Capitolul 1

- Frumos e la Paris toamna! sopti infiorata Nina, repetand cuvintele unui poet, desi nu-si reamintea pe data identitatea acestuia. Asa cum nu-si mai reamintea nici daca respectiva constatare se referea la Paris, la Venetia ori la un cu totul at oras de pe mapamond. Oricum, erau amanunte lipsite de orice importanta; important era doar faptul ca in acea dimineata albastra de septembrie isi reamintea de ela si, in fata geamului deschis, le si rostise cu voce tare.
Era ora 6:44 ora Parisului, prin urmare 5:44 ora Bucurestiului si Nina isi facea prima intrare pe scena marelui oras de pe malul Senei!
- Frumos e la Paris, toamna! rosti cu infiorare nealterata de repetitie, in timp ce trenul, in sfarsit, oprise pe peronul cam murdar si cam lipsit de maretie al Garii de Est. Era timpul sa se dezmeticeasca, coborisera toti vecinii de compartiment, ba si cei din vagon, daca mai statea prea mult timp risca s-o porneasca cu garnitura inapoi spre depouri.
- Frumos e la Paris, toamna! rosti si pentru a treia oara, apoi, cu valiza si cu doua sacose imense, alerga spre iesire. Aici, un tanar fermecator brunet, cu ochi verzi intensi si bronzat - Doamne, cat de bronzat mai putea sa fie! - veni in intampinarea ei zambind, cu cel mai fermecator zambet si cuceritor zambet...
- Doamna Darian, nu? intreaba-cantand si i-a geamantanul si cele doua sacose voluminoase, depunandu-le pe un carucior aflat in imediata lui apropiere.
Pe semne ca Gerard Depardieu intuise starea de imensa bucurie, pentru ca, profitand de ocazie, la iesirea din perimetrul garii, o cuprinse usor de brat. Ah, ce caldura imensa o cuprinse dintr-o data!
- Bun venit la Paris! canta din nou Gerard Depardieu.
De fapt nici nu se numea Gerard Depardieu, dar ea prefera sa-i " imprumute" numele actorului pe care-l cunostea deocamdata doar din reviste, nu si din filme. Acum, aici, avea sa-l vada intens, pana se va satura, si, cine stie, poate chiar sa-l cunoasca in carne si oase, intr-o seara rece, cu ceata murdara cand, acesta avea sa-si caute tamaduirea sufletului intr-un bistro in cartierul Latin, la o masa la care, intarziind la un pahar cun vin rosu, avea sa fie si ea...
- Pentru inceput v-as oferi un tur al Parisului, mademoiselle Darian, n-aveti nimic impotriva, nu-i asa?
Cuvintele erau inutile, raspunsul era evident: da, asta era ce-si dorea in acest moment! Mai cu seama cand, la marginea trotuarului ii astepta un Mercedes metalizat. Puse in portbagaj valiza si cele doua sacose apoi, deschizand portiera din dreapta, o invita sa ia loc. Dupa ce se urca si el, masina o porni incet, abia simtit.
