Prince Charming

oooo cat de frumos este sa fii indragostit in love

( o stiu din propria experienta) !.......tare capitolul
mai ales faza cand sasuke s-a lovit de stalp
(bne si eu cred ca am fct-o de cateva ori dar in fine)
sper sa aduci nextul repede
bafta si pupici de la deea kiss

*

Hei

Iti multumesc pentru mesajul privat, chiar asteptam capitolul asta. Ma bucur ca ai lutat in considerare ce ti-am spus, este o diferenta intre capitolul acesta si celelalte, sa stii ca ai mai evoluat. good job

Vad mai multa descriere, ai scos in evidenta foarte bine sentimentele lui Sasuke. Estetica arata si ea foarte bine, acum este mult mai usor de citit. Bravo!

Ai facut o treaba foarte buna, iti doresc mult succes in continuare! a hug

Hello, scumpii mei! a hug

In primul rand, va multumesc pentru urarile de la multi ani, inseamna mult pentru mine! happy2

In al doilea rand, imi cer mii de scuze ca am intarziat cu acest capitol, dar nu am avut acces la internet.

Nu este unul foarte bun, dar... ENJOY IT! Love ya! kiss

Capitolul VI:

Sakura’s point of view

:

Emotiile nu-mi dau pace. Cu cat ceasul inainteaza, cu atat sunt mai aproape de a incepe un nou capitol in viata mea. Orasul, scoala, prietenii, totul s-a schimbat. Un nou oras inseamna un nou inceput, nu? La fel si noii prieteni si…o iubire noua. Sasuke, el l-a inlocuit pe Ren. Ce tot spun? Nu l-a inlocuit pe Ren! Pe el nu-l iubeam, era doar mila. Poate ca era si recunostinta, el mi-a fost alaturi mereu, dar nu m-a apreciat deloc, ma tot critica mereu. In schimb, Sasuke e cel mai bun lucru din viata mea! Nu ma pot exprima prea bine, dar pot spune pur si simplu ca nu-l pot lasa sa plece de langa mine. Nu sunt buna la exteriorizarea sentimentelor, niciodata nu am fost, sper doar ca poate citi in ochii mei ceea ce simt, faptul ca el e cel care mi-a patruns in inima. Nu stiu cum, cand sau de ce, dar s-a intamplat si sunt cea mai fericita persoana din lume. Si cea mai recunoscatoare, de asemenea. E simplu sa-i fii recunoscatoare vietii cand iti pune pe tava un suflet cald si nobil intr-un trup de Adonis!

Dar, ce mam…? Oh, nu, n-a facut asta! Ceas idiot!

- Hin! Ce tot faci?

- Mmm…nimic, doar voiam sa-ti urez cum se cuvine un bun-venit calduros à la Hinata.

- Multumesc, Hin, dar nu aveam nevoie. Data viitoare un banner ar fi mai util. Sa te gandesti la asta! Oricum, nu ai venit pana la mine doar pentru asta. Spune!

- Mmm…asa e! Ti-am adus orarul si cartile. Mergem impreuna?

As vrea sa-i spun ca da, dar Sasuke a spus ca va veni sa ma ia si i-am promis ca vom merge impreuna la scoala. Nu-l pot abandona si nici nu vreau s-o fac! Hin va intelege ca nu pot sa vin cu ea! I-am promis deja altcuiva, cineva foarte important pentru mine. Am ajuns sa tin la el foarte mult in doar cateva ore. Asa ceva nu se intampla foarte des. Trebuie sa-mi ascult inima, iar ea il vrea pe el, pe Sasuke! Sper ca intelege… E al doilea lucru bun care mi s-a intamplat de cand sunt in Tokyo, dupa Hin, desigur! Rasul cristalin al brunetei si dintii sai albi ivindu-se dintre buzele catifelate imi fac semn sa continui. Ren a fost singurul meu prieten pana ziua trecuta, dar nu a fost nimic important, cel putin, nu pentru mine. A fost mai mult ca un amic foarte bun care ma placea si alaturi de care imi petreceam timpul. Cu el e altceva, el m-a facut sa trec de la o stare la alta, de la agonie la extaz, de la dispret la confuzie, si apoi la iubire. Inceputul n-a fost usor, dar ce a urmat a fost magic. Toate momentele de ieri, parerile sale de rau, bataile inimilor noastre ce voiau sa fie una singura, rasetele, sarutul, ploaia, totul a fost magic, chiar si pozele facute de oameni cu noi.

Oh, nu! Pozele! Era sa le uit. Ma ridic rapid din pat, lasand in urma o briza puternica in bataia careia sta bruneta cu o privire confuza. Cuvintele ei sunt aduse de aceasta la urechea mea, iar ca raspuns arunc o gramata de fotografii pe pat, chiar in fata ei. Cum le vede o bufneste rasul, iar eu, nestiind de ce, o privesc imbufnata intreband-o ce au pozele atat de amuzant. Mie mi se pare foarte romant… Ce? Desigur ca nu se astepta ca el sa fie atat de tandru si spontan, doar nu e indragostit de ea! Ma place pe mine! Brunetul meu e un adonis cu sentimente pure si o inima de aur. Precum ciocolata cu lapte! E dulce la exterior, dar pur si…aa…sanatos…cred…la exterior. Ador ciocolata cu lapte! Deci, e in regula pentru Hin si pentru ceilalti ca eu si Sasuke sa fim impreuna?

- Desigur, scumpo! Toti il adora pe Sasuke! Eu nu-l puteam inghite tocmai pentru simplul motiv ca toti il cred un zeu, pe el si pe toata gasca lui. Dar, din cate mi-ai spus, pare ca nu te va face sa suferi. Deci…aa…eu mai bine plec. Ne vedem la scoala, Sakura!

