O sa pun capitolele in functie de timpul pe care il am. Stiu ca nu e prea bine ce am scris si nu stiu ce se va alege in final, dar imi incerc norocul. Sper totusi sa va placa


Cap.1: Totul are un inceput...

Sakura:

Buna! Ma numesc sakura Haruno. Sunt o fata nu tocmai obisnuita din cauza parului meu roz lung pana la mijlocul spatelui si ochilor mei verzi ca cele mai pure smaralde, din cauza carora lumea nu e prea draguta cu mine. Acesta nu era singurul motiv, dar pe al doilea o sa-l aflati. Locuiesc in Konoha alaturi de sora mea mai mica Mizuki care are 13 ani. Ea are parul roz si scurt cu o suvita in sus si ochii mov spre albastru. Invatam amandoua la scoala din Konoha, satul nostru natal, care trebuie sa inceapa maine. Asta insemna ca vacanta de vara s-a sfarsit si trebuia sa dau iar nas in nas cu colegii, de parca sa stau in casa sa plang nu mi-era de ajuns. Probabil va intrebati care e al doilea motiv pentru care lumea este cum este cu mine, de ce nu imi placea sa imi revad colegii ca orice liceanca obisnuita sau de ce plang? Ei bine, totul a inceput acum un an cand...

~~Flashback~~


Era o zi asa frumoasa de vara, totul era perfect: soarele stralucea pe cerul senin de un albastru unic, pasarile daruiau obisnuitul lor cantec, iar eu ma jucam cu Mizu, asa imi place sa ii spun, prin gradina. Atmosfera era prea placuta si parca intuiam ca acea zi nu avea sa fie una obisnuita. Mama mea, Yoshi, care avea ochii negrii si parul de o nuanta putin ciudata, era in bucatarie si pregatea niste prajituri, iar tatal meu, Tadashi, care avea parul usor roscat si ochii verzi, tocmai ajunse de la serviciu. Era cam suparat, dar numai el stia de ce. Intra in bucatarie si incepu sa tipe la mama de parca ar fi fost ultimul om. Sora mea cand i-a auzit vocea s-a dus repede la bucatarie, dar nu ajunse bine ca incepu sa tipe. In secunda 2 o vad cum se indeparteaza incet cu lacrimi in ochi de usa bucatariei care era larg deschisa. Ma duc sa vad ce sa intamplat si ramasem uimita: tata era cu un cutit plin de sange in mana, iar mama injunghiata peste masa. Cand am vazut simteam cum durerea punea stapanire pe mine si nu ma mai puteam misca. O privire ucigatoare ma face totusi sa o iau pe sora mea, sa ma duc repede in camera si sa incui usa. II spun sa faca liniste pana cand se vor linistii apele. Dupa putin timp coboram pentru ca nu se mai auzea nici un zgomot si ii vad pe parintii mei plini de sange.


~~EndFlashback~~


Acum intelegeti? totul a pornit de la ziua aceea nonorocita cand nici acum nu am inteles ce s-a intamplat defapt. Dar mai exista cale de intoarcere. Acum singura mea grija este surioara mea care inca este traumatizata de ziua aceea. Trebuia sa economisesc din banii primiti de la Tsunade, matusa noastra, pemntru a o duce la un psiholog, dar nu am avut cum. Intr-un fel simt ca e vina mea, dar nu aveam de unde sa stiu ce se va intampla ca altfel as fi oprit-o.
Ma uit pe geam si vad ca s-a facut dimineata. Ups! Cred ca am stat sa va povestesc toata noaptea. Ma uit la ceas si vad ca e 6:30, iar in 2 ore trebuie sa fim la scoala. Intru repede in bae si fac un dus rece pentru a nu fi totusi o leguma. Simt cum picaturile de apa se lovesc usor de pielea mea fina de culoare alba ca spuma laptelui. Ies repejor si ma duc in fata dulapului...oare cu ce sa ma imbrac? Evrica: imi iau un maieu de vara lungut, o vestuta gen tricou, niste blugi albi taiati si in picioare o pereche de bascheti negrii. Ma duc sa o trezesc si pe Mizu si o sfatuiesc sa se duca sa faca un dus in timp ce eu ma duc sa fac micul de jun. Peste 15 minute coboara imbracata intr-o roche neagra cu o palma mai sus de genunchi si incaltata cu niste balerini negrii. Mancam repede si ne indreptam spre scoala. Cand ajungem o las la clasa spunandu-i ca vin la ora 13 sa o iau, iar eu merg mai departe. Ajung in cele din urma in clasa mea si ma izbeste galagia de acolo, prin care reusesc sa trec si sa ma asez in banca mea obisnuita: ultima din randul de la usa. Nu ma asezam la fereastra dearece cand un profesor vrea sa isi puna ordine in ganduri se uita pe geam. Intr-un final suna si clopotelul anuntand ca e vremea de ore. Offf...cred ca o sa innebunesc, mai ales ca diriginta noastra,Anko este de sport si mai este si foarte energica. Imi amintesc ca ultima data nea pus sa facem de 10 ori turul satului care nu e chiar mic. Intra in clasa nu tocmai intr-un mod obisnuit: loveste puternic usa care se sparge imediat si isi face aparitia urmata de un grup de 6 baieti.
-Buna ziua, viermilor! Nu conteaza cum ati petrecut vacanta, ca de acum intram in branza. Acestia sunt noii vostrii colegi: Narto, Kiba, Shikamaru, Sai, Gaara si Sasuke. Sper sa va intelegeti bine, iar cel mai bun mod de a va cunoaste este facand 20 ture de sat. Miscarea!
O nu! Acum 20? La anul cred ca o sa ajunga la 30, dar in fine. Fac cum zice si ma apuc sa alerg. Dupa 3 ore ne facem aparitia toata clasa si o gasim pe Anko catarata intr-un pom mancand.
-Se pare ca ati terminat mai repede decat ma asteptam! zice aceasta pe un glas obisnuit. Acum duceti-va in clasa sa va luati orarele si duceti-va acasa!
Mai bine ca s-au terminat orele. Cel putin nu a avut toata clasa prilejul sa isi bata joc de mine. Ajung acasa, ma uit la ceas si vad ca este 11:00. Icep sa gatesc pranzul.


