cate capitole am pierdut fratilor adica surorilor!?
minunate chiar daca nu am comentat!
astept next si PWP doooolce

Apreciez foarte mult comentariile voastre... ma bucur mult ca va place . Mie imi place sa fac repede next-ul, asa ca ^^ .





7. Doar al meu!



Desi imi doream sa las totul balta si sa ma duc acasa, sa nu mai ascult de parerea nimanui, inclusiv a directorului acela, ma indrept cu gandul in alte directii spre biroul profului de mate. Pana la urma ce se putea intampla? Era pauza, pe holuri erau numai elevi, iar el nu putea sa fie atat de nebun incat sa faca ceva in scoala. Intru neanuntata si aroganta in biroul lui. Fata mea sugerea dispret si superioritate, desi o nota micuta de teama s-a ascuns in interiorul meu cand am vazut ca era singur in birou.
- Mai, mai, mai... ce avem noi aici, imi spune zambind si-mi ofera un loc.
Fara sa ma gandesc prea mult, ma asez de parca eram la mine acasa. Nici eu nu stiu ce era cu mine in aceste zile... ma comportam atat de arogant. Voiam sa fiu iarasi acea fata visatoare, euforica, ce privea melancolica fiecare fulg de zapada. Eram constienta ca fara el ma simteam aiurea si poate ca aceasta era si cauza purtarii mele ciudate. Doream sa fiu langa el, sa ma bucur din nou de clipele dulci, dar neinsemnate ale vietii. Pana la urma a fost o simpla cearta... toti se cearta uneori. Ma enerva la culme faptul ca ne certasem dintr-un lucru banal. Ma intreb acum: oare atat de fragila sa fie relatia noastra?
Sunt trezita de sunetul pasilor lui ce se indreptau spre biblioteca de langa usa. Ma pufnea rasul imaginandu-mi acea insecta citind vreuna din cartile acelea. Zambetul mi-a pierit de pe buze cand sunetul cheii se face auzit in broasca usii... in acel moment sunetul inofensiv mi se parea atat de asurzitor, iar rasetul ce a urmat dupa era parca al unui criminal. Tipul era obsedat.
Ma ridic repede de pe scaun si ma indrept spre usa de care el statea sprijinit.
- Daca macar pentru o secunda te-ai gandit la faptul ca as putea sa te implor sa-mi dai cheia, te-ai inselat. Dami-o odata! ii zic poruncitor, insa pe interior dadeam pe-afara de frica si neputinta daca el mi-ar fi facut ceva. Ochii caprui parca ii straluceau de pofta, iar parul lung si negru ii cadea dezordonat pe spate. Arata bine, insa interiorul era umbrit de ganduri sumbre, pe care cu siguranta nu doream sa le aflu. Ranjeste si ma apuca de maini. Pentru o clipa m-am gandit de cate ori mi s-a intamplat asta in ultimul timp, dar apoi orice gand imi pierise.
- Se pare ca nu ti-a convenit la hotel. Ce zici de un birou?
Am impietrit cand am auzit. Ma impinge cu brutalitate spre birou, dar ca printr-o minune, reusesc sa ma intorc cu spatele la el si sa ma indrept spre geamul incaperii, ce era inchis. Nu doream sa se intample ceva ce cu siguranta m-ar fi dus la suicid. Reusesc sa-l deschid pe jumatate, ma uit in jos si ma gandesc ca puteam scapa doar cu cateva julituri daca saream, eram la etajul unu. Mainile imi sunt din nou prinse de ale lui, iar apoi o pereche de bratari argintii, numite catuse, imi tineau mainile intr-o cusca. M-am zbatut, am lovit, am ros, am muscat... insa se parea ca era de prisos. Ma tranteste pe peretele de aceeasi parte cu gemul, iar bratele lui imi limitau miscarile. Il vad cum isi desface cravata si o arunca undeva prin incapere.
- Esti nebun? Doar esti director... stii care pot fi consecintele acestei fapte, ii spun cu vocea tremuranda si cu ochii inlacrimati.
- Crezi c-am sa ratez ocazia asta? Fetit-o, sunt obsedat dupa tine, ma imbolnaveam uitandu-ma la tine si la gandul ca nu te puteam avea. Dar acum... n-ai sa-mi scapi. Nu stiu daca ceea ce simt este dragoste, poate ca simt o dragoste bolnava pentru tine... dar o obsesie dulce e prezenta sigur.
Incremenesc. Era nebun... sau, cine stie? Poate eu eram.
Imi ridica mainile deasupra capului si isi indreapta mana spre nasturii camasii mele, incepand sa atinga, ce pana atunci fusese atins doar o singura data, de o anumita persoana: Sasuke, unde esti? spun soptit.
- Prietenul tau? Am sa te fac sa-l uiti, imi spune cu o voce ragusita. Si atunci, un lucru pe care il credeam interzis s-a intamplat. Ma sarutat. Dar atat de posesiv, brutal si totusi... simteam cum forma dragostei lui, orice dragoste ar fi simtit pentru mine, lua conturul buzelor mele. Rosul sarat imi curge fin si incet pe barbie, apoi pe gat. Cu miscari, mult prea erotice, imi indeparteaza dara de sange.
Trebuia sa gasesc o solutie. Peste cateva momente, genunchiul meu il loveste acolo unde il doare mai tare, el cazand la pamant. Nu indrazneam sa mai caut cheia, ar fi fost sinucidere curata sa mai stau in acel birou nenorocit. Deschid stangace fereastra, din cauza catuselor. Ma mai uit inca o data la el, aproape salvata. Privirea lui parea sfasiata... trista... parea un om mort.
- Te rog... stai!
Pentru o clipa, mi-a parut rau, dar apoi, fara sa ezit, am sarit pe geam. Era atat de ciudat. O liceeana, pe jumatate dezbracata, cu catuse, cu lacrimi in ochi, sare de la etaj, fara carti si geanta; nu-mi mai pasa de ele in astfel de momente. Parul odata prins, mi se desprinde si zboara prin aer. Cad in zapada ce-mi mai amortizase cazatura si ma ridic cu greu, vocea mea incepand un concert al scancetelor. Nu mai aveam curajul sa ma uit in sus si sa-l vad la fereasta cu acei ochi tristi, dar asta nu a impiedicat sentimentul ca eram privita atat de intens de catre el, pana ce in zare m-am pierdut, iar privirea lui s-a risipit.


