Mama, mama ce`mi placee !

Genial capitolu` asta, il ador !

Nextul cat mai repede ! Sunt curioasa :o3

Te`am pupat scumpo !

Dragii mei,
Imi pare rau ca vin fara urmatorul capitol, dar din cauza unor probleme tehnice nu am acces la pc pana vineri.
Mi-am stricat pc-ul, din nou, si acum este la reparat, dar va promit ca vineri o sa compensez. Deja am scris urmatoarele 4 sau 5 capitole ( la unul plangeam in timp ce scriam pentru ca era foarte trist) si abia astept sa le impart cu voi

OMG OMG OMG
toate capitolele acesta sunt grozave
doamne ... chiar ca am intarziat mult
deci ai evoluat foarte mult dar am vazut cateva greseli de tastare
iti multumesc pentru ca mai anuntat
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

omg minunat! e superb ficul acesta! astept nextul cu mare mare ,mare nerabdare

In sfarsiiiit am venit cu next-ul
Eu si pisica mea, Bloom va si va uram spor la citit.i['
Imi pare rau ca a durat asa mult, dar acum mi-am reparat pc-ul

0
Capitolul 6


Sasuke P.O.V

...si o saruta. Spre surprinderea mea, Sakura ii raspunde total la sarut. Ii puteam vedea mainile care se plimbau pe talia si pe spatele ei, iar ea nu reactiona, doar il saruta. Ma inrosesc de nervi si fac un pas, dorind sa ma duc la ei, dar cineva ma opreste. Ma uit la Narotp care inca ma tinea strans de brat, si imi spune sa ma opresc pentru ca voi face o mare greseala, iar Tsunade nu mi-o va ierta. De data asta il ascult pe Naruto si fac un pas in spate, dar lucrurile nu vor ramane asa.
- Sakura e prietena mea, dar daca as fii in locul tau, i-as platii cu aceeasi moneda. Ma uitam la el uimit, asta e Naruto? face o pauza dupa care continua: ce vreau sa spun este ca eu chiar nu as suporta sa o vad pe Hin in ipostaza asta pentru ca sincer, m-ar rani, de aceea as face-o si eu sa se simta la fel.
Cum de nu mi-am dat seama? cum am putut sa fiu atat de prost? Exact asta imi facea ea mie acum, imi plateste cu aceasi moneda. De asta nu a vrut sa mearga cu mine in misiune si de aceea se tot comporta ciudat. Cum am putut sa cred ca m-ar fi iertat asa repede? Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea lui Naruto care tot imi repeta numele:
- Sasuke, hei, mai esti cu mine? Ma uit la el, in semn ca da. Stii, ma gandeam putin, si imi e cam foame..Ii e foame? nu se poate, trebuie sa scap repede de el, altfel o sa imi petrec tot restul zile privindu-l pe acesta cum mananca ca un spart.
- Atunci du-te sa mananci, eu ma duc acasa. Vorbim. Dupa care plec repede, fara sa aud ce zice Naruto. In momentul de fata, furia mi-a mai scazut pentru ca stiu ca ea a facut totul doar sa ma faca gelos, dar tot ma enerveaza extrem de mult. Era chiar imposibil sa ma ierte ea, care daca ii ziceam ceva ce nu ii convenea sarea sa ma omoare. Sakura a fost prima fata, si singura care a reusit sa trezeasca in mine sentimente pe care nu stiam ca le detin. Trebuie sa fie un fel de vrajitoare pentru ca a facut imposibilul : mi-a castigat intreaba afectiune si odata cu ea si increderea pe care acum a pierdut-o. Daca ea vrea sa se joace, bine, atunci nu o sa mai auda nicio vorba de la mine.


Sakura P.O.V

L-am vazut cum se transormase intr-o rosie, de nervi probabil. Esti gelos, nu-i asa, Uchiha?. Dupa ce am fost sigura ca m-a vazut, l-am impins pe Haru de langa mine si i-am spus ca imi pare rau pentru comportamentul meu. Odata ce s-a terminat acea zi, acel cosmar de fapt, pentr ca dupa micul "incident" nu am mai scapat de baiatul ala. Nu o sa mai fac prostia asta niciodata. Stau pe canapeaua din hol si privesc tavanul..si ma gandesc..la...Sasuke. Nu stiu daca ma va ierta pentru asta, si singurul lucru de care m-am temut a fost asta, ca nu ma va ierta, dar a fost un joc pe care el l-a inceput si eu l-am continuat, indiferent de consecinte, pentru ca am vrut sa ii arat ca nimeni nu isi bate joc de mine si ca lucrurile s-au schimbat mult de cand a plecat el.Intorc capul si ma uit pe geam. Era deja intuneric. Ma uit la ceas si vad ca e deja 11:24. Uoou, ce repede a trecut timpul. Ma duc in camera, ma imbrac in pijamale si ma bag in pat asteptand si somnul sa vina la mine. Dupa 20 de minute am adormit si eu in sfarsit.
In urmatoarele 3-4 zile nu am mai auzit nimic de Sasuke, se pare ca e suparat. Acum sunt in bucatarie si incerc sa imi fac ceva de mancare. Aud cum cineva ciocane la usa, asa ca ma indrept cu pasi greoi si ma intreb cine e. Mintea mea imi tot soptea numele lui, iar eu, sincer imi doream sa fie el. Deschid usa si o vad pe Hin, cu o fata trista, dezamagita si cu lacrimi in ochi. Prima data am crezut ca Naruto e de vina, dar...
- Ce s-a intamplat, ti-a facut Naruto ceva? o intreb eu facadu-i semn sa intre
- Nu, nu mi-a facut nimic, dar astazi pleaca intr-o misiune cu Naruto si Neji, iar din cate am reusit sa scot de la Neji, e o misiune periculoasa si ma tem pentru ei. Gaara i-a chemat pentru a-l ajuta deoarece Orochimaru vrea sa atace satul iar alaturi de el si cei din akatsuki. spune dupa care o lacrima i se scurge usor pe obrazul usor rosu.
- No vor patii nimic, sunt puternici. Nu ai de ce sa iti faci griji. Ii spun eu incurajator. Nu vroiam sa ii arat, dar si eu ma temeam. Din cate am auzit acestia au noi recruti si sunt foarte puternici.
- Tocmai de asta am venit, sa iti spus si sa te rog sa mergi cu mine pana la iesirea din asat pentru ca am vorbit cu Naruto si a spus ca ma asteapta sa ne luam la revedere. Chiar daca este pentru cateva zile, o sa imi fie dor de el. Nu o puteam refuza, mai ales acum cand era in starea asta. M-am dus repede sus si m-am imbracat intr-o pereche de blugi lungi si un tricou scurt, m-am incaltat si am plecat.
Cand am ajuns acolo, a dracu intamplare a facut in asa fel ca acolo sa fie doar Naruto si Sasuke. Cum l-a vazut pe Naruto, Hinata i-a sarit repede in brate si au disparut, dar nu inainte sa spuna ca vor reveni in 10 minute.Probabil porumbeii vroiau sa fie singuri. M-am uitat la Sasuke, dupa care am lasat privirea in jos si m-am intors cu spatele, astepandu-l pe Neji. Niciunul dintre noi nu spunea nimic, si nici nu cred ca o sa spunem.Singurul lucru pe care il faceam era sa ne furisam priviri unul altuia e ascuns. "hai, Sakura. Macar odata calca-ti si tu pe mandria aia si spune ceva, orice. Nu o sa vina sfarsitul lumii daca scoti si tu un cuvant pe gura"
spune subconstietul meu. M-am gandit sa il ascult, macar de data asta asa ca m-am intors spre el, si cand am vrut sa deschid gura..a aparut Neji.
- Buna, unde e Naruto? intreaba Neji.
- Trebuie sa vina, spun eu, este cu Hinata, trebuie sa ajunga in orice moment.
- Am intrerupt ceva?
- Sigur ca nu, eu tocmai vroiam sa plec dupa Hin si...dar nu apuc sa termin ca Naruto isi face aparitia, urmat de Hin. Aceasta il mai ia odata in brate, Naruto raspunzandu-i si sarutandu-i crestetul. Ii tot spunea ca totul o sa fie in regula si sa nu isi faca griji. Imginea care se derula in fata mea era de-a dreptul induiosata. Ma uitam la ei, un zambet mic aparand pe fata mea. Ma uit spre staga si il vad pe Sasuke care se uita la mine cu o privire ciudata, ca la o nebuna. Incep si eu sa ii arunc sageti prin priviri dupa care o chem pe Hinata la mine, in semn ca trebuie sa plecam.
- Pa baieti! spun eu, privind-o pe Hinata care venea spre mine uitandu-se in continuu in spate. Mi-au raspuns si ei, dupa care incepem sa ne indreptam spre directii opuse. Nici macar nu m-am mai uitat in sate, stiam ca o faceam degeaba. Am vazut in privirea lui ca totul s-a sfarsit intre noi si ca niciodata nu va mai fii nimic. Probabil asa trebuia sa fie. Din cate am inteles eu, intr-o saptamana acestia ar trebui sa se intoarca.


