Capitolul 16 . Poate-s sentimente sau poate nu ?


Sakura Pov.


Cand eram mica mi se zicea ca daca oferi dragoste primesti dragoste dar eu de ce am oferit dragoste si am primit in schimb indiferenta ? In fiecare zi a vietii mele ma gandesc cu ce am gresit de am fost sortita tristetii . Ce am facut , de ce nu am putut fi o persoana normala ? La varsta mea as fi putut avea o familie care sa ma iubeasca , as fi avut prieteni si in special langa mine ar fi fost o persoana speciala care sa ma iubeasca asa cum sunt cu defecte si calitati .


Acum ma plimb printr-o mare de stele , eram intr-un vis frumos ! M-am aplecat si am luat o stea , era mica dar stralucea tare si parca zambindu-mi mi s-a ridicat din palma si in clipa urmatoare eram inconjurata de mici stelute argintii .


Deodata imi deschid ochii privind in gol . L-am vazut . Statea si dormea . M-am ridicat si m-am indreptat spre peretele din sticla privind pierduta afara . Deodata de jos se auzeam tipete , as fi vrut sa le spun sa inceteze dar o ameteala imi strica planurile . Am tras aer in piept , inspirand si expirand greu , dar din pacate am inceput sa tremur simtind cum camera se invartea cu mine .


Deodata simt doua maini inconjurandu-mi talia . Am tresarit . Ma intorc si privesc doi ochi abisii . M-am cutremurat lasandu-mi greutatea sa fie sustinuta de el . Fara sa-mi dau seama imi asez capul pe umarul lui si incep sa plang infundat. Palmele mele se aflau pe pieptul sau incercand sa-l departez de mine desi diferenta dintre puterea mea fizica si puterea lui se simtea.


- Imi pare rau ! sopteste in asa fel incat sa para o adiere de vant.
- Ar trebui sa-ti para . Am suferit . Am plans cat pentru doua vieti.
- Poate daca destinul ar fi fost diferit . . .
- Poate, dar imi pare rau eu numai lupt , am suferit prea mult . As
fi fost in stare de orice dar acum . . destinul mi-a dovedit ca
suntem prea diferiti pentru a putea fi impreuna .


Mi-am ridicat capul de pe umarul lui , ma despart incet de el privindu-l pentru inca o data in ochi . Am oftat spunandu-i ca ar trebui sa coboare deoarece trebuia sa luam cina . Da afirmativ din cap iar eu ies. Imi liptesc spatele de usa camerei lasand cateva lacrimi sa curga . Sunt o proasta ! Mi-am promis ca nu voi ceda in fata lui iar eu ii sar in brate . Ce vreau cu adevarat ?


Imi sterg lacrimile , in fata ochilor mi-au trecut conversatii , planuri si alte chestii legate de sat . Mi-am promis ca nu va conta nimic altceva decat satul si asta va fi . Va trebui sa fiu atenta la fiecare miscare pe care o voi face de acum incolo , totul depinde de cum ma comport . Hmm..si Sasuke Uchiha iti promit ca te voi face sa regreti ziua in care mai cunoscut si cea in care mi-ai distrus viata .


Iar Naruto va plati si el pentru ca va primi aceiasi portie ca "fratiorul" lui , o portie egala de indiferenta si durere . Cobor scarile de parca as fi o diva , zambesc la acest mic gand. Ajung in sufragerie dupa care ma indrept spre bucatarie unde , surprinzator , era o liniste de mormant. Deschid usa indiferenta iar in camera ceilalti mancau linistiti , in spatele meu apare imediat Sasuke ordonandu-i Karinei sa mai puna doua portii .


Vocea lui rece si indiferenta trada momentul lui de slabiciune din dormitor . In sinea mea zambesc si ma asez la masa langa Suigetsu . Ii arunc o privire fugara lui Naruto observand ca si el e pierdut in amintiri deoarece avea o fata trista si plina de regret . Parca zambetul si setea de razbunare din inima mea cresteau acoperind toata iubirea , prietenia si alte sentimente "bune" .


Ca prin vis il aud pe Sasuke cum le zise celorlalti ca maine dimineata vom pleca . Toti dau afirmativ din cap si incep sa discute sau sa se certe - Suigetsu si Karin . Dupa ce toti termina de mancat eu si Karin strangem masa iar ca o fetita cuminte ce sunt ma ofer sa spal vasele . Deodata Sasuke isi drese vocea facandu-ne pe toti atenti la el .