Am fugit, uda asa cum eram. Am fugit mult prea repede, cu gura deschisa, lasand aburii calzi sa iasa afara, lasand parul sa se joace dezordonat pe fruntea si spatele meu si lasand privirile curioase ale oamenilor sa se piarda undeva, in abis.
Am cazut de cateva ori din cauza catuselor. Ma simteam groaznic, mai groaznic ca niciodata. Eram franta si daca nu ar fi fost toiul zilei, poate m-as fi asezat pe omat si as fi adormit, murind in uitare, iar brunetul meu sa se invinovateasca, sa innebuneasca, sa planga, sa nu ma uite... sau sa ma uite si sa-si aminteasca de mine ca o fantasma a unei iubiri pierdute atunci cand iarna ii sufla mintea si-i dezordona gandurile. Bateam campii si o stiam. Doar in filme se mai intampla asta... off, dar cat mi-as fi dorit ca viata mea sa fie un film; sa aiba finalul unei drame...
Pasii m-au condus spre casa lui, ce era mult mai aproape de a mea, plus ca doream sa scap de acele catuse, iar singura nu as fi putut. Ce tot vorbesc? Subconstientul meu m-a dus la el fiindca doream sa-l vad si sa incep sa plang pe umarul lui, iar apoi sa ne pierdem in imbratisarile noptii. Exageram... dar imi placea. Eram din nou eu.
Bat incet la usa. O singura data am mai fost la el si atunci doar pentru ca isi uitase ceva. Raspunsul nu intarzie sa apara si nici uimirea pe care am vazut-o in ochii lui.
- Ce s-a intamplat? Ce-ai patit? Esti bine? Imi spune crispat si ingrijorat in acelasi timp.
Nu indrazneam sa intru. Stiam ca am gresit atunci... stiam ca vina era numai a mea. El doar incercase sa ma ajute, sa ma sfatuiasca.
- Intra!
Am inceput sa plang si i-am sarit in brate, facandu-l sa cada exact in pragul usii. I-am spus stins:
- Iarta-ma... am fost o proasta!
- Nu stiu daca ai fost proasta... poate o prostuta draguta.
- Te iubesc atat de mult... si urasc asta!
- Stiu, stiu, mi-ai mai zis. Acum ce-ar fi sa vedem cum iti putem da catusele alea jos?
Nu m-a intrebat nimic. El era creat doar ca sa aibe grija de mine, sa treaca cu vederea defectele mele, doar sa ma iubeasca si sa nu ceara nimic in schimb. Uneori o luam ca pe o indiferenta, dar alteori il luam ca pe cel mai frumos moment. Este si sper ca va fi acolo, mereu, doar pentru mine.
Vreau sa fie... doar al meu! Cat de egoista puteam fi...





