Capitolul 5.

Pov.Sasuke:

De ce nu mai este Sakura in spatele meu? Unde a plecat fetisoara asta ? Incercam sa dau cu privirea de ea dar parca disparuse. Grupul mergea tot inainte, se pare ca acum era o fata blonda cu ochii de un maro catre portocaliu. Nu o cunosteam…nu o mai vazusem niciodata dar era foarte frumoasa.. Sclipirea din ochii ei era una complet magica, ceva ma atragea. Dar nu…Sakura unde este ? Nu am timp sa fac ochi dulci cuiva. Daca nu era aici inseamna ca o luase pe un alt drum ce se afla inapoi.

Cum nimeni nu era atent la noi, mai ales la mine, fac stanga imprejur si imi continui drumul de data aceasta inapoi de unde am venit. Holurile acestea sunt interinabile, faci ore intregi ca sa mergi de la un capat al castelului in celalant. Daca eria nou venit pe aici, chiar te pierdeai. Am noroc ca am copilarit cat de cat pe aici si cunosc drumurile, nu pe toate dar cele mai importante. Primul hol imi iesea in cale pe partea stanga a drumului, hmm…asta nu duce nicaieri, nu e nicio camera aici. Pana la urma de ce a mai fost construit ? Ca sa ocupe spatiu aiurea.

Daca asta nu e bun, imi continui mai departe drumul, de data asta cu un pas mai grabit, eram dea dreptul ingrijorat in privinta rozaliei. Dar pana la urma, de ce ma intreseaza pe mine de ea ? Ce are ea in plus fata de acea blonda sau fata de oricare alta fata de pe Pamant ? Deja sunt doua intrebari lungi la care nu imi voi raspunde probabil niciodata, si tinand cont ca nu am ajuns de mult timp aici, cine stie cate altele vor urma…Inima mea se lupta cu mintea, ea cerea un raspuns clar la aceste intrebari dar pur si simplu mintea nu reusea sa faca fata cmenzilor. Ma opresc din drum doua secunde, incercand sa imi adun gandurile. Vroiam sa ma intorc inapoi, sa nu o mai caut, da constiinta imi tot repeta aceiasi propozitie : „Ce fel de barbat esti tu daca nici macar o domnisoara nu poti sa ajuti? „. Poate avea dreptate! Gandul asta ma omora cumplit.

Pana la urma am decis sa o caut. Ce aveam de pierdut? Mergand in continu pe holurile acestea ce deveneau din ce in ce mai plictisitoare, ajung la un al doilea hol ce era pe dreapta. Acesta mi se pare ca este cel bun. Este un alt hol ce duce tot la camera ei. O iau la stanga, marind din nou pasul. Holul era slab luminat, doar de cateva lumanari pe ici acolo. Zici ca eram in filmele de groaza. Ma uitam cand in stanga, cand in dreapta, cand inainte. Erau diferite tablouri cu neamuri de ale fetei, ea dupa cum stiti avand „sange albastru”. Da de unde! Cu ce se deosebeste ea de mine? Da, este femeie dar eu zic asa, la statut…Ma rog.

Merg ce merg si vad pe la jumatatea holului un trup firav si alb, intins uniform pe jos, stand intr-o balta de sange, aceia fiind in zona capului. Parul ei rozaliu era si el murdar de sange, acele reflexii movalii disparand cu fiecare clipa. Ochii ei verzi erau acoperiti de pleoapele albe, acei ochi verzi stralucitori de odinioara. Mana ei dreapta era acoperita de sange. Era Sakura…ce s-a intamplat aici?

Fug repede catre ea si ma aplec peste trupu-i firav. Ii ridic capul cu mana si incep sa o strig. Nimic…ii las capul inapoi jos si vreau sa o iau in brate dar cand vad ca acum si mana mea este plina de sange, o ridic repede si o iau ca pe mirese in brate. Noroc meu…camera ei era la doi pasi de aici. Ce i s-a intamplat oare? Deschid usa si o pun usor pe pat. Fug catre baie si dau drumul apei in cada. Dupa vreo 5 minute, o iau pe rozalie asa imbracata cum era si o asez in apa calduta. Apa se colora treptat in rosu, datorita acelui lichid rosiatic numit: „Sange”.

