Capitolul 9 Ma trezesc cu o durere imensa de cap. Ma uit in stanga mea si il vad pe Sasuke care inca dormea. De fapt si eu trebuia sa dorm insa durerea nu-mi dadea pace. Ma ridic usor din pat incercand sa nu-l trezesc si imi iau telefonul dupa care ies din camera. Iarasi trebuie sa merg pana la naiba ca sa am semnal. Pufnesc nervoasa apoi o iau la fuga pentru ca era noapte afara si nu voiam ca Sasuke sa se trezeasca sis a-mi observe lipsa. Ajung in 30 de minute sic and aprind telefonul vad o gramada de apeluri pierdute. Si cand zic ‘’o gramada’’ ma refer la 63. Imi dau ochii peste cap si formez numarul mamei. Dupa cateva secunde raspunde o voce joasa.
-Alo, mama? Ma salute si incepe sa povesteasca pe tonul ei propiu despre ce s-a mai intamplat chiar daca nu am intreat-o nimic. Oricum am vrut sa ii aud vocea deci am lasat-o sa continue. Dupa ce a abordat toate subiectele posibile trage aer adanc in piept si imi spune ca maine trebuie sa merg la aeroport pentru ca pot veni acasa.
-Stai asa. De unde pana unde? Eram extreme de uimita. Nu credeam ca voi putea merge atat de repede, imi imaginam ca ma va lasa aici cel putin 2 ani. Incepe sa rada si imi spune extreme de fericita ca nu mai are rost sa stau. E sigura ca m-am schimbat, ca nu mai trebuie sa stau acolo cu strainii. Simteam cum cade cerul peste mine. As da orice sa plec de acasa, insa nu vreau sa-l las pe Sasuke, mi s-ar rupe sufletul. Incerc sa ma abtin sa nu plang si ii spun ca voi fi acolo. O salut si inchid. Eram pierduta… Nu se putea intampla asa ceva. De ce trebuia sa ma indragostesc de el. De ce trebuia sa plec chiar acum? La dracu`!
Ce ii voi spune brunetului ca ma cheama datoria. Vreau sa-mi revad familia si prietenii insa ma simt legata de locul asta. Vechea Sakura e moarta si ingropata adanc. Nu vrau sa ma apuc arasi de fumat si de baut. Nu! Daca voi ramane aici cu el, asta cu siguranta nu se va intampla. De ce e totul atat de complicat? Incepusem sa injur de toti sfintii. Situatia era de cacao. Ce puteam face? Eram intre ciocan si nicovala. Indiferent care dintre raspunsuri il alegeam avea sa-mi schimbe desinul pe veci. Simt o mana calda pe umar. Tresar speriata si il vad pe Lee. Ma calmez si incep sa vorbesc.
-Maine trebuie sa plec. Imi spune ca stie. Ok, omu` asta e mai informat ca si sterile de la ora 5. Continui cu voce joasa. Nu vreau sa plec. Il iubesc pe Sasuke prea mult ca sa-l parasesc. Ar fi distrus si la fel as fi si eu. Am nevoie de el. Am nevoie si de tine, spun nervoasa nevrand sa recunosc, totusi cu un strop de sarcasm in voce. Nu poate fi adevarat! Imi zice ca trebuie sa fac ce-mi spune inima, dar totusi sa gandesc cu capul. Iarasi vorbele sale filozofice. Insa avea dreptate. Daca mi-as putea imparti inima in doua ar fi grozav. Totusi, trebuie sa merg. Ei, ei sunt familia mea, mama m-a nascut si m-au crescut impreuna.