Imi flutur mana prin aer in timp ce bruneta iese din camera si intru sa-mi fac un dus. Mai sunt douazeci de minute pana ajunge Sasuke si vreau sa fiu gata. Apa este primul pas. Parul e al doilea pas. Trec peria prin el de cateva ori si e gata. Destul de simplu, nu? Imi place sa fiu naturala si nu folosesc multe produse. Doar cele de ingrijire. Si brunetului meu cu ochii negri ii place aspectul acesta, altfel nu mi-ar fi spus ca sunt frumoasa atunci cand m-a adus acasa ziua trecuta. Incep a ma gandi la ceea ce s-a intamplat ieri, a fost ma…

Auch! Dulap idiot! Trebuie sa pun niste perne pe usile astea! Le deschid si imi iau ceva sa ma imbrac. E cald afara, deci, o rochie e buna. Imi iau geanta si inchid usa dormitorului, in secunda urmatoare fiind pe scari in drum pre bucatarie. Imi iau ceva de mancare din frigider tragandu-mi mai apoi un scaun langa masa. Dau la o parte bucata de hartie din fata mea si imi asez farfuria pe masa. Stai! O bucata de hartie? O iau de pe masa incepand sa o citesc cu dezamagire. Tatal meu este iarasi plecat. “Imi pare rau, scumpo, a trebuit sa plec din tara! Nu voi putea ajunge inapoi la timp pentru aniversarea ta. Ai niste bani in dormitor, ia-i si distreaza-te! Te iubesc!” e tot ce zice de fiecare data. Dar, intr-un fel, il inteleg. Are nevoie de spatiul sau cateodata, iar serviciul ii ofera mai multa liniste decat ii ofer eu. S-a mai intamplat, nu-i o tragedie. Macar acum am cu cine sarbatori. Hmm! Ca tot veni vorba de el!

Soneria se aude atat de tare in capul meu incat mai ca sunt in stare sa daram usa. Cu zambetul pe buze imi iau geanta si ii deschid brunetului. Ma intampina cu acelasi zambet dulce si imbietor pe care il avea si ieri si care ma face sa-l ador si mai tare. Acel “Buna, frumoaso!” ma face sa ma topesc si imi face inima sa tresara. Ii raspund la fel de dulce precum glasul sau minunat, cu un pupic pe obraz. El ma ia in brate mangaindu-mi parul roz si sarutandu-ma pe frunte. Ne despartim din imbratisare, el intinzandu-mi o casca. Ma uit mai atenta in spatele lui si vad o motocicleta neagra. Vrea sa ma urc pe chestia aia?

- Da, cu aia mergem la scoala, e motocicleta mea. Ti-e frica sa te urci, scumpete?

As fi vrut sa spun ca da, dar capul mi-o ia inainte miscandu-se in semn de nu. Oh, haide, Sakura! Cat de rau poate fi? In plus, esti cu el! Va fi bine!

- Putem merge pe jos, daca vrei. E sanatos!

Cum i-as putea rezista rasului sau atat de dulce? Spun cat de hotarata pot un “Sa mergem!” si ii iau casca din mana, in timp el ma priveste dragastos. In secunda urmatoare suntem deja pe motocicleta lui, eu tinandu-mi bratele strans legate in jurul corpului sau. Si ce mai corp! Cred ca parintii sai i-au gresit numele. Insa, acesta de acum e perfect doar pentru ca e al sau, deci, de ce m-as plange?

Simt cum vantul imi da parul pe spate intr-o maniera brutala, dar placuta in acelasi timp, iar capul imi aluneca usor pe spatele lui. Ii simt zambetul de pe buze, desi nu-i pot vedea fata stiu ca e acolo, pe chipul sau. In cateva minute trebuie sa-l impart si cu ceilalti, caci ajungem chiar acum in fata scolii. El ma ajuta sa cobor si ma ia de mana. Intram in curtea scolii plina de elevi indreptandu-ne catre gasca lui, alaturi de Hin. Toti ochii sunt atintiti asupra noastra, a mea de fapt. Brunetul meu e cel mai ravnit din scoala, iar celor cateva zeci de fete de varsta noastra nu le place sa ne vada impreuna. Dar nu si prietenilor lui, ai nostri. Zambetele lor imi spun ca Hin nu a putut sa-si tina gura. Dar imi spun de asemenea ca sunt complet de acord cu relatia noastra.

- Felicitari, dragilor! Cand bat clopotele de nunta? Sa va dau un sfat: nu ii invitati si pe cei din spatele vostru, se pare ca nu le surade ideea!

Naruto rade, se pare ca nu glumeste. Multe dintre fete ma privesc cu ura, iar baietii aproape ca saliveaza. Ma uit la Sasuke ingrijorata, dar el pare destul de amuzat. Imi zambeste si imi sopteste ca nu trebuie sa-mi fac griji. Ma saruta pe buze, apoi se intoarce spre acea gloata nemultumita facandu-le cu ochiul si zambind amuzat de situatie.

- Voi la ce va uitati? E a mea!

=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

mi-a placut foarte mult ,
chiar nu mai am cuvinte ,
acest fic devine din ce in ce mai bun pe zi ce trece ,
sper sa ma anunti de next ,
astept cu nerabdare continuarea ,
zozola te pupaceste

Frumos frumos frumos !!! what?lol!

Partea cea mai tare: "- Voi la ce va uitati? E a mea! " oh my god !!!

