Indiference, opposed of Love

Prolog (scris de Bubu si Puffy) :

In viata, se intampla unele lucruri la care nici macar nu te-ai gandit. Nici nu ai visat ca se va intampla asa ceva vreodata. Pare normal totul, insa, nu este asa cum pare. Uneori aparentele inseala, uneori se intampla multe lucruri in sub constientul nostru, noi, nestiind ce se intampla. Chiar daca distanta intervine intre doi oamenii, chiar daca sunt rude, chiar daca nu au nimic in comun si sunt diferiti .. viata nu ia nimic din toate astea in considerare. Dragostea, poate veni oricand. Poate fi langa noi, poate fi gata sa apara. Niciodata nu v-om sti cand sa ne pregatim pentru asa ceva. Niciodata nu stim cand v-om fi loviti de Cupidon. Dragostea apare si nu vine la tine intrebandu-te " Vrei sa te indragostesti de acea persoana ? " .. nu ! Nu este asa, ea nu tine cont de ce vrei tu. Nu e miloasa, e cruda. Nici ea, dar nici el .. nu s-au gandit niciodata ca asa se va intampla, se urau, si .. pana la urma viata a luat intorsatura pe care a vrut-o. Lucruri ciudate, rele, bune ; iubiri secrete, ura .. totul incepe ..


~ Capitolul 1. ~

Sakura ( scris de Puffy ) :

Ding! Dong! Se auzea in toata clasa, anuntand terminarea ultimei ore in aceasta institutie pentru mine. Oftez lung in timp ce strangeam caietele de pe bancuta perfect lustruita. Ma uit in jur. Nu stiu de ce dar cu siguranta imi v-a fi dor de acesta loc. Imi v-a fi dor de sforaitul lui Sam la fiecare ora de mate, de Jessica care mereu m-a ajutat, de doamna Clairton atunci cand tipa la mine sa-mi tund parul pentru ca il am prea lung. Sentimentul de nostaligie isi facu rapid aparitia parca ne lasanduma sa iau o gura de aer buna. Ghiozdanul meu statea greoi pe spatele meu curbandul. Ma misc alene spre usa ce indica iesirea din incapere. Ma mai uit odata inapoi. Ramasesem ultima ca de fiecare data. Inchid ochii si in mintea mea se deruleaza toat amintirile ce s-au petrecut aici la Academia Nazareh. Un zabet micut si sters imi apre in coltul guri. Ochii mi se deschid si vad dinou acel hol pustiu, «nepopulat ». Imi continui drumul spre campus. Mereu cand ies din sala de cursuri, mirosul ierbi proaspete ma intampina bucuros. Zabesc larg,a cum era un zambet sincer. In gradina scolii vad un singur trandafir printre zabile. Era cel mai mandru de acolo. Din cate vad era vopsit in albastru, dandu-i un aer misterios. Brusc imi aduc aminte de fratele meu.

Flash Back :

Stateam in gradina din fata casei noastre. Mama era bucuroasa si mandra de mine. Reusiem sa fiu acceptata la Academia Nazareth la varsta de 8 ani pentru meritle mele deosebite la arta. Pictam intradevaratul sens al cuvantului. Reuseam mereu sa surprind momente din natura. Tata imi spunea mereu ca am mostenit talentul de la el, insa fratele meu semana mai mult cu mama. Era un geniu in matematica, fizica si chimie. Nu ma intelegeam prea bine cu el dar stiam ca il iubesc. Parintii nostri ne-au trimis la academii diferite, find amandoi acceptati. Eu la Academia Nazareth si el la Academia Ostford. Stand in gradina si admirand fluturii ce se asezau pe florile noastre, l-am zarit pe fratele meu cel brunt adormind. Statea langa trandafirul albastru vopsit.Soarele ii mangaia trasaturile fine ale fetei facandu-l sa arate ca un print si tradafirul printesa. Ma uitam cu atata iubire la el si stiam ca nu ne vom mai intalni pręt de mult timp. Dar aceea era sansa mea. M-am dus in casa si mi-am luat ustensilele de pictat. Chiar daca aveam numai 8 ani puteaam surpinde ca un adevarat artist portreturile. Am stat 2 ore sa pictez chipul angelic al fratelui meu. Atunci a fost ultima data cand i-am vazut fata.

End of Flash Back.

Chiar si acum mai am acea picture pe foaia care este destul de ponosita. Adica e si normal sa arate exact ca si o antichitate pentru ca afost facuta acum 8 ani. Am vrut sa o pastrez pentru ca indiferent daca nu ne intelegeam eu chiar il iubesm. Ma intereb daca si acum e ca inainte. Oare s-a maturizat ? sau e acelasi copil care se juca cu pisica Blair.
Oftez lung si sec si ma indrept spre campus. Ajunsa la camera mea imi iau geamantanul si plec. M-am dus la secretariat sa predau cheia camereu si sa imi iau datele de inscriere in academie. Am ajuns exact la portile Nazarethului. Pup podul palmei si suflu in mana, ca si cum pupicul meu ar ajunge la academie in semn de la revedere. Taxiul ma astepta chiar in fata, pentru ca am afcut comanda. Ii dau indicatia si in 10 minute ajung la aeroport. Intarziasem déjŕ asa ca avionul era gata sa plece. Eram mega speriata. Nu trebuia sa pierd avionul. Spre uimirea mea am bagat viteza in picioare si am ajuns la timp.
Avionul se inalta si un sentiment de nostalgie reinvie, nuami ac mult mai puternic ca data trecuta.

-La revedere U.S.A, ne v-om revedea…candva. Spun insoapta incat sa nu ma auda persoana de langa mine.

Zborul a fost lung si obositor, dar mai ales plictisitor. Multa lume s-a uitat la mine si imi faceau diferite complimente despre ochii mei si parul meu cel roz. Multa lume imi zicea ca arat exact ca o zeita, dar eu nu cred in asa ceva. Pur si simplu arat ca un om obisnuit. Ma uit pe geamurile avionul si imi observ familia care radea si plangea de bucurie.
Ia stai ? Frumosul de langa mama si tata e Sasuke, fratele meu ? Imposibil. Arata uimitor. Numai un gand ma framanta. Nu cumva trebuia sa fie si el la Academie ?



Sakura : ( scris de Bubu )

Avionul era gata de aterizare. Mii si mii de ganduri imi trec acum prin minte. Oare ce le voi spune ? Oare sunt la fel cum erau inainte ? Oare s-au schimbat ? Atatea intrebari fara raspuns, nici nu stiu ce sa mai cred. Insa raspunsurile sigur le voi afla de indata ce ma intalnesc cu familia mea. Hmm, oare acela este fratele meu ? Dar cum ? E asa de .. oh, mai bine ma abtin. Dar oricum, cred ca el este caci nu cunosc pe nimeni altcineva cu trasaturi ca ale sale, deci el trebuie sa fie suta la mie.

