1. Sakura sau cum sa intri in belele.

Sakura isi simti dintr-odata capul ca pe un butoi cu pulbere ce sta sa explodeze. Starea de relaxare o parasea usor. Ceata din fata ochilor ei verzi, nu contenea. Era atat de obosita incat trebui sa depuna un efort colosal sa dea ascultare vorbelor baiatului. Se afla deja de doua saptamani in acea camaruta slab luminata. Frigul patrundea prin fereastra sparta si ii ingheta fiecare miscare. O senzatie de agitare o invaluie si incepe sa tremure usor. Isi strange in jurul ei zdrentele pe care le avea. Nu mai suporta chinul. Macar de i-ar fi dat niste haine nu doar lenjeria si acel tricou incredibil de subtire. Nu mai indura inca o asemenea zi. Isi aduna ultimele puteri si deschise usa de la baia alaturata micutei camere. Varsa tot ce mancase, ceea ce nu era prea mult. Isi puse mana pe burta si incerca sa se consoleze. Podeaua era incredibil de rece. Se intorse in pat. Firul de lumina se revarsa peste usa grea de lemn. Altadata putea sa o sparga cu o singura lovitura, dar acum nu risca nimic. Se mai inviorase putin. Isi aminti de Sasuke si de zambetul lui. Cu siguranta el o cauta, cel putin ea nu vroia sa renunte la acest gand, purta cu ea rodul lui, singura farama de viata care ii mai ramasese in inchisoarea asta de beton. Strigate se auzeau pe coridor. Isi stranse pleopele in asteptarea bubuiturii si aceasta nu intarzie sa apara. Usa se tranti de perete. Un barbat inalt i se adresa:
-Ti-a fost dor de mine papusa?
-Ce mai vrei de la mine Kabuto? ii raspunse ea cu lacrimi in ochi. Nu mai torturat destul, nu ai abuzat de mine indeajuns cat sa-l razbuni pe Orochimaru?
Dar nici nu isi inchipuia chinul ce va avea sa urmeze. Se apropie cu pasi grei de ea si ii lipi o palma de obraz dupa care ii sfasie tricoul. Incepu sa planga, nu putea sa mai reziste asa. Incepu sa-l implore dar el nu ii dadu ascultare, continua sa o loveasca. Dupa minute bune simti cum un urlet i se incheaga in inima. Gata, se terminase, pierduse singura alinare, copilul ei. Starea de somnolenta o cuprinse din nou si lesina cu durerea in suflet.

2. Sasuke sau cum sa o enervezi pe Iva.


La etajul casei era lumina. O discutie aprinsa era in toi intre Sasuke, Iva si Hinata. Ray statea intr-un colt cu botul pe labe schelalaind neincetat. Ca toi ceilalti era si el ingrijiorat.
- Cum adica sa te dai batut, Sasuke ?! Doar stii cate a facut ea pentru tine! striga Iva enervata.
- Ea a ales sa fuga , nu e vina mea. Si-a dezactivat chiar si cipul deci nu vrea sa fie gasita. m-am plictisit sa o tot caut.
- Cum adica nu e vina ta?! Ai inselat-o si ai mintit-o pe fata, cine stie ce i s-a intamplat?
- Si ce vrei sa ii fac, inca tin la ea dar nu ii mai suport fitele.
- Era insarcinata cu tine, desteptule! striga intr-un sfarsit si Hinata obosita. Chiar crezi ca ar fi plecat in starea in care era? Pentru ca eu nu cred. Ii era prea rau, era perioada greturilor deci nu putea sa fuga asa.
-In- insarcinata,spuse Sasuke uitandu-se in gol dupa care iesi din camera.
Nu putea sa creada ceea ce facuse, cat de tare o ranise. Nu putea sa creada ca cedase ispitei roscatei. Intra in masina si lovi cu pumnii in volan.
-Cat de idiot am putut sa fiu.
De la geam brunetele priveau cum furia pune stapanire pe Sasuke. Ele nu voiau sa o lase balta pe Sakura . Se auzi un ciocanit in usa si Iva cobori sa raspunda. Era doar fratele ei. El era cel mai ingrijorat in privinta rozaliei, mereu tinuse la ea. Acum aducea vesti de la agentie, si ei renuntasera la cautari. Doar Tsunade incercase sa continuie doar ca ceilalti i-au spus ca nu mai are rost. El nu vroia sa accepte ca ea plecase, stia ca era undeva acolo, afara si suferea si nu vroia sa o lase asa. Soneria suna iar si Gaara, Aylin si Naruto isi facura si ei aparitia. Pusesera afise prin tot orasul, chiar daca agentia le interzise sa mearga la politie. Hinata se tranti pe pat si se lasa prada sentimentelor, lacrimile roindu-i pe fata. Cam se apropie de ea si incerca sa o consoleze. Avea sa mearga chiar el sa caute in barlogul catorva raufacatori prinsi de Sakura, nu avea cum sa isi piarda speranta. Incepea chiar de maine in zori.

