Imi place mult ficul tau si sper ca o sa aduci continuarea mai repede!
Stiu ca-ti place sa ne faci sa asteptam
Te pup dulce!

Kiri,kiri! Vai ce ma bucur ca ai pus continuarea.
Imi place.Nu am cuvinte.Astept urmatorul capitol

Capitolul 9

Cat de stranie e lumea. Parca mai ieri ciudatul se transformase in real iar realul in vis. Da, nu ma intelegi, nimeni nu o face, poate nici eu. Sunt un singuratic cu prieteni langa mine, un ratacitor intr-o lume plina de oameni si totusi imi pierd drumul si scopul in viata. Ma intreb insa daca am avut asa ceva, ma intreb ce este cu adeavarat viata. Am avut momente cand eram intrebat de ce plang, de ce sufar si de ce sunt alungat de vechii mei prieteni care m-au tradat in trecut. Unii pur si simplu stau si imi privesc chipul sadic care da o nota de independenta dar in acelasi timp exprima moartea, in timp ce altii imi adreseaza intrebari si cuvinte fara rost, care eu nu le gasesc raspunsul, insa le zic pur si simplu : arat asa pentru ca am iubit si inca o fac. Ciudat, prostesc iar pentru unii extrem de romantic insa pentru mine nici macar nu mai conteaza ce simt sau ce vreau cu adevarat. Cat de mult te distruge dragostea. Inca mai tin minte, primul meu sarut cu ea, inca mai tin minte prima imbratisare si prima intalnire, tin minte ziua cand mi-a fost luata si inca stau si ma intreb de ce. De ce ea? Puteam sa fiu eu, insa Dumnezeu a vrut un inger nu un demon in ceruri si l-a castigat. Dar eu? Cat voi mai suferi? As vrea sa o chem inapoi, sa fie iar cu mine. Mi-e dor de zambetul ei, de privirea ei gingasa, de pielea ei alba şi matasoasa, mi-e dor de tot ce tine de ea.
Gandurile imi sunt spulberate de bratele unei persoane care ma strangeau tot mai tare. Mi-am indreptat privirea spre cea care mai avea putin si plangea. Era Karen. Da, roscata asta e mai ceva ca un lipici. M-am atasat mult de ea, insa mi se pare totusi ceva ciudat la ea, imi aminteste de Sakura si nu stiu de ce. Parul sau rosu asemeni focului, formau un dans nebun impreuna cu vantul ce batea cu putere. Atat de ciudata era insa totusi atat de sensibila si blanda, parea ca cerseste doar putin dragoste si atentie, era asemeni unui copil mic in spatele mastii sale de tipa dura. Mi-am ridicat privirea observand cinci baieti ce se apropiau de casa mea. Unul din ei cu parul vopsit gri avea un cutit, lama sa fiind indreptata spre pantalonii sai, stergand-o. Ceilalti patru semanau putin intre ei avand aceeasi culoare la par si aceeasi expresie adormita insa tot odata malefica pe chip. Ma intrebam cine sunt, daca Karen i-a adus. Roscata ma apuca de mana implorandu-ma din priviri parca sa plecam insa eu am impins-o putin, asteptand sa vad ce doresc acestia. Argintiul ranji, lingand lama cutitului, apropindu-se periculos de mult de mine. O apuca pe Karen de par, gest care mie nu mi-a placut si a trantit-o pe jos. Aceasta a scos un scancet de durere la contactul cu pamantul. Unul din cei patru, a apucat-o de gat, lingandu-i suprafata fina a pielii. Am vrut sa ii dau una tipului insa argintiul imi puse lama cutitului la gat, zambind. Nu stiam ce sa fac, mai ales ca erau mai multi decat mine, eram in dezavantaj insa nu puteam sta cu mainile in san mai ales ca unul din ei o atingea pe Karen. Blondul se uita la mine, dorind sa-mi vada expresia de pe chip care il bucura enorm deoarece se vedea ca sunt nervo. Roscata se zbatea insa fara nici un folos deoarece tipul acela era cu mult mai puternic decat ea.

- Fac orice, insa lasati-l pe el sa plece. Nu are nici o vina, nu a facut nimic, eu am mintit. E doar vina mea, va rog lasati-l in pace. Nu merita sa sufere si el, e de ajuns ce-mi faceti mie, el nu merita. Replica cu lacrimi in ochi Karen, avand privirea atintita spre pamant. Incerca sa se stapaneasca insa tristetea o cuprinse si mai mult. Blondul ii dadu drumul, lasand-o sa cada in genunchi la pamant.

- Daca te culci cu fiecare din noi, ii vom da drumul. Iar daca nu, amandoi veti suferi si in special el si nu cred ca vrei asta. Deci ce alegi? Intreba cel cu parul vopsit, lingandu-si buzele.