- Va rog frumos, trebuie sa coborati din avion. aud o voce destul de enervanta
- Poftim ? Ce ai domnisoara ? Cum sa cobor din avion daca nici macar nu a aterizat ? Sunteti nebuna ? Sau vreti sa ma aruncati ? Aoleuuu, vedeti ca tip, nu va apropiati de mine, va previn ! ii spun eu facand pe dura
- Stati calma, nu va arunc. Avionul a aterziat si inca de mult timp, de vreo zece minute. Dumneavoastra sunteti singura persoana ce ati mai ramas in avion, dar trebuie sa coborati. imi spune ea zambindu-mi ca o idioata

Aoleu, zece minute ? Ce vor spune ai mei ? Ca am inebunit ? Ca sunt o ciudata sau ca nu vreau sa-i vad ? Ma ridic repede si dau peste saraca stewardeza care a cazut la pamant strigand dupa mine. Ehh, asta este, ghinionul ei caci deja am iesit din avion.
Cercetez atent zona si privirea mea se opreste pe niste persoane care stateau cu spatele. Cred ca sunt ai mei, mda, sigur ei sunt. Ma indrept spre ei in viteza. Insa, cu fiecare pas pe care il faceam emotiile se intensificau asa ca fara sa-mi dau seama am inceput sa merg mai usor.

- Draga mea ? Unde te duci ? aud vocea blanda a mamei care ma striga din .. spate ?

Stai putin, mama ma striga din spate ? Asta inseamna ca persoanele din fata mea nu sunt familia mea. O Doamne, asta chiar e ciudat. Zau asa, tuta mai sunt. Ce o fi cu mine ? Nici eu nu-mi dau seama.
Ma intorc zambind catre mama, cand o vad mai indeaproape inima incepe sa-mi " sara in sus " de bucurie. Vai, oare ce sa-i spun ? Adica, serios acum, cum sa-i spun mamei ca am incurcat-o pe ea si pe restul cu alti oameni care n-au nicio legatura cu noi ? Hai ca bleaga mai sunt. Acum ce sa-i zic, ehh, imi vine mie ceva.

- Imi pare rau mama, insa datorita acestui zbor obositor nici nu mai stiu pe ce lume
traiesc, imi cer iertare. spun eu razand, mama razand si ea la randul ei.

Aha, bravo fat-o, ca sigur te-a crezut. Imi spun eu in gand, Doamne, altceva nu am gasit si eu, mda, ce sa mai zic ? Chiar nu mai am ce.
Simt bratele mamei care ma strang la pieptul sau. Ah, am asteptat asta timp de opt ani de zile. Am asteptat sa-mi imbratisez si sa-mi sarut mama. Acest sentiment cred ca este unul dintre cele mai puternice pe care le-am avut pana acum.
Deabea astept sa-i imbratisez si pe ceilalti. Opa, ca veni vorba de ceilalti. Oare unde sunt ?

- Hmm? Mami ? Unde sunt ceilalti ? Adica inainte sa aterizeze avionul erau aici, daca imi aduc bine aminte. spun eu uitandu-ma in jur
- Vino cu mine, imi spune mama bland, ca de fiecare data, zambindu-mi

Zambesc si eu la randul meu si ajungand la strada ne uracm intr-un taxi. Vai, acum sunt si mai confuza. Oare unde vrea femeia asta sa mergem ? Hmm, vreau sa-i vad si pe ceilalti. Off, poate ma duce la ei. Mda, asta trebuie sa fie. Oare unde or fi ? Si de ce au plecat, asta e intrebarea cea mai buna.
Cunoscute imi erau toate locurile pe langa care treceam in acest moment. Sentimentul de melancolie nu a ezitat sa apara, evident. Hoinaream pe aici cand eram mici eu si fratele meu. Vai, doi nebuni. Mereu ne bateam si ne tachinam. Niciodata nu ne-am inteles si noi bine, sper ca acum sa fie totul diferit. Am crescut, asa cum eu m-am schimbat probabil s-a schimbat si eu. Sau, oare eu nu m-am schimbat ? Ahh, deja ma doare capul de la atatea intrebari fara raspuns. De ce imi pun atatea ? Nu am nevoie, voi afla totul de indata ce ne intalnim toti.

- Haide draga mea, coboara, am ajuns, ce ai patit ? intreaba mama

Imi intorc privirea spre ea, se uita la mine ciudat. Normal, o cred. Nu stiu de ce ma port asa de ciudat in ultima vreme, dar sigur imi voi reveni, sunt doar emotiile, sunt sigura. Insa mama, se uita la mine cu o privire gen " Vai de mine, ce are nebuna asta ? " .. si vorbesc serios, chiar asa ma priveste si nu inteleg de ce, adica, normal. Doamne, sunt asa de absenta incat si mama se poate speria de la aceasta noua atitudine a mea, desi spune ca ma cunoaste mai bine decat oricine, ba chiar mai bine decat pe ea insisi. Incep sa rad si cobor din masina, mama, din nou, cu acea privire care nu intarzie sa reapara, imi spune

- Cunosti acest loc ?

Imi ridic privirea si raman blocata in timp ce mama imi zambeste sarutandu-mi obrazul. Desigur, desigur ca stiu acest loc !! Nu il voi uita niciodata. E un restaurant la care veneam mai mereu cand eram mica, imi placea sa cauzez probleme pe aici, desi pe cele mai grave fratele meu le facea. Pe atunci eram cumintica. Ca si acum, mda, foarte cuminte sunt acum.
Restaurantul se numeste " Casa di' Angelo " un nume frumos, desigur, la fel si el. Ii spun mamei ca o iubesc pentru ca m-a adus aici, iar ea ma indeamna sa intru. Pornesc eu ca nesimtita in fata, mama fiind in spatele meu. Intram in restaurant. Uff, era la fel. Nu s-a schimbat nimic de cand am plecat. Aceiasi angajati, aceleasi femei de serviciu. Aceleasi persoane care veneau aici zi de zi incercand sa gaseasca liniste, insa numai liniste nu le provocam eu si fratemiu. Rad in sinea mea gandindu-ma la cate prostii am facut noi aici ..

Flash Back

- Hai odata, misca, nu avem timp la dispozitie !! imi striga fratele meu nervos
- Mai lasa-ma tontule in pace, si vorbeste mai incet ca poate ne aud

Ne aflam sub masa unor clienti destul de importanti. Ce credeti ca facem acum ? Bineinteles, cand fratele meu a zis " start ! " exact atunci ne-am ridicat amandoi simultan si am daramat toata masa, desigur, cu tot ce era pe ea, pe clienti. Au inceput sa tipe la noi si sa ne faca in toate felurile. Aha, halal oamenii politici.
Oricum, ce atata scofala ? Nu faceau nimic interesant. Doar stateau, leneveau, mancau si discutau despre ... femei !! Aha, despre femei vorbeau. Nici decum despre acte, documente, harti sau alte chestii de ale lor. Doamne, barbatii sunt asa de afemeiati cate odata. Defapt, ce spun eu ? Mereu sunt afemeiati ..