Peste aproape doua saptamani:


Au trecut multe zile, mai mult de o saptamana si nu avem nicio veste de la ei. Nu stiu ce sa fac, simt cum sangele imi clocoteste in vene si un impuls nebun ma face sa ma duc in satul nisip sa vad daca totul este in regula. Ma duceam la Tsunade de vreo 3 ori pe zi sa o intreb daca are vreo veste de la ei, si de fiecare data primeam raspunsuril de care ma temeam. De fiecare data aceasta imi spunea cu jumatate de gura si cu teama " imi pare rau" de ce dracu zicea asa? nu e ca si cum ar fi murit, nu inteleg de ce spunea mereu asa. Stau in camera mea si am impresia ca peretii se micsoreaza si se apropie din ce in ce mai mult de mine. Ma hotarasc sa ma mai duc odata la Tsunade, iar daca de data asta imi spune acelasi lucru o sa ma duc fie ca ma lasa sau nu dupa ei. Ma imbrac repede si plec. Ajunsa acolo, deschid usa si o vad pe Hin care plangea. Ce se intampla? intru repede si ma uit la Tsunade cu teama in ochi, asteptand un raspuns.
- Ce s-a intamplat? intreb eu cu o voce tremuranda si temandu-ma de raspunsul pe care avea sa mi-l dea. Te rog, Doamne, ca lacrimile Hinatei sa fie de fericire. Tsunade se apropie de mine, imi pune mana pe umar, dupa care spune cu o voce stinsa:
- Sakura,.....




Asta e tot, din cauza ca ma grabesc nu am mai stat sa pun tinutele, dar data viitoare cand pun next-ul ( adica diseara) nu o sa mai fie asa.
Sper ca va placut

CAPITOL NECORECTAT :><:

OMG!!!!
ce i.a spus?
PUNE NEXT.UL MAI REPEDEEEEEEEEEEE!
VREI SA MOR AICI? SPUNE.MI!
DECI E SUPERB, GENIAAAAL

Gio te pupaceste macsim!

tot ce am de spus este k ficul tau este de.a dreptul FANTASTIC!
superb. ideea e originala si imi place mult!
ce imi place cel mai mult este ca acum Saku numai e o plangacioasa si este foarte bine.
ador tinutele ei de lupta, sunt foarte sexy.
ma mir cum rezista Sasuke cand o vedea..
in fine.
pune next-ul ala cat mai repede!
trebuie sa stim ce s-a intamplat!
nu tine numai pentru tine, impartaseste, vine Craciunul !!



astept next!!!! si sa ma anunti!

Ce i`a zis?

Te omor daca maine nu pui nextul ! :o3

Sunt tare curioasa. Apropo, felicitari, un capitol genial.

Te pup

Dupa cum am promis, in seara asta am pus...