Nu prea intelegeam ce se intampla, cine sunt tipii astia si ce vroiau de la mine insa nu puteam sa-i las sa-i faca asta roscatei. Preferam sa mor decat sa stiu ca au atins-o ei. Insa de ce imi pasa asa de mult? E doar o fata oarecare, nu are nimic special. Ma mint singur. E a doua fata care m-a facut sa inebunesc, insa ea imi aminteste de Sakura, are ceva special chiar daca e diferita.
Am obsrvat cum unii din cei cinci s-au apropiat de ea, dorind sa-i dea bluza jos. Pentru ca argintiul lasase cutitul in jos, am avut ocazia sa-l lovesc unde il doare mai tare. Ceilalti baieti s-au apropiat de mine, incercand sa ma tranteasca pe jos insa eu am fost mai rapid decat ei. Am inceput sa-i lovesc pe fiecare in parte, nepasandu-mi de consecinte. Nu imi pasa daca unul din ei murea, doream sa simta durerea. Mintea mea se inegrise de tot in timp ce corpul nu mai reactiona la nimic. Pana nu ii vedeam morti nu ma opream, de ce sa o fac? Au atins-o pe Karen, au vrut sa ne omoare, nu merita mila. Vocea dulce si tremuranda a fetei ma oprise. Ma implora sa ma opresc, lasand cateva lacrimi sa-i ude chipul. Ochii mei negrii o priveau cu mila, doream sa o protejez nu vroiam sa o intristez. M-am oprit, lasandu-i sa plece, insa nu inainte de a-i ameninta. Acestia ma priveau speriati, intelegand mesajul meu. M-am apropiat de Karen, strangand-o cu putere la piept. Puteam sa-i simt bataile inimii si respiratia ei calda. Buzele sale rosii cereau sa fie sarutate insa ma temeam sa o fac, nu doream sa ma respinga. Mana dreapta a acesteia ma trase mai aproape de ea, sarutandu-mi obrajii. I-am zambit, muscand-o putin de buza superioara, incepand sa o sarut. Ne-am intins amandoi pe suprafata rece a pamanatului, lasand firele verzi de iarba sa ne mangaie corpurile. Degetele mele isi faceau loc in parul sau rosiatic, tragand-o din ce in ce mai tare. La un moment dat am observat cum cateva suvite pareau ca stau sa cada asa ca am tras mai tare de ele. Ochii au inceput sa mi se mareasca in timp ce cuvintele nu imi ieseau pe gura. Era ea, fata dupa care am suferit atata timp. Insa cum era posibil? Ea murise. I-am soptit numele observand cum aceasta ma privea fara sa spuna nimic.

AAAAAAAAAAAAAHHHHHHHHHH in sfarsit sasuke sia dat seama k sakura nu a murit defapt.IUPIIIIIIIIIIIIIIIII .te rog next k o sa mor cu zile dak nu-l pui :><:

Hey Kira ma bucur ca ai pus next-ul.
Era si timpul, sincer. Ai luat o pauza cam lunga
Nu-mi vine sa cred ca si-a dat seama, era si timpul. Wow, abea astept sa vad ce v-a mai urma deci pune next-ul ala o data.

Vai ce-mi place
E superb Kiri, draga
Vai ma intreb ce v-a urma acum ca a aflat cine este.
Sa pui reepde next-ul ca nu stiu ce iti fac

A dat Domnul sa pui next-ul Si chiar imi place la nebunie, il ador:x
Vai nu-mi vine sa cred ca si-a dat seama cine este.
Haide cu next-ul, ca mereu te operti cand nu trebuie si ma tii in suspans.
Pupici dulci de la Pufulete

Iepurasuleeeeee vai era si timpul sa pui next-ul.
Cat l-am asteptat.
Ador ficul asta
Sa pui repede nextuuulll ca nu mai pot de nerabdare

Prea tare.... De abia astept sa vad ce urmeaza. :X:X:X

hai maaaaaaaaaaaa pune next te roooooooooooooooooooooog

Ei bine uitati ca am adus si ultimul capitol. Multumesc pntru comentarii.
Sper sa va placa ^^

]

