Ok, asa am sa fac muza...imi fac un mare ajuror comentarile voastre prieteni,va pup si voi incerca sa pun nextul cat de curand.

Imi place povestea ta e destul de reusita dar nu mai trebuia sa zici de atatea ori ca e din perspectiva lui Sakura pentru ca daca ai zis la inceput stim ca si celelalte capitole sunt la fel e dpar parerea mea.Altii cred alt ceva.Pa-pa

Buna buna ...
Un fic nou .. si inca ce mai fic
Asa .... Ideea mi se pare originala si abia astept sa o vad cum o dezvolti
Descrierea : nu sunt critic dar vreau sa adaugi putin mai multa descriere a locului unde se petrece actiunea ... ai incercat intr-un capitol si ti-a iesit de minune
Cam atat din partea mea
Daca mai au ceva de adaugat las asta in seama criticilor
Am o mica intrebare despre ficul tau : Daca Sasuke e vampir, si Hina e sora lui, atunci si bruneta e vampir ?
Atat pe moment
Daca poti si vrei sa ma anunti as fi recunoscatoare
Teo

Da,este si Hina vampir.Sper ca in urmatorul capitol sa descriu toti membrii familiei.Va pup si ne mai auzim!

Ma bucur atat ca ma incurajati si imi sunteti aproape prieteni! Am pus nextul dedicat voua!



Capitolul 7:Familia Uchiha
Din perspectiva lui Naruto


Este 1:32 si eu ma aflu in gradina familiei Uzumaki. Fratii mei cumult mai inlti decat mine vin in joaca la mine . Imi bat usor capul si imi spun:
-Hei fretioare, sti ce zi este astazi? intreaba Ken tot cu mana pe capul meu si cu un zambet urias luminandu-i fata. Am dat din umeri iar el ca si raspuns mi-a zis ceva prostesc tipic lui "Este ziua in care vei fi ca si noi!''. M-am strambat la el nestiind ce vrea sa zica. Ma apuca de brat si ma taraste cu o viteza uimitoare pe jos pana intr-o cascada gigantica. Era a familiei Uzumaki de milenii de ani. Ma arunca in el iar apa ii stropeste. Bule de apa se strang langa mine capatand o culoare albastruie si strangadu-mi bratul. Incep sa ma inalt cu cativa centimetrii, iar bratele si picioarele incep sa se mareasca. Incep sa urlu de durerea schimbarii iar...