Mizuki:


Off si cu scoala asta de scoala! Diriginta noastra, Shizune, este de chimie si nu ne lasa nici macar o zi fara sa invatatam formule. Oare de ce trebuie sa mai fie o limba straina la scoala? 2 nu ajungeau? Timpul trece foarte greu...ma uit la ceas si vad ca e 13 fara un sfert. Probabil Sakura a pornit deja spre mine. Dar cand mi-era ziua mai draga aud cum ma striga diriginta:
-Mizuki? intreaba aceasta pe un ton ce ar speria pe oricine.
-Da! raspund sfioasa ridicandu-ma usor in picioare parca fiindu-mi frica sa nu imi dea vreo creta in cap cum face deobicei.
-Daca ai terminat de visat poti sa imi spui 3 substante care reactioneaza lent cu acidul sulfuric?
Dupa intrebare zici ca vrea sa ma altoiasca cu un 4 din prima zi, dar sunt calma si raspund, mai bine zis citesc dupa vechiul caiet care era deschis pe banca
fix la acea lectie. Dupa ce ii spun ce astepta ma asez si oftez usor. Am scapat ca prin urechile acului. Ma mai uit odata la ceas si chiar in acel moment se suna. Ies din clasa prima si dau de Sakura care ma astepta. O iau de mana si mergem acasa povestindu-i cum a fost azi. Vad ca zambeste, dar acel zambet e fals deoarece Sakura n-a mai zambit deloc in ultima perioada. Off Sakura...Tu chiar nu iti dai seama ca te stiu?


Sakura:



O iau de la scoala si incepe de imi povesteasca cum a fost. Stau si o ascult, dar nu dau prea multa importanta deoarece eu eram cu mintea la cum as putea sa o fac iar sa zambeasca iar pe draga mea Mizu. Atunci imi vine ideea sa mai afisez cate un zambet fals in semn de "am trecut peste, acum e timpul sa treci si tu", dar nu vad nici o reactie pe fata ei. Mergem pana ce ajungem acasa unde punem masa si mancam, apoi ne ducem fiecare in camera ei si eu incep sa citesc. Mai mult sateam cu cartea in fata ca nu aveam de chef. O las jos si ma duc in camera surioarei mele sa ii spun ca ma duc la o plimbare. O intreb daca vrea sa vina cu mine, iar ea da dezaprobator din cap. Inchid usa si ies afara. Este un aer foarte cald si hotarasc sa ma duc la raul de langa sat unde sa stau pana seara. Merg prin padure deoarece stiu ca drumul nu e lung si in 30 de minute ajung. E asa de frumos aici.Ma uit in jur si vad ca sunt singura. Mai bine ca nu aveam chef de altii. Ma intind pe iarba si ma uit la cerul senin de deasupra mea si parca incercam sa caut ceva. Nu trece mult si dintr-o data gandul imi zboara la...

Buna, fic nou, super!!
Pentru primul capitol e interesant si ideea mi se pare originala fiindca eu nu prea am mai vazut-o.
Astept sa vad ce se intampla in capitolul urmator.
Spor la scris, si te rog sa ma anunti cand pui nextul. Ja ne!

Buna, eu sunt Andra,

Imi place primul capitol al ficului tau si sunt curioasa sa vad cum dezvolti.

Sa ma anunti de next, de pup...

Buna !

Vad ca ai un fic nou!

Si chiar imi palce muuult!

Bine...

Eu astept next si sper sa ma anunti!

Am pus nextu'...La fel de varza ca primul capitol, desigur.

Cap.2: O pierdere neasteptata!


Gandul imi zboara la noii colegi. Mai ales la ultimul baiat...Sasuke din cate imi amintesc. Are ochii negru abisal, o culoare patrunzatoare, iar parul il are negru la spate cu tepi. Pe fata lui se poate citi tristetea, dar ochii nu exprimau nimic. Ma gandesc un pic si imi dau seama ca el seamana cu Sai. Or fi frati? Sai are ochii negrii care nu exprima nimic si parul negru destul de scurt. In clasa nimeni nu seama. De exemplu Karin e roscata cu ochii rosii, Hinata are
parul negru cu reflexii albastre si cu ochii lila deschis, Ino e blonda cu ochii mov, eu cu parul roz si ochii verzi si mai sunt multi, dar nu stau sa ii inumar. Clipesc de cateva ori si wow, cred ca am adormit ca e deja seara. Ma ridic si pornesc spre casa. In jumate de ora intru pe usa si vad ca e liniste, inainte de a intra la banuieli zic un "am ajuns" ca sa rasune in toata casa si in loc de vocea surioarei mele se auzi o voce sumbra care imi spuse sa merg dupa ea. Ajung unde imi spune si o vad pe Mizuki legata de un scaun in mijlocul camerei intr-o bila de chakra. Raman inmarmurita. Parca vedeam ce se va intampla. Nu stiam cum sa fac sa o scot de acolo, dar parca nu puteam sa ma mai misc.
-Vrei sa ii zici ceva surioarei tale dragi? S-ar putea sa fie ultima oara cand o vezi! imi spune aceea, parca amuzandu-se de situatie.
-Cine esti? ii raspund pe un ton de nebuna.
-Vai, dar nu te enerva asa. Pana la urma ti-ai pierdut parintii si inca o pierdere nu o sa-ti faca mai rau. Ma numesc Orochimaru.
A zis sa stau calma? Ori asta a zis asta, ori nu mai aud eu bine. Cum se gandeste el ca pot sa stau calma cand Mizu este legata? Si mai ales cum se gandeste el ca pierderea singurei persoane care a mai ramas din familia mea nu o sa-mi faca mai rau?
-Dai drumul, nenorocitule! aveam o voce de ar speria pe oricine.
-O sa ii dau drumul cand ma vei gasi si o sa fi destul de puternica cat sa poti sa te batii. Pana atunci adio.
Diaspare intr-un nor de fum impreuna cu Mizu. In camera mai ramasesem eu si scaunul cu franghiile. Dar ce e asta? Pe scaun e un biletel. Il iau si vad ca este de la Mizu. Probabil la scris cand a auzit zgomote si la ascuns pe undeva. Iau biletul si citesc printre lacrimi cuvant cu cuvant ce scrie si raman surprinsa.


