Capitolul6 : Cine mi-a dat inelul?
“ Iubit? Ce iubit? Eu nu am mai avut asa ceva de mai bine de 3 ani! Ce sa ii spun acum? Adevarul? Mai bine dansez la bara intr-un mall decat sa ii spun adevarul! Inghit in sec in secunda urmatoare soptind ceva ce am nascocit pe moment.
-E plecat la parintii sai! Am mintit. Ma priveste dubios.
-Minti!”
Respiratia mi s-a oprit, iar mintea o luase razna. Ce ii spun acum? Mii de idei ce nu imi conveneau din anumite puncte de vedere imi treceau prin cap. Timpul acum nu era aliatul meu, ba dimpotriva, simteam ca trece mult mai alert. E oare imaginatia mea nebuna sau el imi zambi “imbratisandu-mi” mana, ce adormise parca undeva pe piciorul meu drept, cu mana sa atat de cald? Mii de fiori se napustisera asupra corpului meu nemiscat in momentul in care ma atinse. Sunt de-a drepul confuza, dar tac.
” E mai bine sa tac!” imi zic pe moment, insa mai tarziu stiu ca voi regreta. Nu stiu unde se va indrepta totul. Sa gasesc o scuza despre asa zisul meu iubit? Mai bine lasa, caci sincer vorbind datorita atingerii lui Sasuke numai “prietenul meu” nu ma interesa acum. O intrebare nu-mi da insa pace: “De ce il intereseaza?”, parca il dorea in cot de existenta mea, iar acum ma chestioneaza. Viata mea amoroasa nu intereseaza pe nimeni. Trag aer adanc in piept incercand sa il intreb cat mai cu acrime in glas, insa sunt orpita chiar atunci cand vroiam sa rostesc intrebarea, de el.
-Te-a parasit, nu?
Stop! In secunda doi imi retrag mana din a sa si il pivesc cu ura. Mii de trairi simteam ca imi sugruma sufletul, ura, tristete, nervozitate, dar cel mai rau, ma simteam ranita. Ma simteam ranita, de-a dreptul ranita, ca o vrabiuta cazuta zbatandu-se in propria sa agonie, fara ajutor, dar stiu ca trebuie sa razbat. Sa joc rolul femeii mature chiar daca ma simt inca o fetita mica. Prin fata ochilor revad filmul anilor in care, pentru ca sunt sora lui si tre’ sa las de la mine, incercam sa nu il urasc, insa stiu ca nu voi ma rezista mult.
-Uite ce e Uchiha, viata mea amoroasa nu e treaba ta! Nu ma suporti, mie imi convine, nici eu nu te suport. Nu suntem obligati sa tinem unul la altul chiar daca suntem frati! Zicand asta imi intorc privirea de la chipul sau ce razbatea pe jumatate din intuneric. In ochii aceia atat de negrii ce nu exprimau nimic se reflecta lumina aurie a farului masinii. Priveam dungile albe ale soselei cum dispareau in intunericul plin de mistere al noptii. Sasuke nu mai spunea nimic. Mi se parea ciudat, dar minunile nu dureaza o viata.
-Mrrr… Se pare ca pisicuta zgarie! Ma innec cu aerul ce il respiram. Acum, ca prin minune prevad viitorul, si sunt sigura ca nu iese viu din masina asta. In secunda urmatoare imi fixez privirea din nou pe chipul analizand instinctive trasaturile perfecte. Un zambet pervers ii lumina fata. E atat de… de… Nici nu imi pot gasi cuvintele, dar se intelege de la sine ca in momentul asta nu era pamantenul meu preferat.
-Tu chiar nu te poti abtine, Sasuke? Incepe sa rada zgomotos indreptandu-si toata atentia pe drum nu inaite de a-mi explica mie, pentru cultura mea generala, ca ar fi prea usor sa ma lase in pace.
