa vi la spital, eu, Naruto si Sakura suntem aici.
-Ce ati patit?
-Noi doi nimic, dar Sakura este in coma si te-am sunat sa vi cat mai repede.Alo! Sora mai esti?.Vad ca a inchis stiam eu ca asa va fi, pai pana vine am sa o sun pe parintii lui Sasuke, habar nu am cum sa le zic si vestea asta lor, of... sa o fcem pana la urma. Vad ca suna ceva tipm poate nu sunt acasa, probabil mi-ar fi bine daca nu ar raspunde, imi este umpic jena sau mai bine zis teama, teama de a nu ne ura mai tare pe mine si Sakura ca nu i-am salvat fiul, nu raspunde, oare sa mai incerc, bine hai asta este ultima oara, daca raspunde bine daca nu si mai bine. Suna putin timp si raspunde Mikoto:
-alo cine este?
- Eu sunt Konan, vroaiam sa zic ca... vreau sa vi neaparat la spital, o sa iti zic despre Sasuke
- L-ati salvat?
- vino la spital si iti voi spune mai bine povestea.
- Bine, sper sa fie bine fiul meu, si inchide.
Ma tem ca nu va fi bine, nu vreau sa ma gandesc ce va fi aici daca vor afla despre cei doi, sunt asa ingrijorata, le spun baietilor sa ma astepte umpic in salon pentru ca eu ma duc sa vad cum este Sakura, Naruto ma opreste zicand ca vor veni si ei, eu nu ma opun asa ca ne indreptam spre salonul ei. Ajungem in fata usii ei dar nu prea am curaj sa deschid usa dar ma ajuta Naruto si deschide el, cand intram in salon o vedem pe Sakura intinsa pe pat, plina de bandaj cu taieturi pe fata, pe maini si pe picioara, si nu taieturi cine stie ce, pe fata are o taietura foarte mare si adanca, vazando in halul asta ma pun in genunchi si incep sa plang si mai tare, baietii incearca sa ma opreasca din plans dar degeaba nu ma pot ori nici cum, vad ca si lui Naruto ii da o lacrima, iar dupa fata lui Orochimaru se vede ca se simnte putin vinovat. Peste ceva timp ma suna Mikoto si Sora, se pare ca au ajuns destul de repede, ii dau telefonul lui Naruto pentru ca eu nu mai pot vorbi, el le zice unde suntem apoi inchide si incepe sa dea cu pumnul in perete de nervi, din pacate ar fi fara folos, deparca ti-ar trece nervi daca dai in ceva. Usa se deschide si le vad e cele doua femei, cand vede Sora ce ii s-a intamplat ficei ei se duce spre ea si o ia in brate si o strange cat se poate de strans. Apoi eu imi fac curaj si ii zic si parintilor lui Sasuke ce s-a intamplat. O rog pe Mikoto sa ia loc umpic decat sa cada din picioare, este atat de confuza, nu stie ce sa mai zica, amandoi sunt foarte tristi. Mikoto se linisteste umpic si imi zice ca cel care ar putea fi bagat in povestea asta, ar putea fi fratele lui mai mic pe care la dat spre adoptie cand avea patru ani acesta fiind...

In oras se aude o mare zarva, doi hoti au dat o spargere intr-o banca , acestia fiind Kabuto si Mizuky, cei doi au furat totii banii dintr-o banca, aveau o masca neagra pe fata pentru a nu-i recunoaste nimeni, si inarmati cu pistoale ei trag pe unde apuca, nu le pasa daca sunt victime, cei doi reusesc sa fure totii banii apoi se uca pe motocicleta amandoi. Fugind de politisti iar Kabuto ne fiind atent s-au izbit de o masina si i-a aruncat pe amandoi cinci metri. Un locatar se duce spre Kabuto pentru a vedea daca mai traieste, dar cand ii pune mana pe inima vede ca...

or]

Ce face?! O doneaza? Si chiar mi-e mila de Orochimaru! Pentru prima data in viata, mi-e mila de el! Adu next repede! Te pwp neesa!

Cap. 26 Decizia finala

Konan pov:

Doctorul: domnule ce aveti de spus, ii veti dona inima lui Kabuto?
Orochimaru: Nu sunt singur ce vreau sa fac. Zice cu o voce tremurata. Apoi ma bag eu si ii zic sa ne lase umpic singuri pentru ca suntem foarte socati amandoi, doctorul accepta si ne lasa pe mine si Orochimaru sigunri, ne punem noi pe o bancuta si il las sa isi lipezeasca mintea. Saracul cred ca este distrus in acest moment, dar si eu am niste emotii, tremur din cap pana in picioare iar inima imi bate asa de tare deparca as alerga sute de metri, "oare ce raspuns va da?" ma tot gandesc in continu la acest lucru, sper ca stie ca soarta Sakurei este in mainile lui, dar mai bine nu il presez mai bine fac liniste sa se poata gandi bine. La un moment dat ii pun mana pe umar si ii zic ca orice s-ar intampla eu voi fi aproape de el si il voi ajuta cum se cuvine, el imi pune mana peste a mea si imi multumeste calduros. Pana la urma stiu cum este sa iti pierzi un frate, eu era sa o pierd pe Hinata cand avea zece ani, imi amintesc ca ne jucam cu mingea foarte aproape de strada, din pacate a sarit asa sus ca s-a dus in drum iar Hinata s-a dus sa o ia din nefericire atunci venea o masina si a dat peste ea, era pe jos plina de sange fara sa se poata ridica, si plangea foarte tare, eram asa agitata nu stiam ce sa fac, ramasesem incremenita, m-am dus la ea sa vad in ce stare este, din fericire mai putea sa respire masina aceea nu avea viteza mare, tot ii striga pe parintii nostri, iar eu incercam sa o linistesc spunandu-i ca sunt pe drum spre ea si daca nu mai plange vor veni mai repede, eram si eu mica nu stiam cum sa procedez mai ales cand o vedeam ca plange de durere imi venea si mie sa plang impreuna cu ea, nemernicul acela deja fugise asa ca ar trebui sa strig cateva minute in sir dupa ajutor, pana la urma o femeie draguta a venit la noi si a chemat salvarea si i-am sunat si pe parintii mei. Peste ceva timp a venit si salvarea undea ne-a dus la spital, ma simnteam asa vinovata, poate daca nu as arunca mingea asa asa de tare spre ea nu s-ar mai duce in strada, daca murea in acel accident nu mi-as fi iertat-o niciodata, as aveao pe constiinta toata viata, nici in ziua de azi nu as fi linistita, dar din fericire minunea a facut sa traiasca, chiar daca nu prea putea sa mearga cateva zile pentru ca ambele picioare le avea in ghips macar era langa mine, mi-ar dor de zambetul ei dulce si felul ei de a fi foarte draguta cu oameni. Ma intreb oare la ce se gandeste acuma, se vede ca prin mintea lui zboara mii si mii de ganduri. Vad ca se ridica dintr-o data si imi zice ca...