"Draga Sakura. Stiu ca vei plange, dar promitemi ca vei fi tare si vei veni sa ma cauti. Mizuki"



Eram total distrusa si simteam cum viata mea se sfarseste.Ma intrebam de ce trebuie sa fiu mereu eu aceea care sufera?. Ma duc in camera mea si ma trantesc in pat apoi iau perna in brate in incep sa plang mai tare ca pana acum. Intr-un final intru in lumea viselor unde sunt impreuna cu parintii si cu surioara o familie fericita. Este un vis care nu o sa mai fie viu niciodata. Dimineata nu intarzie sa apara si ma trezesc. Este ora 7. Desi sunt daramata total, vreau sa zic fara parinti si surioara mea luata chiar de sub ochii mei, sar ca arsa din pat si ma uit pe orar. Ma calmez imediat deoarece vad ca incep orele la 9. intru la dus si simt cum picaturile de apa se lovesc usor de pielea mea alba facandu-ma sa tresar la inceput. Ies si ma indrept spre dulap. Imi arunc niste haine pe pat, dupa inchid dulapul si incep sa ma imbrac. E cald afara asa ca miam luat niste blugi negrii mulati si un tricou roz aprins cu o inima neagra in mijloc, iar in picioare obisnuitii bascheti negrii. Ma indrept spre bucatarie si vad ca scaunul mai e inca acolo exact asa cum l-am lasat. Il iau si pun langa perete, dupa imi fac micul de jun si pornesc usor spre scoala. Cand ajung vad ca sunt printre primii. Mai erau cativa in clasa, dar nu i-am baga in seama si m-am dus spre banca
mea. Imi arunc geanta pe scaun si ma indrept spre cancelarie instintand-o pe Shizume ca Mizuki nu va mai veni la scoala, apoi ma intorc in clasa unde incepe chinul. Nici nu intru bine ca vine Ino, care are pana si creierul blond, cu gasca ei de fete formata din Karin si TenTen, o bruneta cu ochii caprui, si incepe sa vorbeasca verzi si uscate. Aud ce zice, dar ma fac nepasatoare ca sa nu ii sar la gat, mai ales ca sunt in scoala.
-Hey pinki, de unde ti-ai luat hainele astea...din gunoi?
Clasica vorba mai spune si Ino. Fata asta chiar nu mai are altceva nou? Dar nu apuca sa continue ca intervine Karin.
-Ino, de ce ai insultat gunoierii? Cel putin aia se imbraca mai frumos decat...face o mica pauza timp in care ma studiaza din cap pana in picioare si arunca un "ea" spus cu o voce batjocoritoare.
Toate 3 incep sa rada pe saturate, iar eu imi bag o casca in ureche si incep sa ascult melodia lui Pink- Family portrait. Ele mai incearca sa ma intrebe cate ceva dar
nu le bag in seama. Intre timp pe usa intra...

vaaai suspansul asta.
cine intra?? cine?? cred ca stiu cine.. adica doar cred ca e cine cred eu ca e
sper sa aduci repede nextul fiindca ard de curiozitate
spor la scris, incearca sa pui mai multa descriere sentimentala, cum sa simtit Sakura atunci cand Mizu a fost rapita..etc
nu mai spun altceva fiindca nu sunt critic
in rest capitolul a fost superb
te pwp dulce, Ja ne!

HEY, incapem cu inceputul! Multumesc ca mai anuntat !

Capitolul e minunat!

Dar cine intra pe usa?

Bine...

Oricum, sper ca Saku sa devina putrnica, sa le tabaceasca fundul alora trei si totul sa se termine cu bine!

Astept next si PWP doolce

Cap.3: primele sentimente nu intarzie sa apara...


Sasuke:


Intru si ma uit in jur. Cred ca asa este in fiecare zi pe aici: galagie ca la casa de nebuni. Nici nu intru bine ca da peste mine o durere de cap de toate zilele. Ma uit prin clasa si vreau sa gasesc un loc liber. Vad unul care e langa o fata cu parul...roz? Da, vad bine. E roz. Dar nu arata rau. Chiar incepe sa imi placa tipa, dar exprima cam multa tristete. Probabil si pe ea o doare capul. Ma apropii si observ prin ingramadeala din clasa ca 3 fete, mai bine zis 3 c***e care se iau de rozalie. Ma duc tinta la ele si in mine fierbeam deoarece imi venea sa le ard cate una sa le zbor ptin geam, dar abtin. Ajung langa ele si incep sa ascult. Nu am auzit decat ceva de genul "las' c-o fac eu sa ma asculte" spus de Ino care se indreapta cu mana spre parul ei. In secunda doi i-o prind si ii spun pe un ton cat puteam eu de calm:
-Ino, te doare unicul neuronul din cap?
-Ce vrei Sas'ke? se uita la mine ca si cand de gand sa ma ia la bataie. Cine te... continua, dar nu reuseste sa termine ca i-o tai brusc:
-Cel care vrea sa stea in banca asta. Acum valea. Ai inteles? Aaa, si sa nu uit...fac o mica pauza dupa care ii arunc o privire ucigatoare...data viitoare iti rup mana!
-Tu, marele Uciha, de ce iei apararea unei ciudate ca ea? Nu vezi ca mai are un pic si se sinucide?
-Cel putin ea nu e o c***a ca tine si proectiile tale. Acum ia-ti talpasita, sau ca sa intelegi toti pr*stii: pleaca!
Doamne, dar ce mi-a venit sa ma ambalez asa? Parca nu ma mai recunosc.Ii dau drumul lasand-o sa se departeze, eu ma indrept spre scaunul liber de langa Sakura, cel putin asa mi se pare ca o cheama dupa cum am auzit Ino. La fiecare pas devin din ce in ce mai nelinistit. Ceva ma rascoleste, dar nu-mi pot da seama ce. Ma asez langa ea si o salut prieteneste. Stai! Prieteneste? Cred ca este de la durerea cap. Vocea interioara imi este intrerupta de Sakura care bolboroseste un "buna" cu o voce stearsa si indiferenta. Trucul asta il foloseam cand eram mic ca sa ascund ceea ce simteam cu adevarat. Se aude clopotelul tare si clar, apoi se face liniste in clasa. Din cate am vazut diriga n-are stare si face lucruri nebunesti: intra pe unde apuca si ne pune sa facem primul lucru care o taie. Se aude un zgomot puternic afara si...exact ce vorbeam: se sparge geamul si intra Anko cu salutul ei specific.
-Buna ziua, viermilor! La prima ora vom avea o vizita speciala, nu se stie cand, asa ca liniste, altfel va paste mia de flotari in 2 degete. Clar?
Cum aud asta inghit in sec si tac malc. Fac ochii mari si ma uit in stanga si in dreapta. In clasa este liniste totala. Nici musca nu se mai auzea, cel putin nu avea curaj sa se auda. Ora trece foarte greu. Ma mai uit din cand in cand la rozalie si vad ca trateaza totul cu nepasare de parca nici n-ar fi speriata. E asa de dulce si deja imi este simpatica. Nu stiu de ce, dar simt ca vreau sa o protejez si sa o fac fericita. Sirul gandurilor imi este distrus dinou de ceva ciudat. Un nor de fum apare langa catedra si...

hey, ai adus nextul
Deci e superb, am ramas fara cuvinte
Vai ce-mi vine sa le iau la bataie pe Ino si celelalte
Sper sa aduci nextul, deabea astept sa vad ce se intampla mai departe.
Spor la scris, Ja ne!

Ho ho ho

Cred ca cineva : Sasuke.

Se indragosteste de altcineva : Sakura

Si prezic ca va fi un cuplu: Sasusaku

DA....

E, ma rog..

Pot sa zic ca a fost super capitolul si astept next

Cap. 4: Echipa...


Isi face aparitia directoarea noastra Kurenai, un ambu respectat in Konoha. Ne ridicam toti in picioare si o salutam. Se uita prin clasa si zice:
-Buna ziua. Am nevoie de o echipa de 3 ninja care au o dorinta arzatoare de razbunare. Cred ca cei mai potriviti ar fi Sakura Haruno, tinand cont de ce s-a intamplat recent, Uciha Sasuke, din cate am vazut in dosarul tau, si Naruto Uzumaki, caruia ii va prinde bine. Toti 3 aveti ca scop un singur lucru: sa-l omorati pe Orochimaru. Sa veniti in pauza sa va zic locul si orele de antrenament.
Cand am auzit acel nume imi venea sa sparg, sa arunc si sa tip, dar m-am calmat repede, deoarece stiu ca-l voi dezmembra cand il voi prinde. Il urasc pe sarpele ala din toata fiinta mea. Acum visul meu, scopul meu de viata, cel pentru care inca mai traiesc este sa-l omor pe nonorocit. In sfarsit se suna. Ce sa mai astept? O iau de nebuna pe holurile scolii ca sa ajung mai repede. In fata usii ii vad pe Sasuke si Naruto. Dar cand au ajuns? Nu conteaza. Intram si ne da orarul:


Luni: 16:00 -> 19:30
Marti: 15:00 -> 18:30
Miercuri: liber
Joi: 16:00 -> 19:00
Vineri: 16:00 -> 19:00
Sambata: 6:30 -> 8:30
17:00 -> 19:00
Duminica: liber
Locul de antrenament: vechiul centru de materiale de la marginea satului.