De cum iesise din aglomeratia garii, Nina devenise o fiinta alcatuita numai din ochi, ochi mari, care se roteau in toate partile, la felca si niste reflectoare mobile, dar Nina facuse un gest abia perceptabil pe care el il intelese de-indata: n-avea nevoie de explicatii, cunostea mult prea bine acest Paris, in care nu fusese niciodata. Studiase numeroase ghiduri, albume, manuale, intarziase ore in sir asupra hartilor, incat acum, chiar lasata singura in mijlocul metropolei, s-ar fi descurcat de minune! Mic copil fiind, isi imaginase Parisul ca pe un sat, mai mare ca celelate, e drept, avand in mijloc turnul Eiffel. Chiar daca imaginea aceea nu mai era valabila, nu-i era nici de cum teama de acest moloh care, se pare, inghitise nu putine fiinte si suflete. Pe-al ei, oricum, n-avea sa-l inghita!
- As vrea sa cobor cateva clipe doar, propuse Nina si Gerard accepta, zambind intelegator. Cat de placut e sa oferi altora bucurii, spunea fara indoiala acest zambet.
Iata-l pe domnul Gustav Eiffel, o statueta nu prea mare care o privi ingaduitor: "Iti multumesc, doamna Darian, pentru ca te-ai ostenit sa ma vizitezi de cum ai sosit. Bun venit si intreaga dragoste a unui batran nitel cam obosit. Regret doar ca, data fiind ora matinala, n-am sa va pot invita la restaurantul de la etaj pentru a va oferi o cupa de sampanie... Poate altadata... Inca o data bun venit! SI nu uitati: frumos e la Paris toamna! "
- Ai spus ceva? se trezi Nina vorbind singura, surprinsa de ultimele cuvinte ale statuetei. Apoi isi reveni.
Gerard o privea usor nedumerit, apoi ingaduitor. Pesemne socul intalnirii cu Parisul fusese prea puternic dupa o calatorie istovitoare de doua nopti si o zi... Se pare ca Parisul trebuie gustat incetul cu incetul.
- Poate o cupa de sampanie, mademoiselle? propuse Gerard dupa ce izbutisera se se descotoroseasca de multimea de vanzatori care le ofereau diverse lucruri... Se aflau pe terasa unui bistro cu doua cupe de sampanie in fata, orasul fremata langa ei., prin fata lor, impreuna cu ei. Era o zi de vis, cerul era albastru, nu se zarea nici un nor, dar iata un avion tragand dupa el un imens afis publicitar pentru noul film "Joy and Joan". Zapuseala ultimelor zile de august care o torturasera acasa, disparuse. Era o zi cum si-o visase intotdeauna pentru prima ei intalnire cu Parisul: era la Paris, langa ea se afla un barbat adevarat, sampania care avea un gust sublim, treceau tineri imbratisandu-se fara ca gestul lor sa li se para ciudat, flori, flori peste tot, masini stralucitoare, melodii stridente, imbulzeala...
- Vreau acasa! spuse Nina. As vrea sa ma odihnesc putin...
- Da, plecam chiar acum! accepta acesta.
- Trebuie s-o fi sunat pe Carla. Are sa se nelinisteasca...
- Carla? o privi interogator Gerard.
- Vreau sa zic doamna Contadora, o cunoasteti, nu? intreba ea.
- Mda...
I-am explicat ca ma asteapta la Paris pentru a face un film numit " Love story la Paris ".
- SUnt actrita... Carla m-a invitat aici sa fac un film: o banala poveste de dragoste intr-un banal sezon turistic, intre doua personaje banale venite din doua colturi ale lumii, carora le e dat se se intalneasca intocmai aici, la Paris... Cei doi, ajunsi odata la Paris, isi incep o banala vacanta, fiecare e singur... Ei bine, intr-o zi cei doi se vad, apoi se cunosc, se plac, se indragostesc... E frumos sa fii indragostit la PAris nu-i asa?