Incep sa plang. Sasuke m-a schimbat definitive cum nimeni altcineva n-ar fi reusit s-o faca. Si batranelul asta mi-a inseninat fiecare dimineata. Am stat putin cu ei insa imi sunt ca si o a doua familie. Imi urasc viata. Urasc ca trebuie sa iau decizii atat de grele, urasc sa ma despart de cineva pe care abia am reusit sa-l cunosc. Ma ridic si merg incet spre casa. Ajung tarziu dupa care ma pun in pat. Il iau in brate pe Sasuke si incep sa ma gandesc la prima zi cand am venit aici. Chicoteam incet aducandu-mi aminte de ‘’autocontrol’’ si toate cuvintele acelea care mi se pareu niste porcarii. Simt cum ma inteapa ochii iar lacrimile ies fara sa le pot oprii. Il strangeam pe brunet tot mai tare, sperand sa fie doar un vis, un cosmar care sa se termine. Era tot ce ceream de la viata. Inspir adanc si incerc sa ma calmez si sa dorm. Aveam nevoie de odihna, maine va fi o zi lunga.
Capitolul 10 Era dimineata. Razele calde ale soarelui imi mangaiau fata. Deschid incet ochii. Sasuke nu mai era langa mine. Ma ridic si ma duc spre geamantan incepand sa impachetez. Mainile imi tremurau incontrolabil. Imi era frica sa plec, sa las totul in urma. Trag aer adanc in piept si inchid ochii. Totul va fi bine Sakura, va fi in regula! Incercam sa ma pacalesc singura, sa fim seriosi ici macar eu nu credeam.
Cobor in curte cu valiza dupa mine si o asez pe scari. Simt doua maini care ma prind de talie si ma intorc spre el. Ma saruta dulce apoi ma priveste trist. Clipeste de cateva ori uitandu-se la geamantan si imi zice pe un glas abatut.
-Deci pleci…? Dau afirmativ din cap. Mi se rupea sufletul de durere. As face orice sa raman aici, sa pot sta cu el. Ii sar in brate in timp ce plangeam. Imi mangaie parul si ma saruta pe frunte incercand sa ma linisteasca. Era asa de aiurea. Parca era un puzzle din care lipseau cateva piese. Sa-mi spuna cineva ca nu e adevarat, va rog!
-Sasuke, te iubesc, te ador! Spuneam cu voce disperata. Il strangeam tare si nu voiam sa-I dau drumul cu nici un prêt. Cum o sa fie viata mea fara el? Cum… ? Ma desprinde de el si ma priveste cu multa compasiune. Pana si mie imi era mila de mine. Imi simteam inima spargandu-se in mii de bucati. Imi duc mainile la gura. Oricat incercam nu reuseam sa ma opresc din plans. Il vad pe Lee ca vine. El ma ducea la aeroport. Il sarut pe Sasuke si il imbratisez apoi pornesc spre oraselul de la poalele muntelui. Lee imi ducea geanta. Am vrut sa o iau insa nu mi-a dat voie. Era o atmosfera apasatoare. Ajungem in fata autobuzului cu care am venit. Incep sa rad amintindu-mi de ziua in care am ajuns aici. N-as fi crezut niciodata ca imi va fi atat de greu sa ma despart de acest loc. Iau valiza de la batranel si il imbratisez strans. Imi va fi dor de el. Zambeste apoi imi face cu mana. Ma urc si ma asez pe un scaun iar acesta porneste. Priveam muntele, varful lui unde se afla Sasuke. Inchid ochii si incerc sa ma gandesc la mama, aveam s-o revad insfarsit.
~ Sasuke ~
De ce a trebuit sa plece? O iubeam, o iubesc mai mult decat orice. Il vad pe Lee ca vine. Se aseaza langa mine si imi spune sa nu-mi para rau.
-Cum sa nu? Era singura fata din viata mea, prima si ultima. Habar n-ai ce simt pentru ea, as fi in stare sa fac orice. Ma priveste suparat si imi zice ca trebuie sa fac ce simt, nu ce gandesc. Imi dau ochii peste cap… Ce trebuia sa fac? Imi rascoleam mintea in cautarea unui raspuns. Vad zambetul siret al sensei-ului meu apoi mi se aprinde beculetul. O iau la fuga spre orasel. Sper sa ajung la timp! Nu aveam de gand s-o las sa plece. O iubesc prea mult.