Wow, da ce mai program. Pentru nebuni! Dar atata timp cat ma antrenez imi convine orice. Ne mai anunta ca din acest moment nu mai stam separati, ci stam toti in casa din padurea de langa sat, si va trebuii sa ne descurcam. Adica ma pune sa stau cu 2 baieti, cine stie cat de perversi, in casa? Bombanim un pic deoarece nimanui nu-i convine si disparem. 5 ore care m-ai erau au trecut foarte usor. Adica 4 in care am fiert ca la ultima ora am fost invoiti ca sa putem sa ne mutam. M-am dus acasa si mi-am impachetat strictul necesar apoi separat costumul de ninja + cateva arme, iar cand am ajuns in casa am ramas placut surprinsa: sufragerie alb-negru destul de mare, bucatarie alba maricica, la etaj 3 camere, una pentru fiecare, desigur cu baie persoanala. Ne indreptam fiecare in camera lui si cand intru vad peretii crem, un geam cat un perete, pat de 2 persoane cu asternuturi crem ,pe jos un covoras alb, iar camera spatioasa. Ma duc spre dulap si imi asez hainele. Nu mi-am luat foarte multe ca sa nu trag de ele tot drumul. Astazi fiind miercuri avem liber. Ce bine ca am timp sa ma acomodez. Ma schimb in niste pijamale roz formate dintr-un tricou si niste pantaloni scurti si ma bag in pat. Eram de-a dreptul obosita. Probabil nervii de azi mi-au consumat toata energia. Adorm cu speranta ca o sa visez dinou acea familie fericita care eram odata, dar in loc de asta am numai cosmaruri. Vad toate secventele care mi-au distrus viata. De fiecare data cand am incercat azi sa adorm numai asta am visat. Nu le dau importanta...cred sunt prea obosita pentru a visa ceva frumos, probabil si schimbarea de locatie. Ma imbrac lejer si cobor la bucatarie. Deschid frigiderul si imi iau un suc, apoi ies afara sa ma plimb. Se observa ca vine toamna cu repeziciune. Deja incepe sa se intunece, iar frunzele pomilor cad. Kurenai ne-a sfatuit ca in fiecare seara sa ne culcam devreme ca ziua o sa avem de furca pentru a ajunge la scoala. Intru in casa si ii gasesc pe baieti punand masa. Asta da surpriza. Naruto ma invita sa mancam, dar ii spun ca nu mi-e foame si plec in camera mea. De la atatea cosmaruri inca simt un nod in gat. Ma intind in pat si ma uit pe tavan. Imi capatasem obiceiul asta de a ma uita pe sus ca sa adorm sau ca sa ma linistesc. Nu trece mult si ma ia somnul. Visez ca...

Hey, am venit si eu aici
Actiunea mi se pare putin cam grabita.
In rest imi place si astept sa vad ce se intampla in continuare.
Te pwp dulce, si spor la scris.
Ja ne!

Cap.5: Personalitatea fiecaruia



Visez ca ma plimb pe strazile din Konoha cu Mizu si deodata ne sare in fata cineva. Ne ameninta cu un cutit si cand ii spun sa fuga, sora mea moare de lama acelui obiect care devine plin de sange. Dupa vine si ma ameninta si pe mine, dar in momentul acela ma trezesc tipand. E cred ca al zecelea pe ziua de azi. De data asta m-am speriat destul de rau ca sunt fleasca si respir greu. Mai am un pic plang. Bine ca usa e incuiata. Ma duc la baie tinandu-ma de obiectele din jur ca ma cam luat ameteala, iar nodul in gat a revenit. Imi dau cu apa pe fata in speranta sa imi mai revin, descui usa, dar ies pe geam si ma urc pe acoperis. Afara e deja noapte si e usor racoare. Cerul e plin de stele. Cand eram mica mama obisnuia sa imi zica (,) ca atunci cand moare cineva rasare o stea noua, iar eu o credeam. Am impresia ca inca mai cred in ea deoarece cateva lacrimi imi mangaie obrazul inrosit de racoarea vremii. Nu trece mult si aud pasi in spatele meu. Simt o fire calma si nici o amenintare.
-Cum m-ai gasit? spun calma, dar vocea imi tremura.
-Am vazut ca nu esti in casa.
Doamne, e Sasuke. Simt iar cum imi trec fiori pe spate si de data asta si un sentiment ciudat in stomac. Nu schitez nimic, dar lacrimile continua sa mi se insiruie pe fata.
-De ce ai venit?
-E cam frig afara si m-am gandit sa iti aduc o patura. Ce s-a intamplat? spune usor ingrijorat. E prima persoana care se ingrijoreaza catusi pentru mine. Am si uitat cum e. Cred ca am uitat multe sentimente.
-Nimic...doar...niste cosmaruri...atata tot. Spun cu mici pauze in timp ce imi sterg lacrimile. Incerc sa mi le fac neobservate, dar nu reusesc.
-Atunci de ce plangi? spune cu un oarecare zambet pe buze, apoi imi pune patura pe umeri. Se aseaza langa mine si continua: -Stiu ca nu ma cunosti in deajuns de bine, dar poti sa ai incredere in mine.
-Stiu ca pot sa am...cel putin simt asta.
Lacrimile incep dinou sa imi inunde ochii, dar le sterg dinou cerandu-mi scuze. Cred ca vrea sa ma inveseleasca deoarece ma ia in brate fara sa spuna nimic. Nu pot sa cred ce bine ma simt atunci cand e langa mine. E atat de cald, simt ca si cum nimic rau nu ar mai exista,ca nimic nu m-ar mai putea distruge sau atinge in acest moment. As vrea ca aceasta clipa sa dureze cat mai mult, dar nu pot. Se ridica usor si imi spune pe cu o voce usor amuzata:
-Hai jos. Ne asteapta copilul de Naruto la adevar si provocare.
Dau afirmativ din cap in semn de "oK" si ma ajuta sa ma ridic. Mergem jos si il gasim pe Naruto in mijlocul camerei putin suparat.
-Ce a durat atat? Parca va astept de ani!
-Si ce propui? il intreaba Sasuke.
-Sa incepi mai repede sa pui intrebarile!
-Adica sunt primul? Cum vrei tu...sa vedem... Ce alegi Naruto?
-Adevar.
-E adevarat ca iti place de una din colege?
-Da! Acum Sakura. Tu ce alegi?
-Adevar.
-E adevarat ca nu vroiai sa stai cu noi 2?
-Da. Cred ca e randul tau Naruto.
-Ok, ok. Sa vedem. Ce alegi Sakura?
-Tot adevar. Asa stiu ca nu ma vei pune sa fac vreo prostie.
-E adevarat ca iti place de Sas'ke?
-Putin...spun eu imbujorandu-ma.
-Acum Sasuke...Te bagi la provocare?
-Da. Poate ma mai pui sa fac vreo tampenie ca anul trecut.
-Stai linistit! apoi se uita la mine cu un zambet usor pervers si continua: -Provocarea ta este...