- Copii nebuni !! Scapati de la Zoo, ne spune unul dintre ei, evident mai rosu ca o rosie
- Bah conopida taci ca daca iti mufez una te refuza 3 spitale si 5 morgi, ii spun eu scotandu-i limba si luand-o la fuga

End of Flash Back

La o masa ii observ pe tata si pe fratele meu. Ioii, un zambet larg imi apare pe chipu-mi fin si mama imi spune sa mergem. Cu cat ne apropiam mai mult, cu atat simteam cum respiratia imi devine din ce in ce mai seaca. Ce-i drept, aveam emotii, emotii mari. Nu stiam ce le voi zice sau ce voi face insa ..
Deodata simt ca ma izbesc de cineva, amandoi cadem la pamant. Acel cineva era sigur un baiat, dupa greutate. Eu am cazut prima si apoi el peste mine. Deschid ochii si privirea mi se izbeste de doi ochii negri, misteriosi, atractivi, in care te pierzi. Oricine ai fi. Aoleu, asta e fratemiu, dar de ce s-a izbit in mine ? Ah, sa nu-mi spui ca iar nu m-am uitat pe unde merg. Doamne, poti sa-mi spui ce ai cu mine azi si de ce imi faci toate astea ? Imi dau ochii peste cap apoi il observ cum ranjeste .. aoleu ce zambet dulce are. Stai, stai, stai. El inca se afla pe mine, nu ? Doamne ..

- Omg, da-te de pe mine, acum ! Spun eu incercand sa par mai dura fata de cum eram cand am fost mica, dandu-l la o parte.
- In primul rand tu esti de vina, si de ce esti asa de isterica ? ma intreaba el, bineinteles, cu acelasi ranjet pe fata
Aoleu, ce voce are. Ce ochii, ce buze, ce corp, ce par. Mda, ce sa mai zic ? Am ramas pur si simplu stupefiata, la ce am vazut. Asta e fratele meu ? Vaiii, dar cine si-ar fi imaginat. Doamnee
- Oficial sunt nebuna, imi spun fara sa-mi dau seama ca am zis cu voce tare
- Asta stiam, dar ce-ti veni de ai spus ca esti nebuna ? Sormeo, tu macar gandesti inainte de a vorbi ? ma intreaba el razand
- Hmpf, mai taci Sasuke. spun luand atitudinea de suparacioasa

Exact replica asta o spuneam cand eram mica, defapt, nu e o replica, e un cuvant .. " hmpf " Ma ridic de pe jos, bineinteles, cu ajutorul lui, nu ca as fi avut nevoie. Dar ma rog. Il imbratisez si pe tata care murea de ras, si mama la fel. Doamne, mereu au facut la fel. Cand ne certam, ei radeau in loc sa ne impace, jur ca nu-i inteleg. Dupa ce-l pup pe tata bine de tot, ma intorc vrand sa ma asez pe scaun insa, poc.. raman uimita cand fratemiu ma ia in .. brate ? Omg, asta e ceva nou, ce minune ai facut Doamne.
Ii raspund si eu la imbratisare, incepand sa rad, bineinteles ca si el trebuia sa se ia dupa mine si sa faca la fel. Imi da un pupic pe obraz si ne asezam la masa. Am inceput sa discutam despre tot ce s-a intamplat la Academiile noastre. Atat tata cat si mama pareau foarte incantati auzind ce note am luat si cum ne-am comportat acolo. Ceea ce nu stiau ei era ca eu m-am schimbat, dar din cate vad si fratele meu la fel. Presimt ca va fi foarte interesant de acum inainte, de ce, habar nu am

- Si i-a zi Saku, ai ramas la fel de suparacioasa si timida ca atunci cand erai mica ? intreba brunetul
- Nu este treaba ta, cum sunt, cum am fost si cum voi fi. Eh, asta trebuie sa ma ingrijoreze doar pe mine, pricepi ? ii raspund eu rautacios
- Haide zi, si nu ma face sa astept. Nu fi deaia. imi spune el vrand sa para interesant, desigur
- A fi sau a nu fi, asta este intrebarea. Fratioare . ii spun eu dupa ce ii dau un pupic in obraz si ma scuz spunand ca merg la baie.

Bun, acum trebuie sa imi mai retusez putin machiajul. Huh, chiar ca s-a creat o tensiune intre noi doi, oare ce la apucat ? Adica, ma rog, e normal asta. Vad ca s-a schimbat. Insa mi-e teama ca s-a schimbat in ceva mai rau decat era ..

- Mai mai mai, pe cine vad eu aici. Ce cauti draga pe aici ? ...

Aceasta voce, atat de cunoscuta. Nu !! Sa nu-mi spui ca este. Ahh ! Ma intorc repede si raman socata, in fata mea era ...

Idiference, opposed of Love



~ Capitolul 2. ~


Sakura ( scris de Puffy ) :

- Mai mai mai, pe cine vad eu aici. Ce cauti draga pe aici ? ...
Aceasta voce, atat de cunoscuta. Nu !! Sa nu-mi spui ca este. Ahh ! Ma intorc repede si raman socata, in fata mea era ...

Era Karin. Roscata cea infocata asa cum imi placea mie sa-i zic. Vai, atat mai imi trebuia acum, sa aud megafonul Karinei cum striga, respectiv gura. Eu practic, nu am nimic cu ea. Ea are ceva cu mine. De cand eram mici.

Flash Back

-Auuu! Karin ce faci? Doare femeie! I tip eu in ureche roscatei de langa mine.
-Doar iti pieptan parul acela lung si stufos. Imi zambeste ea. Cred ca mai mult vrea sa
ma faca sa sufar. Imi zice de multe ori ca i place parul meu dar nu prea cred ca e adevarat.
-Nuuuuu Karin ce faci? Se aude vocea fratelui meu din pragul usi. Nu o omora pe Sakura! Pe cine mai terorizez eu de acum incolo. Ridic din spranceana dar totusi ma uit in spatele meu. Si ce vad? O foarfeca in mana lui karin.
-Idiotule nu vrea sa ma omoare…ea decat vrea….SA MA TUNDA! Karin da foarfeca aici si pleaca acasa. I spun eu cu vocea mea de veverita adorabila.

End of Flash Back

De atunci a inceput toata cearta noastra. Habar nu am de ce dar are o obsesie pentru parul meu.

-Buna si tie Karin. Ce fac eu aici? A, e simplu uite imi retusez machiajul. I raspund eu in baza, pentru ca nu aveam chef de alte certuri.
-Adica ce vrei sa zici ca sunt oarba? Sa sti ca daca port ochelari asta nu inseamna ca nu pot vedea cu ei, de asta sunt facuti mai rozalio. Si cand zic ce cautia ici te intreb: nu parca erai plecata la academia lu peste?
-Ohh Karin, tot aceasi ai ramas. Am revenit in orasul meu natal la familia mea. Si acum daca ma scuzi, trebuie sa ma remachez. Ii spun eu ignorand-o complet.
-Aaa apropo. Nu crezi ca parul tau e cam lung? Imi spune ea in timp ce i-a o suvita de par si o analizeaza. Gata deci pana aici! Ma miram eu cum de nu a inceput cu prostiile ei despre parul meu.

Ma trage usor de el, facandu-ma sa scot un scasnet. Apoi spre uimirea mea incepe a ma trage cu putere. Gata! Deci asta a fost picatura ce a umplut paharul. Ma infig cu mainile direct in parul ei si trag cu putere incat sa o pot potoli. Cum am zis, parinti nici nu stiu ce am devenit. Karin nu se lasa mai prejos si ma apuca de umeri zguduidu-ma si facandu-ma sa cad jos. Atunci pe usa intra spalatorul care se uita ca la masini straine la noi.

