Capitolul 6
The truth will be discovered


A sosit şi măreaţa zi! Pe lângă că este prima zi de vacanţă, un moment foarte important din viaţa unui elev “ce se respectă”, pentru Sakura este “dublu importantă”; astăzi îşi va cunoaşte misteriosul erou, salvatorul ei necunoscut. Nu ştia de ce, însă avea emoţii, chiar unele foarte mari, mai ales că numele Uchiha îi răsuna de fiecare dată în minte şi îl cunoştea de undeva. Eh, poate a avut vreo fostă colegă şi e doar o coincidenţă de nume, sau.. cine ştie? Va descoperi totul în câteva ore. Soarele intră încet în camera ei, mângâindu-i pielea fină încetul cu încetul. Fata se ridică leneşă din pat, dar se înviorează când îşi aminteşte că astăzi va afla cine e eroul. Merge grabită spre baie, terminând să se spele în doar 15 minute. Acum marea problemă: cu ce să se îmbrace? Cea mai grea decizie din viaţa unei fete. După ce se schimbă de nenumărate ori, într-un final îşi alege un tricou alb scurt sub care îşi ia un maieu albastru, nişte pantaloni albi cu o curea neagră şi nişte opincuţe negre asortate cu o gentuţă de aceaşi culoare. Chiar când să iasă pe uşă îşi aminteşte că a uitat ceva foarte important, poate chiar cel mai important lucru: buletinul misteriosului; îl ia de pe masă şi fuge repede spre adresa lui.

Pe toată durata drumului ce a durat în jur de 2 ore, Sakura se tot gândea de unde cunoaşte numele Uchiha; i se părea aşa de cunoscut! După ce a decis să nu-şi mai bată capul cu asta a început să-l admire; cât de frumos i se părea că este. Acei ochi negrii abisali în care se pierde până şi într-o poză o fascinau cu fiecare secundă ce trecea. Însfârşit rozalia se află în faţa uşii. Destul de timidă îşi îndreaptă mâna spre sonerie şi apasă încet. Emoţiile erau din ce în ce mai mari până când uşa este deschisă de către o doamnă înaltă, subţire, deosebit de frumoasă cu o privire mai caldă ca o zi din mijlocul verii. Femeia o întreabă pe Sakura ce doreşte invitând-o în casă. Mirată de comportamentul blând al doamnei, şi foarte timidă, rozalia îi răspunde că a găsit în curtea şcolii buletinul lui Sasuke Uchiha şi a venit să i-l înapoieze; bineînţeles că nu a pomenit nimic despre ce s-a întâmplat în baia şcolii, sau în faţa casei ei. Totuşi, simţea că o cunoaşte de undeva pe acea femeie; oare de ce totul i se părea aşa cunoscut la acea familie? În timp ce Sakura stătea pe gânduri, pe uşă apare şi eroul ei. Când o vede, băiatul rămâne mai mult decât împietrit; parcă era o poză.

După ce mama sa îi spune motivul venirii fetei Sasuke încă nu avea nici o reacţie, zici că era pe altă lume, în altă eră, alt univers. Văzând că băiatul ei este nepoliticos nemulţumindu-i fetei, spune că îi lasă singuri, iar când pleacă din cameră îl împinge destul de tare pe băiat; acum arată de parcă deabia s-a trezit. Niciunul nu spunea nimic, doar se uitau unul la altul. După 10 minute, Sakura decise să spargă liniştea de mormânt mulţumindu-i pentru..tot. Evident că băiatul şi-a dat seama imediat şi a îmbrăţişat-o strâns pe fată rostind întruna „îmi pare rău”. Oarecum şocată, fata îl întreabă pentru ce? Îi este foarte recunoscătoare că i-a salvat viaţa, iar el nu are de ce să-şi ceară scuze.

-Îmi pare rău că.. nu am reuşit să îl prind.

Când a auzit aceste cuvinte Sakura rămăsese perplexă. După ce că dacă el nu era, ea era moartă sau în cel mai bun caz violată până acum, el îşi cere scuze că nu a reuşit să-l prindă pe făptaş? Oare este îngerul ei păzitor sau acum visează? Numai variante asemănătoare, lipistă de logică îi vin în cap rozaliei acum pentru a-şi explica situaţia în care se află. Sasuke îi dă drumul din imbrăţişare şi o priveşte trist. Ea îi explică că nu are de ce să îi pară rău şi că o să-i fie recunoscătoare toată viaţa pentru ce a făcut. Îl întreabă dacă poate face ceva pentru el pentru a compensa măcar o parte din cât îi datorează, iar el îi spune că doar trebuie să aibă grijă de ea. Defapt, după ce se gândeşte mai mult îi mai cere ceva; să iasă la o cafea cu el pentru a se cunoaşte mai bine. Sakura acceptă cu plăcere şi pornesc în minutul următor luându-şi la revedere de la doamna Uchiha. Tot drumul au vorbit, au râs, s-au alergat, mai pe scurt..s-au distrat! De mult rozalia nu mai fusese atât de fericită, de mult visase la o zi ca aceasta.

Ajunşi la cafenea, fiecare îşi comandă ce doreşte şi încep iar să vorbească, de data asta despre ce s-a întâmplat în ultima zi de şcoală. Sasuke o întreabă de ce nu denunţă acea persoană, poate poliţia ar afla mai multe, dar parcă nici pe el nu se credea. Sakura i-a povestit totul de la început, cum a fost prima oară violată şi e aproape sigură că este aceaşi persoană, cum decizia ei de a se omorî a fost urmare a violului, certurile cu părinţii ei, problemele ei de familie exceptând partea cu fratele ei, chiar nu mai vroia să îşi amintească, cum a cunoscut-o pe Hinata. Brunetul o asculta chiar fascinat de glasul ei cristalin şi de frumuseţea ei rară. Timpul a trecut, iar ei tot continuă să vorbească. Se făcuse deja seară, iar rozalia era destul de departe de casă aşa că ambii hotărăsc să plece. Sasuke o conduce pe fată nelăsând-o să fie împotriva deciziei lui; chiar nu vroia să păţească ceva. Pe la sfârşitul drumului, Sakura îl întreabă pe băiat care este numele mamei lui, iar acesta îi răspunde că Mio.

Nici nu aude bine numele că fata simte o durere îngrozitoare ce vine de la inimă. Văzând că nu este în regulă, brunetul o întreabă ce are, dar ea nu poate să zică nimic pentru că simţea că se sufocă. Speriat, Sasuke vrea să cheme o ambulanţă dar Sakura se mai calmează şi renunţă la idee. Încearcă să-l liniştească spunându-i că este doar din cauza oboselii şi că va fi bine, însă nu prea reuşeşte; insistă să o ducă măcar la spital pentru a fi consultată în cazul în care are ceva grav. Fata se încăpăţânează şi îi spune pe un ton mai ridicat că nu este nevoie şi că se grăbeşte acasă. De data asta a reuşit să „câştige” şi în câteva minute au ajuns acasă. Sakura îşi cere scuze pentru tonul de adineauri şi îi mulţumeşte pentru tot. Băiatul îi cere numărul de telefon pentru a se putea asigura în seara asta că adoarme bine şi poate mai merg şi mâine undeva; rozalia i-l dă repede şi intră în casă.

-MIO?! De unde ştiu eu numele ăsta, de unde? Îmi este mult prea cunoscut el, mama lui, casa lui, numele lui de familie!

P.S: MIE imi pare rau pentru cum este. x_x :o3 !