Off..off..off..am venit asa tarziu ...saraca Sakura,ce necajita e....vreau sa vad ce provocare pune Naruto...dar cred ca deja stiu ce provocare va pune ..Astept nextul!

Buna ficul tau e absolut minunat!Are de toate!Dupa mine nu-i trebuie imbunatatire!Astept next

Buna iubita!

Multumesc c a mai anuntat dar nu am putut citi la timp pentru ca mi-a cazut netu..

Capitolul a fost minunat!

Astept next si vreau sa vad ce provocare ii pune lui Sasuke...

-Provocarea ta este ca in seara asta sa te culci cu Sakura!
-Ce?? Ce sa fac/a?? Spunem amandoi odata uitamdu-ne mirati la Naruto care era pe burta de ras.
-Ati auzit bine! spune cu greu. Acum sa continuam. Sakura, tu intrebi.
-Bine...sa vedem...Naruto, ce alegi?
-Adevar!
-E adevarat ca ati fost fosti colegi?
-Da. 2 ani.
-Sasuke?
-Adevar.
-Ce te-a pus Naruto sa faci anul trecut?
-Sa ma urc intr-un pom din mijlocul curtii scolii si sa fac pe maimuta toata pauza. Acum hai in pat ca deja e tarziu si maine la 6 jumate trebuie sa fim in picioare. Avem ore de la 9 a.m.
-Ok.
Ma indrept spre camera mea impreuna cu Sasuke. Ma simt un pic ciudat ca trebuie sa dorm cu un baiat, si mai ales in pat. Dar cum suntem amandoi obositi nu cred ca o sa se intample ceva. Intru si ma indrept spre baie. Ii spun ca fac un dus, si sa nu cumva sa intre peste mine. Inchid usa, dar pentru orice eventualitate o incui. Nu stiu cat de pervers este, dar in fine. Dusul a durat 5 minute pline de relaxare, dupa care ies si ma indrept spre pat. El e deja acolo si dupa cum pare deja doarme. Ma intind pe spate si ma uit pe tavan in speranta sa adorm si eu. Intorc capul spre el si vad un frumos inger cu pielea alba, care doarme linistit ca un copil mic. E asa frumos! Intorc capul si ma uit dinou pe tavan. Nu trece mult si adorm in speranta ca in sfarsit sa visez ceva frumos. Dar speranta moare atunci cand intru in lumea viselor. In jurul meu este intuneric si se aud numai tipete. Nu vad nimic in jur asa ca incep sa fug. Vad "luminita de la capatul tunelului" si ma indrept acolo, dar cand ajung in zona observ ca lumina dispare si in locul ei apar numai cadavre macelarite, printre care si parintii mei. Deja m-am obisnuit cu acea imagine, dar inca ma mai sperie. Simt cum ma cuprinde frica si ma trezesc tipand, tremurand usor si cu lacrimi in ochi. Incep sa plang in liniste ca nu vroiam sa-l trezesc si sa stie ce patesc, dar respiratia mea greoaie pe care nu o puteam calma ma da de gol. Se trezeste usor si ma intreaba ce am patit. Nu pot sa ii raspund... cel putin momentan nu am forta necesara. Ma ia in brate si incepe sa ma mangaie pe cap spunandu-mi sa ma calmez ca acum cand el e langa mine totul o sa fie bine. Imi puse capul pe pieptul lui si ii aud inima cum bate. E asa calm si parca ma linisteste si pe mine. Putin mi-a mai atenuat durerea din suflet deoarece frica a disparut ca prin minune la fel si tremuratul, dar dupa toata ziua plina de cosmaruri pur si simplu nu pot sa ma potolesc si din plans. Cred ca toata durerea mi s-a acumulat in lacrimi si simt ca trebuie sa le dau drumul sa cada. Poate ma voi simti mai bine, dar imi pare rau pentru Sasuke. De ce la provocat Naruto sa doarma cu mine? Intrebarea asta mi se invarte prin cap la putin timp de cand m-a luat in brate. Probabil a vazut ca sunt trista si s-a gandit ca mi-ar prinde bine compania cuiva, sau a auzit cum am tipat azi toata ziua cand ma trezeam din cate un cosmar si s-a gandit ca o sa fie la fel si in noaptea asta. Nu pot sa zic decat un "mersi". Simt cum incetul cu incetul ma calmez si din plans in bratele lui si ma ridic usor. Ii spun ca ma duc sa imi dau cu niste apa pe fata cerandu-mi scuze pentru ce s-a intamplat. In timp ce sunt in baie aud usa camerei, dar stau si ma uit in oglinda. Ochii mei au capatat un verde sters din cauza lacrimilor, iar parul meu e in toate directiile, probabil ca m-am foit. Iau peria
si incep sa il asez timp in care se aude in camera pentru a doua oara usa. Las peria jos si ies din baie. Il vad pe Sasuke punand pe noptiera o cana de ceai. Apoi se uita la mine si cu un zambet mic imi spune:
-Cand eram mic si vroiam sa ma calmez, imi faceam un ceai cald. Am zis sa iti fac si tie unul, poate iti mai revi.
-Mersi...pentru tot. Ii spun usor ragusita ca dupa atata plans nici nu ma mir.
-Oricand. Pot sa intreb ce s-a intamplat?
-Mda...nu prea imi place sa povestesc ce s-a intamplat, dar in tine am incredere...acum 2 ani, adica atunci cand aveam 14 ani, tatal meu a venit de la munca si a omorat-o pe mama apoi s-a sinucis...iar acum putin timp sora mea a fost rapita de asa-zisul Orochimaru. Azi nu stiu ce s-a intamplat dar am avut numai cosmaruri...
Cateva lacrimi fine isi fac aparitia, dar stati linistiti ca nu incep iar sa plang. Iau ceaiul si vad ca e doar caldut. Iau 2 inghitituri, apoi il pun la loc. Sasuke ma invitat sa dorm in bratele lui. Vocea lui era stearsa si usor trista. Ii multumesc incet cu o voce obosita, dar neschitand nici un zambet. Pur si simplu n-am mai zambit cu adevarat de la acel incident. Fals, doar cate-odata, dar in ultimele zile nici asa. Ma asez dinou cu capul pe pieptul lui si adorm cu muzica pe care mi-o ofera bataile inimii lui.