-Aaaa pai noi, noi nu faceam nimic. Eu decat i aranjam parul ei. Spun eu cu un ras foarte idiotic.
-Da, da! Si eu decat i aranjam putin haina. Spune Karin printre gemete de durere. Ma scuz si i dau drumul claiei. Ies din acea mica incapere si ma indrept spre masa. Toti se uitau foarte ciudat la mine, mai ales fratemi-o care parca o vazuse pe Elodia vie.
-Scumpo ce s-a intamplat cu parul tau? Ma intreaba mami.
-Aaaaa, pai, nu sti, adica stai nu sti, in America e o noua moda. Sio tadaa! Spun eu ne mai stiind ce sa zic.

Off, Sakura ai ajuns sa zici chiar si astfel de lucruri. Simt cum mana mea este atinsa. Era Sasuke, care zicea sa vin cu el nu stiu unde. Accept. Am observat ca inca ma tinea de mana. Gandul asta ma facea sa ma imbujorez putin. Nu eram prea departe de restaurant. Ne oprim pe un trotoar iar eu ma lipesc de un stalp telegrafic asteptand ca el sa vorbeasca.

-Ce s-a intamplat acolo la baie? Si sa nu-mi spui exact ca mamei ca e deacat o freza. Spune el apropiinduse de mine. Eram foarte aproape unul de altul. I rimteau respiratia pe fata mea incalzind-o. Cu siguranta acum eram rosie. Eram putin jenata.
-Ohh bine! Uite acolo in baie a fost Karin, si s-a luat de mine si pana la urma am ajuns sa ne batem si bla bla bla. Atat! Spun eu foarte repede.
-Off, nu o sa te schimbi niciodata. Ai grija,ametit-o. Spune el razand.
-Da, da si eu te iubesc! Apropo mi-a fost dor de tine. Spune u sarindu-i in brate. Mi-am incolacit picioarele in jurul abdomenului sau, ne lasandu-l sa scape de stransoarea mea. Incet incat sa aud numai eu murmura un: „Si mie.”

Habar n-am ce s-a intamplat dar e clar ca Sasuke s-a schimbat radical. E Dumnezeu face minuni.


Sakura ( scris de Bubu ) :

A inceput sa rada vazand ca nu-i dau drumul. Eee, lasa ca nu-i dau drumul acum. Mi-a fost si mie dor de el. Mai stau putin. Sau mai bine ii dau drumul ca dupa imi va spune ca sunt obsedata.
- Bine, nu ca nu as fi obsedata dar asta este alta problema. spun eu fara sa-mi dau seama ca iar am spus cu voce tare
- Ma eu incep sa cred ca esti nebuna. Ce naiba ai de tot vorbesti singura ? Nu inteleg ce spui, explica-te ! imi spune Sasuke razand in continoare.

Ii dau drumul dandu-ma jos din bratele lui. Hmm, era bine acolo. Cald si protector. Vai vai. Eh, Sakura, oficial esti nebuna. Mai stam noi si discutam putin, apoi de nicaieri apare Karin. Doamne, tipa asta nu oboseste niciodata ? Hai ca deja ma enerveaza, este o obsedata si jumatate. Nu, mai mult de atat ! Ma uit la ea nervoasa, dar si mai si cand a inceput sa vorbeasca ..

- Sakurica ce faci aici cu Sasuke al meuuu ? intreaba ea sarindu-i la gat
- Pai hai sa o luam pe rand Karin. In primul rand Sasuke este fratele meu. In al doi-lea rand daca vreau stau daca nu nu, clar ? In al trei-lea rand nu inteleg de ce ai pus atati de " u " in cuvantul " meu " Crezi ca nu aud bine sau ce ? Asa, si in al patru-lea rand. Ma vei urmari mereu ? Sau mai bine spus, imi vei urmari parul mereu ? intreb eu iritata

Sasuke a inceput sa rada in timp ce o dadea pe Karin jos de pe el. Iar ea, ei bine, ce sa mai zic ? Veni iar langa mine si incepu sa traga de par. I-am spus sa termine, nu a terminat. I-am mai spus odata, nici acum. M-am enervat atat de tare incat am impins-o, dar nu rau. Putin, doar cat sa cada jos.

- Cum iti permiti tu, nehalito, sa ma impingi ? Nu vezi ca imi strici coafura ? Doamne, ce canibala. imi striga ea nervoasa
- O luam de la inceput. In primul rand, daca vreau te imping, daca nu, nu. In al doi-lea rand, aceea nu se poate numi coafura. E o claie de par rosu care sta sculat. Vegetatie acolo la tine in nas, pardon ! In cap. In al trei-lea rand. Inainte de a folosi anumiti termeni, invata ce inseamna. Si in al patru-lea rand am sa plec, ah, si il iau si pe Sasuke al tauuu cu mine. Pa Karin ! Oh, sa nu uit .. numele tau cumva vine de la " carie " ? Ca mie asa imi pare. continui eu razand

Il iau pe fratemiu de mana si ii fac cu ochiul. Karin ramase singura, bineinteles ca a tipat dupa noi. Cred ca saraca a facut si laringita, dar na. S-a mai intors cineva dupa ea ? Ne ne ne .. acolo sa ramana. L-am rugat pe Sasuke sa imi faca rost de o intalnire cu ceilalti prietenii ai nostri. Bineinteles ca va fi prezent si el, pai se poate ? Ehh, oricum, imediat a pus mana pe telefon si i-a sunat pe fiecare. A ramas stabilit ca in jumatate de ora sa ne intalnim in parcul " Ingerilor " .. mda, stiu, este un nume ciudat. Dar a existat o mica legenda despre acest parc .. pe care mereu mi-o spunea bunicul meu. Dumnezeu sa-l ierte !

Flash Back

- Sakura, iti amintesti despre acest parc ? Legenda lui ? ma intreaba bunicul razand, probabil stiind ca nu
- Hai mai bunicule, sti bine ca nu tin minte aceste prostii. Am uitat .. daca vrei spune-mi din nou si eu iti jur ca o voi tine minte si nu o voi mai uita niciodata ! ii spun eu serioasa

El a inceput sa rada spunandu-mi " Bine, bine " ma uitam in ochii lui, nu am retinut
absolut nimic pana la partea cea interesanta, adica deabea inceputul, evident ..

- Ei bine .. Sakura .. se spune ca in acest parc, s-a intamplat odata ceva nemaivazut de omenire. Se pare ca a fost un razboi intre oamenii rai si cei buni. Nu stiu prea multe si de ce s-au luat la cearta. Insa ceea ce stiu este ca atunci cand erau sa se omoare intre ei .. in mijlocul lor, din ceruri, au cazut doi Ingeri. Erau mai frumosi decat orice alta fiinta de pe pamant. Erau blanzi, erau dulci, erau pur si simplu puri. Se spune ca de atunci au devenit Ingeri Patati, Ingeri negri ! De atunci de cand oamenii i-au vazut. Ei nu au suportat sa stea in ceruri si sa vada cum omenirea se distruge .. si au hotarat sa vina pe pamant si sa opreasca razboiul ..
- Si au reusit ? intreb eu plina de speranta
- Desigur, draga mea, desigur ca au reusit. Doar erau niste Ingeri ! imi spune bunicul razand

Eu las capul jos .. apoi ma uit la cer .. nu imi inchipuiam cum pot arata Ingerii ..

