OMG sys , i lov it<3<3
Hehe , se pare k Sasuke e cam pervers ..
Hmm interesant >:)
O , ador atitudinea "cool"a Sakurei
<3<3 ,a bia astept sa vad next-ul :D
So pls Fasttttt!!

[ Sakura Haruno. ]

Cât tupeu jegos pe el să mă numească ''pudel vopsit''. Dacă cred că eu am să concep aşa ceva se înşeală amarnic! Să-şi spună răguciunile şi să nu dea Domnul să mai dea ochii cu mine că îl joc în picioare!!! Off, plesnesc de nervi! Am noroc cu Hinata că mă mai calmează ea cum ştie mai bine! Lăsând de o parte faptul că băiatul arată foarte bine, e atât de prost.. Prost de bubuie! Off, mai bine mă calmez, chiar nu are nici un rost să mă cobor la nivelul unor asemenea specimene.
Hinata îmi propune să mergem prin parc să ne distrăm puţin, pentru a mai uita de micuţul incident. Accept bucuroasă propunerea brunetei şi pornim braţ la braţ către parc.
În mai puţin de 10 minute ajungem şi la destinaţie şi ca întotdeauna aici e superb. Toţi copilaşii se joacă, cuplurile ascunse, efectiv după copaci, se sărută de zor, iar bătrânii braţ la braţ colindă ţinutul bucurându-se ( cât mai au timp ) de clipele petrecute împreună. Foarte frumos, ce să zic. Mă îndrept cu bruneta spre nişte carusele cu gândul de a ne da şi noi în câteva. Chiar dacă sună haios, întotdeauna am avut o slăbiciune pentru parcurile acestea de distracţii. Le ador! Obişnuiam când eram mică să vin aici cu bunica mea. Ea mereu se cobora la mintea mea şi se juca cu mine şi-mi lua orice jucărie vroiam pe moment, nefiind nevoie să bat din picior vreodată ( ceea ce uneori îmi stă în fire să fac ).
Bruneta îmi propune să mergem în Casa Groazei, pentru a mai încinge spiritele sau a le mai destinde. Accept oferta cu un zâmbet malefic pe faţă, ştiind slăbiciunea fetei pentru casa groazei, acest lucru îl face doar ca să pară mai curajoasă şi să-mi schimbe mie părerea legată de asta ( ceea ce nu se va întâmpla niciodată ). Ne îndreptăm cu paşi ca de felină, lenţi şi calculaţi către acea.. drăcie.
Pe drum spre Căsuţă, am trecut pe lângă muulţi băieţi absolut superbi, care evident, fluierau cereau numărul de telefon, ori al meu ori al lui Hin. Mda, epic.
Într-un final, că deja mă plictisisem, am ajuns şi la destinaţie. Puteam observa cu stupoare cum Hin începea să tremure involuntar, deşi încerca să ascundă asta, îmi e aproape imposibil să nu observ. În mod normal m-ar fi bufnit un râs înfundat, dar e prietena mea şi încerc, DOAR ÎNCERC să mă abţin.
Intrăm în locul cu pricina, nu înainte de a plăti, şi observ cu stupoare că nu e chiar aşa înfricoşător pe cât mi-am imaginat eu. Adică, am mai fost în acest loc dar era cu mult mai înfricoşător, temuram involuntar la toate sunetele acelea ciudate care le auzeam din toate părţile. Ne uităm sceptic una la alta după care înaintăm câte un pas, încetul cu încetul afundându-ne în ''întunericul'' care se arăta în faţa noastră. Dacă nu ai grijă te poţi împiedica cu uşurinţă de oase false sau.. în cel mai rău caz, de cadavre false. Te şi sperii când simţi aşa ceva sub picioarele tale ( proprie experienţă ).
Mai mergem aşa vreo cinci minute după care îmi iese în faţa un vampir cu o.. MÂNĂ ÎN GURĂ ?! Încep să ţip cu toate puterile mele ( deşi ştiam că nu e adevărat m-am speriat de-a binelea ). Nici nu mai stau pe gânduri şi sar să o iau în braţe pe Hin !! Ia-o de unde nu-i! Că bruneta nu se mai afla lângă mine!!!
Încep să o strig, ecoul meu auzindu-se împrejur, dar nimeni nu-mi dădea vreun semn că ar fi prin apropiere. Încep să mă impacientez, ce fac ?! pe unde o apuc ?! Dacă am luat-o pe drumul greşit?! Ahh! Firar, cred că la răscruce Hinata a mers în partea dreaptă, iar eu în stânga.. Damn it !