-Unde ar mai fi distractia, Saku? Zau? Te smti bine cand nu stiu ce sa fac, nu? Cand ma simt ca un hamster ce alearca in propria sa cusca, prins intre gratii si atat de neputincios, fara scapare.
Neputincioasa! Sunt atat de neputincioasa cand vine vorba de Sasuke, mereu am fost, iar aceste discutii in care eu eram cea badjocorita nu mi-au placut niciodata. De ce mi-ar placea de fapt? Mereu castiga, iar eu trebuia sa stau sa indur privirile lui victorioase. De ce facea asta? L-as intreba, dar sunt sigura ca raspunsul lui mi-ar lasa un gust amar. Da, mai bine nu stiu decat sa fiu iar si iar jignita de propriul meu frate, sa-l aud spunand cat sunt de copila. O tanara cu gandire de copil care nu stie sa dea replica unui om sadic de-a dreptul. El se simte bine cand vede ca sufar, cand ma vede ranita. Nu spun ca sunt ranita ca nu am un iubit, imi e mai bine asa, insa amintirile sunt cele care ma dor si el, pentru ca am convietuit in aceeasi casa, stie despre ce e vorba. Profita. O stiu atat de bine. Atunci, cand iubeam nebuneste fara sa ma gandesc la consecinte, credeam ca am sa cresc alatuci de baiatul ce imi facea inima sa tresara.
Un zambet sec imi apare si acum pe chip. Daca as fi stiu in momentul cand am acceptat sa fiu prietena lui ca imi va frange inima totul ar fi mers altfel, dar nu aveam de unde sa stiu. Il privesc cu durere pe brunetul de langa mine. Avea pe chip expresia aia ce o vedeam cand inchideam ochii un an de zile de la despartire, era mandru. Un zambet victorios de sigur. Retragandu-mi privirea oftez asa incat sa ma auda. El a stiu, dar nu mi-a spus. Nu mi-a spus ca Garra se intalnea pe la spatele meu cu iubita lui de un an de zile. Rad zgomotos, iar domnul Uchiha aici de fata ma priveste uimit si desigur se intreaba ce am de rad. Deci i s-a sters zambetul acela tampit. Cum indraznesc sa spun ca prima mea iubire se intalnea pe la spatele meu cu acea fata ce nu am avut nici pana acum ocazia sa o intalnesc, cand de fapt eu am fost persoana cu care isi insela iubita?!
-Doamne, cat de proasta am fost atunci! Spun eu trantindu-ma in scaunul copilotului. Mana imi acoperea fruntea care pulsa de durere. As fi vrut sa plang, sa imi spun prin lacrimi, nu prin cuvinte, amarul ce mi-a intunecat adolescenta si care m-a schimbat pe veci. L-am iubit! Da, chiar l-am iubit si regret atat de mult. Il uras acum pe Garra si nu ma abtin sa spun ca simpla lui prezenta imi provoaca nervozitate, dezgust. Sunt dezgustata de baiatul ce ma mintea frumos spunandu-mi ca ma iubeste. Oare eu am fost singura cu care a inselat-o pe Ino? Nu cred acum, si nu am crezut niciodata.
-Sakura, taci! Starea mea de nervozitate ma facu sa las o lacrima amara sa cada nestingherita pe obraz. Ma dureau amintirile si imi gasesc atat de greu cuvintele. Nu stiu ce sa fac acum. Voi ce ati face? Ce ar face cineva daca ar fi in momentul asta in locul meu? Pentru numele Lui Dumnezeu, ce?
-Tu imi spui mie sa tac? Te-ai bucurat atunci de faptul ca sufeream, dar nu te las sa te bucuri si acum! Ce om, nu frate Sasuke, s-ar bucura ca sentimentele unei fete sunt calcate in picioare de un baiat cu doua fete?
-Prietenul cel mai bun al baiatului! Parcase masina din cateva miscari, spre bucuria mea, desigur. Nu mai puteam auzi nici macar un cuvant rostit de el, cum am mai spus, e atat de sadic. Eram vizibil dezamagita si, exact ca atunci, imi cautam refugiul departe de tot ce se intampla in jurul meu.
