Heey!
Multumesc foarte mult pentru comentarii, dragelor!
Si Choco, nici nu stii cat de mult iti multumesc pentru critica.
Cred ca am citit-o de vreo suta de ori
Am schimbat titlul ficului: din..O dragoste ciudata in Goddness of freedom. Acum nu prea are legatura cu continutul,,insa pe la sfarsit va avea.
Cat despre idee..voi incerca sa o fac cat mai originala..sper sa imi iasa ceva si sa va placa.

See ya

Capitolul VI:
Sakura pov:

Vorbele interminabile ale mamei mele mă scoteau din sărite. Doamne..vorbeşte atât de mult..., iar când vine vorba de Sakura nici un buldozer nu o poate opri. Este ca o moară stricată, una care îmi distruge mie neuronii unul după celălalt. A venit de la sute de kilometrii doar pentru a aduce ,,minunatul cadou pentru minunata ei noră'', după cum spune ea. Nu înţeleg. De ce îşi face atât de multe griji? Oricum i-aşi fi luat un cadou Sakurei. De fapt, chiar ştiu ce ar face-o fericită. Dar toate la momentul lor. Iau punga de cadou din mâna mamei, îndreptându-mă grăbit spre uşa casei mele, care în acest moment reprezenta o portiţa de scăpare. O salut politicos şi mi-am luat zborul. Însă vocea acelei femei care mi-a dat viaţă, care pătrundea încăperea cu doar câteva cuvinte m-a facut să mă întorc.

- Stai aşa tinere! Unde te grăbeşti? Mai am un lucru sa-ţi spun.

Pe faţa ei s-a aşezat un zâmbet cam dubios, ceea ce însemna că am cam încurcat-o.

- Peste doar două zile va avea loc balul aniversar, care va fi atââât de frumos. Sunt sigură că vă veţi distra de minune. Deja ştiu ce vei purta! O cămaşă albă şi un sacou albastru se vor potrivi de minune cu decoraţiunile albastre care am auzit că se vor ataşa. Iar...

Deci este ceva sigur. În curânt o voi lua razna. Trebuie să o opresc cumva.

- Bine, mamă, cred că am prins ideea. Diseară voi porni înspre castel pentru pregătiri. Şi o mulţime de predici, adaug eu în şoaptă, rugându-mă Domnului să nu mă fi auzit.
- Ai spus ceva dragule?
- O nu, mă gândeam doar la ce frumos va fi la bal, spun eu înăbuşindu-mi un hohot de ras.

Îi sărut mâna mamei mele, după care pornesc încet spre liceu. Trec cu paşi mari curtea şcolii, îndreptându-mă spre clasa. Ajung pe coridorul care mă despartea de acea încăpere, cand o imagine nu prea plăcută mi-a înţeţoşat privirea. Un tip cu părul roşcat, care stătea cu spatele la mine, încerca să o sărute pe Sakura pe găt. Cu o mulţime de încercări nereuşite, aceasta voia să-l îndepărteze pe individ, dar puterea pe care o exercita acesta era mult prea mare pentru un aşa corp firav.

Pământul încerca să-mi fugă de sub picioare, însa furia care a pus stăpanire pe mine nu îi dădea prilejul. Am încercat să mă calmez, îndreptându-mă repede, dar sigur spre acel necunoscut. Cât de repede am putut am ajuns acolo, iar un tuşit forţat de-al meu l-a făcut pe băiat să-şi oprească activitatea. Mă uitam cu cea mai mare ură la faţa aceluia care acum îmi provoca scârbă.

- Ce se întampla aici? Spun eu în timp ce îi trimit o privire îngrijorătoare Sakurei care era speriată.
- Iar tu esti...? Spuse băiatul cu o privire scârbită pe faţă.

Ei acum chiar că a întrecut măsura. Mai întâi încerca să o sărute pe Sakura, iar acum probabil este supărat că l-am deranjat. Hai că asta-i prea de tot! Fără să mă mai gândesc, mi-am aruncat pumnul în faţa stăinului, după care am luat-o pe Sakura de lânga el.

- Îmi pare bine de cunoştinţă, spun eu după care am plecat alături de Sakura.

Nu ştiu..poate unii ar crede că sunt... de modă veche, însă părerea mea este că o fată nu trebuie tratată cu superficilitate, ci cu mult mult respect şi delicateţe. O fata este ca o floare. Fiecare este frumoasă în felul ei. Nu poţi spune că o fată este urâtă, aşa cum nu poţi spune că o floare este urâtă. Asta e ceea ce cred eu..şi eu mereu am avut dreptate.

Sakura tremura în braţele mele, în timp ce lacrimile nu au uitat să apară. Capul ei, acum aşezat în dreptul inimii mele, o facea să bată mai puternic ca niciodată. Palma mea traversa cu undulări uşoare părul acesteia aşezat sub bărbia mea. Tocmai de ziua ei..cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Astăzi cu siguranţă nu a fost o zi prea fericită. Mai bine am merge într-un loc mai liniştit, întrucât peste doar câteva minute sunetul clopoţelului se va auzi peste tot, iar elevii nu vor fi chiar paşnici aşa că..mai bine am pleca.

- Am o idee. Ai vrea să vii cu mine undeva ?

Şi-a retras puţin capul în spate, aprobând cu o mişcare a acestuia. Am zâmbit, după care, am început să fug pe coridoarele înguste ale şcolii, trăgând-o pe Sakura după mine.