Capitolul 5: Din dulcele tau amar...

O unduire slaba a unui glas de copil fermecator ma trezi incet din acea stare inerta de somn. Imi deschid incet ochii fiind intampinat de licarirea unei slabe lumini. Imi delectez privirea somnoroasa cu unduirea eleganta a razei transparente ce intra pe geam si imi ridic alene corpul greoi parca hotarat sa ma tina in loc. Mainile mele se duc instantaneu si aproape inconstient deasupra capului, arcuindu-se gingas. Oftez prelung privind pierdut umbra noptii si imi atintesc privirea patrunzatoare spre hieroglifele extraterestre.
-Hieroglife, murmur eu sacadat printre gurile mici de aer, in timp ce in ochii mei negri apare o scanteie. Urmeaza apoi un oftat la fel de adanc si imi intind mana dupa o foaie alba, scrisa cu indemanare de penita unui stilou fin. Cum de nu mi-am dat seama? spun eu pierdut intre ganduri. Egiptenii foloseau hieroglifele. Poate..

Insa cuvintele mele soptite au fost intrerupte sadic de acelasi glas sublim si jucaus ce imi acompania in surdina bataile inimii. Atentia mea fusese captata de acel sunet incantator si urmaream cu privirea fiecare coltisor de camera. Ma ridic lesne de pe scaun si intrevad o suvita de par roz printre razele de soare. Acel roz ametitor.. Perdeaua groasa acoperea gingas chipul fetei ce imi zambea clar si dulce. Nuanta pielii ei imi lua putin privirea si ma facu sa raman intepenit. Deschid incet usa mansardei si inspir aerul rece, imbatator. Ii privesc ochii verzi translucizi ce imi priveau curios chipul si ii spun tandru:
-Frumoasa dimineata, nu? Aa.. Am uitat ca tu nu stii sa vorbesti.

Tanara extraterestra chicoti amuzata apoi se ridica de pe balustrada rece si inainta pasional spre mine. Simteam cum sunt acaparat incet de acel suras suav, de acea vitalitate incerta, de acea inocenta a fetei. A fetei ce ma fermecase seara precedenta...

Acesta isi lipeste corpul firav si cald de al meu, incolacindu-si coada pufoasa in jurul gatului meu si imi saruta incet obrazul imbujorat:
-Da.. Este frumoasa, spune ea deparatandu-se incet in lumina orbitoare. Ochii mei priveau pierduti spre etern pana cand ultima farama de umbra se pierdu in zare. O frica ciudata si incontrolabila imi scalda corpul intr-un tremur slab. Clipesc fugitiv si ating usor obrazul pe care aceasta isi lasase dulceata covarsitoare. Imi facuse inima sa bata cu putere si corpul sa stea nemiscat. Eram doar un pion in mainile ei dibace ce ma faceau sa joc asa cum voia ea. Degetul meu aratator se plimba putin pe obrazul meu apoi imi apasa buzele intredeschise. Ce as fi vrut sa fie a mea..

Deodata ma trezesc din acea stare de incapabilitate si spun curios si stupefiat:
-Poate sa vorbeasca?
Ma indrept rapid spre camera lasand in urma mea un sunet grav al usii ce a fost trantita cu putere. Iau in trecere un morman de foi de pe birou si deschid usa camerei, inaintand impulsiv pe coridorul lung. Simteam cum gandurile mele sunt incet devorate de acea pofta nebuna, insa partea rece din mine isi facea datoria, tinandu-ma cu gandul la misiunea mea.
Ajung in sfarsit in fata biroului comandantului Kakashi si bat nervos in usa de metal rece, ce stralucea crud in lumina neoanelor.