Ceva la care nu te-ai fi asteptat niciodata din partea marelui Sasuke Uchiha lough

Deci ...imi place mult de tot happy2

Astept next-ul si sper sa ma anunti si pe mine Te pup kiss

frumos :X

cat de tare a fost partea : "voi la ce va uitati? e a mea!!" nu m-as fii gandit vreodata ca the big uchiha cel care frange inimi ar putea fii geloos :;)): scump-o vreau next-ul curand sa vad ce se mai intampla cu cei doi gelosi kiss

Subiect: Eu te vreau! Dar tu? Joi 09 Aug 2012, 18:20

Capitolul VII:

Sasuke’s point of view:

Pe cat de scurte pe atat de minunate au fost aceste zile. Tot ce pot spune este ca sunt fericit. Ea ma face fericit, ma face sa zambesc, sa rad, sa uit de tot. Inchid ochii si ma gandesc la ea, la vocea ei dulce, la ochii ei senini, la zambetul sau sincer si uit de toate problemele. Ultimele zile au fost de ajuns pentru a alunga tristetea din toti acesti ani in care vipera m-a torturat, in care nu am fost altceva decat un Don Juan pentru fete si in care mi-am pierdut prietenii.

Am facut multe lucruri in doar cinci zile. Prim…aaa… al doilea sarut a fost in ziua cand ne-am dezvaluit sentimentele. Apoi, in prima zi de scoala le-am aratat tuturor dragostea noastra si am iesit la prima intalnire. Un cinematograf, un film, si doi indragostiti. Am stat pana tarziu sa privim stelele, apoi am condus-o acasa si ne-am luat la revedere pana a doua zi dimineata cand am mers impreuna la scoala. Suntem in aceeasi clasa impreuna cu Hinata, Naruto si Sai, de asemenea. Am preferat ca eu sa stau cu Naruto si ea cu Hin, asa e cel mai bine. Nu as putea sa-mi pastrez notele mari stand cu ea in banca. Nu m-as putea concentra suficient si ,probabil, nici ea nu ar putea. Din pacate, a avut loc o bataie minuscula in ziua aceea, iar eu si Naruto am primit o lucrare frumusica pentru a doua zi de doua mii de cuvinte despre consecinte si am fost nevoiti sa stam la biblioteca inca vreo doua ore dupa program.

Ca tot vorbim de pedeapsa, i-am convins sa nu o sune pe mama, avand in vedere dosarul meu destul de curatel, nevrand sa-i stric cheful pe care si l-a capatat odata cu nunta. La urma urmei, nu am facut decat sa aparam niste elevi mai mici de batausii clasei. Nu e corect sa te iei de cineva mai mic decat tine, dar vorba “Dupa plata si rasplata” nu prea s-a adeverit. Noi am fost cei care au incasat-o dupa ce lucrurile s-au complicat. Pana la urma, marti nu este o zi tocmai norocoasa.

Revenind la zilele mele minunate, ziua urmatoare mi-am petrecut-o cu Sakura. Dupa ore, am fost la balci. Ne-am distrat de minune, acele clipe au fost atat de frumoase, de romantice, de…magice. Magic este singurul cuvant pe care il pot folosi acum. Altceva nu stiu daca ar putea exprima ce simt. Oricum, mie imi place sa-mi dovedesc prin fapte iubirea, nu sa arunc vorbe care nu pot sa transmita tot ce vrei sa exprimi.

Ieri am fost la patinoar cu gasca. Am spus ca nu vreau sa merg la inceput fiindca nu stiam sa patinez, dar cand i-am vazut privirea rugatoare am cedat. A zambit si mi-am spus doar “Nu-i nimic, poti invata, Sasuke!”. Sakura m-a invatat sa patinez cat sa ma pot deplasa pe gheata fara sa imi rup ceva si mai departe m-am descurcat. Nu e chiar atat de rau. Mi-am spus ca daca ei ii place, imi va placea si mie, insa nu ma asteptam sa fie chiar asa de frumos.

Seara am inchiriat un film si l-am vazut impreuna acasa la ea. Din cate am inteles, tatal ei este plecat din tara pentru cateva zile, dar am ajuns sa-l cunosc prin intermediul ei. Se pare ca este un om foarte agreabil, dar prea ocupat cu serviciul pentru a-si gasi o sotie. Mama Sakurei este moarta de cinci ani, iar domnul Haruno nu si-a gasit inca pe altcineva. Dar cine poate stii ce se va intampla? Dragostea tinde sa joace feste. Noua ni s-a intamplat acelasi lucru, de ce nu i se poate intampla oricui? Atata timp cat nu gaseste o vrajotoare, asa cum este mama mea, este in regula.

Dupa film, am luat cina impreuna si am plecat acasa. As fi vrut sa raman, nu-mi place ca sta singura noaptea, insa nu am vrut sa para ca ar fi fost pentru altceva. Am plecat de la ea pe la miezul noptii, in urma cu vreo zece ore. Inca simt aroma buzelor sale dulci precum mierea de albine.

Astazi e o zi speciala, ziua ei de nastere. I-am pregatit o surpriza, mai multe de fapt. Am planuit o plimbare cu barca pe lac, un foc de artificii si ii voi spune cat de mult o iubesc in timp ce ii voi canta la chitara acompaniat de apusul soarelui. Sunt destul de romantic, iar ei ii plac baietii romantici. Desigur, o baie in lacul din Hama Rikyu este mai mult spontana dar romantismul implica spontaneitate, nu? Cel putin, asta cred eu.

Chiar acum sunt in drum spre ea. I-am cumparat un trandafir rosu de la floraria din spatele meu care sper sa ii placa. Vreau sa creada ca acesta este singurul cadou pentru ziua ei de nastere. Initial, nu am vrut sa-i iau nimic, sa ma prefac ca am uitat de ziua ei, dar nu as suporta sa o vad dezamagita. O mica atentie nu strica.

Ajung in fata casei ei, intru in curte si sun la usa in timp ce inima mea bate in acelasi ritm cu soneria. Astept cateva clipe, dupa care o vad stand in fata mea mai frumoasa ca niciodata. Colturile gurii i-au atins urechile atunci cand m-a vazut, iar acum rade de-a binelea. Scot trandafirul la iveala cu un zambet larg pe buze.

- La multi ani, scumpa mea!