End of Flash Back

Nu stiu daca este adevarata aceasta legenda. Insa ceea ce stiu este ca i-am jurat bunicului ca nu voi uita legenda, si asa am facut ! Oh, si mai stiu ca .. am ajuns. Nimic nu se schimbase, era la fel cum imi aminteam. Crengile copacilor dansau in bataia vantului. Razele soarelui patrundeau printre petalele florilor multicolore ajungand la pamant si incalzindu-l. Aerul devine arzator. In copacii atarna mere si pere rumene. Pe ici colo cate o floricica de culoarea turcoazului, minunate sunt florile !

- Sakura ? La ce te gandesti ? ma intreaba Sasuke intrerupandu-mi gandurile
- La nimic special. Doar imi aduc aminte cu nostalgie de acest loc. Mai sti cand veneam aici si ne tachinam ? Adica stai, noi mereu ne tachinam. ii spun eu ochii indurerati dupa acea vreme
- Cum sa nu mai stiu ? Niciodata n-am sa uit, dar ne tachinam si acum daca vrei. spune el zambind smecher si apropiindu-se de mine

Am inceput sa radem amandoi insa nu pentru mult timp caci ii vad pe prietenii nostri venind. Bineinteles, fetele alergau spre mine si tipau ca niste nebune. Bineinteles, nebune in sensul bun al cuvantului.
Deci nimeni nu-si poate inchipui cat dor mi-a fost de ei, de toti ! Am stat acolo multa vreme, departe de ei. Insa, acum nimeni si nimic nu ne va mai desparti ! Bine, de inteles sa fie ca nu-s inclinata pe partea cealalta .. Asa, deci .. ii iubesc asa de mult. Ei au fost langa mine si Sasuke mereu. La bine si la greu. Si chiar daca parintii nu ne desparteau cand ma certam eu si Sasuke, ei o faceau. Mereu au fot alaturi de noi, si mereu am facut totul impreuna.
O lacrima imi cazu pe chipu-mi fin si incetul cu incetul am inceput sa plang. Mi-a fost inevitabil sa opresc asta. M-am lasat condusa de emotii, ce pot spune. La fel si ceilalti, in principal fetele. Ne-am asezat jos, pe iarba, si am inceput sa vorbim. Diverse lucruri, ce am mai facut, cum ne simtim. In principal povesteam de ce am facut la Academiile noastre.

- Si Sakura, i-a spune-mi. Ai ramas la fel ca inainte, sau te-ai schimbat ? ma intreaba Hinata chicotind
- Nee, s-a schimbat mult. Acum e o dulceata, va garantez. spuse Sasuke increzator
Am ramas efectiv prostita de ce a spus. Pana acum opt ani m-a urat. Acum rezulta ca ma " iubeste ". Ok, deja devin confuza. Dar sti ce ? Imi place, adica, mi-a placut cand a spus asta despre mine. Vai, oare ce am patit ?
- Opa, uite-o pe Sakura. Bombonica roz ce faci draguta ? Ai venit de la Academie ? I-a sa te intampin eu cum se cuvine. spuse Yukato vrand sa ma sarute insa ...

Idiference, opposed of Love


~Capitolul 3~




Sakura ( scris de Bubu ) :

" - Opa, uite-o pe Sakura. Bombonica roz ce faci draguta ? Ai venit de la Academie ? I-a sa te intampin eu cum se cuvine. spuse Yukato vrand sa ma sarute insa ... "

Insa chiar in acel moment Sasuke s-a bagat in fata mea. Cand la vazut Yukato a strambat putin din nas spunandu-mi " ne mai vedem noi " apoi a plecat. Pfiuu, ce bine. Am scapat de un nebun. Yukato este un baiat blond, are ochii caprui. Este un obsedat la fel ca si Karin. Insa el nu are o obsesie pentru parul meu, ci pentru mine.
De mici ma tot sacaia. Si nu stiam de ce, insa intr-o zi am aflat si de atunci totul s-a schimbat ..

Flash Back :

- Hei Sakura, ce faci ? ma intreaba Yukato zambind
- Bine, Yu, pe aici si eu ca ma plictiseam in casa, tu ce faci ? il intreb eu, la randul meu zambind
- Bine, vroiam sa iti spun ceva. ..

Eu aprob din cap nerabdatoare de a afla ce vrea sa imi spuna, zicandu-i sa continue ..

- Ok, pai. Saku .. vreau sa iti spun ca mie imi place de tine. De fapt, mai bine spus .. sunt obsedat de tine ! In fiecare zi ma gandesc cum sa fac sa fie bine, sa te uit. Insa pur si simplu nu pot, e prea mult pentru mine. Si .. vroiam sa stiu daca si tu simti acelas lucru pentru mine .. ma intreaba el cu ochii indurerati

Raman socata la ceea ce imi spune, pur si simplu nu pot sa cred ca el tine la mine, adica e prea. Hmm, oare e adevarat ? Nu stiu ce sa cred si ce nu ..

- Imi pare rau Yu. Dar eu te consider un prieten foarte bun si nimic mai mult. Adica .. nu vreau sa te superi pe mine. Insa serios acum, nu crezi ca suntem prea mici pentru iubire ? Nici macar nu cunosc acel sentiment .. dapai sa il mai si simt .. ii zic eu zambind

Se ridica de pe banca si cu o privire mortala imi spune

- Da !! Cum sa nu. Stii ce ? Nici nu te iubesc, ai fost doar un capriciu. M-am saturat de tine, nu te mai suport. Considera ca de azi incolo tu nu mai esti prietenul meu, clar ? imi zice el pe o voce ridicata, plecand.

- Yu !! Stai, te rog !! Nu pleca, Yuuu, vino inapoi !! ..

End of Flash Back

De atunci lucrurile intre noi s-au inrautatit grav. Nu ne mai intelegem. Cel putin asa credeam cand am plecat la Academie, acum vad ca are alta atitudine. Dar si normal, am crescut cu toti. Ne-am maturizat, chiar daca nu inde-ajuns de mult. Ce mai conteaza ? Nu mai suntem ce am fost. Mi-e dor de vremea cand eram copil. Sa alerg desculta prin parc .. sa le fac probleme mamei si tatei. Sa ma cert cu prietenii, sa ma bat cu Karin. Imi e dor de tot. Acum ca sunt mare am alte lucruri de facut, amuzante si distractive. Insa acum sunt la varsta la care voi suferi cel mai mult. Nu am ce face .. nu pot da timpul inapoi chiar daca imi doresc asta din tot sufletul. Macar sunt linistita, stiu ca in inima mea .. mereu voi fi copil. Mereu voi avea o inima de copil care refuza sa creasca !