Capitolul 7



Sakura P.O.V

Alerg spre spitalul din sat si simt ca nu mai ajung odata in locul ala nenorocit. Nu imi vine sa cred ce mi-au spus, nu! Nu pot sa cred asa ceva, este ireal, nu poate fii adevarat, trebuie sa fie o greseala. Sasuke nu poate fi pe moarte, nu! Refuz sa cred asa ceva. Lacrimile nu au intarziat sa isi faca aparitia pe fata mea, le simt cum au explodat din ochii pe care acum ii tin inchisi pentru a le bloca. Drumul asta pare ca nu se mai termina, nu vreau decat sa ajung la el, sa il vad in picioare privindu-ma cu ochii aceia pe care ii voi vedea de acum inainte, acei ochi nu pot fi inchisi, nu au voie sa fie inchisi. Alerg din ce In ce mai repede pana ajung unde imi doresc. Ma duc la etaj, salonul 9, exact unde mi-a zis Tsunade. Ma opresc in fata usii si intind mana spre clanta, dar ma opresc si ma holbez la mana mea. Un fior puternic mi-a strabatut tot corpul. Teama era prezenta in toata fiinta mea si ma facea sa tremur, ma temeam de ceea ce o sa vad. Incerc sa imi revin si intind mana mai mult pana face contact cu manerul rece, dupa care imping usor. Inchiid ochii dupa care pasesc inauntru. Stau cateva secunde asa, asteptand ca Sasuke sa spuna ceva, dar acel ceva nu a venit niciodata. Deschid incet ochii si nu imi vine sa cred ce vad. Lacrimile incep sa curga siroaie pe fata mea, se prelingeau usor pe obrajii mei rosii. Se simteau atat de fierbinti, simteam cum toata fata imi ia foc, cum inima mea se farama in mii si mii de bucatele. Imi tot spuneam ca nu e el, ca e un vis urat din care vreau sa ma trezesc. Cu fiecare pas pe care il faceam imi dadeam seama ca nu era un cosmar, nu ma trezeam. Il priveam terifiata si asteptam sa se uite la mine si sa imi zica ceva, ca sunt nebuna, ca doar l-a luat somnul si ca acum s-a trezit..dar nimic nu venea.
- Trezeste-te, te rog,spun aproape fara voce, Nu se misca, nici macar un deget. Era intins pe pat, cu ochii inchisi, mainile ii atarnau grele pe patul acoperit de un cearceaf alb, parul lui negru se revarsa pe perna, fiind in contrast cu albul care era prezent in toata camera. Avea pe el o pereche de pantaloni negri, iar tricoul lipsea. Pieptul nu prezenta nicio rana, probabil Tsunade s-a ocupat de asta inainte sa vin eu. Am inceput sa tip mai tare, il rugam sa se trezeasca si nimic. M-am grabit sa ajun la el, i-am luat mana intr-a mea, era atat de rece. Alte siruri de lacrimi isi faceau loc printre ploapele pe care acum le tineam inchise. Vroiam ca el sa se trezeasca si sa imi spuna ca a fost o gluma, iar eu sa ma supar, sa ne purtam ca doi copii mici, vroiam sa faca orice, numai sa faca ceva.
- Sakura, tresar usor cand aud vocea feminina care ma striga din fata usii, am incercat tot ce am putut, dar jutsul pe care l-a facut el a fost unul dintre cele mai periculoase, nu stiam ca cineva e capabil de asa ceva, stia in ce s-a bagat si a facut-o pentru a-I salva pe ceilalti, stia de asemenea ca acest lucru l-ar putea costa viata.
- Taci, nu stii ce spui! ce, ce viata? El o sa se trezeasca.
- Trebuie sa ne asteptam la orice. L-am putut zari si pe Naruto care a intrat in salon si s-a pus pe patul de langa cel al lui Sasuke. Dupa ce termina ce are de spus aceasta pleaca.
Au trecut cateva ore de cand eu si Naruto stam aici. Nimic nu s-a intamplat in tot acest timp, m-am gandit la toate jutsurile pe care le-as putea face sa il ajut, dar nu am gasit niciunul, parea ca nu exista solutie. Cel pe care l-a folosit el era unul din pergamentele stravechi care au fost tinute in secret, dar se pare ca acest secret nu a durat. Pentru acestea nu existau remedii sau ajutoare, trebuia doar sa astept. Un zgomot se aude de langa usa, aceea era Hinata care a venit la noi. Mai trec inca cateva ore. In tot acest timp nu am spus nimic, doar am raspuns la anumite intrebari pe care mi le puneau din cand in cand cei doi, iar eu le dadeam raspunsuri seci precum “da” si “nu”, neluandu-mi ochii nici macar pentru o secunda de la el. Nici nu mai stiam cat e ceasul, sau de cat timp sunt aici. La un moment dat m-am uitat pe geam si am vazut ca era dimineata. Mi-am intors capul, cautandu-I pe cei doi si la un moment dat i-am vazut dormind imbratisati pe un pat din camera. Erau in total trei. Pe unul eram eu, pe unul Sasuke si pe ultimul Naruto si Hinata. M-am ridicat din pat si m-am dus la ei pentru a-I trezi si a le spune sa plece acasa. Dupa multe insistente am reusit sa fac asta, si mi-am tras patul langa cel al lui Sasuke, lipindu-le si m-am asezat pe el, luandu-l de mana. De cand am ajuns aici nu am dormit deloc, si nici nu o sa inchid ochii pana el nu se trezeste. A mai trecut inca o zi, si inca una.
- Sakura, in momentul asta pleci de aici si te duci sa mananci ceva si sa te odihnesti! Imi spune Kakashi pe un ton autoritar. Kakashi era senseiul nostru inainte sa avansam in grad. Acum suntem la acelasi nivel, dar asta nu schimba lucrurile. Este inalt, bine facut, cu parul gri, o masca ce ii acopera fata, pana la ochi, iar pe un ochi isi tine bandana satului, ascunzandu-si sharinganul.
- Nu a..spun dupa care ma opresc sa imi dreg glasul, nu mai vorbisem de ceva timp, iar vocea mea era ragusita. Nu a reusit nici Tsunade, sensei. Ce va face sa credeti ca o sa ma faceti sa plec? Kakashi nu apuca sa mai zica nimic ca lupul intra pe usa si incepe sa imi tina o predica, inca una pe langa cele 500 pe care mi le-a facut de cand sunt aici.
- Sakura, in momentul asta pleci. De cand nu ai mancat, de cand nu ai dormit? Intreaba aceasta.
- Nu cred ca e treaba ta, spun eu, nu te pune nimeni sa stai cu ochii pe mine, chiar te rog sa ma lasi in pace, si va rog sa iesiti afara.
- Si cat timp ai de gand sa stai aici, pana cand moa…dar nu termina propozitia, nu vroia sa mi-on zica asa. Nu stim cand se va trezi, daca se intampla ceva te pot anunta, acum te rog sa te duci a…
- Pana cand moare? Asta vroiai sa spui, nu? O sa raman aici indiferent cat va dura, el nu va muri, si daca o va face o sa ma duc si eu cu el, dar pana atunci nu o sa il parasesc niciodata. O sa stau aici cat e nevoie. Acum plecati, lasati-ne singuri! Tip si mai tare. Tsunade incearca sa mai zica ceva dar Kakashi o intrerupe si o scoate afara din salon, lasandu-ma singura cu ingerul meu.
Era din nou noapte. Stau intinsa in pat, jucandu-ma cu mana lui rece, fara viata. Simt cum somnul incearca sa ma adoarma incet, dar ma lupt cu el. Nu il vreau, nu acum. ..aud un zgomot care ma face sa tresar, se pare ca ma luase somnul pentru un minut sau doua. Ma uit direct la Sasuke, dar acesta era in aceeasi stare. Ma uit la el si lacrimile imi apar din nou pe chip, nu le mai pot opri. Ma ridic In picioare si incep sa ma invart in cerc, infigandu-mi mainile in par. Imi intorc privirea catre el. De ce nu se misca odata?? Nu suport sa il vad asa, amortit.
- Te rog, soptesc dupa care ma apropii de el, te rog, intoarce-te la mine, nu ma parasi din nou, te rog. Incep sa plang, nu imi mai pot ascunde durerea, aceasta durere nenorocita care ma chinuie. Intoarce-te la mine, nu pleca, te rog, te rog.
Ma duc langa el si imi pun capul pe pieptul lui, doream sa ii simt inima care inca mai bate, singurul motiv pentru care mai bate si a mea. Abia auzeam niste batai infundate, aproape fara zgomot, dar eu le puteam auzi, erau singurul motiv pentru care eram in viata, eram facuta pentru a le auzi. Au trecut atatea zile, saptamani, nici nu stiu. De atata timp stau aici si il privesc pe el, pe Sasuke al meu, ingerul meu. Aceste zile nu am mai lasat pe nimeni sa se apropie de el, era al meu, numai al meu. Stiam ca se va trezi, mai trebuia doar sa astept putin, inca putin ..el nu putea sa ma abandoneze. Nu facusem nimic in aceste zile, doar stateam si il priveam cum doarme. Imi simteam ploapele grele, imbuibate in lacrimi, lacrimi care de cateva zile imi tot apareau in continuu si nu pot face nimic sa impiedic, nici macar nu ma mai interesa.
- Sakura Haruno! Aud vocea lui Tsunade, era furioasa. De ceva timp nu i-am mai auzit tonul asta. In momentul asta de duci si te odihnesti, si nu accept niciun refuz, m-am saturat, iti faci rau singura.
- Ti-am mai spus ca nu o sa plec de langa el, asa ca nu imi mai cere asta!
- Nu iti cer, iti ordon, e un ordin. In calitate de hokage am acest drept!
- Nu pot pleca de langa el, nu il voi parasi, nu acum!
- O singura data iti mai spun..
- Nu o sa plec, i-o tai eu, nu ai inteles ca nu o sa plec? Ce e atat de greu de inteles?
- Nu imi place sa te vad asa. Te-ai uitat in oglinda sa vezi cum arati? Esti distrusa, ai niste cearcane imense sub ochi, esti toata alba, palida, pari moarta, o stafie. Nu ai mancat de nu stiu cat timp. Ma doare cand te vad asa, te rog frumos, fa-o pentru mine. Stii cat de mult te iubesc, Sakura. Esti fiica mea, chiar daca nu avem acelasi sange, asta esti. Si nu vreau sa te mai vad asa.
- Tu nu intelegi. Acum cativa ani l-am lasat sa plece pentru ca am fost prea slaba, nu l-am putut tine langa mine. Acum nu o sa mai fac aceeasi greseala, nu pot pleca de langa el. Il iubesc, il iubesc atat de mult, mai mult de cat pe mine si o sa stau aici pana se trezeste.
- Asculta-ma, doar cateva ore, du-te acasa. Te rog, odihneste-te.
- Nu ai auzit nimic din ce am spus, nu? Spun ironica. Pleaca, te rog. Spre surprinderea mea aceasta face cum ii spun, dar se intoarce cu o tava plina cu mancare.
- Macar mananca asta, doar atat. Daca faci asta nu o sa iti mai spun nimic. Dupa ce termina ce are de spus pleaca, eu ramanand din nou singura cu el.
Nimeni nu intelege pentru ca nimeni nu este in situatia asta, nu stii cum e sa duci lipsa cuiva decat dupa ce il pierzi, el ma face mai puternica, imi e atat de dor de ochii lui negri, de vocea lui, de el strangandu-ma in brate, de felul lui indraznet de a fi, de tot.