-Intra, se aude o voce plictisita de partea cealalta. Corpul meu inainta cu repeziciune spre biroul mare al lui Kakashi si mainile mele au lasat sa cada hartiile indiferent provocand o zdruncinatura serioasa.
-Ce se intampla aici?
-Baiete.. Ce naiba mai vrei? spuse Kakashi nepasator si rece.
-De ce fata de aseara poate vorbi? De ce m-ai pus sa refac codul?
-Hhh.. Sakura? Este singura pe care am invatat-o. Tatal ei nu este de acord cu noi si cu limba noastra. Spune ca ii vom strica legatura cu poporul si traditiile lor se vor pierde. Sakura a fost singura persoana ce a insistat sa invete limba noastra. Dar tu cum ai aflat? Doar nu.. A facut-o din nou?
-Ce sa faca?
-Hhh.. A venit dimineata la tine?

Privirea mea urmarea trist fiecare cuvintel al lui Kakashi. O mai facuse.. Nu simtea nimic.. Ma pirdeam tot mai mult in adancimea profunda a sentimentelor mele grele. Imi era greu sa recunsoc ca imi placeau acei ochi verzi, ca eram inebunit dupa atingerea ei tainica.. Eram sedat cu acea dragoste dulce-amaruie...

Capitolul 7: Zgomot mut..

Sonorul puternic era asurzitor. Acoperea pana si respiratiile greoaie ce imi inundau plamanii cu un aer imbacsit. Ochii mei priveau cu o oarecare fascinatie tavanul, cautand un reper nul. Nu puteam sa imi mobilizez corpul aflat intr-o inertie atat de rapunatoare. Nu vedeam decat punctul alb al peretelui.. In rest totul se amesteca intr-o pasta neuniforma si abjecta de culori facandu-mi capul sa se invarta neputincios. Sangele pompat cu putere de inima alerta, parca grabita, se zguduia nevrotic prin venele mici. Bataile neregulate se omogenizau in frenezia acelui neclar verde. O linsite.. O sadica si revoltatoare liniste. Atat puteai distinge printre sechelele unei pasiuni ce plutea cumva lin prin eterul cald. Nimic nu prevestea o schimbare. Soarele se ratacea pierdut pe corpurile noastre, aflate la o distanta mica. Privirea ei zabovi putin asupra mea, apoi se ridica incet in capul oaselor si isi sprijini intreaga greutata in cotul sau mic.