- Saku ? Iubita, te simti bine ? Sakuraaa !! Raspunde, Saku ? o aud pe Ino cum striga
- Huh ? Aa, da, ma simt bine. Doar ca .. ehh .. nimic, imi aduceam aminte de ceva. ii spun eu zambind, fiind un zambet fals
- Ei bine, vom sta aici toata ziua sau vom merge sa facem ceva distractiv ? intreaba Temari punandu-si mana dupa gatul meu si facandu-mi cu ochiul
- Hmm, putem merge la piscina. Cum mergeam cand eram mici. spune Naruto razand si luand-o inainte cu ceilalti baietii

Noi, fetele, nu am mai avut nimic de obiectat. Daca au decis ei noi ce sa mai spunem ? Ehh, imi place la piscina oricum. Doar ca atunci cand mergeam o gaseam mai mereu pe Karin acolo. Dar acum nu cred ca avem vreo " sansa " sa o gasim pe nebuna acolo. Sper din tot sufletul sa nu fie acolo.
Pe drum am discutat despre multe lucruri. Am ras, am povestit. Exact ca pe vremuri. Poate chiar mai bine ca pe vremuri. Imi face placere sa stau cu prietenii mei. Sunt mai fericita ca niciodata fiindca m-am intors in Satul meu natal. Nimic nu e mai bine decat sa iti petreci timpul cu prietenii tai. Indiferent de varsta. Pe tot parcursul drumului, Sasuke se tot contrazicea cu Naruto. Ba ca e prea cald, ba ca e prea frig. Cine sa-i mai inteleaga ?
Ba ca e prea mult soare .. ba ca e prea multa umbra. Ehh, de ce ma simt ca si cum ar trebui sa-i despart ? Probabil pentru ca asta faceam cand eram mica. Asta era misiunea mea, si chiar mergea. Cand ma bagam intre ei, cearta se oprea. Am un efect pozitiv asupra tuturor. Oricum, nu am mai putut sa ma bag intre ei pentru ca am ajuns la pisicina.
Si ce sa vezi aici ? Pe Karin care dansa cu .. vantul ? Dansa singura ..ehh, nebuna tipa. Doamne, nu pot sa merg nicaieri. Peste tot dau de ea. Am gura aurita, stiam eu ca aici o vom gasi. Era pur si simplu imposibil. Caci daca nu e in parc, este la piscina, se pare ca nu s-a schimbat mai deloc. Am vrut sa plecam fara a face zgomot, ca sa nu ne vada, insa ...

- Buna dragilor, ce faceti aici ? Oo, Sasuukeee, ce faci iubitul meu ? intreaba Karin sarind la gatul lu fratemiu
- Pana acum doua minute eram bine Karin. Apropo, ce faceai ? Dansai ? intreb eu ridicand din spranceana
- Da, esti geloasa ca tu nu ai un prieten imaginar cu care sa dansezi ? ma intreaba ea razand

Cand am auzit ce a spus ne-a bufnit pe toti rasul. Si vazand ea ca rad cu pofta de ceea ce a spus. La lasat pe Sasuke in pace si a venit spre mine. Iar a inceput sa-mi zapaceasca parul. Gata, tipa asta deja incepe sa ma enerveze. E mai rau ca o nebuna frate. Obsedata de par, pfai ce-i fac.
I-am spus sa-mi dea drumul insa a dat negativ din cap. M-am enervat si am impins-o in apa, insa am uitat ca ma tine de par. Asa ca am cazut si eu alaturi de ea.

- Jur ca te las fara parul ala in cap !! Si apoi il impletesc si mi-l pun mie in cap !! imi striga ea razand " malefic "
- Impleteste-ti codite din parul de la subrat. Si lasa-ma odata in pace !! Psihopatooo ! i spun enervata la culme ..

Ies din apa dar ce sa vezi ? Alt tampit ma arunca in apa .. ma ridic la suprafata si cand sa-l injur pe cel care m-a aruncat in apa vad ca este ..

Sakura(scris de Puffy)


„Ies din apa dar ce sa vezi ? Alt tampit ma arunca in apa .. ma ridic la suprafata si cand sa-l injur pe cel care m-a aruncat in apa vad ca este ..”

Este Sasuke. Pai ce sa mai zic? Mintea lui idiotica nu prea gandeste azi. Dar intrebare, oare a gandit vreodata. Ma uit la Karin care este parca mandra de ce a facut fratele meu. Ce sa mai zic?
Un zambet diabolic imi apare pe fata si il trag pe el dupa mine. Este exact ca atunci cand eram mici…

Flashback:
Eram la piscina impreuna cu familia. Soarele ardea pe cer. Normal doar eram in toiul verii. Imi dau rochita inflorata jos, dar nici bine nu apuc pentru ca cineva ma impinge de la spate. Se aude un mare „pleosc” si cad in apa facand bulburuci in jurul meu.
-Ahhhh! Esti un tradator! Lasa ca vezi tu… Spun eu catre Sasuke.
-Da,da cum sa nu, cum zici tu surioara.
-Biiine, o sa mai vedem noi. Spun eu ingrozita de fata pe care mi-o imaginez ca i-am „tras-o”.
**

Sasuke statea pe salteaua gomflabila pe langa apa, dormind. Eu ma furisez pe langa el, si ii trag salteaua silentios in mijlocul piscinei. Apoi, ma inarmez cu un ac si cu o fata diabolica fac o mica „incizie” in saltea. Dupa, aproximativ o jumatate de ora se aude un urlet dinspre piscina. Eu satisfacuta, stiind ce urma sa vad incep sa chicotesc cand ceilati se uita curiosi ce se intampla. Alerg spre piscina ca sa simt dulcele gust al razbunarii. Rad cat ma tin plamanii cand il vad pe Sasuke speriat de moarte in mijlocul piscinei, ne stiind ce se intampla.
-Haaa! Ai vazut acum ce am simtit eu!? Ratatule! Spun eu cu tupeu.
-Te urasc, m-ai facut de ras in fata tuturor!

End of flashback.

Surprins, Sasuke aterizeaza pe mine, atingand cu corpul lui sanii mei. In acel moment tot sangele mi s-a urcat la cap simtindu-ma rosie ca focul la fata. El aborda o fata rusinata, facand o figura stanjenita. Isi cere scuze apoi ii taraste cu forta pe ceilalti in apa.
O Dooamne, vaii nu-mi vine sa cred. Cu siguranta inca mai sunt rosie la fata. Dar ma intreb de ce ma simt asa? Cu siguranta, fratele meu s-a facut mult mai frumos, exact ca un print si siii. Ahh! Sakura trezeste-te!
-Mda iarasi am inebunit. Spun eu, nerealizand ca dinou am spus asta cu voce tare.
-Se pare ca nu m-am inselat, tu chiar ai nevoie de spitalizare…spune Sasuke observad ca am inceput a vorbi singura dinou.
Rad prosteste si incep sa-l stropesc, si imi zic in gand: „Ehh, nu toata lumea e perdecta, ca si tine.” Spun dandu-mi ochii peste cap.
In capul meu simt mici picaturi de roua. O nu! Nu-mi spune ca ploaua. Ba da chiar ploaua.
Oftez lung si ies din apa adapostindu-ma pe unde gasesc. Normal, toti venind dupa mine. Ne-am gasit si noi zi in care sa iesim la plimbare. Oricum ziua asta a fost grozava. Cu totul ca mi s-a parut ciudat ceea ce s-a intamplat intre mine si Sasuke.
-Saku…hai acasa. Spune Sasuke cu putina tristete in voce.
-Bi-Bine… zic fiindu-mi mila de ochii lui negri si tristi.
Ma intreb ce e cu toata tristetea asta dintr-o data. Eram ingrijorata.
Imi iau la revedere de la prieteni pupandu-i si bla bla bla, alte lucruri pe care le fac prietenii.
In drumul spre casa frate-mio nu a zis nimic. Chiar ma ingrijora starea lui. Pierduta in gandurile mele, nu am observad ca deja ajunsesem in fata usii. Intram silentios ca nu cumva sa-i deranjam pe parintii nostri. Ne punem pe canapea dand drumul televizorului. Observ cat de trist este el. Chiar imi venea sa plang vazandu-l asa. Imi las capul usor pe umarul lui. Simt in aer un parfum barbatesc. Ma facea sa ma simt exact ca o frunza in bataia vantului. Dar cu siguranta nu parfumul era acela care ma facea sa ma simt asa ci Sasuke.
-Stii, indiferent de ce s-a intamplat, sa sti ca iti voi fi alaturi indiferent. Esti fratele meu si te iubesc mai multe decat pe oricine. Sincer. Acum, ce s-a intmplat? Si nu nega pentru ca te vad al naibii de deprimat.
-Sakura, m-am despartit de iubita mea…spune el pe un ton jos, aproape plangand. Eram socata, in primul rand nici nu stiam ca are prietena. Imi parea enorm de rau pentru el si habar nu aveam ce voi face in continuaare…
-O sa fie bine, iti promit. Ii spun eu sarutandu-l pe frunte.
_________________________________________________________________________________