Hainele in care era Sakura la spital:



Don't forget : capitol necorectat

Scuuuze de un miliard de ori ca nu am comentat si la capitolul anterior!!!
Deci...ambele capitole au fost mirifice! La acesta mi-au dat lacrimile! A fost formidabil! Please next!

Cat ma bucur ca nu m'am culcat
Imi pare atat de bine ca mi'ai spus mai devreme k o sa pui si urmatorul cap.
e mirific, atat d trist a fost k mi'au dat sh lacrimile..
astept sa pui next si sa ma ti la curent.
spor la scris. pwp

ma bucur ca va place si ca il cititi.
astazi o sa pun si urmatorul capitol
o sa va anunt cu 5 minute inainte

Abia astept
e genial
pune repede next-ul

Va multumesc tuturor celora care imi cititi ficul. Iata ca am venit si cu next-ul si sper sa va placa. Astept comentarii si spor la citit.



Capitolul 8



Sakura P.O.V


Nu inchide ochii, nu inchide ochii, doar uita-te la el, Sakura, nu il lasa singur, are nevoie de tine. Au trecut doua saptamani de cand l-au adus in Konoha. Inca stau pe patul de langa el si il privesc, se va trezi, stiu asta. Ma ridic din asternut si incerc sa merg spre baie, abia mai mergeam, aveam o stare nenorocita, urata, imi era rau, eram obosita, dar astea nu contau, cel putin nu pentru mine. Deschid usa si intru. In fata mea era o oglinda in care se vedea reflexia unei fete..am ramas socata de felul in care aratam. Tsunade avea dreptate cand mi-a spus. Parul meu este ciufulit, prins intr-o coada dezordonata, cu suvite atarnandu-mi pe chipul alb, palid in care erau imprimate doua dungi mari, negre sub ochi. Ma priveam si nu imi venea sa cred ce vad, semanam cu o fantoma, demna de filmele de groaza. Ies din baie si dau de Naruto care are aceeasi reactie pe care am avut-o si eu cand m-am privit.
- Dar tu esti chiar proasta? Ma intreaba Ino care vine din spatele lui Naruto. Tu te-ai vazut, Sakura? Crezi ca Sasuke ar vrea sa te comporti asa, crezi ca si-ar dori?
- “Crezi ca ar vrea sa te comporti asa?” spun ironica. Nu vorbi despre el ca si cum ar fii mort, pentru ca nu este.
- O sa mergi cu noi acasa si punct! Spune aceasta cu o voce autoritara.
- Ai terminat? Daca da, poti pleca. Mi-a parut bine sa va vad. Spun eu, incercand sa ma indrept spre pat.
- Fa-o, Ino. Il aud pe Naruto care imi evita privirea, lasand capul in jos.
- Sa faca c…nu apuc sa termin ca simt, de fapt nu mai simt nimic. Corpul imi cade liber pe pamant, dar nu am simtit nicio lovitura, vedeam doar ceata care era din ce in ce mai deasa, dupa care nimic, doar intuneric.




