Capitolul 6

Sasuke's point of view


              - Ce cauţi aici? l-am întrebat nervos, activându-mi sharingan-ul.

            M-a mai privit o secundă, sau două, apoi s-a întors spre Sakura. Am mai aşteptat aproximativ două minute, dar el nu mi-a răspuns. Ma ignora. A ridicat mâna, pe care o apropia din ce în ce mai mult de faţa ei. Am scos un kunai şi m-am aruncat asupra fratelui meu, dar el nu şi-a lăsat garda jos, prinzandu-mi mâna şi aruncându-mă lângă patul Sakurei. Nu a avut nevoie de propria arma, mi-a îndoit mâna, astfel încât kunai-ul să se afle la gâtul meu. Nu m-am mişcat, am rămas împietrit. Ştiam că era un criminal şi că m-ar putea ucide în orice moment, dar nu puteam risca viaţa Sakurei, o preferam pe a ei decât pe a mea.

              - Nu fi prost, Sasuke! a spus şi mi-a dat drumul.

            Imediat ce a plecat de lângă mine, m-am ridicat în picioare. L-am urmărit cu privirea până în momentul în care s-a apropiat din nou de Sakura, dar de această dată, de pe cealaltă parte a patului. Am luat kunai-ul de pe jos şi am sărit la el, din nou. Chiar şi de această dată s-a apărat, dar am avut şansa de a-l zgaria puţin pe obraz.

              - Poate că sunt prost, egoist, dar tu nu te vei atinge niciodată de Sakura.

            M-a privit şi a început să râdă. Eram nervos, mă lua peste picior.

              - N-aş prea crede asta, frăţioare!

            Imediat după ce a spus asta, a făcut semnele specifice clonelor jutsu, iar o secundă mai târziu au apărut înca doi Itachi, care m-au atacat. Era destul de greu să lupt cu doar un Itachi, cu doi era crimă. Aceştia m-au imobilizat destul de uşor, ceea ce nu era de bine. Mi-au prins ambele mâini la spate, dar şi picioarele, în aşa fel încât să nu mă pot mişca. În palmele lui Itachi a apărut o chakra de un albastru deschis, mult mai diferită decât cea obişnuită, apoi s-a aplecat spre Sakura. La început am crezut că o va săruta, dar el doar şi-a pus palmele pe fruntea ei. M-am zbătut, dar nu puteam ieşi din strânsoarea clonelor, parcă ar fi oameni adevăraţi. Nu voiam ca el să o omoare, mă zbateam, voiam să scap din braţele celor două clone. Chakra din mâna lui devenea din ce în ce mai transparentă, ceea ce însemna că procesul avea să se termine. Cu cele două maini la spate, am făcut semnele specifice jutsului Chidori, iar cand am reuşit să lovesc clona ce ma ţinea, aceasta disparu. Am lovit şi cealaltă clonă, apoi m-am năpustit asupra fratelui meu. L-am luat prin surprindere, aşa că nu apucase să se apere şi sfârşise în dulap, rupându-i uşile. În mod normal, această lovitură trebuia să dărâme şi zidul, dar jumătate din forţă a fost consumată pe atacul asupra clonelor. Fratele meu m-a privit zâmbind, iar eu m-am enervat şi mai tare.

              - Sasuke?

            Ofensiva mea a fost oprită de o voce caldă, una căreia i-am dus dorul. Mi-am mutat privirea spre pat şi am vazut doi ochi de un verde ca de smarald ce mă priveau. Am renunţat la planul meu de atac, am lăsat chiar şi garda jos, şi m-am dus lângă ea. Am luat-o în braţe de parcă nu o mai vazusem de secole, dar aşa se simţise o săptămână fără ea.

              - Sasuke, mă sufoci! a spus râzând.

            Am râs şi eu. Pentru un moment uitasem că fratele meu criminal se afla în aceeaşi cameră cu noi şi că ne putea ucide în orice secundă. L-am privit, stătea lângă dulap, avea ochii închişi, dar zâmbea. Sakura s-a uitat şi ea la el, iar în momentul în care şi-a dat seama cine este, m-a strâns de mână. Îi era frică de el, puteam simţi asta.