Îmi iau inima în dinţi şi păşesc timidă, înfricoşată în faţă, încercând din răsputeri să găsesc măcar o micuţă scăpare din ''infernul'' ăsta. Cine ma pus pe mine să intru aici nu ştiu, poate orgoliul..
Mergând şi tot mergând mă izbesc de cineva şi mă dezechilibrez, asta e ! o să mor!! o să morrr vă zicc!!! Aştept impactul meu cu solul, dar acesta nu are loc. De ce ? Pentru că momentan mă aflu în braţele tipului care m-a făcut să cad! Uuu şi mioroase extrem de bine. Oare cu ce parfum s-a dat ? Pentru că miroase, prea bine!
Stând aşa de vreo cinci minute, îmi revin la realitate şi încep să mă fâţâi. Acesta se ridica rapid cerându-şi mii şi milioane de scuze, mai apoi oferindu-mi mâna ca un băiat sarmant ce e, pentru a mă ajuta să mă ridic. Hmm, dar vocea lui îmi pare cunoscută. Vocea asta mieroasă.. Şi la moment mă izbeşte adevărul.
'' Cum te cheamă păpuşă? ''.. Haaa! Ell !!!! Damnnn !!! Damnn !!! Mă ridic rapid şi mă uit lung la el, încercând să îi descifrez prin întuneric trăsăturile feţei.


- Tu nu eşti.. ? spun apropiindu-mă de el.
- Iar tu nu eşti.. ? Spune punându-mi mâna pe faţă. Cât ne holbam noi unul la altul încercând să ne dăm seama dacă ne înşelăm sau nu, s-a aprins ( ŞI NU ŞTIU CUM !! ) o torţă de pe peretele de vis-a-vis. Atunci s-a făcut lumină şi la propriu şi la figurat. Când ne-am văzut, am făcut ochii cât cepele şi ne-am îndepărtat instantaneu, eu dându-i la o parte mâna de pe faţa mea.
- Tuuu! Spunem amândoi răstindu-ne unul la altul, ca şi copii mici. Iar mai apoi continuând - Ce cauţi aici ?! zbierăm din toate puterile unul la altul.
Când ne-am dat seama ce făceam, ne bufneşte râsul pe amândoi, iar timp de 5 minute asta am făcut. Am râs. Subit îmi aduc aminte de Hinata şi de faptul că acum suntem doar eu cu el aici, şi nu prea ştim încotro. Îi spun lui Sasuke, pentru că aşa am înţeles că îl cheamă, despre întâmplare iar acesta a zâmbit cordial. Nu prea am perceput aşa bine gestul, dar nu am luat în seamă.
- Deci, ce vom face? întreb eu suspicioasă.
- Vom ieşi de aici. spune acesta uitându-se pe pereţi. Lol!
- Cum omule, cum ?! încep să mă răstesc la el.
Acesta nu zice nimic, doar mă apucă de mână ţinându-mă strâns şi mă trage după el. Mergem aşa de vreo cinci minute, în care liniştea a domnit peste noi. Deja mă enervează, de ce nu spune nimic? Cum poate să fie aşa ?
Off mi s-a luat de asta! Vreau să ies cât mai repede din porcăria asta de casă şi să mă duc la mine acasă!
Nu la mare distanţă de noi se zăreşte un pod, care după părerea mea era destul de ''fragil''. Oh my gosh, ăştia care au băgat aici prostiile ăstea nu s-au gândit măcar un minut că noi aici ne simţim ca în filmele ălea Horror, în care băiatul şi fata sfârşesc mâncaţi de un canibal. Deja mă sperie gândul că va trebui să îl trecem.
Mă opresc, făcându-l pe Sasuke să se oprească la rândul lui întorcându-se cu faţa spre mine.
- S-a întâmplat ceva, Sakura? întreabă acesta confuz, wow, mi-a reţinut numele!
- Eu nu trec pe acolo! .. Îmi e frică.. Am spus-o lăsând capul în jos, mă simt puţin prost, adică acum va crede că sunt o laşă. Nu mai apuc să spun nimic că simt două braţe care-mi curpind corpul extrem de fragil, dar tot odată bine dotat, şi mă trag mai aproape de corpul bine lucrat al băiatului. Roşesc instantaneu la acest gest şi într-un final îi răspund la îmbrăţişare, care după părerea mea a fost una călduroasă, şi de ce să nu recunosc, plină de iubire. Vreau să spun, chiar mi-a plăcut că a făcut asta pentru a mă calma, apreciez extrem de mult asta.