Cam atat.

Directorul ala e un adevarat monstru nu-l pot suferi auzi la el catuse.Oricum ador dialogul dintre Sasuke si Sakura.Next-ul repede

O doamne! Incredibil de frumos! Extraordinar felul in care scrii, atat de sensibil, chiar m-ai emotionat! Nextuletzu' rapid!

Scuzati lungimea cam scurta a capitolului... insa ma simt cam aiurea si mi-am zis ca decat deloc mai bine fac un capitol mai micut. Sper sa va placa>:D< > - merci de comentarii:*-




8. Intrebari...



Casa lui era mare si luxoasa. Cum altfel putea fi casa celui mai bun patinator din Japonia? Admir culorile calde si diversificate, dar si stilul extravagant. Eram in camera lui, intinsa pe patul lui. Mana mea isi gasise locul de veci peste ochii mei inchisi. Capul ma durea ingrozitor, la fel si corpul ce-mi striga de durere prin toate vanataile, cauzate de saritura mea, iar mainile, acum eliberate de catre brunet, zvacneau din cauza bratarilor, vinetii. Nu m-am mai stresat sa-mi inchid camasa deoarece unii nasturi lipseau. Prezenta lui Sasuke era singura care ma linistea. Statea langa mine pe pat, privindu-ma.
- Cred ca ar trebui sa faci un dus... imi zice imbujorat. Apoi sa-ti dau ceva de imbracat, imi spune atunci cand privirea lui cade pe decolteul meu, dupa care si-o muta asupra oricarui alt lucru din camera, inafara de mine. Era baiat si se pare ca avea slabiciunile lui. Baiat... sau barbat. Niciodata n-am fost curioasa sa-l intreb cati ani are, dar se pare ca acum voiam sa aflu.
- Sasuke... pai, ma intrebam cati ani ai?
- De ce? Esti curioasa? imi raspunde el pe un ton mai jucaus, pe care i l-ar adresa unei fetite.
Ma simteam aiurea. Ma simteam mai mica decat eram deja.
- Douazeci si trei.
Nu stiam ce sa zic. Ma asteptam sa fie mai mare decat mine si totusi... parea de varsta mea, la comportament.
- Tu ai saptesprezece, nu? imi spune el parca vrand sa ma enerveze si sa ma scoata din transa. Ma facea cu un an mai mica.
- Optsprezece... si stiu ca stiai deja. Ai zis asta doar ca sa ma enervezi.
- Stiam ca vei spune asta!
Incepe sa rada si sa ma impinga spre baie.
Apa era deja pregatita. Ma dezbrac incet si intru in apa fierbinte, pe care stia si el ca o ador, iar un miros de vanilie imi incanta simturile. Stia tot despre mine. Eu... nu prea stiam.
O ameteala destul de ciudata isi face aparitia facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cad din nou in apa. Se pare ca zgomotul destul de puternic nu l-a lasat indiferent pe Sasuke, care de dupa usa ma intreba daca sunt bine. Imi pun mana in parul ud si-mi masez fruntea.
- Da, sunt bine...
Ies din cada si imi infasor trupul intr-un prosop destul de mare. Ma apropii de oglinda mare din baie si incep sa ma privesc. Oare nu ii pasa de mine? Oare de ce nu m-a intrebat ce se intamplase cu mine si de ce am ajuns la usa lui pe jumatate dezbracata? Oare ma mintea cand spunea ca ma iubeste? Oare de ce nu voia sa ma atinga? De ce se ferea de mine atunci in pat? Avea douazeci si trei de ani, era barbat si eu nu eram virgina. Nu voiam ca relatia noastra sa se bazece pe acel lucru, dar nici distanta sa nu fie. Ies din baie cu parul ud, doar cu un prosop pe mine.
Cum ma asteptam... Sasuke se fastacea la fiecare pas de-al meu. Se tinea dupa mine ca un catel, cu cateva haine in mana.
Eram aproape de pat, dar acea ameteala se face din nou simtita, eu cazand pe pat.
- Sakura, ce-ai patit? Ametesti? ma intreaba ingrijorat.
- Stai linistit. Nu pot ramane insarcinata daca nu am facut (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), ii raspund rece.
Scapa hainele din mana si ma priveste. Apoi le ridica si mi le ofera. Ii lovesc mana, facand hainele sa cada pentru a doua oara pe podea. Ma apropii de el si-mi lipesc trupul de al lui.
- Cine a zis ca eu vreau hainele acelea?
Mainile mele au inceput sa se simta fine si reci, pe sub camasa brunetului, facandu-l sa scanceasca putin la contactul dintre raceala corpului meu si caldura corpului sau.
- Eu vreau camasa ta!
Acesta imi zambeste inr-un mod copilaresc, incercand sa-si ascunda perversitatea. Mainile mele desfaceau pe rand fiecare nasture al camasii sale, iar apoi cand doresc sa i-o dau jos, acesta ma lipeste de pieptul sau. La contactul dintre corpurile noastre, prosopul meu cade. Esenta mea femeieasca era atat de aproape de a lui. Insa nu lucrul acesta ma facea sa tremur, ci bataile inimilor noastre ce dansau ca una. Era diferit de sentimentul pe care l-am simtit in dansul ploii... dar era la fel de puternic. Isi pune mana in parul meu ud, iar cu cealalta imi face conturul corpului. Ajunge in dreptul sanilor si sopteste pana ajunge putin dupa coapse:
- Atat de perfect...
Niciodata nu m-am simtit stanjenita in fata lui. In acel moment eram mai rosie ca racul fiert. Un sentiment de deja-vu imi trezeste din nou amintirea unirii noastre sub crengile negre ale copacului ce ne-a gazduit. Atunci, nu ne-am spus cuvinte. Acum, el ma admira folosind cuvinte.
- Esti atat de perfecta! De aceea imi doresc sa te am intr-un loc care daca sa nu intreaca, macar sa egaleze in originalitate si romantism perdeaua ploii. Vreau sa fie un loc perfect.
- Nu conteaza locul... va fi perfect, atata timp cat suntem doar noi doi, ii spun soptit. Da-mi odata camasa aia... nu mai pot sa stau asa. Adaug, aproape rupandu-i-o.
Era opt seara. Era devreme... dar noi simteam ca trebuie sa ne culcam. Nu voiam sa recunoastem ca era defapt o scuza pentru a fi atat de aproape unul de altul... o scuza pentru a ne tine in brate. Eram atat de inghetata deobicei... dar mana lui fierbinte ce era asezata pe talia mea si picioarele lui incolacite cu ale mele au reusit sa ma incalzeasca. Inima imi trepida de la atata iubire si caldura. Ma intorc cu fata la el, apropiindu-ne si mai mult unul de altul. Doream sa-i simt imbratisarea mult mai accentuata. In urmatorul moment, mi-am inchis ochii, apoi am simtit umezeala unor buze atat de moi, ce ma facea sa vreau sa le gust la infinit.
Ma bucuram ca ma iubea pentru ceea ce sunt si nu din cauza infatisarii mele. La fel si eu... il iubeam pentru ceea ce este si simteam cum eram facuti unul pentru altul. Patetic de aiurea.
Gandurile mele s-au pierdut, o relaxare totala si dulce facandu-ma sa ma indrept cu barca iubirii spre valea somnului.