Indiference, opposed of Love


~Capitolul 3~


Sakura(scris de Puffy)

-Te simti mai bine acum? Spune eu zambindu-i cat de dulce am putut.

El da afirmativ din cap, lasandu-mi pe obraz urma unui sarut. Ating locul cu mana si oarecum rosesc. Habar nu aveam de ce ma simteam rusinata in fata fratelu meu. Ma intind cu capul pe genunchii lui stand lejera. Ma simteam foarte comod. Asa faceam si cand eram mici, ma rog, dar tot mereu ajungeam sa ne certam din nu stiu ce motiv banal.

Flash Back

Eram la TV impreuna cu Sasuke, stateam si ne uitam la desene animate. Mie una imi placea printesa Sisi dar el tinea neaparat sa ne uitam la Scooby Doo, deci i-am respectat dorinta.

**

Trecuse deja foarte mult timp de cand am inceput sa ne uitam la televizor, dar se pare ca fratele meu era neobosit pe langa mine care ma simteam ca o mumie sau o sotie care a gatit toata noaptea. Asa arata si mama cand sta sa pregateasca ceva bun si face cat mai multe incercari. Ma las usor pe genunchii lui inchizand ochii. Dar nici bine nu ii inchid ca ma simt pe jos.

-Ce ai mai viermisorule de faci asa ? Hoo ca nu-ti mananc picioarele. Spun eu plecad si oftand spre camera mea.

End of Flash Back

De data aceasta se pare ca nu m-a mai azvarlit pe jos. Zambesc in sinea mea si spun :

-Mda, se pare ca s-a schimbat complet. Si eu care credeam ca tot un pampalau a ramas. Spun din nou cu voce tare.
Off se pare ca am dat in prostie de data asta. Trebuie odata sa termin cu acest vorbit cu voce tare altfel o sa incep chiar si eu sa cred ca sunt nebuna de legat.
-Ce ? Spune Sasuke.

O daaa, se pare ca nu a auzit ce am zis. Rad in sinea mea. Mi se pare ciudat acum trebuia sa mai zic ceva cu voce tare si sa ma fac de ras. Vaii, dar acum nu e timpul de ras. Fratele meu are inima sfasiata si eu rad aici ca obsedata. Off, incep sa ma enervez pe mine.

-Hmm, sasuke ? spun eu pe un ton intrebator.
-Da ? Raspunde el mangaindu-mi parul si zambindu-mi. Ohh Doamne acel zambet minunat. E clar ca devin nebuna. Sakura, gaseste-ti repede un iubit sau altfel vei inebuni cu zile.
-Cum o chema pe fosta ta iubita ?
-Claire O’Malley. De ce ?
-Nu stiu…eram doar curioasa. Ce fel de persoana era ? Habar nu aveam de ce dar gandul lui Clair imi starnea interes.
-Asta nu conteaza, este de domeniul trecutului. Hai sa nu ne mai gandim la asta. Spune el uitandu-se in jos.
Era inca trist. Si eu acum l-am facut sa se simta si mai prost. Off si acum ma simt eu prost. Vai sunt asa o aiurita.

-Bine… acel cuvant a fost ultimul pe care l-am avut in seara aceea pentru ca am adormit.

Dimineata isi face simtita prezenta si ma trezeste facandu-ma sa ma simt obosita. Ouch ! Simt o durere de gat infernala. Ohh ! Asa este, aseara am adormit practic « pe Sasuke ». Deschid ochii si ma uit prin jur. Eram foarte buimaca. Ma uit Sasuke care inca dormea. L-as fi lasat acolo de dragul dragalaseniei lui dar deja era ora 2. ORA 2 ?

-Vai doamne, vai Doamne. Sunt in intarziere ! Ce ma fac ! tip eu prin toata casa trezindu-l pe fratele meu.
-Ce….Ce se intampla aici ? Spune el cu jumatate de gura.
-Sunt in intaziere, la naiba ! O sa intarzii la cursurile de inot.

Sasuke saracul, nici nu stia despre ce era vorba. Eu ii explic ca atunci cand am fost la piscina m-am inscris la cursurile de inot.
Ma indrept rapid spre frigider si il deschid. Iau cutia cu lapte si o torn rapid pe gat. Apoi vazand cateva haine de ale mele imprastiate incep sa le culeg de pe jos facandu-mi tinuta. Adica ceva nu prea special, pantaloni scurti cu un tricou fara bretele.
Atat de grabita sa nu intarzii nici nu mai imi iau larevdere de la fratele meu si ies val-vartej pe usa facand un mare zgomot. Cu chiu si vai ajung in sfarsit la piscina. Incep sa ma dezbrac avand pe sub mine costumul de baie. Eram asa de repezita sa sar in apa fara sa vad pe unde calc asa ca am cazut in fund.

-Te simti bine ? se aude o voce feminina. Ma uit in sus si vad o fata foarte draguta. Bruneta cu ochii verzi si cu un corp de fotomodel.
-Da multumes. Ii raspun eu zambid. Ea imi intinde mana ajuntandu-ma sa ma ridic. Apropo sunt Sakura. Spun eu intr-un zambet.
-Clair O’Malley. Asa deci sa iti intre in cap fata de Barbie cu par de Pony Puff. Eu sunt sefa aici si eu fac regulile. Si in primul rand nu imi pasa daca te simti bine sau nu, eu doar te-am ajutat ca mi s-a parut ca esti mai dotata decat celalate si imi place concurenta.

Ia stai ! O’Malley ? Asta nu e…ba daa ! Nu are altcineva care sa fie. Mda se pare ca am aflat si despre temperamentul ei. Este exact ca si Karin de altel.

-Mda se vede de ce s-a despartit Sasuke de tine. Spun eu cat mai silentios sperand sa nu ma auda, dar m-a auzit.
-Adica tu esti acea fata care mi la furat pe Sasuke ? Nu o sa te iert ! spune ea sarind direct in parul meu.

Toti au ceva cu parul meu. Incercam sa ripostez dar se pare ca era mult mai puternica decat mine. Habar nu aveam de ce dar aveam un sentimemt ca o sa ajung cheala in curand. Nu e de bine…nu, nu.