- In casa sunt 4 dormitoare , 3 la etaj si unul la parter . Jugo mi-a zis ca el va dormi la parter deci Suigetsu si Karin vor dormi intr-o camera , Naruto in alta iar eu cu Sakura in cea in care ma tratat azi. cand am auzit era sa scap farfuria dar am avut noroc ca am prins-o repede .


Ma intorc spre Sasuke care incerca sa o faca pe Karin sa taca deoarece ea sustinea ca nu este corect ca eu sa dorm in camera cu el . Ii zise ca face asta deoarece nu vroia ca eu sa fug sau sa trimit vre-un mesaj secret in sat adaugand la sfarsit ca astea sunt ordinele sefului . Fata isi inghite cuvintele dupa care pleaca trantind usa ingrozitor de tare .


Suigetsu a plecat imediat zambind pervers spre ceilalti baieti , Jugo se retrase in liniste deoarece dupa cum se vedea ii placea sa-si petreaca majoritatea timpului singur . Naruto ne privi dupa care zicand ca nu se simte bine s-a teleportat Dumnezeu stie unde . Am ramas doar eu si el .


Imi fac rapid un ceai fiind urmarita de Sasuke . Dupa circa 10 minute am urcat in camera . Prima care intra sunt eu urmata de el care aprinse rapid becul . Mi-am lasat ceaiul pe o masuta analizand patul . Era un dormitor matrimorial , amenajat simplu dar cu mult gust . Fara sa intru in mai multe detalii ma uit la Sasuke intrebandu-l din priviri cum vom dormi . Acesta zambeste pervers apropiindu-se de mine ...

Capitolul 17. Adevarul. (Partea 1)

Sakura Pov.


Am inghiti in sec uitandu-ma la el. Se apropie de mine eliminand distanta dintre noi. Ce vroia? Isi duce mana pe obrazul meu si schiteaza un zambet . Isi pleaca capul lipindu-si fruntea de a mea. Nu am putut rezista si am zambit . Se uita in ochii mei apropiindu-si buzele de ale mele. In urmatorea secunda buzele lui se lipesc de ale mele formand un sarut .


Deodata clanta de la usa se aude iar dupa voce se pare ca era Karin deoarece incepea sa faca pe isterica. Rupem rapid sarutul iar Sasuke folosindu-si viteza - care apropo era uimitoare- se intinse pe pat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Eu ma intorc prefacandu-ma ca ma uit pe geam desi privirea imi era in gol.

- Sasuke , eu nu pot sa stau in camera cu porcul de Suigetsu deoarece si findca e prea incult. se planse Karin. Ma intorc spre ei privindu-l pe Sasuke cum se ridica pe marginea patului uitandu-se nervos la fata. Deodata o ameteala isi facu aparitia iar sentimentul ciudat care l-am avut cand am intrat in casa reveni.


Am simtit cum picioarele ma lasau. Mi-am dus mana la cap iar in momentul urmator fara sa vreau numele lui Sasuke imi scapa printre buze. Isi intoarce rapid privirea spre mine iar cand ma vazu aparu imediat in spatele meu. Acum mainile lui imi inconjurau talia facand-o pe Karin sa se uite cu invidie la noi.


Daca nu cunosteam situatia puteam jura ca suntem o pereche de indragostiti. La gandul asta am scapat un mic zambet pe care Sasuke se pare ca la vazut. Trebuia sa admit ca inca-o data ma lasasem prada lui. Incerc sa ma trag din imbratisarea lui in speranta ca voi putea sa ma tin pe picioare dar din pacate nu prea ma descurcam.


-Vrei sa numai fii asa incapatanata si sa ma lasi sa te ajut? intreba sarcastic Uchiha. Ii mai spuse Karinei sa plece deoarece eu am nevoie odihna. Dupa ce fata iesi nervoasa din camera , brunetul ma lua asemeni unei mirese si ma puse in pat. Imi zambeste smecher iar eu ii raspund cu aceiasi metoda rezultand un suras inofensiv din partea mea.


Este ciudat si cred ca visez deoarece Sasuke este diferit . Tandru. Zambaret. Atent. Ceva nu este-n regula! Incerc sa ma ridic din pat dar el se apropie asezandu-se langa mine. Ma ia in brate spunandu-mi ca nu trebuie sa fac efort deoarece sunt slabita. Ii zambesc si totusi ma ridic in sezut si ma asez peste el. Se uita uimit la mine ducandu-si mainile pe fesele mele.