Sasuke P.O.V





Unde sunt? Nu imi pot misca mainile, nimic. Ma zbat, dar degeaba, corpul meu nu raspunde comenzilor. Am murit? Incerc sa deschid ochii, dar simt o durere care ma face sa gem, dar mai incerc inca odata pana ma obijnuiesc. Tot ce vedeam era alb, un alb neclar si niste umbre. Se aud niste voci, nu stiu ale cui sunt, nu le pot deosebi, sunt neclare, abia pot percepe sunetul. Stau 10 minute, in care incep sa imi revin incetul cu incetul. Mai deschid ochii, acum privirea imi este mult mai clara. O vad pe Tsunade si il mai vad pe Naruto. Incerc sa ma uit prin toata camera dupa ea, dupa Sakura, dar nici urma. Probabil e acasa, linistita, nici nu cred ca a venit sa ma viziteze..cine stie de cand sunt aici.
- Sasuke? Tipa Naruto, vad cum se apropia de mine.
- Nu il atinge, Uzumaki. Spune Tsunade. Inca nu e in conditii bune, trebuie sa il analizez, probabil acum are dureri, te rog sa iesi afara, o sa te chem eu, te pot asigura ca totul este bine. Naruto face cum ii zice ea si ne lasa singuri. Se apropie de mine, inca nu puteam vorbi, incerc sa deschid gura, dar nimic. Durerea incepe sa revina, imi face corpul sa tremure, as vrea sa tip, dar nu pot, maxilarul imi este blocat. Mainile ei sunt inconjurate de chakra verde, mi le pune pe piept si simt cum durerea incepe sa dispara. Dupa ce si-a terminat treaba, Tsunade pleaca si ma lasa aici timp de cateva ore. In tot acest timp am incercat sa merg si sa vorbesc, era ca si cum as fi facut aceste lucruri pentru prima data, dar in vreo 4 ore am reusit. In timpul in care eram singur, Karin, de care nu prea mai auzisem nimic a venit la mine la spital. Mi-a spus si faptul ca Sakura nu a venit deloc la mine la spital, mi-a spus ca ea a fost aici si apreciez, este o prietena buna, adica nu va fi niciodata mai mult. Dar nu imi vine sa cred ca Sakura nici macar nu m-a vizitat, macar o data..De ce nu este aici, probabil stie ca m-am trezit. Poate asa e mai bine pentru amandoi, sa nu fie nimic. Atunci asa sa fie, intre mine si Sakura nu o sa mai existe nimic. Nici macar nu ii pasa de mine, ii place doar sa se joace cu baietii, atunci o sa ne jucam.