Din perspectiva Sakurei


Intru in casa si privesc cum masina lui dispare printre crengile subtiri ale copacilor. Tsunade nu era acasa. Urc treptele scarilor din lemn ca si cum as avea grija sa nu sparg un obiect din cristal cu picioarele. Poeate va intrebati de ce nu mi-a fost frica de Sasuke atunci cand mi-a marturisit secretul? Ei bine il iubesc prea mult ca sa imi fie frica de el. El mi-a salvat viata si nu cred ca ar fi in stare sa imi faca vreun rau. Si stiu ca si el ma iubeste dar nu inteleg de ce? Eu sunt decat o fata simpla si nici macar nu sunt asa de frumoasa ca si celalalte fete din liceu. Pentru mine este un adevarat inger, un fotomodal care ma place pe mine? Nu prea are logica. Este un vampir, tocmai el de ce ar fi atasat asa de mine?
Deschid camera si fac ochii mari de uimire sa il intalensc pe Sasukecare sta pe un colt al patului asteptand. Acesta imi zambeste angelic si se apropie de mine ca un fulger de rapid punand ghiozdanul meu roz cu cirese pe el jos si cartile mele pe birou.
Am uitat sa va spun membrii familiei Uchiha. Mama lui, Mikoto,Tatal, Fukaku,Sasuke,Ino,Hinata si Shikamaru,iubitul lui Ino.
Fukaku este profesorul de technologie a scolii noastre.Ino, din cate stiu, ii placea de Sasuke dar cum lui nu ii placea de ea si ma placea pe mine, Ino a acceptat intr-un sfarsit si s-a indragistit de Shikamaru care acuma este membru al familei Uchiha.
Ma pun pe celalalt colt al patului. Inima imi batea asa de tare incat o puteam auzi si eram sigura ca si el o poate auzi. Aceasta parca vrand sa iasa cu totul din mine. Simteam cum toata fata mea se inrosea. ''Haide Sakura, revinoti, ce se poate intampla rau!" Aud in inetiorul mintii mele o voce furioasa, dar si incurajatoare ca seamana cu a mea. "Sakura, niciodata nu m-ai ajuns in halul asta ca sa ma fortez sa ma auzi, eu sunt contiinta ta...vocea ta interrioara, sunt ceea ce tu mereu ai vrut sa fi si iti pot oferii si vorbesc despre curaj. Spune-i baiatului ce simti!" Un sentiment uimitor de furie imi trece prin vene. Sasuke statea acolo, nemiscat, uitandu-se in gol. Orice ar gandi imi doresc sa il opresc asa ca il intreb daca si ceilalti din familia Uchiha sunt vampiri.
-Pai da, toti sunt, vezi tu, noi ne abtinem de la bautul sangelui si incercam sa ne adaptam vietii oamenilor. Asta ne mai impiedica pofta inconfortabila.Acesta imi zambeste si ma i-a in brate.
-Stii...tot nu inteleg!Nu inteleg ce vezi la o muritoare simpla ca mine....ii soptesc eu cu evidenta tristete si neintelegere in glas.
-Tu nu te vezi! Mereu mi-a fost teama ca toti din familia mea o sa aibe iubite si eu voi ramane singur pana cand ti-ai facut aparitia in scoala. Pe o parte eram...gelos..pentru ca vorbeai mai mult cu ceilalti si imi doream foarte tare sa iti spun ca te plac, pe o parte ma gandeam ca o sa te sperii si am incercat sa te evit sperand ca o sa iti fac tie un bine....
Il strang si eu inbrate si ma cuibaresc la pieptul lui. Dupa multe minute de tacere imi dau seama de ceva. Ii rostesc in soapta ceva de genul "Tu...tu ai fost...?". Acesta arunca o privire de StarTreke si eu ii completez cuvantul lipsa tot in soapta "Umbra cu ochii....rosiii?
-Da...te-am speriat? Nu am vrut. Dupa prima zi in scoala m-am gandit sa te spionez ca sa aflu mai multe despre tine...la fiecare secunda eram acolo, chiar daca nu ma vedeai. Si asa mi-am facut un obicei sa tot apar pe la tine!chicoteste el si in acelas timp pa pupa pe frunte.
Acesta se apleaca in spre mine vrand sa ma sarute dar scurt. Imi tot povesteste despre familia sa si eu il ascult ca un copil mic cuibarit in bratele mamei. Dupa mult timp isi face aparitia in casa Tsunade. Ma uit la ceas si era 4:23. Ii scriu repede un mesaj ca sunt la Naruto acasa si sar pe geam. Sasuke nu avea chef sa se duca la clanul Uzumaki si a plecat acasa cu un ultim sarut fermecator pe buzele mele. Nici nu plecase si imi era dor de el. Merg pe jos pentru ca as fi facut prea mult zgomot cu masina. Cand ajung il i-au in brate pe Naruto. Ciudat, era mult mai inalt si mult mai puternic. Avea un vartej pe mana. Semnul familiei Uzumaki. Il imtreb daca si-a facut tatuaj. A inceput sa picure lent cu stropi mici si imi spune ceva de genu "Nu esti bine venita aici, imi pare rau dar prietenia noastra pica!" Cu o fata trista acesta pleaca in spre niste tufisuri uriase. Siroaie de lacrimi imi cad pe fata mea. Prietenul meu cel mai bun vroia sa nu mai fim nici macar amici. Sufletul imbibat in durere si agonie imi strapungea inima. Plec in spre casa cu parul ud leoarca si fug pe scari in spre camera. Tsunade urla dupa mine intreband daca am patit ceva. Ma trantesc in pat plangand in continuare si incerc sa adorm pentru ami dobora trstetea infinita.