Imi ia trandafirul din mana si sare de gatul meu sarutandu-ma. Indruga un multumesc printre saruturi si ma strange tare in brate. Inima mea mai ca vrea sa zboare pe un nor pufos chiar in acest moment, iar eu simt ca picioarele deja nu mai fac contact cu solul. O iubesc atat de mult! Tot ce vreau acum este sa o iau si sa fugim undeva departe de Tokyo, de colegi, de profi, de mama mea, undeva unde putem fi doar noi. Ce conteaza ca e zi de scoala, ca toti ne vor da disparuti? Cui ii pasa? Vreau doar sa fiu cu ea, nimic altceva.

Sarutul nostru se termina mai repede decat mi-as fi dorit, dar eu tot simt ca plutesc. Gandul inca mi-a ramas la evadarea noastra din tensiunea orasului, la fel ca dulceata pe buze. Nu ramane doar un gand, ii spun si ei idea mea adaugand un zambet strengar. Imi spune ca sunt nebun, ca ar vrea sa fie singura cu mine, dar ca nu putem sa-i abandonam astfel pe toti. Eu cred ca nu e abandon, ca este doar spontaneitatea care vine odata cu dragostea. Atunci cand iti vine o idee in minte, nu te mai gandesti decat ca ceilalti vor intelege, ca tu esti indragostit si ca vrei sa profiti de asta.

Sakura incepe sa rada, insa eu nu inteleg de ce si ma uit suparat la ea. Rade cumva de cuvintele mele? Sau de faptul ca vreau sa fiu doar cu ea intr-o zi speciala ca aceasta? Doar o data pe an este ziua de nastere a celei mai frumoase flori din lume.

- Nu, scumpule, nu rad din cauza asta. Ceea ce ai spus mai devreme, poti repeta ce ai zis?

- Ce anume?

Sunt confuz. Ce vrea ea sa repet? Ca trebuie sa nu ne mai gandim la ceilalti? Ii ador rasul sau cristalin, dar inca nu inteleg.

- Te iubesc, Sasuke!

Aa…aa…a spus cumva ca…ma…iubeste? Ma iubeste! Doamne, ea chiar ma iubeste! Dar, de ce stau ca prostul si zambesc? Ii iau fata in palme si o sarut mai dornic ca niciodata de buzele sale catifelate. Soptesc un “Te iubesc!” dupa ce buzele noastre se despart si o iau pe sus, punandu-i casca si asezand-o pe motocicleta mea. Pornesc motocicleta, iar peste cateva minute eram intr-o padurice, langa un lac. Opresc foarte aproape de lac, poteca terminandu-se chiar acolo. Sakura se da jos prima, eu urmand-o pe malul lacului dupa ce imi iau chitara. Aceasta escapada imi strica toate planurile, dar este mult mai bine astfel. E mai spontan si mai romantic.

Simt cum ma priveste si imi intorc capul spre ea zambind. Incepe sa rada si se uita la chitara de langa mine. Ii arunc o privire intrebatoare, iar ea da aprobator din cap. Iau chitara in mana si incep sa cant. Nu cant o melodie anume, de fapt, nici nu stiu ce cant, dar se pare ca ii place. Foarte surprinzator, dar se pare ca sunt un bun compozitor. Ea ma face sa compun in momentul acesta. Ochii ei dragastosi scot la iveala geniul artistic din mine. O privesc zambind pe tot parcursul melodiei mele de cateva minute, la final primind aplauze.

La intrebarea ei referitoare la melodie, nu ii pot raspunde cu altceva decat cu adevarul. Adevarul e ca ea m-a inspirat si continua sa o faca in fiecare clipa in care suntem impreuna. E ca o muza pentru mine. Multi artisti au o muza, iar eu tocmai mi-am gasit-o. Ii promit ca atunci cand voi fi celebru, iar oamenii ma vor intreba cine m-a inspirat, le voi povesti de ea. Le voi spune ca muza mea este cea mai minunata fata din lume.

- Poate ma vei invata si pe mine sa cant la chitara intr-o zi.

- Poate, dar acum am altceva in plan, frumoaso. Stii sa inoti?

Dupa ce imi raspunde afirmativ, afisez un zambet malefic si o iau in brate aruncandu-ma in apa. Ne jucam cu apa si radem in timp ce ne sarutam. Sentimentele ma cuprind si mii de fluturasi imi invadeaza stomacul. Presupun ca si ea se simte la fel dupa zeci de minute petrecute in apa. Sakura iese prima din apa, rochia rosie atat de uda scotandu-i in evident trupul angelic. Raman privind-o cateva secunde, dupa care ies si eu din apa. Ma indrept spre ea razand, ea uitandu-se la mine cu ochii ei verzi, plini de iubire. Ma asez langa ea, luand-o de mijloc.

- Stii, aveam altceva in plan pentru azi, dar a iesit destul de bine, nu?

Imi raspunde afirmativ, spunandu-mi ca inca putem face ce aveam eu in plan. Are dreptate, avem foarte mult timp la dispozitie. Acum cred ca este ora unu. Surpriza pregatita cu ajutorul blondinului este programata peste patru ore. Avem suficient timp sa ne uscam, sa mancam ceva si ajungem in parc la cinci. O asigur ca ii va placea surpriza, dar ii spun ca intai trebuie sa mancam ceva, deci vom merge la un restaurant intai. Ma aproba dand din cap si il asaza pe umarul meu. Acum, aici, cu ea, simt intradevar cum e sa fii in al noualea cer.
Dupa aproximativ o ora jumatate, hainele noastre sunt deja uscate, iar noi ne indreptam rapid spre Tokyo. Mergem intr-un local foarte dragut, unde se serveste mancare japoneza delicioasa. Ea nu a mai fost aici inainte, sunt sigur ca ii va placea. Ne asezam la o masa langa fereastra pentru a avea mai multa lumina. Mancam tot ce ne pofteste inima, apoi plecam spre Hama Rikyu. Ador acel loc. Lacul este minunat. Desi este in plina zona urbana, este destul de liniste.