Sakura P.O.V




Deschid incet ochii si privesc tavanul. Camera mea. Ma ridic panicata si aud zgomot din bucatarie, de cand sunt aici? Cobor repede scarile si le zaresc pe Hinata si Ino care pregateau de mancare. Adevarul e ca eram lihnita, imi venea sa sar pe masa si sa mananc chiar si farfuria, dar trebuia sa ma intorc la el. Incerc sa ma intorc inapoi, fara ca ele sa ma vada, dar nu eram in forma de a fugi, nu aveam pic de forta, eram secatuita , asa ca planul meu a esuat.
- Unde crezi ca te duci, domnisoara? Spune Ino. Pe bune? Chiar mi s-a adresat asa?
- Trebuie sa ma imbrac si sa plec la spital. Spun eu incercand sa plec, dar Hinata se apropie de mine, isi infige mana in a mea si ma taraste pana la masa.
- Dupa ce o sa mananci tot si iti faci un dus, poti pleca oriunde vrei. Noi nu te vom opri. Spune Hinata. Foamea mea era prea mare, si trebuia sa recunosc, chiar aveam nevoie de un dus, asa ca am acceptat oferta fetelor.
- De cand sunt aici? Le intreb eu.
- De cand dormi, mai exact, pai de vreo doua zile, adica peste 24 de ore. Puteam sa juram ca te transformi in frumoasa din padurea adormita daca mai dormeai mult. Adauga Ino amuzata.
Raman socata, 2 zile? Mananc repede tot ce era in farfurie si ma indrept spre dus. Intr-o jumatate de ora termin tot si ma imbrac. Imi iau pe mine un tricou simplu, alb, un hanorac alb cu rosu, blugi albastri si tenesii de culoare rosie. Cand vreau sa ies din camera, privirea mea se intersecteaza cu oglinda. Ma opresc putin si imi dau seama ca somnul asta nu a facut mare lucru, dar nu mai eram chiar ca inainte. Le las pe fete in urma mea si ma duc la spitalul in care el inca doarme, se odihneste. Nici acum nu s-a trezit, daca situatia era diferita ceilalti mi-ar fi spus. Ajung acolo si urc la etaj. Din salonul lui se auzeau niste voci, una era a lui Tsunade care tot tipa. Dau buzna si o privesc cum tipa la Sasuke care statea in fund, pe pat.
- Ti-am spus sa nu te mai ridici din pat, vrei sa fii legat? Se poate rezolva, Uchiha, nu ma mai enerva! Nu imi vine sa cred, era el, era aici, cu mine si nu va mai pleca niciodata. O vad pe Tsunade cum se intoarce la mine si imi spune ca am avut dreptate. Se referea la timpul in care am zis ca el se va trezi.
- Poti sa ne lasi singuri? Intreaba Sasuke dupa care se uita spre mine cu ura. Tot nu imi venea sa cred, ochii lui pe care ii iubeam ata de mult, acum ma priveau, dar nu cum as fi vrut, total diferit de cum ma astepta. Cand l-am auzit ca a vorbit un fior mi-a trecut prin sira spinarii, parca era prima data cand il auzeam. Era inca in pielea goala, si arata atat de bine, ar fi dat pe spate orice fata. Imi dau hanoracul jos pe care il arunc prin camera, era foarte cald.
- Nu poti sta departe, nu, Sakura? Imi spune Tsunade cu o voce amuzata dupa care paraseste camera. Ma indrept spre Sasuke care era acum in picioare si il iau in brate.
- Nici nu stii cat ma bucur ca esti bine. Spun eu in timp ce simteam lacrimile care imi intepau ploapele, dar trebuia sa le stapanesc. Se desparte de mine si se duce spre pat, intre noi fiind o distanta de un metru, dupa care imi spune:
- Uite cine s-a hotarat sa ma viziteze, ce surpriza, Sakura. Cum de te-ai gandit sa treci pe aici? Era in drum spre destinatia ta sau te-a obligat cineva? Spune batjocoritor. Ce se intampla cu el? Stii, de cand m-am trezit m-am uitat sa vad daca esti aici, dar nimic.
- Dar am..adica nu am vrut sa plec dar..nu apuc sa termin ca ma intrerupe, incepea sa ma sperie, se comporta ca un om nebun, se indrepta spre mine amenintator, acum eram la cativa cm distanta. Lacrimile imi inundau deja ochii iar eu ma luptam cu ele, dar nu mai puteam sa le tin mult timp.
- Dar stai, te rog, nu plange. Chiar nu am chef la ora asta. Tocmai mi-am dat seama ca ma iubesti, Sakura. Mai ales cand te-am vazut cu ala, aia da demonstrare de afectiune. Asa faci cu toata lumea? Spune cu un ton superior, parca I se adresa unei cu*ve, se indrepta spre usa pe care o incuie si se apropie din nou de mine. Nu mai puteam spune nimic, pur si simplu ma speria, acesta nu e el. Cu fiecare pas pe care il facea, eu ma dadeam in spate, pana am ajuns sa fiu lipita cu spatele de perete. Se lipeste de mine si isi pune fruntea peste a mea. Ii simteam respiratia neregulata pe care o avea, era nervos si se comporta ca un nemernic. Incerc sa il imping, dar nu aveam putere deloc in maini, in mine. Toate eforturile mele de a scapa erau in zadar.
- Lasa-m…
- Ce? Nu iti place? Atunci iti placea, iti pot aduce inapoi sentimentul de placere, nu iti face griji, demonstreaza-mi ca simti ceva pentru mine. Incepe sa isi plimbe mainile pe picioarele mele, dupa care pe fund si urca pana ajunge si se opreste la spate. Saruturile pe care mi le imprima pe gat, urau cat mai sus, eu incercand sa il opresc, sa il imping. Era prea puternic, nicioadata nu am intanlit pe cineva cu puterea asta. Sunt ca un copil de 5 ani in mana unui adult. Sunt inutila.
- Te rog, opreste-te, nu vr..
- Shh..fara vorbe. Incepe sa ma sarute, eu intorcand capul de fiecare data si zbatandu-ma. Se indeparteaza putin, proptindu-se in mainile care erau asezate de o parte si de alta a capului meu. Se mai lasa putin in spate, cu ochii inchisi, iar intr-un moment de neatentie imi strang toata puterea si ii dau o palma care ii intoarce capul 90 de grade. Isi intoarce privirea spre mine, o privire pe care nu doream sa o vad niciodata, toata furia lui era atintita asupra mea. Cine e el? Isi ridica mana, in semn ca vrea sa ma loveasca, dar nici macar nu clipesc. Astept lovitura. Hai Sasuke, fa-ma sa te urasc! Si-o lasa in jos, dupa care o infige in parul meu, facandu-ma sa scot un geamat de durere si ma tranteste pe pat. Se urca peste mine si incepe sa ma sarute si sa traga de tricou. Nu il puteam da dupa mine in niciun caz, dar nu incetam sa il imping si sa ma zbat. Dupa ce a reusit sa imi dea tricoul jos, de ducea catre pantaloni. Am inceput sa plang si mai tare, tipand sa ma lase, il imploram. La un moment dat, s-a oprit si imi spune:
- Hai, Sakura. Nu e ca si cum ar fi prima data cand…nu termina si un ranjet ii apare pe fata. ..sau..De asta te temi asa de atingerile mele, cand ma apropii de tine? Si atunci, la tine acasa, nu ai vrut sa continui, asta e motivul? Stai linistita, o sa iti placa. Spune apropiindu-se din nou de mine.
- Te urasc, du-te dracu si lasa-ma in pace! Nu te mai vreau, te urasc, lasa-ma! Ii spun printre lacrimi. Asta vrei? Bine. Atunci hai, fa-o, fa-ma sa te urasc pentru totdeauna, da-I drumul. Isi infige din nou mana in parul meu si ma saruta apasat. Nu pot sa cred ca o sa faca asta, e un monstru. Imi inchid ochii, asteptand ce va urma, dar acesta se ridica si imi arunca tricoul.
- Pleaca, amandoi stim ca nu sunt ceea ce ai tu nevoie. Noi…dar nu apuca sa termine ca i-o tai:
- De acum inainte nu mai exista “noi”, exista doar “tu” si “eu”. Imi iau tricoul pe mine, hanoracul , descui usa si ma indrept spre iesirea din spital, tinta fiind casa.

Capitol necorectat. (toate vor fi)

Tinuta Sakurei:

multzumesc k ai pus si next
si multzu' k m.ai anuntat
pai..ce pot spune?
e GENIAL, SUPERB!
FRUMOS.
nu imi vine s cred ce scoripe e karin..
trebuia sa strice ea tot.
nu.i nik.
o sa o si o sa pana see satura!!!
spor la scris!

iti multumesc mult pentru ca mai anuntat
foarte grozav capitolul
doamne ... ma crezi cat de mult o urasc pe Karin nici o data nu am placut-o si nici nu am s-o plac
sper ca Sasuke isi va da seama ce greseala a facut daca nu
te rog sa ma anunti can pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

heey
imi pare atat de bine ca ai pus next
nu imi vine s cred ce handic***ta e karin asta
si Sasuke asta a crezuto pe aia
asa sunt baietii nu ai ce sa le faci
oricum cap. asta a fost genial k toate celelalte
spor l scris si te ast cu next!

AM INCEPUT SA PLANG,SAKURA A STAT ACOLO 2 SAPTAMANI SI EL SA O RASPLTESTE?

Iata si capitolul 9. Sper sa va placa

Capitolul 9

Sakura P.O.V

Te urasc, Sasuke. Esti un nenorocit. Niciodata nu o sa te mai apropii de mine, niciodata! Ma doare atat de tare, ma simt umilita. Nu imi vine sa cred ca am facut din nou aceeasi greseala de a ma indragosti de el. Sunt cu nervii la pamant, furioasa, imi explodeaza creierul, pur si simplu nu mai suport. Trebuie sa imi vars toti nervii astia care nu imi dau voie sa gandesc coerent. Intru in casa si ma duc direct la dulap. Imi iau pe mine unul dintre costumele de lupta si ma indrept spre padure. Trebuie sa ma antrenez, de fiecare data a mers si sper sa functioneze si acum.