______________________________________________________
Imi pare nespus de rau daca e scurt,cu actiune grabita sau cu mult dialog insa l-am ales pentru voi deoarece am incercat sa pun mult suflet in acest capitol deoarece voi m-ati ajutat sa ajung la capitolul acesta.Va pup si ne vedem in nextul urmator!Sper sa va placa,Zbye!

waaaaaaaaa mersi ca m-ai anuntat ce frumos eram sigura ca ochii din umbra sunt ai lui Sasuke Oare ce creatura mistica e Naruto de a putut fii asa crud cu Sakura?? il bat si pe ala de ii sar fulgii sau blana, depinde ce n-as da sa fiu in locul Sakurei, inafara de partea cu tristetea ei bine, astept nextul si sper sa ma anunti, spor la scris si la idei

wau e chiar fain da ce pisici mei e naruto vorba lui esthera daca o mai supara pesakurail bat dei sare capsoru ala al lui dragut si gol de pe umeri

Am adus nextul,sper sa va placa si va multumesc ptr. comm.!

Capitolul 8:Ziua mea
Din perspectiva lui Naruto


Chiar nu imi doream sa fiu asa de dur cu ea, nici macar nu am vrut s-o ranesc dar trebuie sa fac asta. Nu ma pot controla in fata oamenilor si imi e sa nu iasa urat! Maine este ziua ei...poate ma revansez cumva. Oare o sa ma ierte? Tropai cu labele mele gigantice si zgomotoase prin padure in cautarea hranei. Blana mea era deasa si aurie. Ochii albastri in spre alb si port un colier al familiei mele la gat. Impreuna cu ceilalti sarim pe caprioara rumad-o in bucati si savurand din ea. Incepeam sa ma adaptez la noua viata. Se facu 00:53 . Alerg si urlu prin padure. Ma transform in om si intru in casa. Tatal meu Minato ma astepta cu mama la televizor. Le spun ca am vanat si sunt prea obosit. Intru in camera mea si sar direct in pat. Nu imi mai pasa daca imi rupem o coapsa, eram prea obosit.

Din perspectiva Sakurei

Ma trezesc, cu fata inca lacrimata si cu Sasuke care ma strangea in brate....stai, stop cadru, Sasuke?! Acesta ma saruta ca sa ma calmez. Azi aveam cu totii liber. Ma ridic din imbratisarea lui si sar din pat.
-Tsunade nu e acasa, are treaba in scoala, ti-a lasat un bilet in living. Zambeste el cu mainile ridicate in spre mine vrand sa ma intorc inapoi.
Ii zambesc si ii spun sa ma astepte. Merg la baie sa ma spal pe fata plina de lacrimi amare si incerc sa imit un zambet fals..nu prea reusit. Ma pieptan si imi strang parul la loc. Merg in living si ma uit pe masa din geam. Era un bilet de la matusa:

La multi ani, draga mea Sakura! Azi voi aveti liber dar eu nu...
O sa incerc sa vin catpot de repede.
Te iubesc si nu inteleg ce a fost cu faza de ieri?
O sa imi explici tu cand vin acasa.
Ti-am luat un cadou care sper ca o sa iti placa.
Cu multa dragoste si atentie, matusa ta Tsunade.

"Nu imi vine sa cred, ce zi este astazi?"Fug repede pana la bucatarie si ma uit pe calendar. Scria nergru pe alb 28 martie. Atat de mult mi-am dorit sa nu vina aceasta zi niciodata, dar cu totii ne dam seama ca o data si o data tot va veni. Ma intorc in camera si raman uimita ca Sasuke inca mai era cu mainile intinse spre mine.
-La multi ani, draga mea! Imi zambeste relaxat.
Ma arunc in pat langa el si il las sa se joace cu parul meu lung si rozaliu. Poate va intrebati de ce nu imi place cand imi vine ziua de nestere, pai de fiecare data toata lumea imi da cadouri si se poarta mult mai ciudat decat de obicei. Eu nu vroiam nimic. Numai gandul ca el nu va muri niciodata si eu voi imbatranii cu fiecare an ce trece ma seaca. Nu vroiam sa treaca nici o secunda petrecuta cu el...