              - N-aveţi de gând să îmi mulţumiţi? a spus brusc, privindu-ne pe amândoi.

            Zâmbetul de mai devreme devenise unul ironic, ca şi cum tot ce aştepta el nu avea să vină niciodată.

              - De ce am face asta? a întrebat Sakura, devenind dura pe care o ştiam dintotdeauna.

            Itachi s-a depărtat de dulap, apropiindu-se de noi. M-am ridicat în picioare, în faţa Sakurei, într-un mod protectiv. A ridicat două degete, atingându-mi fruntea. Era gestul pe care îl făcea când eram mici, dar pe mine mă enerva. Era, în acelaşi timp, gestul de care îmi fusese atât de dor.

              - Vrei să spui că nu te deranja să iţi petreci restul vieţii în întuneric?

            L-am privit neîncrezător. Despre ce vorbea? Hiro îmi spuse foarte clar că Sakura avea să îşi revină în câteva zile, chiar şi Tsunade i-a dat dreptate. Ce voia Itachi să spună cu asta? Minţea, eram sigur. Blondul cu care mă luptasem în urmă cu o săptămână îmi spusese că în mintea ei, Sakura se afla în flăcări, iar el îmi spune că ea ar fi fost în întuneric. Erau două lucruri complet diferite.
              - Flăcările au dispărut, aşa-i? Dar acestea au fost înlocuite de întuneric, din punctul meu de vedere, este mult mai interesant să arzi în flăcari decât să te afli în întuneric, plictisit de moarte.

              - Ce s-a întamplat de totul s-a schimbat? a întrebat Sakura, privindu-mă confuză.

            Replica Sakurei m-a făcut să realizez că Itachi nu minţea, aşa cum crezusem iniţial. Era o şansă ca Itachi să aiba dreptate, iar noi să fi făcut ceva greşit. Dar nu mă puteam încrede în el, era un criminal şi un trădător orice ar face.

              - Hiro a extras otrava din corpul tău, am spus simplu.

              - Ceea ce a înrăutăţit lucrurile, a adaugat Itachi. Tipul ăsta plănuia să te adoarmă, încât să nu te mai trezeşti niciodată, iar ei îţi puteau fura corpul mult mai uşor.

            Eram, practic, un prost. Lucrurile pe care le spunea Itachi păreau dezastruos de logice, iar eu voiam doar ca el să mintă. Nu-mi permiteam ca el să aibă dreptate, Sakura ar fi fost în pericol, în timp ce noi stăteam şi o aşteptam să se trezească. Riscam ca ea să nu se mai trezească niciodată. Voiam să îl întreb de ce nici măcar Tsunade nu i-a putut depista adevărata stare a Sakurei, dar orgoliul meu era mult prea mare. Şi totuşi, exista o posibilitate ca Itachi să ne mintă, aşteptând ca noi să ne încredem în el, fiind siguri că el nu ne va trăda, din nou, iar apoi să omoare întregul sat. Se putea, iar eu nu voi permite asta.

            Brusc, Naruto a apărut în încăpere, iar când a văzut-o pe Sakura trează, a sărit în braţele ei. M-am uitat după Itachi, iar când nu a fost de văzut, m-am panicat puţin. Aveam senzaţia că a dispărut doar pentru a ne lua în surprindere şi ucigându-ne pe fiecare în parte. Eram atent la fiecare mişcare din cameră, crezând că ar putea apărea în orice moment. Am aşteptat preţ de câteva minute, dar nimic.

              - Ce se întamplă? a întrebat Naruto, devenind şi el serios.

            I-a dat drumul Sakurei, privind suspicios încaperea. Nu se întamplase nimic.

              - Poate ne-am înşelat, poate nu e aşa de rău. a şoptit Sakura, renunţând la gardă.