...................................................


Sper ca va placut! fic nou!!

COmmuri!
Dictionar: moloh: simbol al cruzimii

Chiar place muuuult!




P.S: Semnatura- super funny

Buna draga mea!
Imi place mult capitolul dar are mult dialog.Transforma dialogul in descriere sau vorbire indirecta.Cea ce nu-mi place este titlul nu suna prea bine.Oricum eu te astep cu next-ul,si imi cer scuze daca tea suparat comm-ul meu.
Te pup dulce!

Gata! Am schimbat titlul! e ok acum?

Merci si Sper ca, cap. asta sa fie mai fain!


Capitolul 2

- De fapt cum va numiti, dumneavostra?
Abia acum ii aflase numele: Pierre. Prea somptuos pentru a fi adevarat. Oricum, nu se potrivea cu secolul 21... In acelasi timp, bine ca nu se numea Gigi si nu mai stiu cum, sa-i pretinda, sa-i spuna Gigi amorosul!
- Doamna Contadora v-a rezervat o camera la un hotel din apropiere, spuse Pierre putin dupa ce trecusera din nou prin fata turnului Eiffel. E un hotel mic, discret, extrem de linistit.
Vecinatatea turnului Eiffel, ii facea placere, mai degraba la gandul ca poate, cine stie, avea sa-l vada si din camera ei. Nina a continuat sa-i povesteasca barbatului despre relatia ei cu Carla. Acest lucru se dovedea si prin faptul ca din atatea actrite pe ea, Nina din Romania o alese sa fie un personaj principal in noul ei film! Era foarte flatata de gestul prietenei ei. Se gandea la ani in care erau impreuna si petreceau... Ah, ce frumos era! Pierre ii intrerupse gandurile, anuntand-o ca ajunse la "hotel". Cladire oarecare cu cinci-sase etaje, aprecie pe moment Nina, hotel de mana a doua. Se asteptase la cu totul altceva. Dupa cateva momente isi spuse ca a venit sa lucreze, nu sa stea la un hotel toata ziua! Doar era in Paris!
Cobori, privi randul de copaci perfect aliniati ale caror coroane dadeau in balcoanele etajului al doilea, apoi il urma grabita pe Pierre care-i scosese intre timp bagajele, le duse in hol si venise acum dupa ea. Holul era extrem de mic, ca si inexistent, in dreapta o sala ingusta cu cateva fotolii, o masuta cu ziare si un televizor, apoi spatiul unde se servea, bineinteles, micul dejun. Barbatul de la receptie, cu acelasi zambet sters pe care il descoperise la toti cu cei cu care avuse de-a face, o intreba cum calatorise, daca Parisul, atai cat a putut sa-l cunoasca de la garala hotel, ii placea, daca avea de gand sa ramana mai mult timp, apoi ii inmana cheia de la camera.
- Carla locuieste aici? il intreba pe Pierre in timp ce asteptau liftul.
- A stat pana nu demult... N-as putea sa va spun unde este la aceasta ora.
Ingrijorata de faptul ca nu stia cum sa dea de prietena ei, il mai intreba pe Pierre acest lucru, iar el, calm ca de obicei, ii spuse ca doamna Contadora o va cauta pe ea. Nina isi aprinse o tigara, privi afara la cei ce treceau pe strada, carceta rapid planul Parisului, rasfoi cateva pliante care anuntau excursiile de sfarsit de saptamana. Cand ajunse in camera de hotel, Pierre o anunta ca va trebui sa plece cateva ore si o invita la cina, dupa ce se intoarce. Nina accepta si ii zambi atragator. Pierre se inclina usor si pleca lasand-o singura. Singura in acest oras enorm in care nu mai cunostea pe nimeni. Ah, da! Mai era si Carla... Se indrepta spre pat si vazu un cos gigantic de flori. Scoase un strigat de bucurie. Carla stia sa faca surprize. Din nou isi dovedea prietenia, dragostea, delicatetea. Cand isi aminti florile anemice, uneori chiar din plastic pe care le primea acasa, dupa cate o premiera, ii dadura lacrimile.
- Ah, Carla, dragostea mea, rosti in extaz, dar Carla nu era alaturi sa o asculte, sa-i primeasca gandul cel bun si frumos.
Se afla acolo, insa, o scrisoare a ei. Cu cata nerabdare sfasie plicul, cu cata graba ii citi randurile! Dupa lectura carora se simti sfarsita!

" Draga si iubita mea Nina, la ora la care tu vei citi aceasta scrisoare, eu voi fi departe! ..."


Merci ca ati citit si commuri!

Pentru Ilincus (Hug ) , pe care o iubesc rau de tot!

Mie imi place mult! Si cand pui nextu la Money + Love= Happines?? Ca mor aici!!!




Pai... Ai schimbat titlul deci... in rest e ok!


Nextu!!!