Heeey, ah...am ratat un capitol..scuzeee
Deci ambele capitole sunt superbe desii dialogul mi se pare putin cam sec. >.<"
In rest totul e extraordinar
Sper sa aduci nextul cat mai repede fiindca sunt curioasa sa vad ce se intampla mai departe.
Te popacesc, spor la scris!
Ja ne!

Cap.7: provocari peste tot...


Dimineata nu intarzie sa apara si sunt trezita usor de mana lui care ma mangaie pe spate. Stiu ca n-am mai visat nimic, dar mai bine asa decat cine stie ce. Ma ridic usor si il intreb cat e ceasul. Imi spune ca e abea ora 6. Oftez usor si ma indrept spre dulat. Imi iau de acolo un tricou alb pe care scrie cu negru "life is life" si niste blugi negrii taiati. Intru in baie si ma bag la dus. Dau drumul la apa si cand intru tresar. E rece. Nu stau mult ca sa nu racesc, ma imbrac, iar cand ies din baie observ ca Sasuke nu mai e in camera. Ma incalt cu o pereche de bascheti albi apoi imi pitesc in rucsac un kunai si cobor. Si ce sa vad...surprize surprize. Sasuke era peste Naruto care striga in gura mare "casa de piatra". Ii las sa se bata si ma duc la bucatarie sa fac micul de jun. In cateva minute ii chem pe baieti si dupa ce mancam iesim din casa si pornim. Padurea are un aer ciudat, ca si cum ceva nu e la locul lui. Fara sa isi dea seama Naruto calca pe un fir aproape invizibil si in momentul 2 cade un bustean gata sa ne striveasca. Nestiind ce ma mai asteapta scot kunaiul si il tin la indemana. Vad ca nu sunt singura deoarece baietii au facut acelasi lucru. Acum stiu de ce a zis Kurenai ca vom avea batai de cap: a pus capcanepeste tot, dar mai inteleg si de ce ne-a dus in padure si ne-a pus antrenamente sambata dimineata: in timpul saptamanii asta e antrenamentul de dimineata, adica mersul de la casa pana la scoala prin capcane. Gandurile imi sunt intrerupte de cateva stele shuriken care trec pe langa mine destul de aproape incat sa ma zgarie, iar fara sa observ dau si eu peste un fir, iar in spate se aude cum se crapa cateva lemne. Imediat dupa o explozie care ne arunca 2 metrii in fata. Din fericire nu am luat impactul din plin ca Sasuke a fost pe faza si ma prins inainte sa fac cunostinta cu vreun pom. Cred ca sunt vanata, dar nu conteaza. Cred ca el a incasato mai rau decat mine. Ajungem la intrarea in sat cu greu. Nu era pas la care sa nu fim asaltati de cate ceva, sau la care sa nu ne atentionam intre noi sa nu calcam pe ceva. Pana la scoala mergem cu chiu cu vai, mai ales in starea in care suntem, iar cand deschidem usa clasei eram toti 3 zgariati, plini de vanatai din cap pana in picioare si ciufuliti incat toti s-au speriat cand ne-au vazut. Ne indreptam la locurile noastre si in loc sa ne asezam in liniste cadem ca niste bolovani pe scaune cu capul pe banca. Pana acum credeam ca diriga e singura nebuna din scoala, dar vad ca si Kurenai se ia de mana cu ea. Bine ca azi nu avem sport, dar avem dirigentie la ultima ora, adica de la 2 la 3. Pana atunci trebuie sa indur 2 ore de istorie, una de fizica, una de mate si una de engleza. Cele 2 ore de istorie au trecut foarte repede. Kakashi, profesorul nostru, povesteste in asa fel incat sa adormim cat mai repede ca sa poata scapa de noi. Desigur, la capitolul dormit la ore Sasuke ii face concurenta orcui. A fost primul care a adormit, si arata ca un ingeras. Un mic zambet mi se asterne pe buze. De cand l-am cunoscut pe el mi-am adus aminte cum e sa te simti protejat si cum e sa fii ascultat. Simt cum incep sa imi revin, inlocuind tristetea si ura cu iubire si speranta. Asta m-a invatat el aseara, doar prin gesturi. Tot gandindu-ma ma ia somnul. Dulcele somn care ma sare din start de o ora jumate de scoala. Inainte de fizica ma trezesc brusc. Ce pot sa zic? Galagia din clasa este infernala. Baietii fac pe maimutele alergandu-se, iar fetele mai au un pic si se iau la bataie. Ce mai atmosfera... Suna clopotelul anuntand sfarsitul pauzei. Apele se linistesc, iar pe usa intra profa. Ne saluta si ne spune ca de acum in colo eu, Naruto si Sasuke vom avea program special: in timp ce restul rezolva probleme normale, noi va trebuii sa calculam tot ce ii trebuie unui ninja din orice pentru a lovi tinta din plin. Off nici la problemele de clasa nu inteleg nimic si se asteapta sa inteleg tocmai la astea? Parca sunt la olimpiada de fizica. N-am ce comenta, nici la mate nu sunt buna. Daca iau un opt imi stric recordul de 7 pe linie dobandit in ultimul an. Bine ca profa ne da drumul cu 15 minute mai devreme decat normal. Adica sta in clasa, dar nu ne mai pune sa facem prbleme. Mai bine. La engleza n-am probleme. Stiu sa vorbesc, chiar foarte bine, dar daca incepi cu gramatica ma pierzi pe drum. Asta am observat si la ingerasul meu. In fine. Am vrut ca ziua asta sa se termine cat mai repede ca sa pot ajunge cat mai repede la dirigentie. E singura ora unde ne mai destindem cu cate o plimbare impreuna cu diriga. Stiti zicala aia cu "vorbesti de lup si lupul la usa"? Ei bine acum imi aduc aminte de lup si lupul cade de pe acoperis prin tavan
direct in clasa. Nici nu ma asteptam la vreo intrare mai inteligenta decat asta. Dau ochii peste cap in timp ce in clasa se face liniste. In loc de obisnuitul salut ne
ia cu :
-Sal'tare la toti! Astazi sunteti liberi, cu exceptia celor trei din echipa. M-a rugat Kurenai sa am grija de voi in stilul meu.

