Chapter 7
Trebuie sa gasim o speranta care sa aiba puterea de a face ceva cu adevarat minunat cand noaptea neagra coboara peste noi si nu mai vedem nimic in viata aceasta decat durere si dezamagire, o speranta care sa faca exact acelasi lucru cand cerul e insorit.
Razele calde si blande ale soarelui, ii luminau rozaliei fata. Fata statea pe un fotoliu din fata balconului ei din cristal. In mana ei, tinea o esarfa alba, pe care mainile ei o modelau in toate formele. Ochii ei incercau sa ascunda tristetea aceea apasatoare care puse stapanire pe sufletul ei. Nu avea puterea sa zambeasca, sa rada sau sa se distreze. In adancul inimi ei, stia ca il iubeste pe Sasuke, si pe nimeni altcineva dar, nu putea sterge cu buretele trecutul ei cu Garra. Nu putea sa il ignore, si sa pretinda ca nu exista. El, era o parte din trecutul ei, o parte importanta. In el descoperise ce inseamna cuvantul ,,iubire,, si forta de a trai, de a visa. Dar, acum el era doar prima ei iubire, si in sufletul ei era déjà altcineva. Era brunetul de care se temuse, dar, invatase putin cu putin, sa il iubeasca. Era o persoana buna, care o iubea sincer si adevarat. Se indragostisera unul de altul dintr-o intamplare pe care ea, avea sa o creada nefericita. Ea, fusese cucerita de sarmul lui, gratia lui si eleganta de care dadea dovada. Se pierdea cu totul in el, in ochii lui abisali si mistici, si in cuvintele lui elegante, care pentru ea, insemnea ,,fericirea,,.
Usa camerei ei se deschide incet, de unde o silueta intra subtil in, incapere. Aceea silueta se apropie de rozalie, si ii puse mana incet pe umar. Fata se intoarse, si dadu de ochii blanzi si calzi, a doici ei. Femeia se aseza langa ea de unde o cuprinse intr-o imbratisare calda, si afectuoasa, de care fata avea nevoie in acest moment. Din ochii ei, cadeau incet cristale care se prelingeau pe chipul ei fin, ajungand intr-un final pe bluza doici ei. Era singura persoana pe careia ii se putea destainui. Ea, nu o judeca, nu ii zicea nimic, nu ii reprosa, doar, o tinea in brate si ii linistea sufletul cu, vorbe bune, pe care mama ei nu I le putea da nicodata, fiindca nu statea sa o asculte, sa afle ce a patit, si sa ia cunostinta despre dorintele ei. Usa camerei ei se da din nou de pamant, de unde pe ea, intra tatal ei. Ochii lui de un verde inchis, le priveau pe cele doua, nepasator.
-Sakura, a venit Sasuke sa te scoata la o plimbare.
La auzul numelui acelui baiat, fata incepuse se tipe la tatal ei. Nu vroia sa m-ai stie ceva de acel baiat. La auzul cuvintelor ei, palma tatalui, facu contact cu obrazul rozalei, care se inrosise. Lacrimile incepusera din nou sa curga, parca nevrand sa se opreasca. Doica isi puse mana la gura, uimita de reactia persoanei care a crescuto, era fata lui preferata, adorata si iubita, pe care acum o lovise. Fata, uimita, il impinse pe tatal ei, urmand ca apoi sa fuga din camera. Pasii ei rapizi, coborau scarile, pe din ochii ei se scurgeau parauri de lacrimi. Nu m-ai avea pe nimeni ,nimeni in care sa aiba incredere, nimeni, caruia I se putea destainui. Impinse usa mosiei, urmand ca apoi, sa alerge pe drumurile pavate cu ciment. Vroia sa se ascunda de aceea lume, care ii pricinuise atat rau. Fata putea auzi tropote de cal, venind in directia ei. Nu ii pasa cine era, sau daca o vedea plangand, nu vroia sa isi ascunda suferinta fata de nimeni, si fata de nimic. Calul se opri in apropierea ei, apoi calaretul se dadu jos din sa, Deodata mainile fetei fusesera acaparate de niste maini puternice dar, fine. Ochii ei isi ridicara privirea spre acel baiat. La vederea chipului sau, frica puse stapanire pe ea. Incerca sa se zmuceasca din stransoarea lui, dar, nu putea. Se zbatea si se zbatea pe cand, baiatul o privea lung. Privirea lui era una nula, care nu exprima nimic. Se uita la rozalie dar, fara sa isi faca nici o parere despre comportamentul ei. Ii dadu drumul la inchieturi, urmand ca apoi, sa ii cuprinda talia, lipind-o puternic de trupul lui. Mica fiinta, isi ascunse chipul in camasa lui, pe cand el ii strangea cu forta inchieturile. Nu vroia sa il priveasca in ochii. Privirea lui rece, ii putea citi sufletul, caracterul si fiinta fara nici cel mai mic efort. Mana lui incepuse sa ii zguduie corpul, parca vrand sa o trezeasca la realitate. Desi nu arata, simtea ceva pentru fata aceeasta, nu doar aceea obsesie si gelozie pe care le manifesta, ci simtea ceva diferit, ceva pur pe care raul provocat de gelozie si furie nu puteau atinge acel seniment, sacru. Cei doi se lasara incet in jos, pe cand chipul fetei, era in camasa baiatului. Acesta ii mangaia incet spatele, pe cand ii saruta crestetul capului, vrand sa o linisteasca. Oare cei doi vor putea trece peste toate dificultatile pentru a duce o poveste de dragoste fericita?