O vedeam.. Era firava, plapanda.. Nimic mai inocent. Fata ei era de o infantilitate iesita din comun, insa pretindea subtil unele tente perverse, meschine chiar. Fardul ii lipsea. Nu era o ora prea avansata a zilei. Era si normal.. Naturaletea ii dadea bine. Nu incarca atat de mult figura unei cine stie ce Prime-Doamne fardate si rujate puternic. Era feminina in tot ce facea si nu pierdea esenta aceea prematura, violenta a femeii. Era o fiinta tipica, putin excentrica in infatisare. Micile sale imperfectiuni ma faceau sa cred ca nu e deloc draguta, insa in momentul urmator capul ei era intors delicat si lumina plapanda palea pe chipul ei movaliu astfel incat nu mai vazusem faptura mai perfecta. Tot ce simteam se numea o stare de neliniste amestecata indolent cu acea senzualitate a fetei. Calmitatea si bunastarea cu care ma privea erau esentiale in al sau aspect. Zambea rar, vag si putin neclar. Ca si cand ar fi vrut sa ascunda ca era fericita. Nu puteam sa nu remarc ochii verzi. O combinatie cam nepotrivita cu acel mov pal al pielii ei, insa era de o originalitate variata si crea iluzia unei adevarate picturi de Rembrandt sau chiar imi aducea cu unele personaje de prin romanele lui John Fawles. Nu.. Cu desavasire nu era nimic deosebit la ea, insa toata acea compozitie pe alocuri imperfecta era ceea ce ma atrasese. Era ea.. O vedeam..
Se uita putin la mine apoi zambi, arcuindu-si putin buzele subtiri. Mi-am intors capul apatic, abia abtinandu-ma sa nu rad de fericire. Inima mea batea cu putere si auzeam asta. Si ea auzea asta. Vocea ei blanda si calma cerceta linistea efemer, pronuntand cu un accent frantuzesc stalcit cateva cuvinte:
-Si.. Iti plac pisicile?
Valvataia din ochii mei era vizibila, puternicul ecou al sunetelor sfasietoare de bubuituri fiind inlocuit cu cateva cuvinte reci:
-Depinde de care..
Isi du-se incet mana la gura acoperind discret zambetul larg ce ii aparuse pe fata. Simea o aviditate confuza pt acest joc ce incercam eu sa-l conturez. La fel de difuz, a pipait fricos cuvintele ce mi se pareau destul de comice:
-De escemplu ca mine..
Comica siuatie.. I-am zambit amuzat, ba poate am chicotit putin inconstient si i-am spus:
-Cuvantul e:"Exemplu".. Si fara "e" mut..
Am facut o pauza putin jignitoare, ea privindu-ma cu o seriozitate smerita, apoi am continuat tactic jocul:
-Tu nu esti o pisica..
Se ridica intinzandu-si bratele subtiri deasupra capului apoi se tranti nepasator pe salteua moale, spunand:
-Pot fi pentru tine..
Pieptul meu se opri brusc din inspirat si privirea mea se muta tragic spre un colt trist al camerei. Aceasta se ridica la fel de lent.. De fapt toate miscarile ei aveau aceeasi moliciune molipsitoare si acea fatidica ingenuitate. Se poticni cu palmele brusc pe pieptul meu, presandu-l destul de tare si zambi haotic. Pentru prima data ii vedeam zambetul adevarat, fara ascunzisuri sau degete ce erau destinate sa tina paravan. Isi duse capul paralel cu al meu si inchise ochii incantata. Inspira adanc si isi gasi lacas pentru capul ei pe pieptul meu. Pleoapele ei inca acopereau scanteia voiaie din ochii ei. Eu stateam nemiscat si incercam sa-mi potolesc suflul nebun si bataile incontrolabile. Parfumul ei era impregnat in toate simturile.. Imi bantuia intreaga fiinta cu simplitatea si senzualitatea ei. Chiar cazusem in capcana ei.
Aceasta se ridica brusc si chicoti aplecandu-se tot mai mult. Ii simteam corpul subtire contopindu-se cu al meu, inimile noastre batand inmpreuna intr-un dans cretin, buzele sale parca ma invitau la un act prostesc.. Si totusi.. Imi placea.. Eram in extaz.. Se apropie mai mult, mai mult, mai mult pana acnd s-a oprit si mi-a spus, soptind:
-Te plac.. Imi placi..
Vocea mea intretaiata delicat de aer lasa un ecou crud acelei linisti:
-Si eu te plac..
Mainile mele puternice i-au incatusat delicat corpul intr-o maniera foarte gentila. Aceasta supsina usor si zambi apoi placut, insa foarte pervers. Fara nici un pic de temere sau introvertitate imi saruta obrazul, jucandu-se lasciv cu mainile pe pieptul meu. I-am ridicat incet bluza, apoi i-am mangaiat lent spatele, ea aruindu-se slab. Parea cu adevarata o pisica. Gesturile denumite de mine "alintaturi" o faceau o copila nevinovata ce palea incet sub razele soarelui auriu. O priveam cu o oarecare retinere, nevrand sa stiu ca e pura, insa ea incepuse jocul acesta. Dadea dovada de o sexualitate proeminenta, as putea spune. Un anumit iz pervers ce se imbina placut cu inocenta ei tumultoasa. Se uita putin la mine apoi nebunesc de lacsiv pronunta cateva cuvinte:
-Te vreau..
Isi lasa incet capul spre mine si imi apasa dulce buzele cu ale ei. Ii simteam gustul nevrand sa ii mai pierd savoarea vreodata. Imi prinse incet mana in a ei si continua sa ma sarute cu pasiune. Corpurile noastre se auzeau vibrand sub iubirea ce plutea undeva in neant. Ochii ei verzi, ametitori, erau acoperiti de ale sale pleoape. Ii simteam fiecare respiratie, eram impulsionat de parfumul senzual ce ii aroma delicat pielea movalie. Era cu adevarat ceea ce voiam.. Era "Ea"..