Din perspectiva Hinatei

Ma aflu in masina mea blue si indigo in spre casa lui Saku. Este ziua ei si m-am gandit sa o scot la Shoopping. Stiu ca nu e ea cu chestile de genul asta insa ii va prinde bine ceva timp petrecut cu mine. Asa de nerabdatoare am fost incat i-am cumparat cadoul de ieri. Mi-am tuns parul scurt si mi-am cumparat o rochie minunata argintie. Evident o port chiar acum. Ajung acasa la ea si parchez masina. Sun la usa si Sakura imi raspunde.
-Vai cum arati!Asa ceva nu este posibil de ziua ta!Nu permit eu asta.
-Sunt in pijamale, cei cu asta?Se vaita Sakura incercand sa nu o torturez.
Aceasta purta niste pantaloni de trening vechi si un tricou usor patat. O i-au de mana si o tarasc in camera lui Tsunade...cred. O imbrac cu rochia rosie pe care i-am cumparat-o si incep sa ii fac parul. Ii zambesc iar ea se stramba.Scot din geanta mea ce ii cumparasem.Ii dau cutia violet dintr-un paterial fin cu pamblica rosie si ea o deschide cu grija. Face ochii mari si scoate pandantivul auriu cu o floare de cirese din onix roz si se uita tot cu aceeasi fata mirata la mine. Imi rosteste numele balbait iar eu il pun la gat. Aud cum cineva deschide usa de la intrare si zbor acolo cu viteza luminii asteptand-o pe Sakura sa deschida ea....

Din perspectiva lui Naruto

Aud pasii grabiti si mirosul Sakurei care vine spre usa. Mai era un miros, unul foarte ciudat. Vanilat dar si picant....Sakura deschide usa si ii urez la multi ani. Prietena ei ma mirosi si se stramba la mine iar apoi intreaba:
-Ce vrei caine, nu iti este deajuns ce i-ai facut dragii mele Sakura? Aceasta avea parul scurt si brunet, ochii aurii, pielea umpic alba si buzele rosii ca sangele. Nu era greu sa iti dai seama ce era. Nu parea urata de loc...ba chiar dulce oarecum. Ii zambesc sarcastic si intru sa o imbratisez pe Sakura. Aceasta imi zambi si ea la randul ei. Ii imanez cadoul. Il deschide si imi multumeste. Erau niste cercei din aur cu o floare de cirese din rubin rosu. Se potrivea cu pandantivul ei. Imi cer scuze iar aceasta se uita la mine ganditoare. Inspira o gura mare de aer care apoi imi spune ca da. O pup pe obraz si ii spun ca o sa ii explic la momentul potrivit. Sakura pentru mine este o fata foarte frumoasa insa este decat o prietena foarte buna, daca vampiroaica nu ar fi asa rea si nici vampir poate ar avea o sansa...

__________________________________________
Scz. daca e scurt sau cu actiunea grabita dar am pus azi doua capitole, m-am stors complet de idei. Sper sa va placa. Va pup pretenasii mei!

Rochia Sakurei:


Uploaded with ImageShack.us

ooooooooooooo naruto naruto undeti maibate si tie gandul

Buna
in primul rand iti multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o faci si de acum inainte...
In al doilea rand, imi place acest capitol ..
Cat de dur a fost blondul cu Saku Daca il prind il decapitez ...
App de asta... in ce creatura mistica se traansforma Naru ?? Te rog sa fie un varcolac pentru ca ii ador
Anyway, sa aduci cat mai repede nextul ....
Teo

Am venit cu nextul, ma bucur ca va place si multumesc ptr comm.!


Capitolul 9:De ce?Cum de a venit ziua mea?
Din perspectiva Hinatei

Cainele care nici macar nu stiu cum il cheama, intra in casa sicu totii ne asezam pe canapeaua din living. Cum de Sakura a putut sa il ierte...eu una i-as fi muls capul de pe umeri si as juca FootBall. In sfarsit vine si Sasuke care il priveste pe blondul confuz plin de ura. Sakura vorbea cu el ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Studiez blonul din priviri si obesrv ca este dragut...dar tot caine este. Sasuke ii da Sakurei un cadou cumparat de el. Era un parfum scump si fin de cirese. Acesta ii multumeste si il imbratiseaza. Eu ma ridic in picioare si toti cei 6 ochi ma privesc.
-Imi pare rau dar eu nu rezist acestui miros dezgustator! ma plang eu indreptandu-ma spre camera Sakurei.
Mirosul ei m-a calma. Ma facea sa uit de...cum il chema?....blondul ala. Acum ma uit pe geam si obeserv ca masina lui Tsunade este parcata in fata casei. Ma intorc inapoi ca sa nu o las singura pe Sakura...ma rog, cu fratele meu si blondinul.
Aud inca de pe scari soneria de la usa. Ma asez pe canapea si astept ca Sakura sa deschida usa....