Ma aplec spre buzele lui lasandu-i o priveliste foarte buna spre decolteul meu. Imi arcuiesc buzele intr-un zambet rautacios si ducandu-mi mana pe pieptul lui mai exact in zona inimii. Fac rapid un jutsu iar unghiile mele se maresc intrand in pielea brunetului. Ii apuc cu rapiditate inima scotandu-i-o iar dupa ce am facut jutsu cealalta mana am dus-o la gura pentru a-i acoperi tipatul.


- Jalnic! exclam sarcastica sarind de pe asazisul "Sasuke". Imi indrept mana spre geanta scotand de acolo o sabie. Zambesc rautacios cand am vazut cum trupul se face praf iar 4 fantome apar in fata mea. Se pare ca erau o familie deoarece se vedea foarte clar : un barbat binefacut de vreo cincizeci de ani tinea de mana o fetita in jur de cinci ani in timp ce o femeie de aceiasi varsta ca barbatul statea langa un baiat de vreo optesprezece.


- Nu credeam ca esti tu. spune barbatul inmanand-o pe cea mica femeii. Facu o plecaciune in fata mea cerand indurare. M-am uitat uimita la ei ii stiam de undeva. Ma uit atent la femeie care avea trasaturi asemenea celor din clanul meu . Trasaturile bunicii. Femeie cu parul blond , ochi verzi , blanda care mereu isi tinea pruncii aproape.


- Arana. la auzul numelui ei femeia isi ridica chipul plin de lacrimi. Nu-mi vine sa cred , tu esti femeia care avea grija de bunica . Ai disparut cand ea a murit , erai din clanul Haruno . Vreau sa stiu : ce sa intamplat? Familia mea? Clanul ? Voi ?


- Nimic din ce ti s-a povestit nu este adevarat. incepu femeia parca neauzind ce i-am zis vorbind uitandu-se prin mine. Cartierul in care se aflau cei din neamul nostru a fost distrus odata cu aparitia Vulpii. Bunica ta a fost cea care a condus timp de 31 de ani , de la varsta de 15 ani. A fost o femeie buna , a avut un sot care si-a dat viata pentru sat . Au avut doi copii , fata care era mai mare a facut o greseala : a ramas insarcinata fara a fi maritata , lucru care in clanul nostru era inacceptabil.


Se opri uitandu-se la mine . O lacrima imi aluneca si se izbi brutal de parchet. Fetita se indrepta spre mine si ma atinse gingas. Chiar daca era fantoma ma putea atinge prin simplul fapt ca eu sunt ..speciala. Arana trase aer in piept si continua :


- Bunica ta nu accepta asta si.. vru sa-ti puna mama sa faca avort deoarece nu vroia sa se afle in sat. Parintii tai nu au acceptat si mama ta a plecat la tatal tau. Intr-o seara s-au certat iar fata s-a intors acasa. Era insarcinata in 5 luni deci un avort nu se putea asa ca bunicii tai au acceptat soarta asta iar impreuna cu conducerea satului s-a hotarat ca , copilul daca este baiat sa ramana iar daca este fata sa o omoare.


Durere! Spaima! Ma durea inima sa aflu ca cea pe care am considerat-o lumina ochilor mei inca de mica a vrut sa ma omoare . Am inceput sa tremur strangand fetita in brate. Simteam cum inima mi se opreste si iar "reporneste". Am indemnat-o sa continue incercand sa fiu atenta incontinuare.


- Conducerea satului a hotarat ca este mai bine sa o tina pe mama ta ascunsa de restul lumii si mai ales de tatal tau care i s-a zis ca a facut avort. Acesta na iertat-o si a inceput - se opri putin , nu stiu de ce dar paru ca vru sa-si gaseasca cuvintele- sa fie ...ciudat iar la o luna dupa aflarea vestii a plecat din sat deoarece incalcase multe reguli. Mama ta te-a nascut si i s-a zis ca erai moarta.


O priveam cu spaima pe femeie , acum numai plangeam iar ea se opri uitandu-se la mine. Parea ca ma admira desi o urma de tristete i se citi pe chip.


- A plecat si ea din sat deoarece vroia sa fie singura sa uite de toate. Sakura stii ca in clanul nostru odata la 50 de ani se naste un copil care este protejat de spirite si la momentul potrivit este declarata "Preoteasa spiritelor". Ei bine cand au vrut sa te omoare bunica ta si al treilea Hokage s-au razgandit si cand au vrut sa intervina tu era-i inconjurata de flori de cires care au oprit sabia. Ti-au pus numele Sakura , si un ninja a fost ales de spirite sa te protejeze. Bunica ta te-a dat uneia dintre familiile care au supravietuit in timpul atacului Vulpii iar conducerea satului ti-a modificat data nasterii interzicand tuturor sa-ti dezvaluie adevarul .