Cam atat. M-am axat pe dialog aici... desi imi doream sa cuprind mai multe in capitolul asta. ^^"

Iar am pirdut si mam plimbat aiurea si nu am dat com scuzama inca o data .

Saruturi pentru tine, bataie pentru mine.

Mersi mult ca mai anuntat .Pur si simplu iti ador fic-ul iar acest capitol a fost absolut genial.

hei papusica ,


foarte frumos nextul ,
este un fic excelent ,
nici nu ai idee ,
ai un talent extraordinar si ma uimesti pe zi ce trece ,
anunta-ma de next

Heiii... thx ptr. commuri :* . Am adus next-ul. Sper sa va placa.





9. Indiferenta... furie... iubire...



Fluturasi sacaitori de lumina treceau prin perdeaua subtire si intunecata. Stateam pe burta, cu capul pe perna, ochii mei monitorizand somnul brunetului. Un zambet euforic imi inunda fata, iar mirosul lui, care era prezent in toata esenta patului ma acoperea cu placere. Un miros, numai al lui. Parul lui era imprastiat pe perna alba, iar pleoapele ii inveleau ochii negri, atat de perfecti pentru mine. Gura ii era intredeschisa, o mana tinandu-si-o aproape de corpul meu. Ma apropii incet de el, asezandu-mi capul pe piptul lui gol, atat de fierbinte. Urechea mea ii auzea fiecare bataie calma a inimii, iar parul rozaliu, se pare ca il gadila. Degetele mele lungi si reci au inceput sa faca mici cerculete moi pe pieptul sau. A tresarit imediat ce mi-a simtit mana, iar apoi zambeste, ochii tinandu-i inca inchisi. Cealalta mana a lui si-a gasit locul in parul meu, strangandu-l incet. Eram amandoi treji, doar ca nu doream sa intrerupem linistea molateca ce s-a asezat silentioasa peste noi. Era atat de bine in bratele lui... si totusi... as fi vrut sa fie macar pentru o clipa interesat de ce mi s-a intamplat cu o zi in urma. Indiferenta lui ma durea si eram sigura ca el nu era constient de asta. Linistea este intrerupta de vocea mea. Doream totusi sa nu ma fi auzit, iar gandul meu sa zboare din nou in mintea mea...
- Promite-mi ca niciodata nu te vei comporta ca el...
Ma ridic in sezut, acum stand in imbratisarea picioarelor lui. Camasa alba imi aluneca usor pe umeri, dezgolindu-i. Parul ravasit dormea in toata splendoarea lui pe spatele meu, doar cateva suvite acoperindu-mi fata. Imi trec descurajata mana prin par si imi indrept privirea spre fereastra. Apoi am simtit cum un intrus a evadat din inchisoarea ochilor mei, acum curgand liber peste obrazul meu. N-am incercat sa mi-o ascund. Ce speram sa-mi spuna el atunci cand i-am calcat pragul, a fost spus abia acum...
- Spune-mi... ce ti s-a intamplat ieri?
Intrebarea lui mi-a descatusat si ceilalti prizonieri, acum lacrimile mele cazand in nebunie peste chipul meu. Ii sar in brate si incep sa plang in hohote, el neintelegand ce se intampla, cu toate astea, raspunzandu-mi imbratisarii cu aceeasi intensitate.
- A incercat... sa.. sa ma... el, ii spun in toata tristetea mea. Eram speriata, abia acum constientizand nebunia acelei incercari... Incep sa ma foiesc in bratele lui si sa ii zgarii piptul cu unghiile mele. Nu doream sa-i fac rau insa era peste limitele mele sa accept ca acel profesor a dorit sa ma violeze, iar el, Sasuke, nici macar nu m-a intrebat ce-am patit. Ma simteam distrusa, acum pumnii mei slabi si mici incepand sa-l loveasca fara mila.
- Tie nici nu-ti pasa, ii spun obosita, deja lasandu-ma prada in mainile lui.
- Sa nu mai spui niciodata asa ceva! imi spune el strigand. As face orice pentru tine... iar aceasta dragoste prea puternica ma imbolnaveste... incep sa ma simt neputincios in fata ta. Faptul ca ai putut spune asa ceva m-a facut sa ma simt ca cel mai jalnic om de pe pamant, intrebandu-ma daca e posibil ca mie sa nu-mi pese de tine...