-Ce se… ? Heii voi doua terminati ! Se aude vocea lui Sasuke din…spate ?? Parca era acasa.

Iar a aparut pe neasteptate, mereu apare pe neasteptate. O sa incep sa cred ca e magician.
A inceput sa se bage intre noi doua, dar normal Clair sarea calul si ma tragea de par chiar si in fata lui Sasuke. Isi ia mainile din parul meu si incepe sa urle.

-Sa nu te mai prind pe aici Pony Puff, ca ai sa vezi tu. imi spune ea vrand sa para dura
-Claire, daca te mai atingi vreodata de Sakura nu stiu ce fac din tine ! tipa sasuke la ea, nervos la culme
-Ahhh ! Esti asa un nenorocit ! Spune impingandu-l pe Sasuke in mine.

Din nu stiu ce motiv am ajuns sa cadem unul peste celalalt. Si nu asta era problema, problema era ca din aceasta cazatura noi am format un sarut. Buzele lui erau asa de moi si pufoase, habar nua veam dar simteam nevoia sa ramn asa pntru todeana.
Timpul s-a oprit doar pentru noi. Cu siguranta acum eram tare rosie. Nu mai stiam ce sa fac. Ma simteam asa de bine, ma simteam cum niciodata nu m-am mai simtit. Era prea frumos ca sa fie adevarat, cu siguranta acum visam si trebuie sa ma trezesc. Vai de mine, ma sarut cu Sasuke !! E fratele meu ce Dumnezeu. Tensiunea mea crestea la fiecare secunda. Ma simteam bine, dar trebuia sa termin asta mai ales ca eram si frati… Se ridica incet de pe mine cerandu-si scuze. Si eu la fel normal. Ne-am reintors fiecare la normal. Sasuke a stat acolo pana am terminat eu cursurile. Am chemat un taxi care ne-a dus acasa. Eu inca ma mai gandeam la sarut…


Sakura ( Scris de Bubu ) :

Pe tot parcursul drumului a fost o liniste neclintita. Nu stiam ce sa spun, si se pare ca nici el. Doamne, cum s-a putut intampla asa ceva ? Este total absurd ceea ce s-a intamplat intre noi. Imi intorc capul spre fratele meu. Vad ca si el este ganditor. Oare se gandeste la ce s-a intamplat ?
Nu stiu de ce insa atunci cand buzele ni s-au unit am simtit ceva ce nu am mai simtit niciodata. Am simtit ca sunt in al noua-lea cer. Ca ma aflu in paradis. Ca nimeni si nimic nu ne-ar putea despartii. Dar .. ohh !! Este fratele meu ce Dumnezeu tot indrug eu aici. Doamne, cum pot fi asa de aiurita ? Cum ?!
Fara sa imi dau seama am ajuns acasa. Ne-am dat jos din taxi iar fratele meu a platit. Am intrat in casa si fara a spune ceva ne-am asezat in sufragerie, pe canapea. Eram foarte stanjenita pentru ce s-a intamplat mai devreme. Si nu stiam cum sa imi cer iertare. Nu stiam ce sa spun, sau daca trebuia sa spun ceva.

- Sakura .. imi cer iertare pentru ce s-a intamplat mai devreme. Nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar jur ca nu a fost cu intentie. imi spune el trist

Il privesc. Expresia fetei lui era foarte trista. Ochii ii erau indurerati. Imi venea sa plang. Pana si vocea lui exprima tristete. Nu stiam ce sa fac, chiar nu stiam. Asa ca am preferat sa ma las condusa de sentimente pentru ca in mintea mea era o harababura totala. L-am imbratisat strans. Cateva momente a fost oarecum socat. Insa dupa aceea m-a strans la pieptul sau. I-am dat drumul si l-am privit in ochii. Acei ochii indescifrabili. Inevitabil o lacrima si-a facut aparitia din ochii mei ce candva erau asemenea ierbii proaspete de dupa iarna. Acum sunt tristi si confuzi.
Am lasat capul in jos, nu vroiam sa vada ca plang. Nu vroiam sa vada ca sunt slaba, sau ca sufar. Nu vroiam sa-i redau din nou acea tristete de care avea parte in ultimul timp numai din cauza mea. Ma simt asa de vinovata. As vrea sa pot da timpul inapoi si sa fac ca toate astea sa nu se fi intamplat. De ce ? De ce mereu trebuie sa fie la fel ? De ce mereu trebuie sa sufar eu si ceilalti din jurul meu. Numai eu sunt de vina. Numai eu ..
Mi-a ridicat barbia si mi-a sters lacrimile. Mi-a zambit apoi si-a apropiat mai mult chipul de al meu si mi-a soptit " Va fi bine, iti promit " .. cu siguranta acum obrajii mei prinsese culoarea unor bujorii deabea infloriti. M-am ridicat de pe canapea si m-am dus la geam. Am indreptat mana spre geam, atingandu-i sticla rece. Am simtit doua brate care m-au luat in brate. Stiam ca este el, nu am spus nimic.

- Sakura ? Ai patit ceva ? ma intreaba el curios

Ma intorc cu fata la el si murmur un " nu " slab. Il priveam, il priveam si nu puteam sa imi dau seama cum de am ajuns sa ma sarut cu propiul meu frate. Adica, a fost din greseala deci nu cred ca inseamna ceva.. Dar daca nu inseamna nimic de ce pe mine ma distruge pe dinauntru ? De ce ma doare asa de rau inima atunci cand vreau sa ma mint spunandu-mi ca nu conteaza, ca a fost pur si simplu o greseala. Ca a fost doar din cauza cazaturii. Off, Doamne, fa ceva, ajuta-ma cumva. M-am saturat de aceste sentimente. M-am saturat de mine si de tot ce se intampla in jurul meu.
As vrea sa plec insa nu pot. Le-as provoca parintilor mei o durere imensa. Deabea am venit, nu pot pleca pur si simplu, doar pentru ca asa mi se nazare mie. Il privesc in ochii incercand sa disting la ce se gandeste. Fara rezultat insa. Foarte ciudat, prin alti ochii parca pot citi. Insa ai lui .. ai lui sunt speciali, diferiti ! Observ cum incetul cu incetul chipurile noastre se apropie unul de altul. Stiam ce va urma, stiam ca va urma sa facem alta greseala. Dar de data aceasta intentionat. Adica cu vointa proprie. Am vrut sa opresc asta, am vrut dar .. nu am putut ! Imi este inevitabil, ceva ma retine si nu stiu ce. Ceea ce stiu este ca acest sentiment este mult mai puternic decat mine, nu pot face nimic...
Buzele noastre se unesc formand cel mai dulce sarut pe care l-am avut vreodata cu cineva. Inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare. Am simtit fiori prin tot corpul. Si cred ca si .. placere ? O nu, la ce ma gandesc. Ah, trebuie sa opresc asta. Si trebuie sa o fac acum ! Dar nu pot .. de ce nu pot ?
Vroiam sa plec, sa opresc sarutul, sa o iau la fuga si sa ma incui in camera mea. Sa nu mai ies niciodata din ea. Pur si simplu nu ma puteam misca. Simteam din nou cum lumea s-a oprit numai pentru noi. Eram socata insa cu toate astea i-am raspuns la sarut. Nu vroiam, dar ceva parca ma punea sa fac asta. Am inchis ochii savurand din plin momentul..