Capitolul 3



" Draga si iubita mea Nina, la ora la care tu vei citi aceasta scrisoare, eu voi fi departe! A trebuit sa plec, am fost obligata sa plec. Stiu ca am sa-ti produc o durere imensa, dar vina nu imi apartine... Sau nu-mi apartine in totalitate. Pentru ca am crezut in cinstea, onestitatea, in garantiile unui om, a celui care urma sa-mi finanteze filmul. In urma cu doua zile afacerea pe care o invartea a dat faliment, iar individul, cautat acum de politie, a disparut pur si simplu. Am ramas pe drumuri, si odata cu mine, si tu, draga mea prietena. De ceilalti nu-mi pasa, ei se vor descurca cumva.
Draga mea Nina, vezi si tu, povestea de dragoste la Paris a luat sfarsit inainte sa fi inceput. Ce e de facut? Nimic. Pentru ca, singura, nu sunt in stare sa fac nimic. Am luat avionul spre Rio fara a te mai astepta asa cum s-ar fi cuvenit, pentru a incerca o noua sansa, un prieten mi-a promis sa-mi faca cunostinta cu un miliardar. Ma va ajuta acesta sa-mi fac filmul? Cine stie!?
Dar tu, Ninocika draga, tu ce vei face? Iata-te singura la Paris, fara nicio cunostinta, fara vreun ban. Am sa-ti platesc camera timp de o saptamna si sa-ti las o mie de franci. Ai sa-i gasesti la receptie, la doamna Ribera. Din fericire biletul de calatorie era dus-intora, din acest punct de vedere am fost prevazatori!
Nu stiu cand voi reveni la Paris, nu stiu daca voi mai face filmul pe care mi l-am propus, s-ar putea ca barbatul pe care am sa-l cunosc sa nu fie interesat de love-story-ul nostru. Nu stiu nici macar ce va fi maine!
Ai sa ma poti ierta? Ai inteles cu adevarat toata situatia? Ai s-o intelegi, sunt convinsa. Si ai sa depasesti bine aceasta lovitura. Iti urez o saptamana de vis la Paris si, daca ai sa ma ierti, scrie-mi la Rio, pe vechea adresa. Te imbratisez, Carla.
P.S: Speram sa ne gasim in timpul filmarilor cateva zile ca sa zburam la Bucuresti. Am petrecut acolo, totusi, cativa ani de neuitat. Poate altadata. Si mai e ceva: L-am rugat pe Pierre sa aiba grija de tine. Poti sa ai incredere in el. E un tip care se descurca bine. Te-ar putea ajuta. Dar gandestete bine inainte sa apelezi la el. "
Nina citi si reciti scrisoarea pana cand o invata pe derost, apoi mototoli coala de hartie si o azvarli intr-un colt. Cat pe ce sa arunce pe geam si cosul cu flori, dar ele, saracele, ce vina aveau?
- Iata-ma singura la Paris! Sedusa si abandonata! Situatia ar fi fost atat de amuzanta, daca n-ar fi fost cea implicata. Cate planuri isi facuse, cate vise... Acum insa, ce urma sa faca? Urma sa se intoarca cu coada intre picioare? Ce-or sa mai rada toti colegii de ea!
- La d***u cu toti! De ei sa-mi pese? Nu de mine? Nu eu am fost cea pacalita? Si ce avea sa faca acum, in clipa asta, in clipa urmatoare, in clipele urmatoare?!

intr-adevar,protagonista se afla intr-o situatie amuzanta....sunt chiar curioasa sa vad ce se mai intampla...

Muah Va iubesc de moor si ma bucur ca va place!!!

Chiar imi place muuuult! Ii fain, mai ales cum povestesti intamplarile!