Din perspectiva Sakurei

Ii deschid usa lui Tsunade si aceasta intra dandu-mi cadoul si urandu-mi, la multi ani. Toata lumea se purta mai ciudat de dragut decat de obicei. Ce aceea ma enerveaza.De ce? Cum de a venit ziua mea? Cadoul lui Tsunade era un telefon cu strasuri frumoase. Iubeam unghiile pe ca re le-a facut Hinata. Iubeam mult cadourile lor dar ma simteam prost sa le primesc si stiam ca daca le dadeam inapoi nu ar avea de gand sa le accepte. Hinata ma i-a de mana si ne mai ducem inca o data in camera lui Tsunade. Ma fardeaza cu roz si rosu. Aceasta avea lila si violet. Hinata ma duce inapoi in living tinandu-ma de mana stanga si Sasuke ma apuca de mana dreapta. Ma conduc la masina Hinatei cu Naruto in spatele nostru. Hinata imi spune ca mai are o surpriza pentru mine.
Naruto este cel mai bun prieten al meu pe langa Hina si ceilalti, trebuia sa il iert, imi era ciudat sa nu o fac. Ajungem la casa familiei Uchiha. Intram si la usa ne intampina cailalti membri ai familiei. Erau Mikoto , Fukaku, Ino si Shikamaru. Ino nu ma prea suporta tocmai din motivul ca ei ii place de Sasuke chiar daca e cu Shikamaru. Mikoto ma imbratiseaza prieteneste si aduce cadourile. Sasuke imi sopteste ''Te rog eu, primeste-le!''. Dau din cap putin strambata. Erau asa de multe...

Din perspectiva lui Naruto

Miroase a vampir...vai ce scarbos. Eu unul mai sa plec daca nu era ziua lui Saku. Erau cadouri de la fiecare membru imparte. Mikoto i-a dat o rochie aurie. Fukaku i-a dat un CD de muzica Jazz. Ino, blonda pe care nici eu si nici Saku nu o suportam, i-a dat un colier din safire. Shikamaru i-a dat o masina sport, dar Sakura nu a acceptat asa ca i-a dat o pusculita fara bani in ea....Mikoto a pus masa si cu totii ne-am pus sa mancam. Instinctele mele animaliene m-au cam dat de gol...Sakura m-a pocnit si ceilalti au chicotit. Ino a pun muzica si am inceput sa dansam cam pana la 9:22, apoi am plecat, ce usurare! Eu am plecat pe labele mele iar Sasuke a condus-o pe Sakura acasa...

________________________________
Sper ca nu e putin,scuzati-ma daca am grabit actiunea si sper sa va placa. Ja ne my friends!

Hinata:


Uploaded with ImageShack.us

Unghile Sakurei:


Uploaded with ImageShack.us

Unghile Hinatei:


Uploaded with ImageShack.us

Carcasa telefonului Sakurei:


Uploaded with ImageShack.us

Rochia Hinatei:


Uploaded with ImageShack.us

Hello
Imi place mult de tot acest capitol si nu mi se pare ca ai grabit actiunea.... poate un pic la final....
Anyway, iti multumesc pentru ca m-ai anuntat si sper ca o vei mai face
Asa daca te rog sa imi dai id tau intr-un pm, ai face-o ?? :o3
Te rog , mersi
Teo

waaaaaaaaaaaaaa mersi ca m-ai anuntat, doua capitole si eu n-am trecut pe la ele????rusine sa-mi fie!!!ei bine e sperb, si wow asa mi se intampla si mie de ziua mea, toti se comporta ciudat, si ei lasa sakura ca vei fii si tu vampir, candva daca se indura sasu de tine, astept nextul si sper sa ma anunti bye bye

Logic ca al face-o teo! My friend 4ever!

waw ai un capitol minunat scumpo ms ca mai anuntat si ce sa mai zic astept nextul

Am venit cu nextul pretenas! Sper sa va placa. for comm.