            Am privit-o ca pe o nebună, ceea ce a speriat-o pentru câteva clipe. Nu puteam să cred că tocmai ea spusese asta, era vorba, totuşi, de fratele meu ucigaş. El era persoana care mă făcuse să o iau razna atunci când eram mic pentru că nu puteam accepta faptul că părinţii mi-au fost luaţi chiar de iubitul meu frate. Uram acea perioadă din viaţa mea, îmi uram viaţa, şi asta doar din cauza unei singure persoane. Un criminal ce obişnuia să îmi fie frate.

            Mi-am pus ambele mâini pe umerii ei, zdruncinând-o.

              - Realizezi ce tocmai ai spus? am ţipat la ea. Cum dracu ar putea să fie o persoană de încredere dacă mi-a ucis familia?

            Am regretat că m-am comportat astfel încă de când am terminat propoziţia. Deşi eram dezamăgit de ea că a gândit asta, nu aveam dreptul să ţip la ea în halul ăsta.

              - Gata, Sasuke, termină! a spus Naruto, punându-mi mâna pe umăr. Nu ştiu încă ce s-a întâmplat aici, dar nu ai niciun drept să îi vorbeşti Sakurei aşa.

            A luat mâna de pe umărul meu şi a îmbrăţişat-o din nou pe Sakura. Am oftat. Am mers şi eu la ea, dar m-am oprit instantaneu când i-am văzut lacrimile curgând pe obrajii ei fini. Nu o mai văzusem de multă vreme plângând, niciodată nu i-a plăcut să plângă de faţă cu noi, dar ştiam că o făcea când rămânea singură. Eram un idiot, asta era sigur. Am luat-o şi eu în braţe, îmi părea foarte rău că i-am făcut asta. I-am soptit că îmi pare rău, că sunt un bou, toate pentru a o opri din plâns. Am fost surprins când am văzut-o zâmbind, apoi plantând câte un sărut pe obrazul fiecăruia. Am rămas aşa pentru secunde, minute sau ore, nu îmi păsa. Eram extrem de fericit că Sakura se trezise în sfârşit, dar ceva mă pusese pe gânduri. De ce fusesem singurul care simţea că ceva e în neregulă cu Sakura? Hiro făcuse în aşa fel încât totul să pară perfect, nimic să nu îi trădeze adevăratele intenţii.

            I-am povestit şi lui Naruto ce ne spusese Itachi în urma cu câteva minute, iar el părea la fel de neîncrezator ca mine. Sakura nu a mai spus nimic, dar ştiam că ea încă avea impresia că Itachi e o persoană bună. Sau poate doar se simţea recunoscătoare că i-a salvat viaţa.

Hahaha! Deci astia merita bataie. Nu stiu de ce, ca doar n-au facut nimic rau, dar sunt intr-o forma de zile mari si simt nevoia sa bat pe cineva. Ma intreb daca Naruto ar accepta o bataie pe gratis. Ma rog, deviem de la subiect. Capitolul acesta a fost surprinzator. Ma asteptam ca Sakura sa se trezeasca, insa nu la asteptam la ceea ce a spus Itachi despre Hiro. Totusi, ceva pare destul de bizar, insa nu deslusesc ce. Sa fie reactia Sakurei, gestul lui Itachi sau faptul ca inca nu stim ce a facut Hiro cu adevarat? In orice caz, mi-ai captat atentia si interesul, drept pentru care abia astept sa vad ce se va mai intampla. Te pup. :*

dau edit

Asa, dupa cum am spus am venit si cu editul. Capitolul mi s-a parut frumos si incredibil de scurt! Cred ca o sa te strang de gat...uhm, defapt nu, caci nu ar mai avea cine sa scrie dupa :)) am glumit. Eh! ma bucur ca Itachi este o persoana buna ca si in anime si ca mai aud ceva de el. Sincer in capitolul anterior m-am gandit ca e unul rau, dar bine ca m-am inselat astept next si sa ma anunti. Kissez!