Incercam sa fug acum ca nervii mei ajunsesera la sfarsitul puterilor. Era pace si atat de liniste in masina pentru ca eu asta vroiam. Vroiam sa tac, asa era mai bine cred, 5 minute de liniste, macar atat. De ce as mai vorbi cu un insensibil sau ma rog, insensibil cand vine vorba de mine? Deschid usa cu singura mea mana libera, mana dreapta, caci mana stanga strangea cu putere manerul gentii. Usa se deschide, iar eu, cu un singur picior afara testez temperatura ce, asa cum ma asteptam, era relativ scazuta, in jur de 20 de grade. Nu e exagerat de frig, dar totusi era indeajuns sa ma faca sa tresar.
-Stii as prefera acum sa tac, caci stiu cat de neinsemnate sunt cuvintele mele pentru tine, Sasuke, dar tre’ sa recunosc ca ma asteptam sau cel putin speram sa te mai fi maturizat de la ultima noastra intalnire. Ies din masina Intr-un mod dramatic ce imi amintea de acele filme romanatice la care mama se uita in fiecare duminica. Imi amintesc ca ma uitam si eu alaturi de ea si visam ca voi cunoaste dragostea, ca ea ma va face sa vad lumea mult mai frumoasa.
Din ironia sortii nimic din toate astea nu s-au intamplat. Nu l-am visat pe Fat-Frumos cum apare pe un cal alb, am visat doar ca un baiat special ma va face sa ma simt si eu la randul meu speciala. Da, acelasi copil ca si atunci, dar acum nu mai dau doi bani pe vorbe. Faptele conteaza. Cu zambetul ironic impregnate pe chip paseam visatoare pe aleea inconjurata de flori frumos mirositoare, atat de trista, atat de tacuta ca nici eu nu ma recunosteam.
-Saskura, cine stie, la cum arati acum poate Garra se va intoarce la tine! Nu ii raspund si imi continui drumul. El chiar crede ca ma mai intereseaza persoana nemernicului acela? As pierde timpul daca as sta sa ii explic. Pasii lui rasunau pe alee, un sunet ritmic, as zice. Se apropia din ce in ce mai mult de mine pana ajunsese in dreptul meu. Nu ma privea, nu imi vorbea, spre bucuria mea, cu toate astea, chiar daca preferabil ar fi fost sa ramana totul asa, ma opresc brusc. Ochii lui neobijnuit de negrii ma analizau intrebator cersind parca explicatii sau macar un gest cat de mic pe care acum nu aveam chef sa il fac. Imi placea sa il vad ca fierbe in suc propriu la fel de mult cum ii placea si lui, poate ca asta e singurul nostru lucru in comun. Minutele trec rapid pe langa corpurile noastre ce stateau la un metru departe unul de altul, nemiscate. Dupa 5 minute el micsora fara vreun avertizment distanta apropiindu-se. Pas cu pas tot mai aproape de mine, iar caldura corpurilor noastre urma sa se contopeasca.
El aici cu mine. Ii simt respiratia cum se loveste de chipul meu. Am inchis ochii de mult pentru a nu ma pierde in labirindul intunecat al sufletului sau ce se reflecta in pupilele sale. Era langa mine stiu si mai stiu si ca trebuie sa plec de langa el acum. Imi deschid ochii si ii zambesc. Dupa pozitie parea ca vrea sa ma sarute si chiar daca ma surprinde acest lucru trebuie sa incerc sa nu ma gandesc la asta, cel putin nu acum.
-Cum arat acum? Da stiu, per-fect, dar, asa cum am ramas aceeasi copila, am ramas si aceeasi fata care ce a spus atunci, dupa cum iti amintesti, ca poate sa faca orice pentru a ma recucerii, nu voi fi din nou iubita sa. Dau sa plec pentru ca am spus tot ce am avut de spus, insa ma prinde de incheietura mainii.