Capitolul 10:Lacrimi si suspine...
Din perspectiva Sakurei

Eu si cu Sasuke suntem in masina. Atmosfera era tacuta.. pana am spart eu ghiata si l-am intrebat cati ani are:
-Tu...chiar vrei sa sti...? raspunde el ezitand.Dau din cap iar acesta continua.O sa mai ma place daca iti spun?rosteste el foarte incet privind cu ochi nevinovati in spre mine. Eu astept si spune numarul 120.
Eu nu zic nimic si stau sa ma gandesc. Ii zambesc si incep sa il tachinez spunandu-i ca ies cu un mosneag. Acesta rade si el si ma imbratiseaza tocmai cand a parcat. Eu inchid usa si intru in casa. Tsunade ma intampina zambind si dandu-mi o felie de tort.
-Ai taiat tortul fara mine?spun eu evidenta suparare pe chip si glas.
Tsunade imi spune ca m-a asteptat pe mine. O imbratisez si ii spun ca sunt pre obosita ca sa mai stau treaza. Urc pe scraile din lemn si deschid usa camerei. Logic, Sasuke statea cu mainile intinse spre mine. De data asta era mai ciudat... era ganditor, se gandea la ceva ce eu nu ii puteam citi pe fata. Ii spun sa astepte si ma duc la baie sa ma schimb intr-un plovar, afara este frig si intru in camera dinou asezandu-ma in pat langa el. Acesta imi spune sa adorm iar eu il intrb daca va pleca. Raspunse spimplu ca nu va pleca. Ma intorc intr-o parte si incerc sa adorm.

A doua zi

Ma trezesc iar Sasuke era acolo. Tsunade nu era acasa. Ma duc la baie sa ma spal si sa ma pieptan, apoi ma imbrac in alte haine, i-au ghiozdanul si plecam. Observ ceva si opresc atunci cand el inca mergea.
-Tu cumva te-ai schimbat?intreb eu uitandu-ma la hainele lui.
-Pai nu crezi ca ar fi observat colegii?
-Ba da dar...ai plecat, mi-ai promis! las un botic si el ma pupa pe nas.
-Nu am ratat mare chestie...m-am intors intr-o secunda.
Il imbratisez si apoi mergem catre masina mea. A lui a fost dusa acasa. Intram in masina si ma pun la volan. Atmosfera enervanta de tacere cuprindea locul.. cand ajungem la scoala observ ca Hinata nu venise. Vine profesorul Iruka si pune o intrebare. Nu observam ca mie mi-o puse-se pana nu imi rostise numele tare si clar. Incerc sa balbai cateva cuvinte si Sasuke incerca sa imi spuna raspunsul.
Cu fiecare ora trecuta el se comporta mai rece. Cu fiecare zi nu il mai vedeam seara la mine acasa. Pana cand si-a facut curaj si a venit la mine acasa discutand cu Tsunade. Ochii mi se facura mari de uimire. Sasuke imi spune sa vin in camera pentru a imi spune ceva.
-M-am saturat...oricand te pot rani si omora, eu mereu am sperat ca poate o sa ma atasez de tine dar...nu-...nu te iubesc,Sakura! Imi pare rau dar chiar nu pot!
Sasuke ma zguduie din umeri iar 2 lacrimi gigantice care nu as vrea sa cada, acre si dezgustatoare imi cad pe fata mea cea impietrita de durerea adevarului. Era atat de adevarat! Cum ar putea sa ma placa...? Acesta ma priveste cu durere in ochi iar eu fug inauntrul casei. Ma arunc in pat si ma ghemuiesc in el rasucindu-ma pe amele parti incercand sa alung durerea din suflet. Cum de puteam sa cred asta? Nu ma pot ierta pe mine pentru ce am crezut. Uram faptul ca nu vroiam sa accept asta. Parea asa ireal...dar nu! Era cu totul real. Valuri de lacrimi si suspine imi trec prin inima atacand-o cum vroiau.
Treceau luni de durere in care nu mai aveam putere sa mai vorbesc sau sa mai gandesc cu cineva. Uneori vineam acasa si stateam in pat cu capul ascuns in perna.
Incepeam sa ma obisnuiesc cu asta. Invatam fara probleme si imi petreceam toate zilele stand si gandindu-ma la nimic in patul plin de lacrimile amare ale mele. Nu vorbeam cu nimeni. Tsunade se speria de ce putea sa mi se intample si incerca sa ma consoleze. Capul nu imi mai statea deloc la nimic. Eram distrusa. Seara cosmarurule mele erau mult mai rele. Sasuke nu mai era acolo sa ma calmeze. Tsunade vinea incecand sa o faca. Peste o alta luna ii uitasem si numele...nu vroiam sa il mai pronunt si nici ca altcineva sa o faca. El continua sa iasa cu fratii lui la cantina si la scoala fara ca macar sa il vad vreodata uitandu-se la mine. El trecu-se de asta cu nici macar o rana...asa observasem. Incepeam sa ies cu prietenii mei vechi. Temari, Tenten, Lee, Kiba si Couji.