Lacrimile imi pier curgand in moliciunea si intensitatea sarutului sau, ce ma lasa fara respiratie. Degetele lui se incolaceau in suvitele parului meu, pe care le tragea usor. Degetele celeilalte maini s-au asezat nebune peste obrazul si barbia mea. Simteam cum eram sorbita de catre el in acel sarut. Simteam cu toate gandurile mele se incolaceau cu ale lui, cum respiratiile noastre deveneau una. La inceput, mainile mele cadeau neputincioase pe langa corpul lui, dar acum ii incatusau lui spatele.
El a fost cel care a rupt sarutul, dupa care se ridica brusc din pat, dandu-ma la o parte si luand o perna in mana, incepand sa o stranga.
- Nu ma intereseaza cine este acel nenorocit, insa cu siguranta este nebun sa se apropie de cea care este doar a mea!
Perna si-a gasit sfarsitul in mainile lui, acum penele albe imprastiindu-se, moi si usoare, in toata incaperea. Un zambet micut mi-a aparut pe chip, vazandu-l pentru prima oara atat de furios. Ma ridic in picioare in pat si ma apropii de el. Acum eu eram mai inalta ca el. Bratele mele s-au asezat in parul lui, apropiindu-l de mine, apoi soptindu-i:
- De aceea am sarit pe geam.
Cand a auzit, un ras nebun l-a facut sa uite de furie. Dar apoi cu o privire mai serioasa ca niciodata, imi spune:
- Esti tot ce am... nu ma parasi...
Isi infunda capul in pieptul meu si zambeste pervers.
- N-as vrea sa-i pierd nici pe acestia doi.
Rosesc imediat, departandu-ma de el si zicand putin enervata:
- Cred ca asta e cel mai pervers lucru pe care l-ai spus pana acum. Stai departe de mine, adaug cand vad ca se apropie de mine, trantindu-ma pe pat, urcandu-se pe mine. Era o pozitie foarte amuzanta. Picioarele lui erau de-a parte si de alta a coapselor mele, o mana de-a lui fiind pe-aproape de sani, iar cealalta se afla intr-o batalie cu mana mea dreapta, mana mea stanga impingandu-i fata si in acelasi timp impiedicandu-l de a ma vedea in toata goliciunea mea: reusi-se sa-mi descheie pe jumatate camasa. A reusit sa-mi prinda mainile deasupra capului si a inceput sa-mi presare mici saruturi pe gat.
- Opreste-te! Ma gadila.
Acesta incepe sa rada de fraza mea.
- Ieri ai fi zis altceva... imi spune aparent trist.
- Asta a fost ieri. Ma intreb in ce loc perfect o sa mergem ca sa putem... stii tu, ii spun chicotind, straduindu-ma sa nu bufnesc in ras. Si apoi nu am nevoie de un barbat ca sa ma simt bine, ii spun si ii arat limba, incepand sa fug prin camera.
- Daca te prind... imi spune fugarindu-ma.
Era imposibil sa nu ma prinda, insa nu ma asteptam sa se arunce pe mine, ca apoi sa ma ia iar in brate si sa ma poarte pana in baie.
- Si acum... ce ai de gand?
Incercam sa par suparata, insa nu prea imi iesea. Fara alte cuvinte, fara avertisment sau atentionare, am intrat in cabina de dus, inca in mainile lui, inca imbracati, iar apoi o cascada fierbinte s-a revarsat peste trupurile noastre. Am scapat pe parcurs de haine, pentru a ne simti mult mai apropiati... mult mai uniti; pentru a ne simti mai bine trupurile aflate in contrast.
Nu se intamplase nimic, el respectandu-mi dorinta. Am stat doar imbratisati sub jetul de apa, fara a ne arunca cuvinte. Poate doar gandurile noastre vorbeau prin intermediul necunoscutului. Eram lipita de suprafata rece si transparenta si incercam sa suport greutatea iubirii brunetului ce apasa peste mine din ce in ce mai puternic.