Barca era pregatita de Naruto, iar focul de artificii avea sa inceapa peste jumatate de ora. Totul decurge asa cum am vrut, nimic nu poate strica aceasta zi. Desi trebuie sa recunosc, vaslele sunt destul de grele. Insa nu ma pot plange, surasul rozaliei imi invadeaza tot corpul si ma face sa le simt mai usoare.

Corzile chitarei mele scot niste sunete destul de dragute, iar ei se pare ca ii place. Incep sa cant “Ai no uta” si sunt impresionat ca Sakura canta impreuna cu mine. Vocea ei este superba, atat de clara. Focul de artificii incepe la tanc, exact cand terminam de cantat. Buna sincronizare. Ma bucur si mai tare de fericirea de pe chipul rozaliei.

- Tu chiar te-ai gandit la toate, nu?

- Ce pot spune, sunt o cutie plina cu surprize!

O iau de mana iar ea ma saruta, in timp ce artificiile pocnesc deasupra noastra. Totul este atat de magic, de perfect. Nici ca se putea mai bine de atat.

La ora noua suntem deja in fata casei ei. Ii urez noapte buna, iar chiar in momentul in care vreau sa o sarut pe frunte se aude motorul unei masini oprindu-se langa noi. Imi intorc capul chiar in momentul in care o persoana coboara din masina, o femeie mai exact. Parul ei lung si negru iese la iveala fiind urmat de ochii plin de ura. Nu se poate! Ce cauta vrajitoarea asta aici? De ce acum? De ce azi? Se indreapta spre noi intrebandu-ma ce caut aici si cine este rozalia.Pff! De parca o intereseaza viata mea! Ii raspund ca este persoana care m-a facut sa simt iubire, ceea ce ea probabil ca nu a simtit in viata ei, si ii spun ca daca se atinge de ea la fel cum a facut cu sotia fratelui meu, Itachi, va regreta foarte mult. Nu stie de ce sunt in stare sa fac pentru Sakura, chiar daca ea este mama mea. O pot baga in inchisoare stiind ce i-a facut tatalui meu si Akirei.

- Pff! Nu ai nicio dovada! Acum, urca in masina sau fetita asta o pateste!

Nu pot sa cred! Chiar e in stare de asa ceva? Si de unde a luat ea pistolul ala?

P.S.: Ma scuzati, dar nu am avut timp sa va anunt pe cateva dintre voi care mi-ati cerut asta. Imi pare rau, promit ca ma voi revansa!

Subiect: Re: Prince Charming Joi 09 Aug 2012, 22:39

foarte frumos ficul kiss

doamne ce scorpie, idoata, vrajitoare poate fi mama lui sasuke
sper sa treaca peste toate problemele happy

imi place ficul la nebunie
sper ca poti aduce nextul cat mai curand
te-am pupat spor la scris si idei kiss

Subiect: Re: Prince Charming Vin 10 Aug 2012, 14:21

super fic :X
imi place ca sasuke e asa romantic happy2

pacat ca ma ma lui sasuke e asa rea biciuitor

repede next-ul

Subiect: Re: Prince Charming Mar 11 Sept 2012, 16:49

Hey, am ajuns in sfarsit si eu happy2

!
Imi pare rau ca nu am venit mai devreme dar am fost plecata sad

...
Imi place extrem de mult, continua tot asa a hug

.
O urasc pe mama lui Sasuke biciuitor

.
Vede ea ce ii fac daca nu il lasa in pace biciuitor

.
In rest ador totul rusinos

.
Deci sper sa aduci next-ul cat de repede poti si sa ma anunti.
Te pup si spor la scris kiss

rock !!

Subiect: Re: Prince Charming Mier 12 Sept 2012, 14:31

Buna!

Imi place mult ficul tau happy2

Ideea este originala si nu am mai intalnit-o pana acum yeah

Sasuke este WAW lol damn!

! Parinti despartiti ?Mama scorpie?Vrajitoare?Un Sasuke asa de bun si romantic rar mai intalnesti happy

Akira este sotia lui Itachi,nu?(sa nu fi inteles eu gresit)
Imi place mult,mult,mult ! Te rog sa aduci next-ul cat mai repede!
Pupici de la Corn cu ciocolata kiss

Subiect: Re: Prince Charming Mier 12 Sept 2012, 17:37

este foarte tare imi place la nebunie rock si imi vine sa ma dau cu capul de un perete, o usa sau un stalp nervi!

ce gasesc dar cum nu am putut eu sa gasesc ficul asta nervi!

oricum daca vrei vino si tu la ficul meu se numeste o iubire inainte sau dupa razbunare happy

Te rog eu frm din toata inimioara mea anunta-ma si pune NEXT

S.L.S Te pupaceste kiss

si te asteapta la ficul ei ;;)

Subiect: Re: Prince Charming Lun 08 Oct 2012, 20:56

Te rog Te rog Te rog
please

Next Next Next

Subiect: Eu te vreau! Dar tu? Lun 29 Oct 2012, 10:45

Hello, my dears! Imi pare rau pentru intarziere, stiti si voi cum e cu scoala si programul acesta haotic de dupa-amiaza.
Am adus capitolul 8, destul de scurt din pacate. Lectura placuta, dragii mei!