Ce se va intampla?Ce se va intampla? Am sa mor de curiozitate!E absolut fantastic!E asa frumos!Next please!

Cap.8: Testul


Un zambet smecher ii apare pe fata. Inghit in sec si ma uit la Sasuke si la Naruto care par calmi. Vad ca nu stiu inca stilul ei de a "avea grija" de lucruri.Ei bine, o sa il vada acum. Ne spune ca in 5 minute sa fim in fata scolii. Nici nu vreau sa stiu ce are de gand. Cand ajungem o gasim stand turceste pe dita mai stanca. Cum ne vede ne spune ca trebuie sa facem cu bolovanul imprejurul scolii si sa-l punem in acelasi loc, iar ea va sta pe scoala sa se asigure ca asa fecem. Ne apropiem incep de bolovan si...ne trec toate apele. Cum se asteapta sa mutam asta?. Apoi imi aduc aminte ca asta e testul clasic pentru a vedea daca muncim in echipa. Ei bine l-a ales cu cap. Le spun baietilor in soapta ca am observat ca bolovanul este usor sferic si deci incepem sa-l rostogolim. Deoarece era greu si scoala destul de mare, ne-a luat in jur de o ora. Ne spune ca acum putem pleca . Dupa ce ca am capatat o febra musculara de toate zilele acum mai trebuie sa si alerg prin prin padure pana "acasa", dar ca sa fiu puternica, ma supun. Cand ajung, primul lucru pe care il fac e sa fac un dus si sa sper ca nu adorm acolo. Ma indrept direct spre baie si dau drumul la apa.
E calduta. In 10 minute termin dusul si ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti de pijama si un tricou si ma bag in pat. E asa de iniste ca nici nu mi-a trebuit mult sa adorm. Sunt atat de obosita ca nici sa visez nu mai sunt in stare, asa ca ma trezesc peste 4 ore. Ma uit la ceas si vad ca e 11 noaptea. Ma duc somnoroasa jos cu gandul sa imi fac un ceai, dar masa din bucatarie imi atrage atentia. Pe ea e o farfurie cu mancare calda, iar langa farfurie un biletel pe care scrie:


"N-ai fost la cina asa ca ti-am pregatit ceva. Cred ca ti-e foame. Sasuke"


Doamne ce dulce poate sa fie baiatul asta. Pur si simplu il iubesc. Sapa pana gaseste ceva bun si il scoate la iveala. Nu stiu cum face asta, dar pur si simplu imi place modul in care reuseste. Ma uit prin casa si observ ca nu e. Probabil e in camera lui. Mananc tot si ma indrept spre camera mea. Dupa ce urc scarile si ma indrept spre camera aud o voce cunoscuta care ma intreaba cu un usor amuzament.
-A fost bun?
-Mersi...chiar a fost. ii raspund ca si cum as zambi, dar nu fac asta.
-Stii, aseara cand am dormit impreuna...pai m-am simtit destul de bine. Adica in afara faptului ce s-a intamplat... dar ma refer in rest. Ce zici, mai vrei odata?
-Nu stiu. Cred ca ma mai gandesc. Si eu m-am simtit destul de bine in preajma ta.
Pun mana pe clanta si deschid usa. Ma trantesc in pat si imi iau o cartea "Sapte ani apocaliptici". Cred ca e a doua oara cand o citesc, dar imi place mult. peste 2 ore de ctit si teme simt ca ma ia somnul. Inchid totul si ma intind, dar nu pot sa adorm deloc. E o atmosfera ciudata in camera. Nu e aceasi ca atunci cand am intrat prima oara. Acum mi se pare mai inchisa si simt cum cineva ma priveste. Nu suport asta asa ca ies usor si ma indrept spre camera lui Sasuke. Inghit in sec, bat la usa si intru. Il vad intins in pat cu ochii atintiti la mine.
-Mai e valabila oferta cu dormitul? ii spun sfioasa, in timp ce ma imbujorez putin.
-Sigur. imi face loc in pat dupa care imi spune pe acelasi ton calm: -Dar ce te-a facut sa te gandesti atat de repede?
-Cred ca atmosfera de singuratate din camera.
Ii spun calma in timp ce ma apropii de patul lui. Ma asez langa el si simt ca se lipeste cu pieptul de spatele meu si ma ia in brate. Acum ma simt pe deplin aparata si nu as vrea sa ne desparta cineva. Nu as vrea ca noaptea sa se termine, dar trebuie. Am de gand ca dimineata sa ii spun cat de mult tin la el si cat il iubesc. Apoi adorm in bratele lui gandindu-ma cum o sa ii spun.

Ai pus next dupa 100 de ani dar a meritat!Ce dulce a fost Sauke!Si ... vai totul a fost minunat!Succes in continuare!