Cam atat. Nu prea am avut inspiratie >.<

Iubesc capitolul! Mai facut prin 1,2,3...aproximativ 62 de randuri sa trec prin aprope toate starile .Deci mor de nerabdare sa vad urmatorul capitol .

Oh.. Claudia.. Este asa de frumos, cum povestesti in acest fic fiecare detaliu, fiecare miscare pe care o fac cei doi, ce cuvinte frumoase alegi!! Nu pot sa cred. La romana faci niste compuneri trasent! Tine-o tot asa. Imi place foarte mult
,, Doar un dans".

Hi, ubita!! Am fost o prostuta ca nu am citit acest fic pana acum. M-am apucat aseara.. Pff.. Rusine sa imi fie!! Trecand peste.. Claudia, nu? In primul rand: Ai un fic uimitor, o idee super frumoasa. Si in al doilea rand: Iti iubesc numele pentru ca il port si eu.
Nu stiu cum faci sa descrii atat de frumos. Ai o descriere abundenta, profunda, tabietlica, oarecum obscura si atat de pala. Perfecta. Ideea este de-a dreptul superba. Felicitari pentru asta!! Atatea emotii.. Ma crezi ca am plans la fiecare capitol? Ei, bine.. M-ai impresionat.. Si nu se intampla des asta. Iti pot spune ca e foarte reusit.
Mi-a placut mult cum evolueaza actiunea. Este atat de romantic, letargic, agonizant. Ma prinde salbatic in ale sale intelesuri opace si pline de emotie. Imi scufunda ochii in lacrimi si corpul intr-un tremur docil. Acea nebunie translucida de o senilitate atat de dulce.. Offf... Preeea fruuumooos!!! Astept repejor next si te roaga Klau din inimioara sa o anunti. Te rog.. Multe idei si te-am pupat!! ByE!!

a cata la comentat?

yo am cam innebunit trebuia sa fiu prima dar sunt prostuta si imi pare rau!!!

asa Sasuke sa il batem o avem si pe Lissa il facem praf pe ala

Zbyeeeeeeeeeee