Capitolul VIII:

Sakura’s point of view:

Merg cu pasi mici dar repezi spre nicaieri, ignorand ploaia ce-mi batea in fata. Strada slab luminata de felinare mici palpaind ma poarta cu ea, oameni grabiti inconjurandu-ma, probabil incercand sa se fereasca de picurii mari de ploaie ce afunda orasul intr-un nor gri si amenintator. Nimeni nu ma baga in seama, nici nu imi doresc asta. Nici nu stiu ce caut aici sau unde sunt de fapt. Am inceput alergand, incercand sa prind masina din urma, dar a fost prea rapida pentru mine. Cu siroaie de lacrimi pe fata si suspine iesindu-mi pe gura, il strigam fara incetare, gata de a-mi pierde glasul si puterea de a mai continua sa alerg in orice clipa. Am alergat, am mers, m-am oprit si am pornit din nou la drum in ultima jumatate de ora. Imagini imi veneau in minte, imagini cu el coborand din masina neagra pe care de mult o pierdusem din vedere, iar mama sa zambindu-mi si nu amenintandu-ma cu pistolul.

Simt fiori in tot corpul, oasele ma dor, la fel si muschii faciali, de la prea multe lacrimi si suspine. Intreaga noapte am colindat strazile orasului pustii, reci, pline de oameni stranii ale caror priviri ingheata orice rasuflare. In comparatie cu asta, goliciunea casei mele dimineata mi se pare primitoare si chiar linistitoare. Urc cu sfiala scarile, picioarele imi tremura, fiecare luand-o parca pe unde doreste, din cauza fricii si dorintei nebune de a crede ca nimic din toate astea nu s-a intamplat niciodata. Intru in camera, lasandu-ma prada asternuturilor de pe pat si inched ochii. O vibratie lenta face patul sa tremure, iar eu intorc capul spre perna. Telefonul mobil suna, anuntandu-ma ca am primit un mesaj. Tremurul ma cuprinde, ochii mei licarind de speranta. Credeam ca e el, ca ma suna sa-mi spuna ca totul e bine, insa ecranul imi spune altceva. Este tata, spunandu-mi ca va veni acasa maine. Imi pun capul pe perna, sperand sa adorm macar vreo doua ore, sa uit de durere si sa prind forte pentru o noua zi.

Alarma ceasului desteptator ma trezeste din visare. Deschid ochii cat cepele la auzul acesteia, inspirind adanc. Ma dau jos din pat cu mare greutate si imi iau papucii in picioare. Drumul spre baie e greu si obositor din cauza durerii pe care o resimt in tot corpul. Nu cred ca am dormit mai mult de o ora, iar cearcanele imi inunda fata palida. Constat ca inca sunt imbracata cu hainele de ziua trecuta, sifonate si inca ude din cauza ploii. Ma uit in oglinda si-mi vad fata alba si ochii pe jumatate inchisi, iar fruntea incretita de ingrijorare.

Dupa dus si dupa ce imi iau niste haine pe mine, in sila si graba, imi iau telefonul de pe pat, cautand un mesaj sau un apel din partea lui Sasuke - nimic. A fost ciudat, trist, ba chiar infricosator ceea ce s-a intamplat ieri. El nu-mi povestise nimic despre mama sa, dar nu mi-am imaginat niciodata o astfel de reactie din partea ei. In trecut am cunoscut-o pe mama lui Ren, este o femeie incantatoare. Fiul ei seamana atat de mult cu ea – este bun si dulce - dar din pacate nu este genul de baiat pe care mi-l doresc. Inimii nu ii poti poruncii, iar ea il vrea pe Sasuke, chiar daca apar obstacole in fata fericirii noastre.

Vreau sa-l sun pe Sasuke, dar imi este teama. Problemele nu se vor rezolva atat de usor, dupa o zi pe alta. Imi e frica pentru el, dar si pentru mine. Imi este frica de ceea ce am auzit si am trait. Femeia aceasta, mama lui, pare o femeie inspaimantatoare. Daca ma gandesc mai bine, nu stiu nimic despre ea sau ce lucruri este in stare sa faca. De fapt, nu stiu nimic despre trecutul brunetului, in afara de faptul ca tatal sau nu locuieste cu ei.

Degetele imi umbla singure pe ecranul telefonului, sunand-o pe Hin. Am nevoie de cineva in clipa asta, nu am forta sa stau singura in casa si sa-mi plang de mila. Pun telefonul la ureche si astept cateva clipe pana cand bruneta raspunde. Este foarte dimineata, cred ca am trezit-o din somn. Vocea sa pare somnoroasa si ingrijorata – eu niciodata nu am sunat-o la ora asta (este sase dimineata) fara sa se fi intamplat ceva grav .

- Alo! Ce s-a intamplat?

- Imi pare rau, Hin, stiu ca e foarte devreme! Am nevoie sa vorbesc cu cineva, sa ma descarc, nu mai support sa tin totul in mine. Poti sa vii la mine. Te rog? Lacrimile imi inunda brusc fata, insotite de suspine si sughituri. Vocea imi suna din ce in ce mai disperata, pauzele dintre cuvinte fiind tot mai dese. Sunt ingrijorata si speriata, nu cat pentru mine cat pentru el, caci weekendul e mare, doua zile mi se par o eternitate, iar sa-l sun nu indraznesc. Daca ii cauzez mai multe probleme? Hin mi-a fost mereu alaturi si imi va fi si acum.

- Vin imediat!

Peste zece minute aud usa de la intrare deschizandu-se, stiu ca este Hin, ea stie unde se afla cheia de rezerva. Pasii sai se aud surprinzator de tare pentru cat de mica este ea, in timp ce urca scarile din lemn masiv, maro, aflate la doar cativa pasi de usa dormitorului meu, care se deschide ca o vijelie, fiind impinsa cu graba de bruneta. Imi intorc fata spre ea zambind, recunoscatoare pentru ca este aici pentru mine, sambata, cu noaptea-n cap. Se arunca pe pat alaturi de mine si ma ia in brate fiindca stie cata nevoie am de o imbratisare, desi nu i-am spus inca ce sa intamplat. O privesc in ochi si ii vad zambetul cald si protector pe fata – stiu ca abia asteapta sa incep sa ma descarc, sa imi eliberez furia si ingrijorarea.