3. Sakura sau cum sa renunti la speranta.


Parul ii era ravasit pe perna. In sfarsit ii adusesera o perna si niste paturi dupa ce starea ei se agravase. Apoi ii reparara fereastra si ii incalzira camera. Chiar daca inca o tinea inchisa acolo, dupa ultima lui vizita, dupa ce o vazuse plangand, lui Kabuto i se intampla ceva, se indragostise de Sakura. Acum ii parea rau pentru tot ce ii facuse, isi promise ca va vea mai multa grija de ea. Pasii tiptil in camera si se aseza usor langa Sakura. Inca dormea. O privea cum dormea linistita, chipul ei i se parea angelic. Se apropie si o ridica usor in brate. Urca scarile cu ea si o puse in patul din camera lui. Ea continua sa viseze iar el sa o priveasca. Dupa un timp isi trase patura mai aproape, primise un alt tricou dar acum ii era cald. Isi deschise ochii de un verde smarald atat de obositi. Privi confuza in jurul ei si cand il vazu pe Kabuto se stranse intr-un colt si incepu sa planga.
- Nu te speria. Nu iti voi mai face nimic, vreau doar sa fii iubita mea.
- Nu vreau sa fiu animalul tau de companie, monstrule! Imi poti face ce vrei, mi-ai luat si ultima bucurie, copilul meu, te urasc!
Baiatul isi repuse masca dura. O lua de brat si o tari inapoi in incaperea intunecoasa dupa care o lovi din nou. Cand pleca ii lua si patura lasand-o pe Sakura plangand in mijlocul incaperii. Isi pierdu-se speranta, nu mai avea pentru cine sa lupte, stia ca Sasuke nu mai avea sa apara.

Deci ...catelul asta este cel mai destept patruped pe care l-am vazut vreodata. Se vede ca Sakura l-a crescut ,pentru ca a dobandit o mare parte din caitatile ei. Resetez coordonatele dupa care ma schimb intr-un costum negru din echipamentul care mi-a ramas mie. Ma asez pe scaun si apuc maneta. Ray sare pe loc copilotul si incepe sa schelalaie uitandu-se la casti. Le iau si i le pun pe urechi. Imaginea este destul de caraghiosa. Pare una din scenele alea de desene animate. Incepe sa latre multumit. Am zis eu ca seamana cu Suki. Suki este porecla Sakurei, dar recunosc ca ei nu ii place deloc. Pe ecranul din bord apar mici puncte, "purici" cum li se mai spune dupa care apare imaginea Hinatei.
- Poti sa aterizezi pe plaja pentru a ma lua si pe mine? Si nu fa pe nestiutorul ca stiu exact unde te duci, Ray te-a dat de gol.
Gata, sunt mort, sigur ma aleg cu o predica lunga cat o zi de post. Brusc mi-am dat seama ca , Kabuto nu avea de unde sa stie unde se afla Sakura si nici nu ar fi putut sa o spioneze. Clar avem un spion Infiltrat. Zaresc la orizont plaja si ma pregatesc de aterizare cand un beculet se aprinde in bord. Firul povestii incepe sa se lege. Sasori a sabotat elicopterul. Cu siguranta nu s-a gandit ca voi mai face o oprire. Cu frica incep sa cobor in altitudine si aterizez langa Hinata. Apas cateva butoane si verific setarile din bord cat timp Hin se instaleaza. Era imbracata intr-o pereche de pantaloni stramti, negri, o bluza simpla si un hanorac tot negru. Ma intreaba unde mergem si ii explic situatia. Pare destul de ingrijorata la auzul vestilor pentru ca stie de ce este capabil ticalosul ala.
Zburam deja de cateva ore si am impresia ca va mai dura ceva timp. Este drum lung pana in Seoul. Abia astept sa-mi revad rozalia. Promit ca o bat eu cu mana mea daca se intoarce la Sasuke. Dupa toate cate i-a facut nici nu cred ca s-ar gandi la asa ceva. Sper doar ca ea sa fi rezistat si sa nu fi pierdut copilul pentru ca stiu ca ar fi distrusa daca s-ar intampla.
Apar cateva turbulente ca urmare a defectiunii si campul nostru de invizibiltate se deregleaza putin. Nu cred ca ne-a vazut nimeni. Cred ca am reparat elicopterul si ca vom ajunge la destinatie. Primul lucru pe care il voi face cand ma intorc este o vizita lui Sasori.