Cateva suvite ii acopereau chipul, lasand razele soarelui sa-i mangaie obrajii rosii ca focul. Mainile sale isi faceau loc printre firele dese de iarba, inca simtindu-se roua ce cadea de pe varfurile lor. Mirosul florilor ne imbata pe amandoi in timp ce pasarile se faceau auzite prin simplul lor tril si fosnetul lor de aripi. Pe langa aceste lucruri, intre noi era aceeasi atmosfera tensionata. Nu stia nici ea ce sa spuna, insa nici nu avea ce. Sa ma minta din nou? Preferam sa taca, sa nu-i vad nici macar ochii verzi. Atata timp am suferit, am plans si am crezut-o moarta. Mi-am irosit atatea lacrimi ca sa aflu acum ca ea traieste si a fost mereu langa mine. Dar de ce? Imi venea sa tip, insa am tacut...uneori cel mai bine e sa te abtii. Aceasta isi ridica chipul din pamant, lasand sagetile de foc ale sorelui sa-i lumineze chipul intristat. Ochii sai erau incarcati de acele mici cristale numite lacrimi in timp ce buza inferioara ii tremura, muscand-o din cand in cand. A incercat sa-mi explice de ce a facut asta insa se opri, lasand sa iasa pe gura doar cateva cuvinte lipsite de sens: ,, Trebuia sa o fac ... ''. Si a tacut. Nu intelegeam ce a vrut sa spuna insa nici nu mai puteam sa ma incred in ea. M-am ridicat de pe suprafata moale a ierbii care se dezmortea incet si ea, intinzandu-si gatul verde pentru a se bucura de caldura oferita de mingea galbena. Nu mai avea nici un rost sa raman. Mi-am amintit de seara cand ea si Naruto se comportau ciudat. Deci el stia, nemernicul...mie nu mi-a spus nimic.

- Sasuke, nu am vrut sa te mint insa am preferat sa fiu doar o amintire pentru voi, sa ma uitati. Sopti aceasta pe un ton calm usor ragusit lasandu-si mainile lejer pe langa corp.

- Si ai preferat sa fii o alta persoana, o umbra a celei ce ai fost candva. Esti altfel, esti rece si lipsita de sentimente. Am avut mereu incredere in tine insa acum m-am inselat. M-ai mintit, m-ai facut sa sufar si te-ai intors dupa cateva luni cu aceasta peruca in cap si cu un alt nume. Karen...pentru mine tu nu mai existi.

Am plecat...am lasat-o singura cum a facut si ea. De atatea ori am mers la cimitir, am imprastiat flori pe acel pamant, dorind sa-i arat si asa ca inca o iubesc. Mergeam sa ma calmez, sa-i povestesc ce am facut si cum ma simt insa pentru cine? Nu era nimeni...eu pur si simplu vizitam un loc gol. Atatea amintiri si atata suferinta pentru nimic. O uram insa o parte din mine inca cersea dupa iubirea, dupa imbratisarile ei calduroase. Mereu stia sa ma calmeze si o iubeam. Inaintam cu pasi repezi spre o directie necunosuta, nu stiam unde sa ma duc sau ce sa fac, ma lasam purtat de adierea vantului si de mangaierea lui care isi facea loc printre firele mele negre de par. In jurul meu auzeam doar cateva din vocile vesele ale oamenilor, din cand in cand auzindu-se un slab planset de copil mic. Masinile goneau cu viteza pe soseaua uda, in timp ce unii mai vitezomani claxonau din cand in cand trezindu-ma din visare. Doream sa o uit, sa dispara de tot acum si sa nu mai revina, insa tot o data doream sa o stiu in viata si bine. Nu stiam nici eu ce vreau cu adevarat, insa de un lucru eram sigur, nu o voi ierta pentru tot ce a facut.
Soarele stralucitor isi lua incetul cu incetul ramas bun de la oras, lasand maiestoasa luna sa domine pe cer impreuna cu slujitorii ei, stelele. Stalpii inalti luminau drumurile, in zare observandu-se doar cateva luminite aprinse stingandu-se si ele curand. Doar mie imi placea sa ma plimb noaptea si nu imi era frica de intuneric ci din contra, imi placea. Mi-am indreptat privirea spre batranii copacii care isi lasau crengile lungi, sa atinga pamantul. Am continuat sa merg, afundandu-mi pantofii in iarba verde. Nici nu stiam pe unde sa o iau, acasa in nici un caz nu doream sa ma intorc.

- Sasuke, stiu ca ma urasti insa nu numai eu te-am mintit ci si tu. Mi-ai spus ca vei avea mereu grija de mine, insa nu a fost asa. Acea masina chiar a dat peste mine insa daca nu era acea persoana care m-a salvat acum eram cu adevarat moarta. Mi-a spus ca e mai bine sa-mi schimb personalitatea, fizicul si alte aspecte si a vrut sa-i promit un lucru: ca nu imi veti mai fi prieteni. Si am acceptat, insa am incalcat dupa cum vezi promisiunea. Iar tu, acum ma urasti. Nu e nimic, sunt obisnuita insa sa nu uiti ca tu mi-ai promis ca nu mi se v-a intampla nimic rau, ca nu ma voi schimba, insa ma vezi? Asta sunt acum, nu ai avut grija de mine, ba din contra ai hotarat sa te duci la jocul ala prostesc cu prietenii tai.