- Am cunoscut-o pe mama lui Sasuke ziua trecuta, cand ne-am intors din mica noastra escapada.

Hin zambeste in coltul gurii, desi eu am o expresie impietrita si serioasa de ingrijorare si spaima. Insa ii dispare cand ii spun ca nu a fost tocmai intalnirea asteptata. Imi amintesc foarte bine ochii brunetului cand a vazut-o coborand din masina, ochi inspaimantati, si atitudinea sa protectoare fata de mine. Era asa pentru ca el ii cunoaste defectele si stie de ce este capabila propria sa mama. Discutia aprinsa dintre cei doi parea ca ia amploare si ma asteptam din clipa in clipa ca unul din garzile de corp ale acelei doamne sa il ia pe sus pe Sasuke si sa-l bage in masina neagra din fata noastra. Cuvintele lor imi rasuna si acum in minte de parca as fi inca acolo. Iar in momentul in care ea m-a amintat cu o arma, am simtit fiori in tot corpul, in timp ce il priveam pe Sasuke plecand cu mama sa. Amintirele sunt inca vii in capul meu, imi provoaca teroare, iar Hinata a ramas socata, nestiind ce sa spuna. Mii de intrebi imi umbla in fata ochilor, toate pentru Hin, pentru mine, dar si pentru el. Vreau sa aflu mai multe, nu pot sta cu mainile in san asteptand un semn de viata din partea lui sau o scuza din partea mamei sale.

- Ce sa fac, Hin?

Subiect: Re: Prince Charming Lun 29 Oct 2012, 15:46

[/center]Vrajitoarea aia batrana ar merita sa o chinui biciuitor

Cum poate fi cineva asa de rau?

Si mai ales cu propriul copil down

Fa-o sa plateasca evil devil mua ha ha

Sa simta durere evil devil mua ha ha

Si sa cerseasca mila :> happy

Si anunta-ma si pe mine la next happy2

Scuze ca trec abea acum la fic rusinos

Sper sa ma ierti ;;)

Subiect: Re: Prince Charming Lun 29 Oct 2012, 16:19

doamne fereste!!! vrajitoarea aia, diavolita aia mersita batuta rau biciuitor

draga mea adu capitolul mai repede sa vad ce se intampla...
te-am pupacit dulceee

foarte frumos captolul in love

vreau nextu-ul cat mai repede sa vedem ce se inampla in love

te-am

!!

Dap , chiar foarte frumos ! Imi place cum scrii dap !

Ce a facut vrajitoarea aia ? L-a rapit pe Sasuke?
Hai repede cu next-ul !

Capitolul IX

Sasuke’s point of view

- Dar eu o iubesc! De ce nu poti intelege? La urma urmelor, tu esti cea care vrea sa se marite, fara ca macar sa ma intrebi ce parere am.

- Stii ca nu are nicio legatura. Shin apartine lumii noastre, rozalia nu.

- Ti-am zis ca nu vreau sa fac parte din lumea asta a voastra, nu am nicio treaba cu drogurile sau cu armele. Nu e de mine.

Acesta-i adevarul, nu ma intereseaza afacerile lor, niciodata nu m-au interesat. Tata nu i s-a alaturat atunci cand ea a vrut sa intre in lumea periculoasa a interlopilor, poate ca acesta a fost si unul dintre motivele despartirii lor.

Cearta continua inca de aseara fara a ajunge la o intelegere. M-a adus acasa cu forta, amenintand-o pe Sakura. Ma intreb, ea ce face acum? Ziua trecuta am lasat-o singura in mijlocul strazii, pentru propria-i siguranta. Daca i s-ar fi intamplat ceva, nu mi-as fi iertat-o niciodata. As vrea sa o sun, dar mi-a confiscat vrajitoarea telefonul. Ma tine inchis in camera mea, imi reproseaza ca nu ii dau ascultare si ca fac doar ce vreau eu. Ea vrea ca in viitor sa ma insor cu fiica unui mafiot, Azami. Este destul de draguta, dar nu simt nici macar atractie fizica fata de ea, daramite dragoste. In plus, ea mi-a marturisit ca iubeste un baiat de cand avea zece ani. Am “iesit” cu ea vreo trei saptamani. De fapt o ajutam sa se intalneasca cu iubitul ei, pe care tata-sau nu il accepta. Am incheiat intalnirile noastre de atunci spunandu-le parintilor ca vrem sa asteptam pana vom creste pentru a ne mai intalni. Ne-am batut mult timp capul cu ei, dar,intr-un final, au fost de acord. De atunci, nu am avut voie sa ma intalnesc cu nimeni.

- Esti fiul meu, o sa faci ce spun eu. Nu vreau sa te pierd cum l-am pierdut pe Itachi, din cauza unei fete.

Mi-as dori sa nu fiu fiul ei, sa am o viata linista, sa pot sa o vad pe Sakura oricand doresc fara ca cineva sa-mi interzica acest lucru, sa am un tata alaturi de mine si pe fratele si cumnata mea sprijinindu-ma. Nu mi-am vazut nepotica decat o data, in urma cu doi ani, la aniversarea ei de un an. Mama nu vrea ca noi sa ii intalnim, desi Itachi este fratele meu mai mare si fiul ei de asemenea.

Reprosurile imi ies pe gura precum gloante care vor sa-i strapunga inima, o inima de gheata invelita in otel. Ea rade catre mine, ma priveste batjocoritor, spunandu-mi ca nu o intereseaza nimic din toate astea. Atunci de ce ma tine alaturi de ea, de ce imi face viata amara, dar nu ma lasa sa plec?

- Oricat de rea m-ai crede, am si eu ceva inima. Esti fiul meu, singurul de care imi pasa.