După vreo două minute ne dezlipim uşor unul de altul umpic dezamăgiţi că momentul ăsta magic nu a durat mai mult, iar Sasuke îmi zâmbeşte dulce spunându-mi să nu-mi fac griji, pentru că e doar un fel de carusel şi nu avem ce să păţim. Această ''îmbărbătare'' a lui m-a mai calmat puţin şi într-un final m-a convins să îl urmez. Înaintăm încă ţinându-ne strâns de mână şi păşim încet pe podul care la contactul picioarelor noastre cu el a scos un scârţâit absolut înfricoşător, care m-a determinat să încep să tremur din toate încheieturile. Sasuke, simţind asta, mă trage de mâna mai aproape de el, ca să înţeleg că el e aici şi nu se va întâmpla nimic. Şi aşa a fost.
Am trecut podul fără a întâmpina dificultăţi, şi am continuat să mergem pe un culoar lung, care era plin de fel şi fel de monstruozităţi care pe mine sincer nu prea mă ''mişcau'' cu ceva. Plctisitor, trimiteţi frate artileria grea!
La un moment dat ma opresc brusc, amintindu-mi de ''drăguţa'' poreclă pe care mi-o găsise, şi îmi smulg brutal mâna din strânsoarea lui, determinându-l să se întoarcă spre mine cu o privire gen: ''Ce-a fost asta? ''. Mă uit urât la el, cu o privire absolut ucigătoare. Ridic capul, pun un botic de milioane, îmi încrucişez mâinile la piept şi trec pe lângă el ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mergând în faţă şi în acelaşi timp mărind pasul pentru a-l pierde din urmă. Acesta nu se prinde de chestie şi rămâne puţin pe loc, după care parcă-l izbeşte memoria şi începe să alerge după mine. Patetic! Dacă vrea să jucăm aşa, aşa o să jucăm. O iau şi el la fugă cât de repede pot ( şi ţin să menţionez că din clasa mea eram cea mai rapidă! ) iar la un moment dat se vede şi salvarea mea! O mică ''abatere'' unde Sasuke nu cred că m-ar putea găsi! Bingo! Mă furişez repede acolo, mă lipesc instant de perete şi aştept ca el să treacă pe lângă. Respiraţia mea era accelerată din cauza vitezei pe care o avusesem în acest micuţ joc, dar încetul cu încetul devine regulată. Lucru care mă calmează şi trupeşte, picioarele încep să mi se înmoaie, dar rămân în poziţie de drepţi. Închid pentru un moment ochii, trăgându-mi sufletul. Iar când îi deschid rămân perplex. Ochii mei verzi ca smaraldul dau de doi ochi de onix ce mă priveau pervers şi pofticios. Respiraţia lui caldă îmi mângâia faţa, provocându-mi într-un fel o stare de bine. Ia stai puţin, nu se poate!!!

- Cum m-ai găsit?! Îl întreb într-un fel şocată. Acesta râde şi şopteşte '' intuiţia ''. După care se apropie ameninţător de mult de mine. În mod normal, m-aş fi dat în spate dar din moment ce în spatele meu se află un mare perete, nu prea mai am unde, aşa că rămân în aceeaşi poziţie fixându-l pe brunet cu privirea. În următorul moment buzele calde ale acestuia fac cunoştinţă cu ale mele făcându-mă pe mine să fac ochii cât cepele. La început vroiam să îl resping dar începuse să-mi placă şi mie. Hmm, ce-ai zice de un micuţ joc Sasuke?
Îmi întredeschid buzele, lăsându-i unde verde brunetului de a-mi cerceta lăcaşul umed, iar acesta execută întocmai ce am spus. Îi răspund la sărut şi îmi pun mâinile în jurul gâtului acestuia, mâinile lui înconjurându-mi corpul şi nelăsându-mi loc să plec. Nici nu aveam de gând păpuşel.
Acesta întrerupe sărutul continuând cu altele de-a lungul gâtului meu fin şi discret parfumat cu Treselle. Ca să-l fac să vrea mai mult, încep să gem de plăcere. Şi pot să simt, chia dacă nu-l văd, că zâmbeşte pervers, deja gândindu-se la poziţii. Foarte frumos, abia aştept să-i ruinez visele. Acesta îşi reia drumul către buzele mele, într-un final găsindu-le şi începe a le săruta cu patimă. Îmi înfig mâinile în părul lui şi îmi încolăcesc picioarele la nivelul bazinului său. Pariez că radiază de fericire. Ehh, îmi pare rău, orice vis are şi un sfârşit ştii ?
Îmi las picioarele jos, iar acesta întrerupe sărutul uitându-se dezamăgit la mine, evident că vroia mai mult, dar nu o să aibă parte. Îl trântesc pe jos şi mă urc încet, ca o felină, deasupra lui, eu acum stând în poala lui şi îi şoptesc senzual '' Nu azi. ''