~ End Sasuke ~
Am ajuns la aeroport. Aseara mi-a spus mama ca ma asteapta acolo. Nu inteleg de ce a mai venit pana aici, cand puteam sa merg doar eu inapoi acasa. Cred ca avea chef de plimbare. O zaresc si incep sa fug spre ea.
-Mama! Tip cat ma tineau plamanii. O iau in brate si o sarut dulce pe obraji. Cat de dor mi-a fost de ea. Imi mangaia parul si imi zambea cald. Cu cat trecea timpul eram cu un pas mai aproape de casa. Imi spune ca nu ma mai lasa niciodata sa merg. Eram extrem de uimita. Nu doar eu m-am schimbat ci si ea.
Se aude o voce robotica care anunta zborul spre California. Dintr-o data incep sa plang. Nu ma puteam stapani. Nu vroiam sa-l pierd pe Sasuke. Mama ma prinde de mana si ma trage spre usa. Nu voiam sa plec. Trebuia sa gasesc o scuza.
-Mi sa dezlegat siretul! Il leg acum. Se uita ciudat la mine apoi imi spune ca nu am siret la pantofii mei. La naiba, asa era. Imi dau ochii peste cap. Ok, pa Sasuke! Pa, Lee! Buna California. Incepeam sa delirez. Simteam cum mama ma tragea tot mai tare de mana in timp ce eu tot gaseam scuze penibile sa o intarzii. Imi spune sa incetez o data sis a ne grabim spre avion. Acum chiar nu mai am nici o sansa. Cand sa ies aud o voce care ma striga.
-Sakura! Ma intorc uimita si il vad pe Sasuke. Incepe sa fuga spre mine si eu fac la fel. Mi se parea ca distanta dintre noi era de kilometrii intregi. Ma arunc in bartele lui iar el ma prinde si ma saruta dulce pe frunte. Mama ne privea uimita. De fapt eu eram si mai si. Nu-mi venea sa cred ca a venit dupa mine. Lui chiar ii pasa. Chiar ma iubeste.
-Sakura, poti sa-mi explici? Aud vocea mamei. Ii spun ca Sasuke e iubitul meu, ca el m-a facut sa ma schimb, ca el a avut grija de mine. Ma asculta cu gura cascata. Nu stia cum sa reactioneze. Se uita la mine apoi isi duce mana la barba gandindu-se. Eu si Sasuke astepptam cu sufeltul la gura sa vedem ce va spune. Rasufla zgomotos, dandu-si ochii peste cap si imi spune calma.
-Daca tu chiar ai resuit sa stai aici pentru el fara sa te plangi si il iubesti atat de tare, cine sunt eu sa-ti distrug visele? Zambeste si ma imbratiseaza apoi imi spune ca pot sa raman. Tocmai mi-a luat o piatrade pe inima.
-Iar tu domnule, sa ai grija de fiica mea! Ai face bine. Continua mama pe un ton rece. Incepe sa rada, ne imbratiseaza pe amandoi apoi imi spune ca e mandra de noi. De mine ca am resuit sa ma shimb si de el ca a reusit sa ma schimbe. Radem in cor apoi o luam fiecare spre drumul lui.
Iar eu si Sasuke am trait fericiti, ne-am casatorit si am avut doi baieti, pe care parintii mei ii vizita in fiecare luna. Eu m-am obisnuit cu casa iar Lee s-a mutat in orasel intr-o cabanuta.
Sfarsit.
[/i]
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Subiect: Re: ♥ You can change myself ♥ 
Sam 07 Ian 2012, 21:27
. Mi-au placut enorm. Cand am ajuns la partea in care ea a aflat ca trebuie sa plece, am ramas ceva gen "poker face" :|. Unde sa plece, ce o sa se intample cu Sasuke? 
Hobby-uri
Stare de spirit
. Dar asta nu a insemnat ca nu iti citesc capitolele (D) . Moama Bianca trebuie sa ne mai incanti cu ficuri asa splendite 
Iti dadeam doar o idee . 
Eu te-am pupat dulce . 