Ii pasa de mine? De ce ar face-o? De ce eu? De ce nu Itachi? Chiar daca nu i-a stat alaturi, chiar daca a ales iubirea in defavoarea ei, tot fiul ei este. Expresia taioasa a mamei, ochii impietriti, iar obrajii incordati, ca si muschii mainilor subtiri, evidentiate de bluza transparenta, de culoare bej, pe care i-am daruit-o anul acesta de ziua ei, toate denota furie, tensiune, eu sustinandu-i privirea, la fel de mahnit si de scarbit ca si ea. Ceva este in neregula cu ea, nesiguranta si ingrijorarea se vad pe chipul ei foarte usor, iar miscarile ii sunt fugitive. A iesit din camera fara a-mi spune niciun cuvant, in viteza, trantind usa in urma ei.

A doua zi, pe la ora sase dupa-amiaza o aud pe mama strigandu-ma, spunandu-mi sa cobor pentru cina. Toata ziua am stat inchis in camera, ca si ieri, facand ture inainte si inapoi pe parchet. Am inchercat sa citesc, dar cuvintele se transformau in imagini, formand chipul Sakurei sau scenele de acum doua zile. Televizorul il urasc, de cand ma stiu nu l-am suportat, iar la laptop si telefon nu am acces. M-am simtit ca un prizonier tot weekendul, stand in pat si meditand. Pofta de mancare mi-a trecut de mult, de fapt nici nu am avut-o. Mii de imagini mi-au venit in minte ore intregi, filmulete cu ea batuta, rapita, speriata de moarte, sau chiar moarta. Orice i-ar putea face mama suna teribil, dar mai frustrant este faptul ca nu pot sa fac nimic, in afara de a sta cuminte in casa, macinandu-ma pe dinauntru. Dusul s-a transformat in chin, eu asemanand picaturile de apa cu lacrimi amare, suspinele le auzeam in mintea mea ca un ecou. Chiar si respiratul imi pare acum dificil, ma simt bulversat, epuizat de atatea griji si plin de ura.

Cobor in sufragerie pentru cina, desi nu mi-e foame. Mama pare si mai tulburata de cand ne-am certat ziua trecuta. Sta asezata la masa, privind in gol, cu mainile incrucisate la piept. Viitorul ei sot nu e in tara, i-ar fi alinat durerea pe care ea singura si-o creeaza. Cand ma vede in pragul usii isi ridica privirea, tresarind ca din vis si aproape zambindu-mi. Ma asez la masa fara sa spun niciun cuvant. O privesc in ochi, aceeasi privire intrebatoare, cautatoare de raspunsuri. Nu mi-a raspuns la o intrebare, anume ca de ce se comporta diferit cu mine? De atunci ma evita, de abia daca m-a salutat in aceste doua zile. Simt ca ceva nu e in regula.

Aceleasi intrebari, puse la nesfarsit de trei zile, dar nu am primit niciun raspuns. Aceleasi rugaminti de a ma lasa sa plec, macar sa ma duc la scoala. Am incercat chiar si sa fug, dar paza nu ma lasa. Vrajitoarea a pus stapanire pe viata mea intrutotul. Nici macar prietenii mei nu stiu ce mi s-a intamplat, nu m-a lasat sa vorbesc cu ei. Dar ce este cel mai rau, simt ca imi ascunde ceva, ceva important.

“…mostenirea lui Sasuke. Este copilul lui, ca si ceilalti trei. Au trecut deja sase ani de cand a murit.”

Vocea mamei se aude din bucatarie. Ce inseamna asta? Mostenire? Eu? Copil? Al cui?

“Judecatorul va fi de accord cu noi daca avem dovada. Sasuke si-a facut niste analize acum cateva saptamani. Am dus cateva mostre de sange la laborator. Rezultatele? Nu stiu sigur, cred ca in cateva zile, asa mi-au spus.”

- Cu cine vorbesti? Despre mine? Ce analize?

Telefonul i-a scapat din mana cand m-a vazut aparand in fata ei, asa din senin. Se apleaca ca sa il ridice, inchide si se intoarce catre mine. Ochii ii sunt impietriti de spaima. Ma intreaba de cand stau acolo si de ce ascult pe la usi. Cu siguranta, stau de suficient timp cat sa-mi dau seama ca este vorba despre mine. Voiam sa-mi iau ceva de baut, dar setea mi-a trecut instantaneu. Oricum, nu eu sunt cel care trebuie sa fie luat la intrebari. Despre ce vorbea la telefon si cu cine?

- Cu nimeni important, nu iti face probleme. E legat de afaceri, stii si tu, un prieten care are nevoie de ajutor.

Mie mi-a parut ca ea are nevoie de ajutor si ca il primeste de ceva timp. Sase ani a spus? Si era vorba despre mine. Sunt sigur de asta! De asemenea, era vorba despre o mostenire, a mea mai exact. Dar de are nevoie de sangele meu?

- De fapt, Sasuke, trebuie sa afli ceva. Te-am mintit pana acum. Aveam de gand sa-ti spun dupa ce as fi castigat procesul. Adevarul e ca Fugaku nu e tatal tau.

Poftim? Atunci cine? Si mai ales, de ce m-a mintit pana acum?

- Imi pare rau, eu…

Nu vreau sa o ascult in momentul acesta, vreau doar sa fiu singur. Ies val-vartej din bucatarie, urc scarile in graba si ma inchid in camera, lasand-o cu durere in suflet, vizibila pe chipul sau.

Ce?! Sasuke? Mostenire? Copil?
Ce e cu toate astea?
Si Fugaku nu tatal lui?
WTF?!?!
Si noi abea acum aflam?
Si trebuie sa se marte cu una?
Sigur nu o sa se intample.
Nu are cum. Sper.
Nu ne mai fierbe prea mult si adu next-ul.
Sa ma anunti!:*