Sasuke P.O.V

Nu mai suport spitalul asta, in sfarsit Tsunade imi da drumul acasa. Imi iau pe mine hainele pe care mi le-a adus Naruto si ma indrept spre usa. Cand o deschid, mai am putin si intru chiar in Naruto care avea un zambet mare pe fata si tot ridica din sprancene. Ce se intampla ca baiatul asta?
- Ce cauti aici? Intreb eu, si schimba fata aia, ma enerveaza.
- Bunica m-a pus sa te conduc pana acasa, pentru orice eventualitate, dar credeam ca altcineva o sa te conduca. Se referea la Sakura, mai mult ca sigur.
- Te inseli, sa stii. Cum am stat timp de 2 saptamani in spital, singur, asa o sa si plec. Ii spun eu facandu-I cu ochiul.
- Singur? Vezi sa nu, numai singur nu ai fost. Abia am reusit sa o facem pe Sakura sa plece acum 2 zile, de fapt nu am facut-o, am obligat-o, a trebuit sa ii facem un jutsu sa o adormim. Pana zilele trecute a stat numai langa tine, nici nu stiu cum te-a suportat atata timp. Sincer, nu am mai vazut pe nimeni sa stea treaz atata timp, fara sa manance. Ar trebui sa ii multumesti, Sasuke. S-a certat pana si cu Tsunade, a dat-o afara din salon, pe toti ne-a dat. Ma durea sa o vad asa, palida, trista, intinsa pe patul de langa tine si plangand. Numai asa am vazut-o de fiecare data cand am venit la tine. In fiecare zi, nici macar nu a parasit salonul. Cat timp ai stat tu acolo, atat a stat si ea, pana am luat-o noi si am dus-o sa se odihneasca putin, si dupa aceea tot la tine a venit.
Am ramas pe loc, cu o fata de prost. Dar Karin mi-a spus ca.. nu se poate. Ce imi spune Naruto nu poate fi adevarat, eu m-am purtat cu ea in ultimul hal degeaba si ea a fost tot timpul cu mine, nu imi vine sa cred. Ma urasc, dar nu sunt singurul care o face, ea ma uraste acum, nici nu vrea sa mai auda de mine. Cearcanele pe care le avea cand a venit la mine nu le avea degeaba, se vedea ca nu dormise deloc. Trebuia sa imi dau seama ca ceva nu e in regula. Sau Naruto se inseala..Te rog, Doamne sa nu fie prea tarziu.
- Esti sigur ca a fost cu mine?
- Poti sa o intrebi pe Tsunade, ea stie cel mai bine. De cate ori a incercat sa o scoata pe Sakura afara. Toti si-au pierdut speranta, nimeni nu credea ca o sa iti mai revii, dar ea tot a fost langa tine si ne spunea mereu ca o sa te intorci la ea si ca nu o sa o parasesti din nou si asa a fost. Imi spune dupa care zambeste.
Inca nu imi dau seama cat de idiot pot sa fiu, trebuie sa fac cat mai repede ceva. De data asta e posibil s-o fi pierdut-o pentru totdeauna. Nici nu observasem ca am ajuns acasa. Il las pe Naruto si ma indrept spre casa Sakurei. Toate luminile erau stinse, nu cred ca era acasa. Intru oricum si o caut prin toate camerele. Nimic. Incep sa iau satul de la cap la coada in speranta ca o voi gasi pe undeva. Am incercat si la Ino, si la Hinata, Temari peste tot, nimic. Au trecut deja 3 ore de cand o caut si nu am dat de ea. Ma duc din nou spre casa ei, probabil a ajuns. Oricum e intuneric, cred ca e trecut de 12. Intru in casa si din nou, numai intunericul era prezent. Ma duc in camera ei si ma asez pe pat. O sa o astept toata noaptea daca va fi nevoie. Sper doar sa nu fi patit nimic, dar stiind-o pe Sakura, mi-e frica pentru cel ce o enerveaza, ma tem pentru viata lui.