NEXTU

Am venit cum NEXTU lumeeee!!!
Dedicatie: Elenutza, Chocolina, Bubulina si sweety


Capitolul 4


Nina se trezi dezarmata, nu gasea nicio solutie, nu stia ce sa faca! Sa plece? Sa petreaca la Paris saptamana i-o oferea Carla? Sa apeleze la amabilitatea lui Pierre? Se simti mica si neajutorata. Izbucni in lacrimi. Plangea cu sughituri, cum nu tinea minte sa fi plans vreodata. Se tranti pe pat si isi ascunse capul in perna moale.
Se trezi tarziu, lumina zilei se prelingea pe cladirea din fata. Era obosita. Lipsita de stralucire. Privi buimacita in jur. Pe moment nu-si dadea seama unde se afla, camera i se parea straina, era cu adevarat straina: un pat, o masa, un dulap, totul ieftin, un cos imens cu flori... Vai, cat de urate devenisera deodata florile! Zambi fara sa vrea. Se ridica in capul oaselor, se simti teribil de obosita, de parca ar fi umblat toata ziua! Talpile o usturau, o durea fiecare parte a corpului. Dintr-o data a inceput sa se auda soneria de la telefon. Smulse receptorul din furca, de teamaca cel de la celalat capat al firului sa nu se razgandeasca, sa n-o lase singura, fara nici o comunicare din lumea exterioara.
- Mademoiselle Darian, canta din nou Pierre. Dumneavoastra suntei, da?
- Da. Tocmai ma pregateam sa va sun, inventa ea deodata.
Dupa cateva replici amicale, el ii propuse un tur al Parisului, noaptea. Ea, bineinteles fermecata de idee accepta.
Era ora zece dimineata si doamna Ribera o sunase:
- Du cafe? Du the? Du chocolat? o intreba amabila.
Nina ii spuse doamnei ca va cobori ca sa bea impreuna cu ea o cafea. Coborase la receptie, o gasise pe doamna Ribera si se prezentase. SPusese cine era, nu trebuia sa-i mai aminteasca de scrisoarea Carlei, doamna Ribera ii daduse imediat plicul. Nin nu-l deschise in fata ei chiar daca ar fi fost sa piarda, din prea multa incredere, o suta de franci, sa zicem... Pierduse prea mult in viata ca sa dea atentie unor astfel de fleacuri!
Se simtea formidabil, cu adevarat formidabil. Nu era obosita, de parca ar fi dormit zile si nopti la rand, si ce seara, ce noapte senzationala traise impreuna cu Pierre. Nici nu mai stia cum sa-i spuna. Fusese obligata sa-i spuna Pierre pentru ca lui nu-i placea actorul de cand pozase nud pentru o revista pariziana! Prin urmare Pierre o asteptase la receptie. Il gasise cu doamna Ribera la o cafea. Doamna Ribera ii oferise si ei o ceasca, ii spuse ca e frumoasa, mult mai frumoasa si feminina decat gramada de c***e care defilau pe strada. Pierre o privi intens, ii simti privirea. Era tulburatoare...




Scuze! Nu mai pot scrieee...


Nextu promit sa fie mai lung! Byby
A voastra,
Micky

Baiii dragutza?! Cand pui dedicatie pt. MOI?? Ca astept de aniiiii!! Oricum, ador ficul tau!
Next rapid pana nu te bat cas sorata!

Dedicatie: Pentru surioare mea scumpika LiLi!


Capitolul 5

- Ce v-ati dori pentru prima seara? o intrebase Pierre inainte de a porni. V-ati stabilit cumva un program?
La radio cineva canta despre fericirea de a vedea Parisul cu ochii unei pasari.
- As vrea sa vad Parisul cu ochii unei pasari, repeta ea amuzata.
- Maine. Sau poimaine. Am sa incerc sa inchiriez un elicopter de la studiourile cinematografice. Am acolo un amic.
- Mi-ar face placere, spuse Nina, cu bucuria unui copil care-si vede dorintele implinite inainte chiar sa le fi exprimat. Prin urmare, Carla avusese dreptate, partenerul ei chiar se descurca bine...
A fost un amestec de imagini, culori, ritmuri, forme, parfumuri, sunete din care cu greu isi putea reveni. Nici nu putea sa-si aminteasca in amanunt tot ce se intamplase in cele cateva ore pe care le petrecuse cu Pierre. Probabil peste saptamani sau luni, acasa, in liniste, in vreo zi in care avea sa fie foarte singura, va recompune, ca intr-un joc de puzzle, imaginile acestea.
Pierre avea rabdare cu ea, nu era grabit, nu se impacienta, pe de alta parte stia tot, avea informatii din orice domeniu, parea sa cunoasca multa lume, era acasa peste tot... De fapt, ce facea? Cu ce se ocupa?
- Lucrez in lumea filmului, mademoiselle Darian...
Nina observa intr-un final ca Parisul era intradevar incantator. Fascinant. Ireal. Desi Nina isi dadea seama ca era o fotografie retusata, ceva facut sa fure ochii, era mana unui mester priceput care voia sa-si vanda acum marfa. Parisul fiind marfa frumos ambalata! Era suficient de lucida ca sa nu mai creada in multe lucruri, in reclame, intr-o publicitate dezgustatoare, in vorbe si culori bine compuse. Totul era "cel mai bun", "cel mai grozav","cel mai fara-de-seaman", pana si strazile fierbinti... Ciudate si aceste strazi fierbinti, ciudate si deseori triste. "Artistele" spectacolului nocturn, albe, negrese, galbene, unele frumoase, altele de-a dreptul batrane, mult fard, mult parfum ieftin amestecat cu transpiratie, multa sila si sfarseala in priviri.