______________________________________________
Sper ca va placut chiar daca e scurt. Va pup si incerc ca data viitoare sa fie mai lung.

Sakura cu plovarul ei:

waaaaaa mersi ca m-ai anuntat e frumos, felul in care ai descris e destul de dulce imi pare rau ca sasuke s-a despartiti de sakura, iol bat de ii sar fulgii, si imi pare rau pentru sakura saracuta...... bun deci baga-ma macar o clipa in fic sa-i vin de hac lui sasu stiu am innebunit!astept nextul, te-am pupat

Hey sys
Esti rea de ce atat de scurt ?!? Si de ce imi provoci aceasta stare de nerabdare ??? Este ceva ce numai cateva persoane reusesc sa imi provoace aceasta senzatie ..
Pai .... CAPITOL GENIAL, ca fiecare de altfel ...
Sa ai idei bune si sa aduci next repede...
Teo

Am venit cu nextul, sper sa va placa si va multumesc ptr. commentarii!

Capitolul 11: Dragostea...
Din perspectiva lui Naruto

Sunt acasa la Sakura. Tsunade tocmai imi povesteste ce a patit Saku si prin ce trece acum. Nici macar o musca nu se auzea din camera ei. Ii aud decat prin urechile mele de varcolac, inima ei batand, batand mai puternic decat al unui copil nou nascut. Urc scarile si deschid incet usa. Dormea si nu puteam sa ii vad fata pentru ca era in cealalta parte. Chiar imi parea rau pentru ea. Stiam de la bun inceput ca e ceva necurat cu acel vampir. Ies din camera vrand sa trantesc usa dar imi amintesc ca Saku dormea. Cobor scarile in graba si trantesc in urma mea usa. Fug prin gradina si fac un salt surprinzator in aer transformandu-ma in varcolac. Alerg insa nu puteam sa imi scot din cap imaginea cu buna mea prietena Saku. Reusesc sa ma lovesc de un copac din cauza neatentii. Ce se intampla de sunt asa de interesat de Saku? Te rog, nu imi spune! Ma indragostesc....? Off.. asta nu era tocmai ce vroiam sa fac in momentul asta! Alerg ca si fulgerul prin padure nepasandu-mi daca zdrobesc niste copaci. Tot ce ma interesa era sa scap de aceasta amintire. Am de gand sa il gasesc pe Uchiha si sa vedeti ce circ va iesi!