O mangaiam usor, suor pe cap, in zona de unde curgea sange. Curgea destul de mult, mi-era frica sa nu o pierd. De ce mi-ar parea rau pana la urma? Ce se intampla cu mine? Sentimentul acela nemilos pune stapainre pe mine, facandu-ma sa tremur umpic. Dragostea este senitmentul cel mai dureros…Mie mila de aceasta fiinta nevinovata. O vad ca respira din ce in ce mai greu. Punandu-i mana pe piept, constat ca inima ei bate slab, asta nu e semn bun.

Ies din baie si fug pe holurile palatului cautand pe cineva care sa ma ajute. Vad o fata care se plimba prin castel. Fug repede la ea si o iau de o mana incepand sa ii spun panicat:

-Am nevoie urgent de ajutor! Am gasito pe printesa, Sakura, intinsa pe jos plina de sange si am duso in camera ei dar inca pierde mult sange, mie frica ca o sa o pierd.
-Stai calm, ai dat chiar peste persoana potrivta. Eu sunt Ayuri, asistenta palatului. Hai sa mergem sa o vad pe printesa, papuselule! Spune ea.

Nu o bag in seama la ultimul cuvant cu: „papuselule”. Eram foarte grabit in legatura cu Sakura, vroiam sa fie bine cat mai repede. Ajungem in scurt timp la camera rozaliei, intre timp explicandu-i detaliat cum am gasito pe fata. Intram in baie si o vad pe Sakura tot acolo, cu ochii inchisi. Nu imi placea sa o vad asa. Ayuri, parca asa o chema, mi-a spus sa ies ca sa poata sa se ocupe mai bine de ea. Asteptm de ceva timp aici, pe patul fetei. Parfumul ei era pretutindeni in aceasta camera. O simteam in bratele mele rece, ca de gheata, cu ochii inchisi si fara suflare. Imi scutur capul, nu putea sa se intample asta! Vad cum usa se deschide iar Ayuri iese grabita si imi sune rapid, cu o voce mai ceva ca in filmele tragice:

-…SUSPANS.
To be continued…

Acesta a fost capitolul dragilor…L-am facut in timp ce ma uitam la Burlacul sezonul 3, care a inceput astzai, si am cam fost atenta si pe acolo. Stiu ca sentimentele nu prea sunt dar…ma voi revansa. CAPITOL EXTRA NECORECTAT!!!
~Sexy Bee’~

Capitolul 7.

Pov. Sakura:

-Ce vrei de la mine, Pompeius? l-am intrebat eu.
-Ce vreau? RAZBUNARE! a spus el punand accent pe ultimul cuvant.
-Ce? Tu ai omorato pe Sore. Din cauza ta ai murit! am spus eu.

O liniste apasatoare domina acum incaperea neagra. Nu il vedeam din cauza intunericului dar puteam citi furia pe fata lui. Vroia sa ma faca sa platesc, stiam asta. Pot spune ca din ziua in care mi-am dus la bun sfarsit razbunarea am stiut ca o data si o data tot o sa ne reintalnim, dar nu m-am gandit ca intalnirea noastra va fi in asemenea circumstante. Deodata totul se face alb, un alb ce cu usurinta ma orbeste.

In scurt timp albul paleste, acum putand sa vad clar. Eram intr-o camera cu peretii din sticla, fiind goala, nemobilata. In fata mea statea el, Pompeius, ce se pregatea sa ma atace…cred. Se apropia de mine cu o fata gotica, demna de filmele acelea de groaza. Cu cat se apropia de mine, cu atat ma dadeam mai inapoi, incercand sa scap de el. Simnt cum ma lovesc cu spatele de unul dintre geamurile reci, astfel inghitind de teama in sec. Priveam pe geam, fiind fortata de Pompeius ce ma tinea de gat.

-Vezi? Ce urat e aici, ploua mereu si este cerul foarte innorat. Intreaga natura parca sufera, incearca sa gaseasca un loc mai bun. Asa si eu. Am nevoie de razbunare ca sa stiu ca pot zambi, il auzeam pe baiat cum imi soptea la ureche.