Kabuto pov:
Unde sunt? hey este cineva?, nu imi raspunde nimeni, sunt la mama naibi in pustiu nici eu nu striu unde ma aflu. Ce este asta? casa parintilor mei, dar cum am ajuns aici? ala sunt eu si Orochimaru cand eram mici, dar totusi cum am ajuns eu aici.
- Orochimaru cand ma voi face mare vreau sa ajut multa multa lume. Vreau sa fiu bogat si sa dau din banii mei celor nevoiasi.
- Si cu mine cum ramane?
- O sa te ajut si pe tine pentru ca esti fratiorul meu mai mare. Vreau sa ajut lumea intreaga, si pe mami si tati ca sa nu mai avem probleme cu banii si sa ne permitem orice.
" Se pare ca ai uitat aceste cuvinte Kabuto" imi zice o voce groasa de barbat, cand ma intorc vad ca este tatal meu pe care nu il mai vazusem de mult, si desigur imi era tare dor de el, dupa fata lui se vede ca nu este prea mandru de mine, stiu si eu ce am facut si constientizez ca am facut multi oameni sa sufere in loc sa ii ajut asa cum imi propusesem cand eram mic, imi pare rau, ma simnt ca un tradator, am inceput sa ma urasc pentru ceea ce am devenit, stiu ca sunt un monstru si ca nu prea imi pasa de altii, dar decand au murit parintii mei eu si Orochimaru ne descurcam foarte greu, ba char nu avem ce manca cu zilele, incepeam sa manac si cojile de paine pe care le avem de o saptamana, tot ce mi-am propus nu s-a adeverit de aceea am devenit ce sunt acuma, daca aveam parintii aproape mergem spre un drm mai bun, dar nu avem nici macar prieteni care sa ma ajute la greu, totii prietenii pe care ii consideram frati s-au dovedit a fi doar niste prefacuti, m-au tradat de atatea ori m-au invatat mereu la rau nu la bine, merit sa mor, nu merit sa mai traiesc, sunt un tradator, pana si fratele mi l-am pierdut si asta pentru ca i-am ales pe acep prefacuti in loc de fratele meu cu care puteam ajunge undeva sus, mi-am dezamagit familia si asta ma dare cel mai tare, dar nu cred ca Dumnezeu mai imi da a doua sansa sa arat ca nu sunt asa de rau. Peste ceva timp de tacere tatal meu imi zice ca sunt in moarte cerebrala asa ca nu mai am nicio sansa, dar inima mea poate fi donata Sakurei care are nevoie de operatie urgent. Cred ca este de la batalia cu Myzuki, a batuto asa tare ca a intrat in coma, saraca, pai daca este asa de urgent as fi bucuros sa ii donez inima mea, doar ca in locul meu va vorbi Orochimaru sper sa fie de acord. "Tata crezi ca mai am vreo sansa sa vin in rai alaturi de voi" il intreb eu mirat si foarte curios, imi zice ca asta poate decide numai cel de sus, dar daca imi va ierta pacatele vor fi bucurosi sa ma vada alaturi de ei.

Konan pov:\
Orochimaru se ridica de pe bancuta si cun un zambet pana la urechi si zice ca este de acord ca Sakura sa primeasca inima fratelui lui, in momentul acela radiam de fericire, l-am luat in bret si ll strangeam asa tare ca nu mai putea respira, i-am multumit de o mie de ori peentru acest lucru minunat, Sakura va trai nu pot sa cred, sunt atat de bucuroasa incat nu ma pot opri din zambit, ce usurata ma simnt atata suspans a pus baiatul asta pe mine ca imi venea sa mor, "poti sa iti recapeti prietena sau mai bine zis sora" zise el cu zambetul pe buze dar tot odata putin trist. Stai sa vezi cand vor auzi si ceilalti vor fi in culmea fericirii asa cum sunt si eu. Acum sunt mai linistita, nu mai am de ce sa ma tem totul va fi bine sunt sigura de asta, peste ceva tipm vine si doctorul sa ne intrebe daca ne-am hotarat iar Orochimaru ii zice ca este de acord asa ca poate incepe operatia cat de curand posibil, ii da niste foi sa semneze iar operatia va incepe maine fix de dimineata la ora 9:00, doar maine eu ma gandeam ca astazi, of sunt asa nerebadatoare pana mine mai este o groaza, cu siguranta o sa dorm langa salonul ei pana maine de dimineata cand se va face operatia...