Din perspectiva Sakurei

L-am recunoscut pe Naruto dupa pasi. Nu vroiam sa vorbesc in clipa asta cu cineva. Nu ma simteam in stare s-o fac, asa ca m-am prefacut ca dorm in timp ce spatele meu era catre el. Aveam ochii de cristal acum ingetati de durere si plini de lacrimi de care mi-e scarba. Dupa ce pleaca ma ghemuiesc in pat strangandu-ma puternic de burta si un mic suspin imi aluneca printre dinti. Vroiam sa se termine, ma ingrozesc cat de slaba pot fi si cat de usor de ranit pot fi. O putere ciudata imi curge prin vene a carui nume il uitasem de luni de zile ''curajul''. Ma ridic din pat si repede ca fulgerul smulg niste plugi si un tricou cu care ma imbrac. Fug trantind usa in urma mea si apoi intrand in baie. Ma spal pe fata ca sa imi alung lacrimile de care m-am saturat asa tare!!! Pentru o persoana care a suferit asa mult nu arat deloc rau. Ma spal pe dinti si incep sa fac ceea ce obisnuiam sa fac inainte. Fug catre bucatarie si imi iau doua oua si le sparg pentru a face omleta. Astept sa se faca si apoi mi le pun pe farfurie. Mananc..vai ce foame imi era, decand nu am mai mancat? Merg catre living unde era si Tsunade si ma pun langa ea. Aceasta face ochii mari cat cepele cand ma vede. Ii zambesc si apoi o pup pe obraz.
-M-am gandit sa o scot pe Tenten la Shooping, pot? am intrebat-o eu cu zambetul pe buze.
-Tu? Shooping? intreaba ea ridicand o spranceana intrebatoare.
-Da..m-am gandit sa petrec ceva timp inafara casei cu prietenii. Azi la 4:15 vine Tenten cu masina sa ma ia! o imbratisez si ma duc sa imi i-au portofelul.
Stau si ma uit la televizor pana se face 4:14 min. Ma duc in hol si ma incalt cu niste balerini negrii. Ies in gradina si astept sa vad masina lui Ten. Vad masina ei venind si astept sa parkeze. Intru in ea si o salut pe Tenten. Ca si Tsunade aceasta era putin uimita insa apoi ma saluta si ea. Cand ajungem la Mall intram in toate magazinele posibile si cumparam fel de fel de accesorii sau haine dragutze.

Din perspectiva lui Naruto

In sfarsit ajung la casa familiei Uchiha. Spre surprinderea mea ei nu erau acasa. Am dat o laba zdravana de nervi in usa lor urland ca un lup adevarat. Incerc sa ma linistesc. Ma gandesc cateva secunde si ma intreb daca au venit la Sakura acasa? Alerg de data asta mai puternic si nu fac mult pana la ei. Cand ajung un miros foarte puternic de vampir imi vine printre nari. Ma transform inapoi in om si intru in casa. Acolo erau Hinata si Sasuke. Incep sa urlu la el iar acesta nu reactioneaza cu nici un semn inafara de privirea lui chinuita.Nu ma interesa ca ii parea rau, ma interesa ca Saku a suferit din cauza lui. Il trantesc puternic de perete. Nu puteam sa mai continui ca Tsunade s-a bagat intre noi spunand ca Saku nu e acasa. Este la shoopping....ce? Sakura la shoopping? Amundoi ramanem muti pentru o secunda pana ce eu si Sasuke plecam trantind usa in urma noastra. Ne indreptam catre Mall. Pe drum ii mai dadeam cate una.

Din perspectiva Sakurei

Ma indrept spre casa. Tot nu pot sa imi i-au gandul de la el. Aud 2 voci puternice care ma striga. Cu ochii la acele persoane indepartate alunec si apoi gandul meu se scufunda intr-un negru adanc.

La trezire

Erau Naruto si Sasuke care stateau langa mine. Deschid ochii mari si ma ridic.
-Sakura, iarta-ma....te-am mintit! Sasuke ma priveste cu o privire chinuita si suparata.
-Cu ce m-ai mintit?il intreb eu ridicand o spranceana.
Sasuke rosteste acele cuvinte pentru prima oara "te iubesc". Il intreb de ce m-a mintit si apoi imi raspunde ca a facut-o sa ma protejeze ansa nu a reusit sa stea departe. Il sarut si apoi ma retrag imbratisandu-l pe bunul meu prieten Naruto. Acesta era bucuros ca mi-am revenit insa era tot suparat pe Sasuke. Ne intoarcem acasa unde era si Tsunade imbratisandu-ma calduros. Ii zambesc si apoi imi zambeste si ea.

______________________________
Imi e rusine de mine....cum de am inceput sa le fac asa scurte? In fine, am adus nextul si sper sa va placa. Zbye!

waw deagut abia astept nextu nu pot sa cred ca saku la iertat asa repede eu lasi fi lasat sa mai sufere

ei bine, mersi ca m-ai anuntatma bucur ca sakura l-a iertat, dar cam repede nu crezi? totul e bine cand se termina cu bine, acum ramane de vazut daca naruto se indragosteste de sakura si daca o sa le stea in cale astept sa vad ce se intampla in continuare, te-am pupat, spor la scris si te rog sa ma anunti cand pui nextul, bye bye