Camera din sticla era undeva suspendata deasupra padurii de jos. Nu stiu ce ne tinea aici sus, dar era foarte ciudat intreg peisajul. Mainile mele stateau lipite de geam, la fel si fruntea mea. Pompeius continua sa ma stranga din ce in ce mai tare de gat, incat la un moment dat nu mai puteam respira. Tot il rugam printre suspine sa ma lase in pace, ca tot ce am facut a fost pentru Sore, dar parea sa nu ajute la nimic. La un moment dat, i-am psu o intrebare care l-a facut sa zlabeasca stransoarea:

-De ce ai omorato pe ea? Cu ce ti-a gresit?

Nu mi-a raspuns. Nu vroia sa imi raspunda…M-a apucat cu putere de gat si ma dat cu capul de geam, astfel crapandu-se. Mi-a dat drumul, alunecand incet in jos, facand contact cu podeaua rece, si ea fiind transparenta. In urma mea, pe geam a ramas urma sangelui. Mi-am dus ca si atunci cand cazusem in castel pe jos mana la cap, fiind acelasi rezultat. Palma mea era plina de sange rosu si proaspat, mi-era frica pentru ce mi se putea intampla.

-Crezi ca daca am omorato pe ea nu pot sa te omor si pe tine? m-a intrebat el.
-Dar cum sa ma omori daca eu deja sunt moarta?
-Ei bine momentan nu esti. Te lupti intre viata si moarte, dar sa zicem ca deja soarta ti-e aleasa, am ales eu in locul tau, mi-a raspuns el.
-Dar tu daca esti mort, cum sa ma omori si pe mine? am intrebat eu.
-Atatea intrebari si detali, sa zicem ca am incheiat un Pact cu Diavolul, mi-a raspuns el.
-Si ce inseamna ma rog asta? l-am intrebat din nou.
-Nu am timp de pierdut cu intrebarile tale stupide…Mai bine sa trecem direct la actiune!

Il vad cum se apropie de mine in mana avand un cutit. Ma ridic si incerc sa alerg, dar aceasta incapere nu avea usi, nu puteam sa fug. La un moment dat ma ia de par si ma tranteste de un geam. Se apropie de mine cu repeziciune. Inchid ochii si incep sa cant in minte o melodie care mi-o zicea mama de mult, dupa care parca aud inca vocea ei ce imi soptea la ureche: „Nu iti face griji, nu o sa ti se intample nimic rau”. Atunci dechid ochii, simtind ca ceva imi curge pe obraz. O vad pe Sore in fata mea, acel cutit trecandu-i prin burta. Ochii incep sa imi lacrimeze fara voia mea, vazando pe ea cazand in genunci langa mine. Il vad pe Pompeius cum incet, incet dispare, spunandu-mi ca daca nu venea Sore, eu nu as mai fi fost aici. La ce se referea? Ma tarasc in genunchi pana langa Sore, care abea mai respira. Fara sa ii cer explicatii, ea imi spune:

-Pactul cu Diavolul este atunci cand un om mort semneaza o foaie prin care spune ca vrea sa se intoarca ca sa omoare o persoana. Daca nu omori acea perosana, sufletul tau este luat de catre Diavol, si aruncat in temnitele intunecate. Imi pare rau, dar a trebuit sa inchei si eu acest tratat. Am crezut ca o sa il omor pe Pompeius, dar acum amandoi vom suferii. El nu te-a omorat pe tine, deci a incalcat tratatul. Eu nu l-am omorat pe el, deci si eu am incalcat tratatul. Imi pare rau ca nu mai pot sta cu tine, sa iti spun cat de rau imi pare.

Atunci o vad ca incepe sa dispara. Incerc sa o imbratisez dar trec prin ea. Vad cum un fum albicios ii iese pe gura, disparand intr-o lumina neagra. Ea inchide usor ochii si dispare din nou, lasandu-ma prada distrugerii. Simnt cum pleoapele mele sunt din ce in ce mai grele, iar eu le inchid, adormind si sperand ca ma voi trezi in camera mea, apoi iesind afara la joaca cu Sore, exact cum era si acum mult timp…Si-a dat a doua viata pentru mine, iar eu nu o pot ajuta cu nimic, nu sunt capabila de acest lucru.

To be continued…

Stiu…am foarte mult dialog si capitolul e cam scurt, dar m-am grabit sa il termin deoarece plec cu prietenele mele in oras si am zis sa fac si aici next-ul. Sper sa va placa si acesta. Va poop! Zbye!