Capitolul 6

Unde mai fusese, ce mai vazuse, ce mai revazuse? Nici nu-si dadu seama ca trecuse de miezul noptii. Coborau pe o strada aglomerata. Strada era plina, masinile claxonau nervos, terasele erau galagioase, tinerii tipau, cantau, se imbratisau, goleau in nestire paharele cu bautura. Ce priviri lipsite de expresie aveau multi dintre acestia! Intrasera in fel de fel de localuri si pornisera spre casa abia de dimineata... Strazile se linistira, rar mai trecea vreo masina, luminile palisera si ele... Fusese o seara, o noapte extrem de placute facand-o sa uite de toate dezamagirile din ziua ce tocmai trecuse.
- Iti multumesc, Pierre, pentru noaptea minunata pe care mi-ai oferit-o. Nu stiu daca cu altcineva m-as fi simtit atat de bine. Sunt foarte fericita!
Ciudat, Pierre nu fusese nici un moment prea indraznet, prea insistent, incat la un moment dat Nina se intrebse cumva daca acesta n-o placea. Oricum, i-ar fi refuzat orice propunere, nu neaparat din principii, ci pentru ca detesta " dragostea la prima vedere ". Probabil chiar Pierre ar fi dispretuit-o daca...
- V-ati acomodat uimitor de repede la Paris, o flata Pierre. De cele mai multe ori, cei veniti din alte parti, au nevoie de o perioada de acomodare, de stagii, de gestatii. Sunteti... ok! Daca maine seara nu veti gasi ceva mai bun de facut, dati-mi un telefon.
- Ok, Pierre si-l imbratisa scurt.
Intr-un cuvant, fusesera amandoi ok!

Prin urmare era ora zece dimineata, soarele stralucea viril pe zidurile cladirii din fata, la etajele superioare geamurile erau larg deschise. Intr-un balcon rasarise, inexplicabil o floare a soarelui care-si rotea chipul rumen dupa soarele parizian. Cat de superb arata aceasta floare aici, in vecinatatea turnului Eiffel si care-i amintea prin naturaletea sa de casa... Facandu-i bine. Chiar foarte bine.
Nina se scula, facu grabita un dus, imbraca o rochita simpla, subtire, creata special pentru aceasta calatorie si cobori. Doamna Ribera o astepta. Baura impreuna o cafea, asculta cateva sfaturi si apoi porni, singura, intru cucerirea Parisului. Neputandu-se abtine sa nu rosteasca: " Intre noi doi acum! ", desi, dupa plecarea Carlei nu mai putea fi vorba de nicio lupta, de niciun "care pe care" ci, mai degraba o saptamana pasnica. Pasnica, pasnica, dar stropita cu parfum de Paris!



Nextu! Sper sa va placa!

Micky

Am revenit, dragii mei.

Va promit ca astazi pun continuarea.


Sper sa va placa!


Cititi-o va rog!