- Deci ei traiesc? Nu inteleg , daca spiritele imi vor binele atunci de ce nu ia anuntat ca sunt in viata? Arana . i-am soptit numele incepand sa plang infundat.

Capitolul 18
Adevarul (Partea II)


Femeia mi-a zambit trist. Mereu am simtit ca locul meu nu este aici , totul mi se parea asa de ..fals! Am oftat , pentru mine trecutul numai conta . Nu vreau sa-mi aduc aminte de perioada copilariei sau in general de trecut. Mi s-au dezvaluit chestii pe care as fi preferat sa nu le fi aflat niciodata dar nu-i nici-o problema .. sunt gata sa le arat ja*relor o alta fata. M-am uitat la femeie intreband-o de ce mi-a dezvaluit adevarul.


- Mama ta mi-a fost o buna prietena si ma durut faptul ca a suferit . se uita la mine zambindu-mi. Sakura acum ascultama cu atentie : dupa ce te-ai nascut colegul de echipa a mamei tale a aflat de tine iar acel om stie mai multe decat iti poti tu inchipui. El stie despre cel care te protejeaza , desi nu-i stie identitatea , stie ca toata istoria clanului Haruno a fost arsa la ordinile bunicii tale pentru a te proteja.


- Nu vreau sa aud de bunica ! strig la Arana veninos. Femeia aia a fost totul pentru mine si acum ce sa aflu ca ma vrut moarta doar pentru ca nu m-am nascut baiat?


- Sakura sa n-o urasti , ea te iubea si tu stii asta . Indiferent ce sa intamplat inainte sa te nasti tu ai fost un copil pe care toti l-am iubit . Parintii tai ar fi fost mandri de tine , sper ca tu sa alege calea cea dreapta si sa nu te lasi influentata de deciziile luate pe moment si in diferite stari. Tine minte : gandeste si apoi actioneaza.


Dintr-o data ei au inceput sa dispara . Am oftat , in sfarsit puteau sa paraseasca lumea asta cu inima impacata.


- Ai grija si orice s-ar intampla pe pamantul asta amintesteti ca destinul poate fi schimbat indiferent de sacrificii. astea au fost ultimile ei cuvinte . O lumina orbitoare invada camera urmand ca cele patru fantome sa dispara si odata cu ele si iluzia pe care au creeat-o . Undeva in inima mea imi doream ca totul sa fi fost o minciuna sa ma fi trezit dimineata si sa-mi zambeasca mama.


Pana la urma viata mea este complicata , aflu la saisprezece ani ca parintii nu-mi sunt parintii si mi se zice o poveste . Acum mi se zice ca nu este adevarata si ca totul a fost o minciuna , ce sa mai cred?Oare cineva in lumea asta imi poate zice adevarul ?


Deodata simt cum cineva ma strange de umeri strigand sa ma trezesc . Strang puternic din ochi ducandu-mi mana la frunte . Dupa cateva secunde ii deschid iar in fata mea se afla Sasuke uitandu-se indiferent la mine ."Ahh...da , bun venit la realitate scumpa mea Sakura!"se trezi si vocea mea interioara.


- Ia mana de pe mine. ma adresez marelui Sasuke Uchiha. Acesta se uita uimit la mine indepartandu-se si zicandu-mi ca sunt la fel de enervanta ca in copilarie. Imi dau ochii peste cap , sincera sa fiu chiar chiar daca era doar o iluzie mi-ar fi placut sa-i rup capul ala de pe umeri si sa-i scot inima. "Toate la timpul lor" gandesc sadica muscandu-mi buza inferioara si dezvaluind partea mea mai putin ortodoxa care incercam de multe ori ,cu greu cei drept, sa o stapanesc.


In cateva minute in care m-am schimbat am inceput sa ma cert cu Sasuke cum ar trebui sa dormim. Stai putin daca totul a fost o iluzie deci nici Karin nu a fost in camera. Pff...pacat , mi-ar fi placut sa o oftic! M-am asezat in pat asigurandu-ma ca stau suficient de departe de Sasuke si mi-am tras pilota peste mine incercand sa dorm. Cu putin noroc maine o voi revedea pe Tsunade si ii voi cere socoteala pentru minciunile spuse.


Stai! daca ea nu stie care e adevarul ? Hm , defapt nici macar nu-mi mai pasa de "parintii" mei daca le-ar fi pasat de mine nu m-ar fi lasat singura. Stiu ca ma mint singura dar voi incerca sa la-s trecut in urma deja s-au facut prea multe greseli.