Sakura P.O.V

Ma antrenez de atata timp, ma simt epuizata. Mi-am facut doua clone si am inceput sa ma lupt cu ele, le-am ordonat sa fie cat mai dure si si-au facut treaba. Sunt plina de vanatai, taieturi si zgarituri. Asa ma eliberez eu de probleme. Cred ca am distrus jumatate de padure, dar nu-I nimic, o sa o rezolv deoarece stapanesc tehnicile necesare pentru a reface daunele. Un zgomot se aude din spatele meu, se pare ca am musafiri, iar acum nu sunt tocmai intr-o forma foarte buna. Ma intorc si spre surprinderea mea o vad pe Karin cu un zambet tampit pe fata.
- Mai, mai, mai. Ai cazut cumva din pom? Spune ea in batjocura. Asa roscat-o, enerveaza-ma. Probabil ea m-a urmarit si a asteptat sa ma epuizez total pentru a avea o sansa sa ma invinga, dar ce nu stie e ca eu m-am antrenat din greu in toti anii astia si am invatat cateva trucuri pentru a-mi pastra cantitati de chakra intacte.
- Cauti ceva,mai mult creier si mai putina prostie? Pentru ca pe asta o ai din belsug
- Am venit sa iti spun sa il lasi pe Sasuke in pace. Acum el este al meu. Spune cu vocea ei pitigaiata. Ma apropii din ce in ce mai mult de ea, afisand din nou fata de nebuna pe care am afisat-o cand am batut-o ultima data. Se pare ca tot ii e frica de mine.
- Si daca nu vreau, ce o sa faci?
- Nu ma enerva, Sakura. Nu esti in conditii sa ridici tonul la mine. Gata, astea le-a intrecut pe toate.
- Vad ca tu ai uitat cum e sa fii batuta. Ii spun apropiindu-ma din ce in ce mai mult de ea. Ghinionul ei e ca eu nu sunt o persoana calma si linistita. Sunt mereu pe punctul de a exploda, iar Karin a apasat butonul. Nu ma pot abtine sa nu ii raspund cuiva care ma enerveaza. Probabil asta este si un defect pe care il am, actionez fara sa gandesc a doua oara.
- Vad ca tu nu intelegi de buna voie. Imi spune ea si incearca sa ma loveasca. Las palma sa mi se izbeasca de fata, am primit si lovituri mai grele si in comparatie cu ele, asta e mangaiala. Ma uit din nou spre ea si incep sa rad zgomotos.
- Asta e tot ce poti, se pare ca acum este si randul meu. Ii dau o palma indeajuns de tare sa ii intorc fata si sa o dezechilibrez, dupa care imi infig mana in parul ei si ii dau un genunchi in burta. Nici macar nu stie sa se apere. Cine dracu a avansat-o pe asta ca ninja? O iau din nou de par si o tarasc dupa mine vreo 10 metri, pana ajung la o alee. Ii spun ca are 5 minute la dispozitie sa plece pentru ca mai mult de atat nu sa ma mai controlez si o mai iau la o runda. Face exact cum i-am spus si se face nevazuta. Alta mai buna nu gaseai, Uchiha?
Dupa ce ma asigur ca sunt singura, ma clonez din nou si incep sa ma lupt cu mine pana raman fara chakra si fara energie. Singura putere pe care o mai aveam ma ajuta doar sa ajung acasa. Am inceput sa merg, simteam dureri in tot corpul si in acelas timp ma si ustura. Ajung intr-un final si intru in casa. Aprind lumina pe hol si ma uit in oglinda mare, cat tot peretele. Eram demna de mila, daca cineva ma vede acum ar crede ca sunt scoasa dintr-un film horror cu oameni macelariti. Hainele imi erau rupte, peste tot aveam taieturi adanci si zgarieturi, eram plina de sange, carnea imi era crestata in diferide locuri, in fiecare palma aveam zgarieturi si urme de la unghiile care imi penetrau carnea cand strangeam pumnul, dosurile palmelor erau facute praf, capul il aveam spart si sangele se scurgea prin par si pe partea stanga a fetei. Nu cred ca ma voi mai ridica din pat cateva zile. Ma chinuiam sa ajung asa pentru ca durerea fizica mi-o ascundea pe cea interioara.
Sasuke P.O.V
Aud miscari prin casa. Probabil s-a intors. O voi astepta aici, chiar daca nu o sa vrea, trebuie sa ma asculte. Clanta tresare usor, semn ca a pus mana pe ea, iar din spatele usii se aude un geamat infundat. Vad cum se deschide usa si o vad pe ea cu o fata indurerata. Am ramas socat. Ce s-a intamplat cu ea, cine i-a facut asta? E plina de sange, abia mai poate sa mearga si loviturile pe care le are sunt de-a dreptul imense. Corpul ei firav parea proaspat torturat, iar hainele rupte ii aratau parti din corpul perfect pe care il avea. Ridica privirea , iar atunci cand ma vede tresare si se da un pas in spate. Ii e frica de mine, ma priveste cu teama si cu ura in acelasi timp.
- Sakura..ce ti s-a intamplat? O intreb nerecunoscandu-mi vocea. Incerc sa ma apropii de ea si imi intind o mana incercand sa o ajut sa se tina pe picioare.
- Doar…nu ma atinge! Se rasteste ea la mine. Nu o bag in seama si incerc sa o ating dar ma trezesc cu o palma de toata frumuseata care imi inroseste obrazul. Cand mi-a dat palma a tipat usor, scotand niste injuraturi si mi-am indreptat privirea catre mainile ei. Erau distruse si a durut-o foarte tare cand m-a plesnit.
- Am venit..
- Nu ma intereseaza! Mi-o taie ea.
- Imi pare rau pentru ce am facut, dar Karin a venit si mi-a spus toate chestiile alea si..
- Parca ti-am spus ca nu ma intereseaza. Sau ai venit sa termini ce ai inceput la spital, imi pare rau dar acum nu sunt intr-o dispozitie tocmai buna pentru asta, te rog sa parasesti incaperea.
- Nu vreau sa plec. Si stiu ca nici tu nu vrei. Imi spui ca vrei sa plec dar iti doresti sa raman. Spun apropiindu-ma amenintator de ea. Nu ai nicio sansa sa te impotrivesti, nu in starea asta.
- Nu ai niciun motiv sa ramai, intre mine si tine nu exista nimic, nu a existat niciodata. A fost o prostie sa ne prefacem ca am putea avea vreun fel de relatie. Vorbele care mi le spunea ma faceau sa regret toate prostiile pe care I le-am facut pana acum, ma durea. Toate astea se petrec din cauza mea, daca nu era ziua aia nenorocita in care m-a vazut cu tipa aia nu se intampla nimic din toate astea.
- Sakura, tu..nu apuc sa duc la sfarsit ce vroiam sa zic ca mi-o taie din nou.
- Nu conteaza, lasa-ma, mi-ai facut destule, cred ca mi-au ajuns.
- Lasa-ma tu sa termin! Ma rastesc la ea, facand-o in sfarsit sa taca. tu ai fost prima persoana la care m-am gandit cand am deschis ochii in spital. Te-am cautat prin toata camera si nu te-am vazut, atunci am crezut ca tie nu iti pasa deloc de mine, mai ales dupa ce mi-a spus Karin. Imi pare rau pentru comportamentul pe care l-am avut cand ai venit la mine, nu o sa se mai intample niciodata. Stii, e amuzant sentimentul pe care il am cand te vad, cand ma gandesc la tine. Niciodata nu am crezut ca o sa am astfel de sentimente pentru cineva, eu te…
- Taci, te rog, termina.
- Sakura, stiu ca am gresit, asa sunt eu, ma enervez repede, mai ales cand e vorba despre tine. Sunt un prost, spun vorbe pe care nu le-as fi spus niciodata unei fete,dar.. te vreau langa mine.
Nu pot sa cred ca m-am injosit in halul asta si am spus asa ceva, dar trebuia sa o fac, trebuia sa fac ceva sa nu o pierd. M-am maturizat intre timp, am invatat sa pretuiesc persoanele de langa mine, am invatat sa las mandria la o parte cand e nevoie. O priveam inca in soc de felul in care era acum, totodata foarte sexy, al dracu de sexy. Lacrimile incepeau sa I se strecoare pe sub ploape, facand-o sa tresara cand ii atingeau obrajii. Dechide incet ochii dupa care imi spune :
- Da-mi un motiv intemeiat pentru care sa ramai, unul singur.
- Imi pare rau.
- Nu e destul..nici macar nu esti pe aproape
- Nu vreau sa te pierd.
- Nu e destul de bun.
Ma apropii din ce in ce mai mult dea ea si imi ridic mana pentru a-I atinge chipul. ii dau firele de par care ii atarnau pe fata la o parte, apoi ma apropii iar, fiind la cativa cm distanta. A inchis ochii si si-a aplecat fata ca si cum ar privi pamantul. Imi duc un deget sub barbia ei ridicand-o si facand-o sa se uite in ochii mei dupa care zambesc usor si o sarut. Ma dau inapoi dupa care ii astept raspunsul care nu a intarziat sa apara.
- Tot nu e destul de bun.
- A da? Eram pe drumul cel bun, incepuse sa faca glume, semn ca ma iarta, si nici nu a incercat sa ma opreasca cand am sarutat-o, oricum nu putea.
- Daca asta e tot, poti sa pl.. dar nu apuca sa termine ca mi-o ia gura pe dinainte si produc inevitabilul:
- Te iubesc!

Reactia Sakure, daca il va ierta..data viitoare.


Tinuta Sakurei :