Sakura:


Kabuto este plecat. Ce n-as da sa-l impuste unul! Tot scap eu de el chiar daca va trebui sa risc multe pentru asta. Nu degeaba sunt agenta gradul 1. Ma simt din ce in ce mai rau zilele astea. Abia daca pot merge si am pierderi mari de sange. Daca o tin tot asa planul meu se duce de rapa, plus ca nemernicul asta are toane, acum cica sunt jucaria lui si se comporta si mai rau. Nici nu pot sa plang, pentru ca daca ma vede m-am ars. Ridic o mana incet si ma dezvelesc dupa care ma ridic usor din pat. Nici niste haine ca lumea nu poate sa-mi dea. Sunt imbracata cu un tricou lung rosu, in care mai incap inca trei ca mine. Il urasc pentru ce mi-a facut. Ma sprijin usor de perete si vreau sa deschid usa la baie dar incep sa tremur si cad. Ahh, se pare ca pierderea copilului m-a marcat. Trebuie sa vizitez un doctor cat mai curand. Ma ridic usor si fac pasi mici si siguri. Nici nu apuc sa inaintez ca priverea mi se intesoseaza. Ultimul lucru pe care l-am vazut este imaginea lui Kabuto dandu-mi o palma...
Ma simt ametita. Parca plutesc. Simt ca pot sa zbor, sa ma inalt si sa nu ma mai intorc. Am impresia ca m-a drogat cineva. Stai, senzatia este de la faptul ca sunt carata in brate. Incerc sa deschid ochii dar imi simt pleoapele grele de oboseala. Pff...nu mai conteaza ce planuri mai are cu mine, oricum nu mai are rost, mai bine ma odihnesc.

Cam:

Nu inteleg de ce nu se trezeste.
-Hai Sakura, trebuie sa te trezesti. Nu ne fa asta! spune Hinata cu lacrimi in ochi, in timp ce se ridica de pe scaunul pilotului.
-Hin, ai grija. Mai bine piloteaza tu, nu il lasa pe automat. N-am incredere. Trebuie sa oprim imediat la un spital.
Ma aproba dupa care se aseaza din nou.
Nu a fost foarte greu sa dam de Suky. Kabuto o tinea in vila sa la primul etaj si nu am luptat decat cu doi agenti si cu el. Slab mai e baiatul asta.
Ii asez capul in bratele mele si o pun intr-o pozitie confortabila. Pleoapele i se ridica usor si doi ochi verde-smarald ma privesc incantati. Un suras ii apare in coltul gurii. Se ridica in fund alarmandu-ma. O intreb daca se simte bine.
- Am fost si mai bine. Multumesc.
Ii spun sa stea linistita si isi pune capul pe umarul meu adormind. Dupa ceva timp ii pun mana la frunte si observ ca are febra. O intreb pe Hinata cat mai avem si imi spune ca in cinci minute aterizam in parcarea spitalului. Elicopterul se lasa tot mai jos pana atinge solul. Starea rozaliei este tot mai grava. O iau in brate si fug spre urgente cu Hin in spatele meu. Ray nu s-a dezlipit o clipa de mine. Un doctor o preia si imi spune ca bichonul trebuie sa ramana afara. Dar credeti ca Ray asculta? Nu. Incapatanat ca si stapana-sa. Fuge in urma doctorului. Bruneta imi spune ca asteapta la elicopter.
Au bagat targa intr-o rezerva. Ma pun pe banca si astept emotionat. Dupa jumatate de ora personalul medical iese. Doctorul ma anunta ca starea Sakurei este stabila si ca maine dimineata poate pleca. Scot telefonul si o sun pe sora mea. Ii spun noile vesti si inchid cand o aud ca tipa .