Ador ficul tau! Daca ai putea te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul ar fi minunat! Succes in continuare, te pup papa :-H:

Buna ! Ms ca m-ai anuntat ! Capitolul a fost superb, ma bucur ca ai pus nextul repede, esti geniala! Sakura s-a trezit insfarsit ! Mi-a placut faptul ca baietii tin la ea ! Itachi i-a mintit sau spune adevarul ? Sasuke chiar pare ca o place pe Sakura ! Astept continuarea si spor la scris ! Te rog anunta-ma cand pui nextul ! Te dulce !

hey hey.iata-ma si pe mine pe aci.mesic in primul rand de anunt, in al doilea,imi place ceea ce vad, si trei, anunta-ma in continuare.abia astept sa vad ce se intampla cu sasuke, sakura, si desigur, ITACHI.te rog frumos sa imi zici si mie ce inseamna titlul ficului.te pup.Akatsuki_lavy

¤Toki wo tomete¤ înseamnă ¤Opreşte timpul¤

Mă bucur că vă place!

Oau a fost un capito superb
!
Mulţumesc că m-ai anunţat !
Am rămâas nedumerită la unele aspecte dar cred că în capitolele următoare se vor clarifica !

O, Doamne, Doamne, Doamneeeeeee! Capitolul a fost genial,ti-am zis eu ca trebuia savurat la maxim! Asta am si facut si ce bine a fost... Ah, mooor! Esti un adevarat geniu! Serios, nu stiu unde incape atata genialitate in capsorul ala mic! M-am repetat de 3 ori pana acum, deci stii cat de tare imi place acest capitol. Atat de tare ca limba romana ma lasa balta incetul cu incetul!

Revenind..ce imi scapa, Dumnezeule Mare? =))) E ceva ciudat la comportamentele lor, nu stiu. Insa sunt al naibii de sigura ca imi scapa ceva, dar ce?! Ce nu reusesc sa realizez? Cine minte? Cine spune adevarul? De ce nu-mi pot da seamaaaaa?! Doamneee, ma omoara cu zile fata asta! Esti criminala! Te iubesc si te implor hai mai repede cu nextul ca ne distrugi psihic! Pune-te pe tastat! ACUM!

Te iubesc!

Cat de tareeee. O_O Cata actiune, cat suspans, cate intrigi. Tuuuu, tu esti un geniu, dar probabil ca stii asta deja. Bineinteles, mi-a facut o deosebita placere sa mai citesc unul dintre capitolele tale, chiar l-am savurat pe acesta, fiind incarcat cu atat de multe lucruri pe gustul meu. Se pare ca Itachi are tot felul de ganduri ascunse cu Sakura - fara sensul ala desigur - si ca e un nemernic si jumatate. Si ailalti doi ce pazesc? O data am inteles, au picat in plasa aluia, dar si a doua oara? Serios? Si Tsunade ce urmareste de l-a acceptat pe Itachi in misiunea asta? Si of, cate alte intrebari imi vin in minte. Sper sa ma lamuresti cat de cat in urmatorul capitol, mai ales ca am intrebari nou-noute si vreau sa le gasesc degraba un raspuns. Asadar, iti multumesc pentru anunt si astept cu nerabdare capitolul urmator. Spor la scris si multe, multe idei. Te pup. :*

Super! 
Cine ar fi crezut ca o sa cuprinzi atata actiune, adrenalina, suspans intr-un singur capitol?! Eu. Mi-a placut la nebunie capitolul, ma bucur foarte mult ca l-am citit! Ma tot intreb de ce Itachi are nevoie de Sakura, cu ce-l poate ajuta? L-a mai tradat inca o data pe Sasuke, acum este cel mai mare idiot tradator! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data vitoare! Bafta in continuare! Kiss!

Heyy! !
Am cam lipsit de pe forum ultimele 2 poate 3 luni, dar asta fiindcă am avut compther-ul stricat.
Îţi mulţumesc că mi-ai dat un MP, Chiar dacă cred că sunt ultima care comentează .
A fost un capitol atât de palpitant!!
Şi ironia pe care am dedus-o eu, e că Sasuke , gelos fiind, nu şi-a dat seama de "comportamentul" ciudat al Sakurei. Şi Naruto da.
Îţi aştept următorul capitol cu mare nerabdare ! !