-Deci -facu o pauza- daca Garra va incerca sa te recucereasca tu nu ii vei raspunde la avansuri? Ridica o spranceana. Mana lui inca o strangea pe a mea.Cand i-am raspuns afirmativ el cobora de-a lungul ei si intr-o secunda, poate mai putin, isi strecura degetele intre ale mele privindu-ma in ochi. Imi incalzea mana cu a sa, o caldura ce ma topi de-a dreptul, deci uite-ma aici tinandu-ma atat de strans de mana cu fratele meu vitreg si eu nu fac nimic.
Toata furia mea de mai devreme nu disparu, era mai mare, mai inbunatatita de sarmul lui de cuceritor, cu toate astea corpul nu imi raspaundea la comenzi, nu puteam sa spun nimic. Era ceva e genul moment romantic, si da stiu cum suna, presarat cu amintiri ce nu le pot uita, cu mine in principal uimita si confuza, iar el zambind pervers. Da, genial, cu putina vointa se poate face un film pe seama povestii noastre… “Fata care de fapt nu stie nimic!” Eu nu stiam nimic, deci nu puteam intelege de ce Sasuke ma jignea in continuu si se dadea la mine in acelasi timp. Un film pe care il urmaresti cu atentie pana trebuie sa pleci o secunda, iar cand vi nu mai intelegi nimic din ceea ce se intampla in continuare. Ce am pierdut? Brusc imi aduc aminte de inelul din camera mea si il privesc cu dublu sens pe brunet.
Cine mi-a lasat inelul? Sasuke? Acum o ora as fi zis ca nu, dar acum sincer nici eu nu mai stiu ce sa zic. Poate da, poate nu. Cine stie de fapt decat el? L-as intreba, mai bine nu, mai bine da… mai bine nu acum. Garra? De ce ar face asta? Nu l-am mai vazut de cand ne-am despartit, insa cu o zi inainte sa plec auzisem ca a venit in vizita cateva zile. Parintii lui stateau apropape de casa mea, deci totul era posibil. Oricine altcineva? Cine de fapt? Nu mai era nimini care sa imi ofere alta atentie, nici Sassuke nu se purta cum se poarta acum, de fapt ceva ma face sa cred ca totul e posibil si in cazut lui. O decizie de moment ma face sa il intreb, insa, tinuta inca de el de mana, porneste fara vreun avertizment cu mine dupa el spre usa din sticla a cladirii principale. Aeroportul era… mare, asta e tot ce pot spune. Cladirea ce era mai mult din geam decat din alt material avea o inaltime care ma lasase fara cuvinte, doar asta pot sa spun, ca e mare, imensa chiar.
-Avionul lui Itachi trebuie sa aterizeze! Am intrat in incaperea-hol ce era plina ochi de oameni de diferite etnii. Scaunele din plastic incalzeau peretii albi, pe nenumarate ecrane-televizor scriau orele si zborurile, iar din colt, in colt erau case de bilete. Zambesc bocuroasa ca inca am ajuns.
“Atentie un anunt important catre familiile celor ce au plecat cu zborul de la ora 6 p.m. din Anglia. Avionul R44 a explodat undeva prin dreptul coastei de vest. Vom reveni cu noi informatii in 30 de minute, nici un pasager nu poate fi inca in viata”…
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Re: Vara la 40° 
Dum 04 Aug 2013, 13:55
pentru anunt! Sper sa il primesc si data viitoare. 
celor de la aeroport... 
Dar ciudat ar fi sa apara Itachi cu un alt avion, pe cel care a explodat sa il fi ratat, sa apara el cand toti cei din casa sunt imbracati in negru... Fata lor ar trebui pusa in rama 
Insa, ar fi bine, foarte bine, ca el sa nu fi fost in acel avion, dar vom trai si vom afla... 
Imi place mult 
) 
, ca oorice cititor ce a gasit un fic care ii place, sa ma anunti si pe mine la next 
)
!