Vocea rozaliei era putin ragusita, in timp ce obrajii erau impanziti de lacrimile reci asemeni unor mici cristale. Ma durea si avea dreptate, nici eu nu am avut grija de ea, insa ce era sa fac? Cum puteam sa o salvez? Masina aia ar fi putut da peste mine.
Mi-am pus mana la tampla si am realizat ca sunt un nemernic. Chiar as fi preferat sa fie ea moarta si nu eu.
Am observat-o cum se da cativa pasi mai in spate, aproape de soseaua luminoasa, facandu-mi cu mana. Nu intelegeam gestul ei, ce avea de gand? Aceasta zambea, in timp ce isi inchidea ochii lasandu-si suvitele rebele sa danseze impreuna cu vantul ce adia puternic. O lumina puternica m-a facut sa-mi iau pengru o clipa privirea de la aceasta si am observat o masina ce gonea in viteza pe sosea. Am vrut sa tip, sa o avertizez, insa aceasta sopti doar un ,, Adio '' , lasand bolidul rosu sa o loveasca. ochii mei priveau inspaimantati panorama ce se desfasura, nevenindu-mi sa cred ce s-a intamplat. Soferul nu opri ci pur si simplu isi continua drumul, avand aceeasi viteza.
M-am apropiat inspaimantat de ea, rugandu-ma sa fie bine. Mi-am scos telefonul din buzunar dorind sa chem salvarea insa voca ei slaba ma opri.

- Sasuke...acum chiar voi muri. As vrea sa fiu ingropata in acel loc unde asa zisul meu corp putrezeste acolo, in acea groapa. Acum poti sa vii cu flori la mine, sa vorbesti dar sa nu plangi, nu a doua oara. E mai bine asa si...

Aceasta respira din ce inc e mai greu, in timp ce buzele ii devenisera vinetii. Mana sa dreapta ii tremura, incercand sa mi-o atinga pe a mea. Am strans-o puternic in brate, simtind doar o ultima lacrima rece pe haina mea. Isi lasa capul moale iar mana ii cazu alene pe langa corp. Murise. M-am abtinut sa nu plang si am luat-o in brate. Doream sa-i indeplinesc dorintele so doream sa fiu eu cel care o ingroapa. Am luat-o in brate, indreptandu-ma cu pasi repezi spre acel cimitir. Am sapat groapa, observand sicriul gol. Am privit-o pentru ultima oara, sarutandu-i obrajii albi si buzele inegrite. Doream sa-mi iau adio de la ea cu un ultim sarut, sa ii mai simt inca o data acele buze moi si sa-i vad pntru ultima data chipul. Am asezat-o usor pe acea suprafata moale, inchizand cu regret capacul. Am lasat doar cateva lacrimi sa-mi umezeasca chipul, acoperind sicriul negru cun un strat mare de pamant. Am plecat de acolo, imi faceam singur rau daca mai stateam mult. Ochii mei negrii priveau in jur observand in zare cateva cupluri. M-am oprit la un moment dat, privind in vitrina unui magazin si am vazut-o pe ea. Statea pe un scaun, avand o rochita alba pana la genunchi. Am atins usor suprafata rece a geamului, observandu-i ochii verzi. Ma privea si ea, zambindu-mi si soptind pe un ton putin ragusit si slab ,, Multumesc '' , apoi disparu. Oare era ea sau a fost doar o iluzie? Am dat din cap, crezand ca nu a fost decat o simpla iluzie a noptii.


Cam asta a fost.
Fiecare fic are un sfarsit la un moment dat. Mie mi-a facut placere sa scriu acest fic si ma bucur din suflet ca v-a placut.
Vreau sa va multumesc pentru comentarii si pentru sfaturi, fara voi nu as mai fi continuta sa-l scriu si datorita voua a iesit asa.
Inca o data multumesc si ma bucur ca l-ati citit. ^^

Off...pacat ca sa terminat dar....a fost superb
mi-au dat lacrimile...
a fost..sublim si chiar citeam cu sufletul la gura sa aflu tot..
pacat de sfarsitul putin tragic dar a fost superb....si mi-a placut muult

sper sa mai faci fan-ficuri lafel de superbe

ce sfarsit tragiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiic. imi pare rau k sa terminat dar a fost un fic extraordinar

imi place...ideea e buna nu am mai intanlito pana acum ,greseli nu am prea vazut actiunea mi se pare buna......astept next

[b]Din pacate nu v-a mai fi nici un next deoarece am terminat acest fic, avand in vedere ca e la fan ficuri finalizate [/b]

de ce a murit ... acum eu plang ...este teribil ...a murit..sa terminat ...de ce ...de ce ...de ce ?????